Pentru necunoscători: titlul e o parodie a unei reclame de pe marginea căii ferate din dreptul Gării Basarab unde scria cu litere uriașe ”Nici o zi fără pește oceanic”. Pe vremea aceea România avea o redutabilă flotă oceanică iar magazinele erau pline de tot felul de soiuri de pește oceanic. Îmi amintesc și acum cu nostalgie ce bune erau cambulele prăjite sau ce gust minunat avea peștele sabie. Era prin anii 70. După cum probabil se știe, flota a fost vândută pe nimica toată după 90, principalul responsabil de asta fiind marinarul Traian Băsescu.
Întorcându-ne la pisicile noastre prima pisică stătea amărâtă pe marginea trotuarului așteptând ca niște băieți care stăteau pe trepte să îi dea ceva de mâncare. Când a văzut că mă uit la ea a început să miaune cu disperare dar eu chiar nu aveam nimic de mâncare.
Am plecat dar s-a luat după mine. La un moment dat m-am aplecat și am început să o mângâi. Un om care trecea pe acolo s-a oprit și când i-am spus că e flămândă a scos o bucățică de cârnat, un briceguț și a început să îi dea felii din el. Între timp mi-a povestit că el hrănește o altă pisică neagră, pe care o știu și eu, și pe care am întâlnit-o ceva mai departe,. O puteți vedea în poza cu fetița pe bicicletă.
Omul mi-a spus că a fost amenințat că va fi bătut dacă mai hrănește cea pisică. Nu pot înțelege asemenea atitudine. Pesemne că cel care a amenințat e la fel de rău și cu oamenii.
În ultima poză e pisica despre care mi-a spus Marin că știe că îl iubește pe el. Dar Marin și Stela sunt plecați în concediu și pisica mai are de așteptat până vor reveni.
MIKY
I-am aflat numele de la un domn care i-a oferit ceva de mâncare acolo, la cucurigu, unde se cățărase. Nu a fost entuziasmat(ă).
Anna nu poate trece pe lângă o pisică fără să o mângâie.
Unele pisici, deși le vedem mai mult pe stradă , sunt ”Proprietate privată”
Și la final, pour la bonne bouche, o altă postare de pe Facebook (toate celelalte au fost publicate inițial pe Facebook) cu trei pisici negre și o referință la o povestire tenebroasă.
Câteva din multele pisici negre din cartierul nostru. Lăsând la o parte superstițiile și filmele horror pe această temă am fost curioasă cum apare acest animal în literatură și am găsit în Wikipedia un articol care a fost tradus și în română despre o povestire a lui Edgar Allan Poe..
Trebuie să spun de la început că, deși romanele polițiste, în special cele psihologice, îmi plac și știu foarte bine că E.A P este cel care a introdus acest gen în literatură povestirile sale mă tulbură și îmi creează un disconfort psihic greu de suportat. Citind articolul din Wikipedia pur și simplu nu mi-am amintit dacă am citit sau nu această povestire. Dacă am citit-o mi-a displăcut atât de mult încât am ales să o uit cu totul.
Eu poze cu pisici mai am dar am dubii că dragii mei cititori au avut răbdare să ajungă până aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu