Coleus blumei

Am un prieten pe face book ale cărui postări îmi merg drept la inimă, pentru că omul este Doctor în Horticultură și scrie niște articole despre flori succinte, dar suficient de informative, mai ales pentru novici. Spune el acolo și unde le este originea, cum se cultivă, dar și cum se numesc în limbajul florilor iar articolele se încheie fie cu vorbe înțelepte, fie cu ceva poetic. Numele sau este Song Jeong Seop. (송정섭) 

Are o grădină care se învârte după soare, cum îmi dau eu seama din pozele pe care le postează din când în când, pe care, spune el, o pune la dispoziția publicului odată pe lună, contra cost. Cred că este o persoană foarte echilibrată și organizată, pentru că postează mereu într-un interval fix de timp, dimineața la ei, cam miezul nopții la noi. Nu pot să închei prezentarea acestui bun prieten fără să vă spun că, fiind acum pensionar este totuși foarte activ, fiind angrenat în tot felul de activitâți, seminarii, congrese, workshopuri, cursuri pentru începători în grădinărit și chiar proteste în fața guvernului. Este născut în 1956 dar e mult mai energic decât mi-am putut imagina.

Totuși viața nu e usoară pentru un pensionar in Coreea de Sud, mai ales că unele companii își scot angajații la pensie la 50 de ani încât ei trebuie să caute de lucru și după 65 de ani nu îi mai angajează nimeni.  Sistemul de pensii s-a introdus abia în 1988 iar pensiile sunt, spune Yahoo News, cu totul neîndestulătoare. Am să copiez aici un fragment din articol în engleză din Oct 25, 2014

”South Korea only introduced a national pension system in 1988 and only around one-third of people aged 65 or older actually receive one.

Many more joined the pension scheme at the tail end of their careers and receive very small sums.

Close to 50 percent of Koreans over the age of 65 now live in "relative poverty" -- meaning their monthly income is less than 50 percent that of the average household income, according to the state data agency, Statistics Korea.”

”Kim Min-Su, 69, receives a monthly pension of 590,000 ($562) (un pic mai mare decât pensia mea brută)-- the sole source of income for him and his wife who live in a mini-apartment in Seoul.”

”Close to 50 percent of Koreans over the age of 65 now live in "relative poverty" -- meaning their monthly income is less than 50 percent that of the average household income, according to the state data agency, Statistics Korea.”

Situația e asemănătoare cu cea de la noi pentru că industrializarea, realizată de tatăl acutalei președinte, un dictator convertit de la comunism la capitalism, prin planuri cincinale care au dus, spre deosebire de noi, la dezvoltarea țării până la a ajunge printre primele tări în lume, acum a lăsat locul unei economii post-industrializate, bazată în special pe informatică. Astfel acum nu mai e nevoie de cei care știu meserii legate de industrie, în special cea grea, cu pivotul ei, industria siderurgică.

Mă întorc acum la prietenul meu, Dr Song...Fotografiile pe care le pune sunt mereu de foarte bună calitate și reușesc să surprindă întreaga frumusețe a plantelor prezentate, numai parfumul lor lipsește. Cea mai recentă este despre urzica cea colorată numită Coleus. Știu că mulți au râs când cineva i-a pronunțat numele la TV, cuvântul având un omonim al cărui nume popular nu știu dacă apare în dicționar, vă las să găsiți singuri în DEX numele științific.

În limbajul florilor planta s-ar chema, cf Dr Song, ”disperare din dragoste”...el încheie articolul de pe FB așa ”사랑, 제대로 해야 절망아닌 희망과 기쁨을 주는데...” tradus de Bing în engleză (v-am explicat de mai multe ori de ce prefer engleza în locul limbii române) așa ”Love, hope and joy instead of despair does need to be properly .”iar eu aș traduce pe românește așa ”În locul disperării ar fi mai indicate dragostea, speranța și bucuria”

Iată ce am scris pe face book când am shăruit pozele:

Într-o vreme plantele astea erau foarte la modă. Când eram studentă am stat la Grozăvești, câte două în cameră, un fel de garsonieră cu un hol în care era un dulap cu două despărțituri și o chiuvetă. Holul comunica printr-o arcadă cu camera propriu zisă. Noi am cumpărat o draperie pe care am pus-o între hol și cameră, precum și un covoraș asortat. La fereastră era o policioară lată pe care ne puneam cărțile și două ghivece cu Coleus bicolore...

De 1 mai s-a organizat un fel de festival studențesc de muzică populară la care au participat studenti din toate celelalte centre universitare. Noi am plecat care încotro, cine avea rude s-au dus pe capul lor, celelalte s-au mutat toate în alt corp al căminului, la noi s-au cazat băieți. Multe fete și-au adunat lucrurile personale și n-au lăsat nimic la îndemâna lor. Colega mea avea și o păpușă...am lăsat draperia, covorașul, păpușa și florile și un bilețel pe care am scris că îi rugăm să aibă grijă de lucrurile noastre și să ude florile (urzicile)

Nu i-am văzut niciodată dar ne-au lăsat și ei un bilet emoționant în care își exprimau părerea de rău că nu ne-am întâlnit. Erau din Timișoara. Biletul se încheia așa ”Florile le-am udat și seara, la plecare”. Vedeți cum niște poze pot declanșa niște amintiri care și acum mă emoționează, în ciuda vechimii lor.

Mai am niște amintiri deloc plăcute despre planta complet roșie. Când a decedat fratele soțului meu, și el un îndrăgostit de flori, am preluat niște ghivece cu plante, unele din ele fiind cu urzici roșii... Neavând destul loc în apartament le-am pus pe hol, de unde au fost furate, cu ghiveci cu tot, pe rând, până nu a mai rămas niciunul.

Pozele sunt din articolul Doctorului Song (soțul meu fiind și el doctor și cercetător am un mare respect pentru doctorii adevărați, nu cei făcuți pe spagă)