Mie îmi place să improvizez în bucătărie. Mai ales când gătesc ceva gen conopidă de care m-am ferit mulți ani pentru că e Brasicacee, deci nu se recomandă în caz de hipotiroidism. Dar pentru că iau cu sfințenie Euthyrox iar endocrinologa mi-a spus că analizele sunt bune am decis să încerc să o folosesc, chiar dacă atunci când fierbe e în stare să împută tot blocul.
Deci aveam o conopidă frumoasă, de vreo două kg și mă întrebam ce să fac cu ea. Musaca am făcut deja, acum voiam altceva. Mai aveam și niște tortilla de ble care zăceau cam de mult prin cămară. Și Evrika! inspirația a sosit la timp.
Am luat o cratiță de 5 l și am tapetat-o cu hârtie de copt. Am uns hârtia cu unt și am tapetat-o cu tortilla. But first (bancul l-am scris în altă rețetă, nu-l mai repet aici) am pus buchetele de conopidă în apă cu sare pentru că se vedeau cu ochiul liber niște ființe foarte mici care nu au ce căuta acolo. Am citit despre asta într-o carte de bucate de mult de tot. După vreo jumătate de oră am aruncat apa și am pus conopida cu altă apă la fiert.
Am fiert conopida timp de 20 de minute. În acest timp am tocat mărunt trei cepe, două roșii și una galbenă (cam 300g cu totul), câțiva cățeluși de usturoi (încă îmi răsună în urechi râsul vesel al fetei mele când m-a auzit cum alint leguma cea puturoasă) și doi gogoșari mici (cam 200g).
Am sotat într-o tigaie 800g piept de pui tocat (fiindcă, spre surprinderea mea, nu am găsit la Profi, de unde cumpăr de obicei carne de porc vrac - pentru că o toacă pe loc). Zic sotat pentru că în comerțul nostru particular tot ce se cheamă carne e injectat din belșug cu saramură și deci carnea tocată întâi plutește în zeama pe care o lasă și abia apoi se rumenește, dar eu nu aveam interes să o rumenesc. Carnea fusese asezonată în prealabil cu turmeric, piper, coriandru măcinat, nucșoară, măghiran uscat și flori de cimbru uscate.
Când toată carnea și-a schimbat culoarea am adăugat ceapa, usturoiul și gogoșarii și am lăsat să se înmoaie puțin legumele. Am tăiat felii jumătate din conopida fiartă și am pus în cratiță un strat de conopidă, un strat de mix cu carne și alt strat de conopidă.
Am bătut 4 ouă cu o 100ml kefir (atât mai aveam, uitasem să cumpăr) și vreo 200ml lapte bătut, un borcan de Ajvar dulce (pastă turcească de ardei și vinete) și o lingură de Ajvar iute, precum și vreo 200g cașcaval ras, am condimentat cu turmeric (curcuma) și piper, am turnat peste conopidă și am băgat cratița în cuptorul încins pentru jumătate de oră.
Ce a rămas după ce am consumat fiecare câte o porție zdravănă am pus ”în ceva mai mic”. Am pus ghilimele pentru că ăsta e refrenul meu în bucătărie. Orice rest de ceva, fie el solid sau lichid nu se pune în frigider într-un vas mare în care a mai rămas ceva pe fund, ci se transferă în ceva mai mic. Așa se satisface și sensul estetic și cel topologic și economic pentru nu se mai ocupă mult loc în frigider absolut aiurea.
In acel ”ceva mai mic” tarta mea a aterizat cu fundul în sus, cum se vede în prima fotografie (când am încărcat pozele nu am observat că erau aranjate invers). Nu e nici un bai, tot în stomac ajunge
Timp de câteva zile nu o să-mi mai bat capul ce vom consuma la masa principală a zilei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu