Mare inventie telefonul mobil...In ultima zi a vietii ei sora mea mi-a telefonat si ultimele cuvinte au fost "o sa vorbim mai tarziu". Am asteptat sa ma sune...spusese ca nu poate vorbi, si abia mai tarziu am aflat ca e la terapie intensiva, si ca i s-a luat telefonul...Plang si ma intreb, oare ce o fi avut sa imi mai spuna?
Surioara, surioara,
Tare este frig afara
Corpul tau e rece-acum
Pentru cel din urma drum...
Niciodata n-o sa stiu
Ce-"o sa vorbim mai tarziu"
Aste ultime cuvinte
Vesnic le voi tine minte...
+ + + + + + + + + + + + + + + + + +
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
Durerea trece, dar atat de greu, in timp atat de lung ... Insa amintirile frumoase incalzesc inima si amintirile, singura "avere" valabila care nu se consuma ...
Te imbratisez cu sufletul,
Anoet.
Daca memoria nu ma inseala, tu draga mea Aneta, intelegi cel mai bine durerea mea...
Condoleante! Impresionanata intamplare si plina de sens. Toti speram "sa vorbim mai tarziu" cu cei dragi! Chiar mi-as dori o posibila revedere dar e cu putinta? Inteleg perfect ce simti fiindca mama mea, cu 6 luni inainte de a muri a paralizat si nu a mai putut vorbi deloc! Cu o zi inainte, a "vorbit" insa indelung si tare vehement dar nu voi stii niciodata ce a vrut sa spuna...Odihneasca-se in pace toti dragii nostri...
Sa se odihneasca...Acum eu cam banuiesc ce a vrut sa spuna, ca o muta la reanimare, dar daca mai avea si altceva, ceva de adio, de spus? N-am mai putut comunica cu ea, am aflat seara de ce nu m-a mai sunat si de ce nu am putut vorbi, i se luase mobilul...si voiam sa merg a doua zi sa o vad, macar pt cateva minute, dar a fost prea tarziu...
Trimiteți un comentariu