La finalul articolului la care vă dau link mai jos autorul scrie: ”V-aș provoca să vă amintiți dacă ați trăit ceva mai penibil, dar mi-e c-am câștigat deja competiția asta.”
Cum mulți dintre noi avem în stoc povestiri cu situații mai mult sau mai puțin penibile am furnizat și eu una pe pagina de Facebook a autorului. Cum văd că produce reacții ilare acolo am decis să o copiez și aici. Eu râd de câte ori îmi aduc aminte.
https://mihaivasilescublog.ro/.../dati-pantalonii-rezolvam/
Aveam un iubit care își satisfăcea serviciul militar la o cazarmă de lângă București. Fiindcă era aproape m-am dus să-l vizitez și pentru că era TR oamenii erau mai îngăduitori.
Cel de la poartă, sentinela adică, l-a chemat, omul a venit spre mine, eu am făcut un pas să-l întâmpin când literalmente a dispărut din fața ochilor mei.
Pasămite între noi era o groapă în care trebuia să se arunce sentinela în caz de atac asupra cazărmii. Și al meu iubit acolo a dispărut, în acea groapă. Eu râdeam de nu mai puteam, că venise spre mine cu brațele deschise, să mă îmbrățișeze, și rămăsese cu ele pe marginea gropii.
Bineînțeles că a strigat la mine de acolo de jos ”ce râzi ca proasta?”: Nu din cauza asta ne-am despărțit...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu