Pieritoare opere de arta

Imi place sa gatesc, sa experimentez retete noi, ingrediente noi. Cand descopar un nou ingredient il folosesc pana la saturatie, pana ma plictisesc. Si nu e vorba doar de bucatarie.

Cand am primit o camera digitala am facut sute de fotografii, pe care le-am transformat in albume puse pe Google. Apoi am invatat sa fac ppsuri cu pozele mele, dar si ale altora. Parea ca n-am sa ma mai opresc. N-am invatat sa pun si muzica, dar nici nu mi-am dorit sa invat. Pt mine ppsurile sunt unfel de albume cu poze. Am deja o colectie. Sf Google sa traiasca, m-a ajutat mult. M-am bucurat ca am gasit reproduceri de Aivazovschi, de Jan Brueghel (pe vremea cand mergeam la Muzeu, la Palat, priveam cu rasuflarea taiata "Naufragiul" lui Aivazovschi sau minunatele buchete de flori ale lui Jan Brueghel, supranumit, pe buna dreptate, "De catifea", n-am mai fost acolo de ani de zile), l-am folosit si cand am facut ppsuri cu Dali.

Mai nou mi-am facut acest blog. Ma doare putin ca n-am trafic, dar scriu in primul rand pt ca-mi place, desi uneori ma gandesc ca tine putin de schizofrenie sa scriu ca si cum chiar as sta de vorba cu cineva, tinand un lung monolog. pentru ca farmecul blogului sta de fapt in comentarii, in faptul ca ce scrii e interesant si pt altii. Dar sa fiu atenta ce-mi doresc, exista bloggeri care-si protejeaza blogul din cauza neavenitilor care scriu vrute si nevrute drept comentarii.

Nu mi-as dori sa simt ura pe care am simtit-o azi, cand am urmarit conferinta de presa a lui Patapievici. reaua vointa a operatorului era atat de evidenta, ca mi s-a facut fizic rau.

Dar am suportat destul de bine asemenea manifestari de la colegele feseniste in anii 90. E drept ca eram mai tanara si nu aveam un stomac atat de sensibil.

Iar acum am sa ma intorc in bucatarie. Am descoperit de curand lipia libaneza si am folosit-o in diverse moduri. Pe langa shaorma (de fapt un fel de lipie umpluta cu un soi de salata de varza) am experimentat si lipia umpluta cu omleta (mniam,mniam) inspirata fiind de niste impresii de calatorie ale unei vedete TV in Tunisia, nepotica mananca, cu multa pofta, cornete cu creamcheese si banana facute din lipie, am umplut-o cu branza si rosii, cu pastrama haiduceasca, etc.

Am facut si un fel de pizza din doua lipii, punand pe prima cascaval ras, suprapunand-o pe a doua, presarand din nou cu cascaval si ornand cu felii de rosii, cum se poate vedea din poza.

Tot un fel de pizza am facut si din lipii romanesti, rezultatul se vede in poze.

Nepotica gateste si ea, a produs un"Pom cu flori" si un "Peisaj Venetian", inspirat din excursia in Italia, cu o gondola si un pod care se vrea, probabil, podul Rialto.

Pomul cu flori
Peisaj Venetian

Ce verde era valea mea Massmedia

Ca sa ajung la primul meu contact cu massmedia trebuie sa spun ca socul cultural simtit de mine, premianta la o scoala din mediul rural, si mediul urban in care am aterizat in urma examenului de admitere a fost cumplit.
Poate daca as fi intrat la un liceu de cartier, mai putin prestigios (Liceul Matei Basarab a serbat centenarul in timp ce eram eleva acolo, tot centenara era si Universitatea in anii 60) trecerea ar fi fost mai putin dramatica. La MB insa, din 44 de elevi, doar 11 se puteau "lauda' cu origine sociala sanatoasa (printre ei si eu, pt ca de la serviciul tatalui meu am primit o adeverinta ca sunt fiica de muncitor, ulterior si-a reluat postul de tehnician constructor si astfel n-am reusit sa obtin bursa la facultate, in anul I). Trei dintre noi veneam din provincie, dar ceilalti doi erau fii de popa. E de inteles ca multe dintre colegele mele, fete cu educatie solida, crescute cu pian in casa si cu profesor de franceza, ma priveau deadreptul cu dispret. Eram constienta de lacunele din educatie (ce pretentie puteam avea de la mama mea cu 5 clase primare, de la tatal care avea doar o scoala de subofiteri, chiar daca absolvita printre primii si selectat la o specializare in Germania, sau de la unchii si matusile mele cu 4 clase?) si, in ciuda eforturilor facute, in primul trimestru am ramas corijenta, culmea, la chimie (spun culmea pt ca nici in cele mai ciudate vise nu mi-as fi putut inchipui ca o sa practic aceasta meserie, absolvind onorabil--hai sa ma laud: 9,50 la examenul de licenta).
Trebuie sa-i multumesc profesorului care, ca sa combata "lipsata na interes" (reminiscente de la televiziunea bulgara, si nu de la internatul scolii bulgare, pt ca atunci nu am invatat nici macar un singur cuvant in bulgara), m-a pedepsit sa scriu de 100 de ori formula desfasurata a acizilor, intrandu-mi astfel in cap pt toata viata baza chimiei, legaturile chimice si valentele elementelor. In urma executarii acestei pedepse niciodata nu s-a mai pus problema ca nu voi mai putea obtine macar nota de trecere la chimie.
Ei, si iata ca a venit in liceu o tovarasa care voia sa faca un reportaj despre ce ex pozitiv reprezinta subsemnata (nu-mi mai amintesc daca reportajul avea si alti eroi) care, fiica de muncitor fiind, a reusit sa treaca peste nefericitul eveniment al "ramanerii in urma". Dupa cum se vede ipocrizia societatii nu permitea sa se recunoasca purul adevar, ca loaza de eleva n-a fost in stare sa ia o medie de trecere, adevarul trebuia cumva coafat. Si daca mama mea avea o scuza cand zicea ca "am reusit fara loc" nu prea vad ce scuza avea reporterita. N-am auzit acel reportaj, si nici pe urmatorul, dar cei ce l-au auzit la radio m-au laudat ca "a iesit bine". Bineinteles ca subsemnata n-a vorbit liber, am fost pusa sa scriu un mic text,pe care l-am citit dupa ce a fost corectat si aprobat.
Urmatorul "interviu" l-am dat, impreuna cu alti doi aspiranti, cu care am fost buna prietena toata facultatea, inainte de examenul de admitere la facultate. Eu visam pe atunci sa devin inginer geolog, sa urmez adica Institul de Petrol si Gaze, dar nu mi s-a aprobat bursa si, in urma unei audiente la regiune, mi s-a spus ca e posibil sa mi se aprobe bursa la Universitate, la mate-fizica (era o singura facultate) sau chimie. La mate mi-a fost frica, am ales chimia, pt ca in acel an la Petrol se bagase chimia la examen si ma pregatisem cam o luna la Institut, unde n-am mai fost primita la cursurile de pregatire pt ca nu aveam dosarul depus la ei. Cat am plans in primul an de facultate din cauza visului spulberat, pt ca am aflat ca mi s-a respins dosarul DUPA ce se incheiasera inscrierile la IPG, nici nu mai vreau sa-mi amintesc.
So, am urmat si la facultatea de chimie cursuri de pregatire si, pt ca nu eram timida, m-am remarcat ca bine pregatita, lucru ce mi-a folosit si mai tarziu, in timpul facultatii.
Cuiva i-a venit ideea sa faca un reportaj despre cum se pregatesc absolventii de liceu pt facultate (cursurile erau gratuite, mai facusem unele,in clasele 10,11, am mai spus, tot gratuite, tot cu cadre universitare, pt ca figuram in scriptele liceului ca fiica de muncitor) si asa am ajuns la radio, in Berthelot, intr-un studio. A urmat procedura pe care o stiam, un textulet, corectarea lui, aprobarea, citirea. Tot ce-mi amintesc e ca am spus o multime de aberatii si minciuni (cum ar fi ca am ales chimia pt ca-mi placeau stiintele naturii, ce-avea asta cu prefectura n-am aflat pana in ziua de azi, dar asa mi-a venit sa ma exprim), lucru care m-a facut sa inteleg f bine cat credit merita reportajele radiofonice.
Urmatoarea aparitie intr-un spatiu public a fost in chip de poza, pe un pliant sau o brosura aparuta cu ocazia centenarului Universitatii, dar nici pe aceasta n-am vazut-o.
Am mai aparut, tot anonima, impreuna cu alti membri ai Miscarii Ecologiste (ca membru fondator am fost propusa sa candidez pt un loc in Camera Deputatilor in 90, dar ca sa fiu aleasa ar fi trebuit ca jumatate din bucuresteni sa voteze cu ME-- ma pot "mandri" ca am contribuit, prin cotizatia si donatia mea, la infiintarea universitatii Ecologice a lui Dolfi Drimer-- secretul propunerii consta in faptul ca pt fiecare candidat FSNul dadea niste fonduri, cel ce m-a propus a plecat definitiv din tara imediat dupa 20 MAI, 20MAI, 20MAI, 20MAI, cum urlau activistele isterice ale FSNului la mitingul din Dealul Mitropoliei--tinut pt ca cei din Piata Universitatii cereau decalarea alegerilor-- in timp ce atacau pe cei care incercau sa le filmeze), dar nici atunci nu m-am "admirat".
Cu adevarat celebra m-a facut, in cercul de prieteni, rude si vecini, Tudor Barbu, reporter la TVR, acum acolo unde ii e locul, la OTV.
Trebuie sa fac iar o digresiune, ca sa se inteleaga mai bine cum s-a intamplat.
Se stie poate, de catre cei ce au trait acele evenimente ce au urmat lui decembrie 89 (e locul sa spun ca pe 19 decembrie, aflandu-ma la dentist, doctorul a remarcat ca parca e o zi de primavara, si eu am spus, spontan, "Primavara de la Praga" iar el a raspuns "Sa dea Domnul") cata manipulare s-a produs cu ajutorul televiziunii "libere", incepand de la celebrul "Mircea fa-te ca lucrezi" si continuand cu ceatza din 26 ianuarie, la mitingul partidelor istorice, cand Coposu, avandu-i alaturi pe Tariceanu si Patriciu, i-a bagat sula in coaste maretului conducator (l-am inteles perfect pe Iliescu: cum sa admiti o democratie autentica daca tu ai complotat timp de minimum 20 de ani --eu stiam de acel complot din cadrul armatei inca din 70--sa faci Perestroica, adica un despotism luminat?).
De aceea, atunci cand s-a vehiculat constituirea unei societati care, cu capital privat, sa infiinteze o televiziune alternativa, am raspuns la chemarea lui Petre Mihai Bacanu si am cotizat cateva luni cu imensa suma de 10 lei (atata era minimul) pe luna.
Televiziunea, la care crainica, dar pe neve, ca nu aparea pe ecran, era, celebra acum, Andreea Esca, s-a numit SOTI. Dar cum tovarasii nu dormeau, desi orele de emisie ale respectivei televiziuni erau tarzii, s-a observat lesne ca nu se incadra in linia partidului si s-a facut repede o diversiune, inlocuindu-se directorul cu, daca nu ma insel, Mircea Stoian, care tot pe la OTV isi face veacul. Fondatorii au constatat deturnarea si au convocat o sedinta, anuntata in Romania Libera (mi-amintesc ca pe 27 ianuarie 1990 lumea statea la o coada imensa la ziare vrand sa vada care e pozitia Romaniei Libere si constatand, cu satisfactie, ca era cea asteptata, de sprijinire a realei democratii), la care urmau sa ia parte actionarii. In naivitatea mea, m-am considerat actionara si m-am instalat, ca sa aud mai bine, in primul rand. M-am trezit astfel intr-o foarte selecta companie, din care imi amintesc numai pe PMB, Cornel Nistorescu si Radu Budeanu. Scopul sedintei a fost retragerea sprijinului noii conduceri a SOTI. Eram deci picata exact ca musca in lapte, simteam bine ca eram pafarista. Nu acelasi lucru l-au considerat Tudor Barbu si operatorul sau, care au insistat in mod suparator pe figura mea. Reportajul s-a difuzat in prime time, cand sedinta inca era in desfasurare. Nu stiu ce a continut, dar multa vreme dupa aceea am fost oprita pe strada cu "te-am vazut la TV". Noroc ca minerii, care venisera sa desfiinteze Romania Libera, nu m-au vazut, de asemenea am avut noroc ca s-a gasit cineva care sa nu fie de acord cu colega, acum raposata, care propunea sa fie chemati minerii sa ma bata, pt ca am luat parte la manifestatia din Piata Universitatii.

Lectia de manipulare

Cam asa am receptionat eu emisiunea de la Antena 3 cu avanpremiera la conferinta de presa a lui Patapievici, conferinta si comentariile de dupa. Marturisesc ca in timpul comentariilor lui Mircea Badea am cedat nervos si am inchis televizorul.
Am experienta vasta in a percepe manipularea prin TV inca de pe vremea cand in Piata Victoriei era ceata. Atunci familia mea era chiar revoltata de atitudinea mea, sustinand ca ii acuz degeaba pe prezentatori de manipulare.
Azi am vazut ce pot face doua maini dibace de operator (sau poate regizor de transmisie, dar nu cred ca A3 avea mai mult de un cameraman acolo) care puneau aiurea imaginile, insistand de ex pe fata lui Patapievici si evitand sa prezinte imaginile operelor de arta incriminate mai mult de cateva secunde.
Mie personal nu mi-a placut niciodata acest gen de arta (ne place sau nu, arta este) , ba chiar la prima expozitie de arta moderna, (erau artisti englezi) am ras copios. Am ramas poate, ca si Oprescu, (criticul de arta, nu primarul) putin in urma cu perceptia spiritului vremii, nu-mi plac, de ex, Picaso sau Braque, nici Dali nu-mi merge la suflet, dar imi plac Vasarely, Escher, Kush, Jim Warren, s.a.
Dar sa-l aud pe Mircea Badea emitand judecati de valoare asupra unor opere de arta parca e prea de tot.
Sigur, nu e vorba numai de judecarea valorii operelor expuse la NY, desi multi se erijeaza in foarte priceputi critici de arta, ci de politizarea acestei expozitii. E suficient sa ne uitam cine infiereaza cu manie proletara evenimentul pt a realiza ce se urmareste. Vin alegerile, si orice intoarcere la mijloacele ce i-au asigurat "Bunicutei" 85% din voturi e laudabila, din punctul lor de vedere. Cine infiereaza vehement cele expuse la NY? Antenele PCului, aliat cu PSDul, nu-i asa? Si daca mai avea cineva vreo indoiala ca acest partid (PC) isi trage seva din vechea securitate sa vedem cum se aplica proverbul "spune-mi cu cine te insotesti ca sa-ti spun cine esti". Ma refer aici la intentia PC de a absorbi PRMul.
In ce priveste reactia la presupusa intentie de a denigra simbolurile religioase, nu ma pot impiedica sa fac o paralela cu reactia lumii musulmane la publicarea caricaturilor ce-l aveau pe Mohamed ca protagonist. Nu ma indoiesc ca tare le-ar placea "criticilor de arta" autohtoni care s-au ofuscat ingrozitor la vederea reproducerilor, mai mult sau mai putin fidele (ma refer aici la o reproducere a menorei in blogul lui Andrei Badin) operelor expuse, sa aiba puterea de a declansa un adevarat jihad, cu taieri, la propriu, de capete si nu doar simpla vanatoare de vrajitoare la care se dedau.
Sunt sigura ca tovarasii deplang vremurile in care, avand painea si cutitul, puteau chiar trimite la canal pe cei care nu corespundeau din pdv ideologic.
Cat despre MB, am fost surprinsa sa aflu ca e admirat de doua persoane din anturajul meu, desi e drept ca respectivele persoane nu au acces la internet, nu citesc ziare si-l folosesc pe MB ca sursa de informare. Mi-e mila de ei.

Ce verde era valea mea Massmedia Introducere

Am promis ca o sa scriu despre experientele cu massmedia. Dar mai intai trebuie sa fac o introducere.

In comuna in care am copilarit, de pe valea Ialomitei, scoala avea, in primii ani in care am urmat-o, doar doua sali de clasa (ulterior s-au mai construit doua, participand si noi, copiii, cu "munca patriotica", dar prin clasa doua am invatat si in clase improvizate, in camere inchiriate, cu ferestre mici si intunecoase incat chioara lampa de gaz abia arunca o palida lumina). Atunci, in 50, nici vorba de curent electric. Ba chiar nici vorba de caiete, in primul an, cel putin. Aveam in dotare tablita de ardezie, pe care scriam cu condeiul, cred ca era din otel. Nu mai tin minte cu ce stergeam cele scrise. Pesemne si Creanga invatase folosind asemenea tablite. Ortografia s-a schimbat cam dupa clasa III-a, si era cam cea aprobata dupa 90 de Academie, de aceea imi vine atat de usor sa scriu cu "i" din "a", adica sa scriu "caine" si nu "ciine" (ah, lipsa diacriticelor imi joaca feste), forma mai apropiata de latina din care provine. Profesorii erau, in cel mai bun caz, absolventi ai Institului Pedagogic cu durata de 2 ani (precursorul "Sorbonei", IP de 3 ani). Pana si profesorul de matematica avea doar 2 ani de institut. Oricata bunavointa ar fi avut (si aveau) acesti profesori, calitatea lectiilor lor era mult sub nivelul celor din orase, in special din Bucuresti. De acest lucru aveam sa-mi dau seama cand, dand examen de admitere la liceul "Zoia Cosmodemianscaia" (numele era al unei aviatoare sovietice, care a dat dovada de eroism in timpul razboiului, biografia ei m-a facut sa visez ca voi deveni si eu aviatoare, singura legatura cu acest vis fiind mai tarziu aceea ca am ramas, in multe privinte "cu capul in nori"), fostul "Liceu Central de fete" (nesfarsite glume faceau colegele de clasa de la tara pe tema numelui "Central" pt ca si Spitalul nr 9, cel de nebuni, tot Central se numea) am "reusit fara loc", cum incerca mult prea ambitioasa mea mama sa mascheze esecul.
Nu se punea problema de lipsa de experienta in ce priveste examenele, pt ca am dat examen de absolvire a ciclului I (clasele I-IV), luat cu brio desi am lipsit, din motive medicale, un intreg patrar, examen de absolvire a clasei a V-a, examen de absolvire a clasei a VI-a si, in sfarsit, examen de absolvire a ciclului II, cu materia din clasele V-VII. Comisia fiind alcatuita din profesori din scoala noastra, examenul era mai mult formal, emotiile insa erau reale.
Premii s-au dat cam din doi in doi ani. In clasa I am luat premiul doi, fiind printre cele mai mici, ca varsta, din clasa (desi se mergea la 7 ani la scoala, eu si inca doi baieti am mers de la 6 pt ca, fiind nascuti in timpul razboiului, nu erau destui copii pt clasa I, si exista riscul desfiintarii scolii). Urmatoarele premii luate de mine au fost doar I (parintii mei nu au avut problemele mele de mai tarziu cu procurarea florilor pt coronitele propriilor fiice-- desi eram la tara, gradinile de flori erau un lux pt ca apa se scotea de la peste 20 de m adancime iar tarancile erau prea epuizate de munca la camp pt a mai scoate apa si pt udatul florilor in verile care erau adesea toride--pt ca regimul lui Dej renuntase la asemenea manifestari burghezo-mosieresti). Una dintre colege chiar a fost mutata la Bucuresti dupa clasa a cincea pt ca luase abia premiul III. Rezultatul acestei mutari a fost ca eu am reusit la facultate din primul an, dupa ce am urmat liceul in Bucuresti, baiatul care a luat premiul II a reusit deasemenea, dar a facut liceul la Slobozia (a fost exmatriculat in anul III, cred, dar nu Slobozia a fost de vina), amandoi alegand chimia, dar la profile diferite, dar fata mutata a urmat filologia la fara frecventa, dar nu a reusit din primul an.
Toata vara am luat meditatii cu o studenta la matematica iar in toamna m-am prezentat, in sesiunea II-a, la liceul "Matei Basarab", adica "Scoala Medie nr 17 Matei Basarab".
Am reusit cu medie peste 9 (nu cred ca i-am multumit vreodata acelei tinere inimoase care a reusit in numai o luna sa faca un pod peste prapastia ce separa scoala "de tara" de cea "de oras"), facand parte din a doua serie mixta in acel liceu fost de baieti. In clasele 10 si 11, cand eram noi in clasa 8-a, nu existau fete.
La tara s-au introdus uniformele obligatorii abia cand eram in clasa 7-a, in primii ani de dupa razboi se mai dadeau tesaturi "pe puncte", cred ca si in clasa 4-a mai existau cartele de paine si textile, degeaba s-ar fi cerut uniforme pt ca nu existau materialele disponibile. Sora mea, care era clasa intai, a primit uniforma. Eu a trebuit sa suport (cu seninatate) toate reprosurile, amenintarile si exemplul pozitiv pe care-l constituia sora mea pt ca parintii au considerat, pe buna dreptate, ca nu merita sa cheltuiasca pt o uniforma ce urma sa fie purtata un singur an, la liceu existand o alta uniforma.
Uniforma de liceu era alcatuita dintr-o rochie de stofa bleumarin (tare greu se mai usca dupa ce o spalam, in clasa 8-a, cu apa rece, pt ca la internat nu aveam apa calda), cateva gulere albe, ciorapi de bumbac negri sau bleumarin (mama mi-a cumparat, in anii mai mari, ciorapi de matase, alt prilej de reprosuri, amenintari si pedepse pt ca nu respectam uniforma), pantofi de aceeasi culoare, infama bentita alba ce trebuia purtata tot timpul de la scoala pana acasa, dar noi o puneam doar cand ajungeam in clasa, asta in zilele cand nu se facea control la poarta, control anuntat cam cum se anunta soferii cand e control pe sosea, cu diverse semnale stiute, cred eu, doar de eleve, si de matricola pe care scria SM17MB. Multe ironii au facut unchii si matusile mele pe seama acelui SM care amintea de SMTurile de la tara (Statiunea de Masini si Tractoare).
Uniforma trebuia purtata nu doar la scoala, ci si la teatru sau film (Bucurestiul fiind mare, scapam usor de asemenea constrangeri) pt a putea fi identificati eventualii "huligani". Profesorii deplangeau faptul ca nu aveam numere pe matricola, lipsa a fost corectata de Ceausescu.
Am spus altadata ca am avut in liceu si cazuri de detinuti politici, dar si viitoare personalitati, cum ar fi Andu Bocanet (regizor), Anca Agemolu (cantareata), Mircea Luculescu (dirijor), Nicolaie Licaret (pianist).
In timpul liceului am stat un an la internat, la "Scoala Bulgara", aflata in vecinatatea liceului. Scoala facea parte din politica internationalista de respectare a dreptului nationalitatilor conlocuitoare de a avea invatamant in limba materna. Pt ca nu erau asa multi bulgari in zona (in toata scoala era doar o fata, venita din Bulgaria pt ca "aici prajiturile sunt mai dulci" zicea ea, ironia sortii a facut ca pe vremea cand erau copiii nostri mici cele mai bune caramele sa fie cele bulgaresti, restul elevilor erau toti din Chiajna, pe unul din ei il chema Maghiaru), oricum nu din cei ce ar fi vrut sa faca efortul de a sta la internat in Bucuresti, pt ca zarzavagii bulgari erau destui in regiunea Bucuresti (cred ca erau 16 regiuni,dupa modelul celor 16 republici sovietice, dar nu sunt sigura), scola avea doar ciclurile elementare.
Rareori mi-a fost dat sa vad atata sovinism ca la pedagogii de la acel internat, care erau toti bulgari si care cred ca ne urau sincer, mai ales pe cele cateva eleve de liceu (celelalte erau de la alt liceu, de pe langa Piata Unirii, liceu daramat de Ceausescu).
Nu stiu daca mai erau alte scoli etnice in afara de Liceul German si de cel maghiar. In zona locuiau f multi evrei ("Calea Dudesti" a lui Peltz sta marturie) dar nu exista o scoala in limbile ebraica (statul Israel era abia in faza de copilarie, fiind constituit in 48 sau 49, nu mai stiu exact) sau idis, desi Marea Sinagoga era in apropiere.
Am mai stat (nu "la mansarda o luna", cum atat de frumos zicea Toparceanu, unul din poetii mei preferati) la o doamna in gazda, in aceeasi curte cu o matusa. Camera in care am stat nu avea soba, dar n-am suferit (prea tare) de frig. Doamna avea o mica biblioteca, dar cu carti bune, citite in timpul in care trebuia sa-mi fac temele, criza inerenta adolescentei s-a manifestat la mine printr-o nepotolita sete de citit.
Apoi unchiul meu a primit, pt ca avea doi copii mici, un apartament de doua camere pe langa Marele Stadion. Pe acel stadion am participat si eu, chipurile ca invitat, la un congres de partid la a carui sedinta a participat si Nichita Hrusciov. De unde era sa ia partidul atatia delegati incat sa umple un stadion? Ne-au adunat pe cei care eram pe strada si ne-am distrat si noi cum am putut, cert e ca n-am inteles nimic, nici nu cred ca se auzea ceva pana acolo unde eram noi, din cele ce se petreceau la tribuna oficiala.
Pt ca balconul matusii dadea spre terenul "Recolta" (nume predestinat, doar copilarisem la tara) unde se desfasurau meciuri de handbal, am indragit acest sport. Nu mi-a fost dat sa-l practic, desi fusesem selectionata in echipa Universitatii, pt ca profesoara noastra, antrenata de un fost profesor pe care l-am avut la liceu, a plecat in cantonament pt Campionatul Mondial, pe care l-a si castigat, impreuna cu echipa.
Desi erau multe meciuri de fotbal pe stadion, acest sport rege ma interesa mai putin.
In prima iarna terenul de la Recolta nu era imprejmuit si ne-am adunat aproape toti copiii din imprejurimi, am construit niste cazemate din zapada si s-a pornit un razboi de toata frumusetea, ne bateam si cu niste carbuni rotunzi, cocs, nu stiu din ce sursa proveneau, nu numai cu zapada, nu stiu cum am scapat cu capetele intregi, ca mai nimeream tinta din cand in cand.
In iarna urmatoare, cred, am mers in parc cu familia, 3 copii si 3 adulti (era si o matusa cu numai 8 ani mai mare ca mine, cea la care stateam avea 17 ani mai mult decat mine), ne-am dat cu sania, ne-am batut cu zapada, ce mai, parca eram toti copii. M-am mirat tare ca niste adulti pot fi tot atat de voiosi ca niste copii.

Balerina dansatoare

Se zice ca testul cu balerina ofera date despre modul cum functioneaza creierul nostru, daca e preponderenta emisfera stanga sau cea dreapta.
Am sa citez dintr-un pps primit chiar azi:



Partea stângã este asociatã cu intelectul, si este în relatie cu gândirea convergentã, abstractã, analiticã, calculatã, liniarã, secventialã si obiectivã – se concentreazã pe detalii si "despicã firu-n patru. Această parte produce gânduri directe, verticale, sensibile, realiste, reci, puternice si dominante. Inginerii sunt faimosi în a utiliza acest tip de gândire…

Partea dreaptã este asociatã cu intuitia, si este în relatie cu gândirea divergentã, imaginativã, metaforicã, neliniarã, subiectivã - se concentreazã în ansamblul lucrurilor. Această parte produce gânduri flexibile, diverse, complexe, visuale, diagonale, mistice si supuse. Artistii, muzicantii, inventatorii si întreprinzãtorii sunt recunoscuþi în a utiliza acest tip de gândire (împreunã, poate, cu unii dintre colegii tãi de lucru mai rebeli, dintre care tu poti fi unul…)
Când o persoană este la muncă, în cea mai mare parte a timpului foloseste partea stângã a creierului. Se concentreazã în detalii, în a gãsi problema, în a încerca sã obtinã informatii si fapte.
Logica, spiritul practic si ordinea sunt de bazã.
În fond nu este chiar rău să fie aşa, din moment ce partea stângã si-a fãcut treaba, toatã "munca grea", este rãndul pãrtii drepte sã iasã la suprafaþã si sã creeze o idee total diferitã, o posibilitate iesitã din comun.
Dar trebuie să se ţină seamă de "timiditatea" pãrtii drepte a creierului. …Nu va sosi si nu se va pune sã facã ceea ce stie atât de bine sã facã pur si simplu…
Trebuie sã fie invitatã!.
Atunci, cum invitãm partea dreaptã sã functioneze?
…Fãcând activitãti pe care ea le controleazã!
…spre exemplu…
Iesi sã te plimbi.
Exact acest lucru: mergi la plimbare, aleargã, sãri.
Când corpul tãu se miscã, activeazã partea dreaptã a creierului.
Ascultă muzică
Sau mai bine, fã-o tu, cântã la un instrument!...
În special muzicã fãrã cuvinte sau cântatã într-o limbã necunoscutã tie.
Desenează, sau sculpteazã, picteazã, sau orice altã activitate asemãnãtoare.
Fã reprezentãri vizuale ale obiectivului tãu sau ale ideii.
Răzi din toată inima!
"Aha" şi "Ha,ha,ha" sunt foarte conectate.
Râsul te eliberează de tirania logicii şi a liniarităţii.
Schimbã-ti înfãtisarea.
Schimbã aspectul locului de muncã, repectând normele.
Lipeste-ti poze sau postere semnificative. Pune-ti în ordine biblioteca. Miscã orice lucru, ca sã reînnoiesti "ordinea" dintotdeauna.
Vizualizeazã solutia pe care te chinui de atâta timp s-o gãsesti în mod rational.
(Vezi-o cu ochii mintii…)
Ieşi din problemă.
Nu face nimic.
Reflecteazã.
Mediteazã
De ce trebuie activată partea dreaptă a creierului?
1. Pentru a nu astepta pânã iesi de la serviciu, ca sã-ti vinã o idee buna.
2. Pentru a nu fi limitat doar la rational si liniar.

Adevărul este că:
Avem nevoie de ambele: partea stângã si partea dreaptã
Trucul este: sa stim cum sã ne miscãm cu usurintã de la o parte la alta.

TEST

În ce sens se învârte balerina?

Testul poate fi vazut pe
http://alvinology.wordpress.com/2007/07/25/the-spinning-silhouette-optical-illusion/

Dacă o poţi vedea mişcându-se în sensul acelor de ceasornic, îti utilizezi emisfera dreaptã a creierului.
Dacã vezi figura miscându-se în sens invers acelor de ceasornic, atunci îti folosesti emisfera stângã a creierului.

Unii pot sesiza ambele sensuri, alþii doar într-un singur sens.
Dacã poti vedea ambele sensuri (pe rând), spun expertii cã IQ-ul este peste 160.

Functiile pãrtii stângi a creierului
utilizarea logicii

orientarea cãtre detalii

cãutarea de fapte cuvinte si limbaje
prezent si trecut
matematicã si stiinþã
poate înþelege
cunoastere
recunoastere
ordine/percepþia modelelor
cunoaste numãrul obiectelor bazat pe realitate

strategie

practic

sigur

Functiile pãrtii drepte a creierului
foloseste sentimentele

vedere de ansamblu
imaginativ
simboluri si imagini
prezent si viitor
filozofie si religie
poate obtine
creazã
apreciazã
perceptie spaþialã
stie functia obiectelor
bazat pe fantezie
prezintã posibilitãti
impetuos Ia riscuri

Bine ar fi daca expertii ar avea dreptate (eu nu cred) pt ca reusesc fara prea mari eforturi sa schimb sensul de rotatie, adesea la comanda, uneori chiar o fac sa balanseze dreapta-stanga inainte de a reincepe rotatia. Din pacate se pare ca blogherul, cand a preluat imaginea de pe calculatorul meu, nu a reusit sa o faca sa se roteasca.

Vine, vine primavara

Din toate semnele pe care ni le face natura exista unul care nu m-a mintit niciodata, anume acela ca atunci cand infloresc pomii a doua oara vom avea parte de o toamna lunga. A fost valabil chiar si in Utah, in al doilea sejur acolo cand, spre deosebire de primul, cand m-am speriat cat de puternic a fost viscolul iar prima zapada a cazut brusc pe 1 noiembrie, cu cortegiul de ger si troieni (cineva a facut un cangur de zapada in curte, o frumusete) inghetand legumele din gradini, iarna, zic, a venit in acel sejur fix de Craciun.

Era atat de frumos, totul alb, numai turma de caprioare din curtea bisericii mormone, turma coborata de pe muntii din vecinatate, punea o pata de culoare.

La noi iar va fi o toamna tarzie, dupa cum anunta magnoliile din vecini.

Decreteii

Asa se cheama un documentar difuzat de TV1, pe care nu l-am vazut la timpul lui, dar care poate fi vazut la http://www.viddler.com/explore/thefua/videos/7/

Documentarul mi-a fost recomandat de http://fuckyoutovarasi.blogspot.com/2008/07/omul-nou.html

Aveam de gand sa scriu despre asta mai tarziu, in "Ce verde era valea mea", si sa dezvolt ce am scris deja, in alt context, in http://google-viorica.blogspot.com/2008/06/pro-life.html

Daca ma gandesc bine, asa am sa si fac

Caut de lucru

Nu e vorba de mine, pt ca ma simt bine la pensie. Dar inca din 2000 mi-as fi dorit ca "eroul" textului de mai jos sa fi dat pe bune un asemenea anunt:

This person needs a job. This individual seeks an executive position. He will be available in January 2009, and is willing to relocate.

RESUME
GEORGE W. BUSH
1600 Pennsylvania Avenue
Washington, DC 20520

EDUCATION AND EXPERIENCE:
Law Enforcement:
I was arrested in Kennebunkport, Maine, in 1976 for driving under the influence of alcohol.
I pled guilty, paid a fine, and had my driver'slicense suspended for 30 days. My Texas driving record has been "lost" and is not available.
Military:
I joined the Texas Air National Guard and went AWOL. I refused to take a drug test or answer any questions about my drug use. By joining the Texas Air National Guard, I was able to avoid combat duty in Vietnam.College:
I graduated from Yale University with a low C average.
I was a cheerleader.

PAST WORK EXPERIENCE:
I ran for U.S. Congress and lost.I began my career in the oil business in Midland Texas, in 1975.
I bought an oil company, but couldn't find any oil in Texas. The company went bankrupt shortly after I sold all my stock.
I bought the Texas Rangers baseball team in a sweetheart deal that tookland using taxpayer money.
With the help of my father and our friends in the oil industry (includingEnron CEO Ken Lay), I was elected governor of Texas.

ACCOMPLISHMENTS AS GOVERNOR OF TEXAS:
I changed Texas pollution laws to favor power and oil companies, making Texas the most polluted state in the Union.
During my tenure, Houston replaced Los Angeles as the most smog-ridden city in America.
I cut taxes and bankrupted the Texas treasury to the tune of billions in borrowed money.
I set the record for the most executions by any governor in Americanhistory.
With the help of my brother, the governor of Florida, and my father's appointments to the Supreme Court, I became President of the United States,after losing by over 500,000 votes.

ACCOMPLISHMENTS AS PRESIDENT:
I am the first President in U.S. history to enter office with a criminal record.
I invaded and occupied two countries at a continuing cost of over one billion dollars per week.
I spent the U.S. surplus and effectively bankrupted the U.S. Treasury.
I shattered the record for the largest annual deficit in U.S. history.
I set an economic record for most private bankruptcies filed in any 12-month period.
I set the all-time record for most foreclosures in a 12-month period.
I set the all-time record for the biggest drop in the history of the U.S.stock market. In my first year in office, over 2 million Americans lost their jobs and that trend continues.
I'm proud that the members of my cabinet are the richest of any administration in U.S. history. My "poorest millionaire," Condoleezza Rice, has a Chevron oil tanker named after her.
I set the record for most campaign fund-raising trips by a U.S. President.
I am the all-time U.S. and world record -holder for receiving the most corporate campaign donations.
My largest lifetime campaign contributor, and one of my best friends, Kenneth Lay, presided over the largest corporate bankruptcy fraud in U.S.history, Enron.
My political party used Enron private jets and corporate attorneys to assure my success with the U.S. Supreme Court during my election decision.
I have protected my friends at Enron and Halliburton against investigation or prosecution. More time and money was spent investigating the Monica Lewinsky affair than has been spent investigating one of the biggest corporate rip-offs in history.
I presided over the biggest energy crisis inU.S. history and refused to intervene when corruption involving the oil industry was revealed.
I presided over the highest gasoline prices in U.S. history.
I changed the U.S. policy to allow convicted criminals to be awarded government contracts.
I appointed more convicted criminals to my administration than any President in U.S. history.
I created the Ministry of Homeland Security, the largest bureaucracy in the history of the United States Government.
I've broken more international treaties than any President in U.S. history.I am the first President in U.S. history to have the United Nations remove the U.S. from the Human Rights Commission.
I withdrew the U.S. from the World Court of Law.
I refused to allow inspector's access to U.S. "prisoners of war" detainees and thereby have refused to abide by the Geneva Convention.
I am the first President in history to refuse United Nations election inspectors (during the 2002 US election).
I set the record for fewest numbers of press conferences of any President since the advent of television.
I set the all-time record for most days on vacation in any one-year period. After taking off the entire month of August, I presided over the worst security failure in U.S. history. I garnered the most sympathy ever for the U.S. after the World Trade Center attacks and less than a year later made the U.S. the most hated country in the world, the largest failure of diplomacy in world history.
I have set the all-time record for most people worldwide to simultaneously protest me in public venues (15 million people), shattering the record for protests against any person in the history of mankind.
I am the first President in U.S. history to order an unprovoked, pre-emptive attack and the military occupation of a sovereign nation. I did so against the will of the United Nations, the majority of U.S. Citizens and the world community.
I have cut health care benefits for war veterans and support a cut in duty benefits for active duty troops and their families in wartime.
In my State of the Union Address, I lied about our reasons for attacking Iraq and then blamed the lies on our British friends.
I am the first President in history to have a majority of Europeans (71%) view my presidency as the biggest threat to world peace and security.
I am supporting development of a nuclear "Tactical Bunker Buster," a WMD.
I have so far failed to fulfill my pledge to bring Osama Bin Laden tojustice.

RECORDS AND REFERENCES:
All records of m y tenure as governor of Texas are now in my father'slibrary, sealed and unavailable for public view.
All records of SEC investigations into my insider trading and my bankrupt companies are sealed in secrecy and unavailable for public view.
All records or minutes from meetings that I, or my Vice-President, attended regarding public energy policy are sealed in secrecy and unavailable forpublic review. I specified that my sealed documents will not be availablefor 50 years.

Demerit System used by Women

Am mai primit lista de mai jos, dar nu atat de completa, e undeva in arhiva mea de umor. De data am primit-o intr-o newsletter de la: http://www.1funny.com/demerit.shtml


For all you guys out there who just can't figure it out, here it is. In the world of romance, one single rule applies: Make the woman happy. Do something she likes & you get points. Do something she dislikes & points are subtracted. You don't get any points for doing something she expects...
Sorry, that's the way the game is played. Here is a guide to the point system.

Simple Duties
You make the bed.................................................+1
You make the bed, but forget to add the decorative pillows........0 You throw the bedspread over rumpled sheets......................-1
You leave the toilet seat up.....................................-5
You replace the toilet-paper roll when it's empty.................0
When the toilet-paper roll is barren, you resort to Kleenex......-1
When the Kleenex runs out u shuffle slowly to the next bathroom..-2
You check out a suspicious noise at night ........................0
You check out a suspicious noise and it's nothing.................0
You check out a suspicious noise and it's something..............+5
You pummel it with a six iron...................................+10
It's her father.................................................-10


Social Engagements
You stay by her side the entire party.............................0
You stay by her side for a while, then leave to chat with a college drinking buddy...................................................-2
Named Tiffany....................................................-4
Tiffany is a dancer..............................................-6
Tiffany has implants.............................................-8

Her Birthday
You take her out to dinner........................................0
You take her out to dinner and it's not a sports bar ............+1
Okay, it is a sports bar.........................................-2
And it's all-you-can-eat night...................................-3
It's a sports bar, it's all-you-can-eat night, and your face is painted the colors of your favorite team........................-10

Thoughtfulness
You forget her birthday completely..............................-20
You forget your anniversary.....................................-30
You forget to pick her up at the bus station....................-45
Which is in Newark, New Jersey..................................-50
And the pouring rain dissolves her leg cast.....................-60

A Night Out
With The BoysGo out with a pal ...............................................-5
And the pal is happily married ..................................-4
Or frighteningly single .........................................-7
And he drives a Mustang.........................................-10
With a personalized license plate (GR8 N BED) ..................-15
You have a few beers.............................................-9
And miss curfew by an hour......................................-12
You miss curfew by an hour and you didn't call..................-20
You get home at 3 am............................................-30
You get home at 3 am smelling of booze and cheap cigars ........-40

Her Night Out
You stay home while she goes out with her annoying friend fromwork.............................................................+5
She goes out with her annoying work friends, and she comes home real late.......................................................+10
You wait up.....................................................+15
She goes out, comes home late and drunk, and you put her to bed.............................................................+20

A Night Out
You take her to a movie..........................................+2
You take her to a movie she likes................................+4
You take her to a movie you hate ................................+6
You take her to a movie you like.................................-2
It's called DeathCop 3...........................................-3
You lied and said it was a foreign film about orphans ..........-15

Flowers
You buy her flowers only when it's expected...................... 0
You buy her flowers as a surprise, just for the hell of it .....+20
You give her wildflowers you've actually picked yourself .......+30
And she contracts Lyme disease..................................-25

Your Physique
You develop a noticeable potbelly...............................-15
You develop a noticeable potbelly and exercise to get rid of it.+10
You develop a noticeable potbelly and resort to loose jeans and baggy Hawaiian shirts...........................................-30
You say "I don't give a damn because you have one too".........-800

Finances
You spend a lot of money on something impractical................-5
Something she can't use.........................................-10
Such as a motorized model airplane..............................-20
And she got a small appliance for her birthday..................-40

Driving
You lost the directions on a trip................................-4
You lost the directions and end up getting lost.................-10
You end up getting lost in a bad part of town ..................-15
You get lost in a bad part of town and meet the locals up close and personal........................................................-25
You know them...................................................-60

The Big Question
She asks, "Do I look fat?" ......................................-5
(Sensitive questions always start with a deficit)You hesitate in responding......................................-10
You reply, "Where?".............................................-35

Communication
When she wants to talk about a problem, you listen, displayingwhat looks like a concerned expression............................0
When she wants to talk, you listen, for over 30 minutes..........+5
You listen for more than 30 minutes without looking at the TV...+10
She realizes this is because you've fallen asleep...............-20

Nostimade

Recitind "Salata de vinete" imi dau seama ca fiica mea are dreptate sa se supere ca, furata de firul epic, n-am precizat ca povesteacu cele 4 salate diferite s-a petrecut o singura data, iar faptul ca "nu le puneam la treaba" nu inseamna ca ele chiar nu faceau nimic in casa, evident ca uneori chiar eu "le puneam la treaba". Dragele de ele, au trebuit chiar sa-mi tina locul intr-o perioada nu prea senina din viata noastra cand, in decurs de doi ani, am stat in spitale de 2 ori cate 6 saptamani, plus cele 5 de radioterapie. Iar cea mare, desi numai cu un an jumatate mai mult decat cea mica, mai era si studenta in ultimul an. Nu stiu daca am sa inteleg vreodata cu adevarat cat de greu le-a fost.
Dar acum vreau sa povestesc o intamplare nostima cu cea mica, dar e nevoie intai de o introducere.
Ceea ce ma enerva pe mine cel mai tare in campul muncii era faptul ca, fiind eu singura de meserie chimista din intreprindere, cam toata lumea avea despre munca in laborator cam aceeasi atitudine ca si ADI. Incat,desi aveam nevoie de o (una) laboranta, aveam la un moment dat minim 3, ba chiar era un baiat, cu multe probleme familiare, e drept, nu mi-as fi dorit in ruptul capului sa fiu in pielea lui, care numai cu numele era angajat la laborator. Desi cam uitam cum arata la fata, atat de rar il vedeam, trebuia sa-l trec in pontaj. Pt ca protestam la toti factorii de decizie (mama, ce limba de lemn!) ce s-a gandit el, hai sa-mi faca si mie unul din serviciile facute curent factorilor mai sus amintiti. si anume sa-mi faca rost de bilete la "Zbor de-asupra unui cuib de cuci". Acu' eu citisem, of course, cartea, si ajunsesem deja la concluzia ca n-o sa fiu niciodata un, nu-mai-stiu-cum-il-cheama, personajul care se sacrifica pt binele societatii ("never say never") dar eram curioasa cum arata Piersic cel blond in rol de indian (oare indianul acela sa fie prototipul pt negrul din "Green Mill?").
Toate bune si frumoase, chiar a facut rost de bilete si mi le-a dat, doua la numar, contra cost, desigur, daaaaar....era o mica problema, biletele erau fix pe 24 decembrie, asta si explica de ce au ajuns la mine.
So, toc eu carnea, o asezonez cu cele necesare, tai frumos frunzele de varza si le dau de grija fetelor: "pana ma intorc, sarmalele sa fie infasate".
Piesa s-a ridicat la inaltimea cartii, interpretarea era exact cum a fost laudata, deci ne-am intors cu sacul plin de impresii. Cea mica ne-a povestit insa ca la un moment dat s-au terminat foile de varza si ea si-a zis, nici o problema, avem vita de vie la fereastra, iau, ca si altadata, frunze din ea ca sa completez. A fost f contrariata cand, deschizand fereastra, a dat de vita care arata cum trebuie sa arate orice vita pe timp de iarna, intr-o zona temperat-continentala.
A doua amintire mi-a fost prilejuita de faptul ca ginerele meu i-a dat intalnire soatei la cinema Studio. Fix in locul acela imi dadeam eu intalnire cu baietii prea pisalogi care nu admiteau un "nu" drept raspuns. Fixam mereu acel loc ca sa stiu sa ma feresc in ziua respectiva sa trec pe acolo. Ei, dar m-au ajuns blestemele lor intr-o zi, cand mi-am dat intalnire cu viitorul sot acolo iar el pur si simplu nu m-a vazut. Ne-am intalnit pana la urma, in drum spre casa,dar nici pana in ziua de azi nu ma crede ca am fost la locul de intalnire. Si sunt unii care nu cred in blesteme.