Am fost la târg.

Cum zicea poetul: ”Niciodată toamna nu fu mai frumoasă”

Niciodată toamna nu fu mai frumoasă
Sufletului nostru bucuros de moarte.
Palid așternut e șesul cu mătasă.
Norilor copacii le urzesc brocarte.

Casele-adunate, ca niște urcioare
Cu vin îngroșat în fundul lor de lut,
Stau în țărmu-albastru-al rîului de soare,
Din mocirla cărui aur am băut.

Păsările negre suie în apus,
Ca frunza bolnav-a carpenului sur
Ce se desfrunzește, scuturând în sus
Foile,-n azur.

Cine vrea să plângă, cine să jelească
Vie să asculte-ndemnul nenteles,
Și cu ochii-n facla plopilor cerească
Să-și îngroape umbra-n umbra lor, în șes.

Tudor Arghezi

Și-apoi cine ar putea, pe o asemenea toamnă minunată, să stea pironit în casă, cu ochii în televizor, sorbind minciunile ce se revarsă din el? 

Sigur nu noi.  Așa că duminica trecută, pe 13 octombrie, am pornit cu elan să căutăm la Victorița Pescărița celebrul și gustosul ei borș de pește. Am găsit-o în curtea Institutului Agronomic și, după ce ne-am îndestulat acolo, am pornit spre altă alee a imensului parc, una ce s-a încadrat în trendul globalizării, acela de a organiza târguri cât mai diverse și, dacă se poate, și cu ceva specific național.

Și ca să nu vă obosiți ochii citind cuvinte mai mult sau mai puțin goale am să vă ofer rodul îndeletnicirii mele de bază când merg la târguri, anume acela de a face poze, multe poze.