Brioșă dietetică cu mere și cacao la microunde

De la o vreme mă uit cu disperare cum cântarul arată din ce în ce mai multe kilograme. E adevărat că în februarie, atunci când ajunsesem slăbind brusc la 59 de kilograme mă speriam și eu, nu numai cei din jurul meu, de halul în care arătam, dar ar fi bine dacă m-aș opri din recuperat.

Dar e cam greu să obțin acest rezultat dacă aproape în fiecare zi fac câte o experiență culinară, cum ar fi cea pe care v-o prezint acum, brioșa dietetică cu măr și cacao. Se face foarte repede și mie mi-a plăcut. Cei care nu țin regim pot înlocui îndulcitorul cu zahăr după gust.

Ingredientele vi le prezint în fotografiile următoare:

Deci: 1 măr mare, 4 linguri rase cacao (eu am găsit, după multă vreme, Cacao de Zaan) 4 linguri mai pline de îndulcitor Diamant sau 4x4 tablete de îndulcitor Diamant sau Clio, 50g unt, 4 linguri rase de făină, 2 ouă, scorțișoară, esență de vanilie.

Am amestecat într-un vas special pentru microunde untul cu îndulcitorul, am adăugat esența de vanilie. Am ras mărul (puteți folosi două mere mai mici, eu am avut unul uriaș), am adăugat făina și scorțișoara, apoi amestecul l-am pus treptat în vas amestecând bine. La sfârșit am pus ouăle sparte separat (ca să nu am surpriza să fie vreunul stricat) și am amestecat din nou.

Am pus vasul la foc pentru 6 minute dar a trebuit să îl mai țin încă două, timpul depinde de puterea cuptorului, al meu e de 750W. Am consumat prăjitura direct din vas, dar se poate scoate și pune pe o farfurie. Sper să vă placă.

Toamna pe Strada Viitorului, 29 Octombrie 2019

Uneori natura parcă se întrece pe ea însăși în a ne oferi adevărate tablouri destinate să ne încânte ochii și sufletul. Aici am surprins câteva imagini cu case vechi, care arată ca niște femei care au fost cândva frumoase și care acum, în toamna vieții, încă mai păstrează urme din strălucire trecută, la acestă impresie contribuind din plin perdelele de iederă care le acoperă.

Vederi din Cartier.- Reportaj foto.

De la o vreme am program de făcut pași în fiecare zi. Doctorii recomandă, în unanimitate, să facem cel puțin 30 de minute mișcare pe zi, fie și numai mers cu pas rapid. Asta înseamnă parcurgerea a doi km, lucru mult mai ușor decât pare, mai ales pentru mine, care ani de zile am fost nevoită să merg mult pe jos ca să ajung la serviciu. Îmi și place, deci de când m-am înzdrăvenit, prin strădania doctorilor de la secția de chirurgie de la Spitalul Pantelimon, rareori se întâmplă să nu respect recomandarea aceasta. 

Și pentru că printre alte hobbyuri îl am și pe acela de a face poze vă prezint câteva instantanee din cartierul Militari, zona de lângă Lacul Morii, unde locuiesc de vreo 48 de ani.

Economia duduie, construcțiile înfloresc, locul caselor modeste cu ale lor curți cu bolte de viță de vie și tufe de iasomie deja nu mai este luat de vile somptuoase ci de blocuri semețe.

Poze făcute pe strada Dreptății, partea dinspre Lacul Morii.

Zinnia (Cârciumărese)

Soiul acesta de flori era cel mai des întâlnit în comuna mea în copilărie. Și nu e de mirare, sunt printre cele mai puțin pretențioase flori, rezistând foarte bine la căldura cumplită specifică verilor din Bărăgan și la secetele prelungite, având însă culori vii, plăcute.

În plus apa potabilă se găsește la adâncimi destul de mari și deci florile de lângă, case trebuiau să se mulțumească, cu mai puțină apă. Acum s-a introdus alimentarea cu apă, nu însă și canalizarea.

Bagheera.

Printre pisicile de care avea grijă Doamna, Bedrosian, vecina mea, se număra și un motan cu trei picioare care își petrecea cea mai mare parte a timpului afară, într-o vreme salvându-și viața fugind de colții numeroșilor câini fără stăpân din împrejurimile blocului.Câinii au dispărut de ceva timp și toată lumea e mai liniștită.

Acum motanul se odihnește pe câmpiile Elizee ale pisicilor dar în cartier întâlnesc din ce în ce mai des feline complet negre. Nu mă tem de ele, nu-mi merge nici mai bine nici mai rău ca în zilele în care nu-mi ies în cale.

Omul era țeapăn de beat dar blugii...ei, blugii sunt cât se poate de la modă.

Pastel de toamnă

Nu pot încheia acest reportaj fără să vă arăt câteva imagini cu planta care mă impresionează cel mai mult cu frumusețea ei în fiecare toamnă, iedera.

Story of Yanxi Palace

Urmărind mai mult decât sporadic poveștile din palatul Yanzy (cele din Chosun sunt depășite deja, se pare) de la TVR1 am căutat pe net episoadele care îmi lipseau din palmares și am fost captată de istoria acestui Machiavelli feminin chinez, Wei Ying Luo.

Sigur, chinezii nu au avut niciodată nevoie de ”Principele” lui Machiavelli ca să țeasă intrigi, să se răzbune sau să lupte pentru putere sau aflarea unor sordide adevăruri.

Ce e interesant la acestă micuță scorpie este felul în care reușește să iasă, de multe ori mințind fără cea mai mică remușcare sau mustrare de cuget,, din cele mai periculoase încurcături.

Și dacă mi se pare că gata, nu mai are ce descoperiri să mai facă, pe cine să pedepsească sau să ajute scenariul introduce în scenă noi personaje, lăsând însă o doză importantă de mister în ce privește istoria principală, cea care stă la baza întregii drame.

Dar nu vreau să închei acestă scurtă recenzie înainte de a-mi ventila o nemulțumire majoră înceea ce privește tema mea preferată Traduttore= Traditore.

De mulți ani prefer să urmăresc serialele din Orientul îndepărtat în traducere engleză conform teoriei căreia că traducerea în română oricum se face după cea în engleză și atunci e mai bine să mi-o fac singură pentru că ce-ți faci tu cu mâna ta e, de cele mai multe ori, mai bine făcut, doar nu e bine să te scarpini cu mâna altuia.

Dar într-unul din episoadele acestui serial chinezesc am avut o surpriză neplăcută. Întâi trebuie să precizez că echipa care a făcut traducerea s-a documentat extrem de bine în ce privește istoria și cultura Chinei, lucru reflectat în notițele explicative atunci când în conversațiile elevate de la curte se fac refririr la legende, date istorice sau citate din filozofi și poeți vestiți.

Din păcate cunoștințele medicale nu se ridică la înălțimea celor culturale și astfel s-a ajuns la o situație în care prin episodul 13 se vorbește despre o boală complet nouă pentru mine, furunculosis epidemic. Boala fiind contractată de un adult e extrem de periculoasă pentru sănătatea și chiar viața acestuia, ceea ce provoacă mare îngrijorare la palat.

Singura problemă e că simptomele și chiar leacurile mă conduc la concluzia că e vorba de fapt de varicelă, sau vărsat de vânt. Ar putea fi vorba chiar de variolă, boală care a secerat în vremurile în care se petrece acțiunea mult prea multe vieți .

Din fericire acum există vaccin antivariolic, nu știu dacă s-a descoperit unul și anti-varicelic. Când erau copiii mei mici sigur nu exista.

În serialele coreene traduse în românește se confundă varicela sau variola cu pojarul, lucru lesne de înțeles, pentru că sunt destule asemănări între ele, chiar și în ce ceea ce privește mortalitatea, dar asta cu furunculoza nu prea are scuze.

Mi se pare cu atât mai plauzibilă ipoteza că e vorba de variolă cu cât șmecheruța noastră a simulat boala folosindu-se de alergia ei la... Ha, ha, ha, Pea-nuts. Ce fel de nuts chinezești o fi avut Wei Ying Luo la îndemână pot doar să ghicesc, sigur nu ar fi putut fi alune americane.

https://www.viki.com/videos/1140359v?vst=2

”Story of Yanxi Palace (Chinese: 延禧攻略) is a Chinese period drama series created by Yu Zheng. It is an original screenplay written by Zhou Mo, and later developed into a novel by Xiao Lian Mao. ... Distributed in more than 70 markets worldwide, Story of Yanxi Palace has since become a huge hit, especially in Asia”.

https://en.wikipedia.org/wiki/Story_of_Yanxi_Palace

Dacă știți engleză și vreți să cunoașteți personajele reale din serial vă recomand să mergeți la https://zula.sg/yanxi-palace-facts/ cu siguranță prezentarea vă va amuza, în special aluzia la Meghan Markle.