Cine moare?
"Moare câte puțin cine se transformă în sclavul obișnuinței,
urmând în fiecare zi aceleași traiectorii;
cine nu-și schimbă existența;
cine nu riscă să construiască ceva nou;
cine nu vorbește cu oamenii pe care nu-i cunoaște.
Moare câte puțin cine-și face din televiziune un guru.
Moare câte puțin cine evită pasiunea,
cine preferă negrul pe alb și punctele pe "i" în locul unui vârtej de emoții,
acele emoții care învață ochii să strălucească,
oftatul să surâdă și care eliberează sentimentele inimii.
Moare câte puțin cine nu pleacă atunci când este nefericit în lucrul său;
cine nu riscă certul pentru incert pentru a-și îndeplini un vis;
cine nu-și permite măcar o dată în viață să nu asculte sfaturile "responsabile".
Moare câte puțin cine nu călătorește;
cine nu citește;
cine nu ascultă muzică;
cine nu caută harul din el însuși.
Moare câte puțin cine-şi distruge dragostea; cine nu se lasă ajutat.
Moare câte puțin cine-și petrece zilele plângându-și de milă și detestând ploaia care nu mai încetează.
Moare câte puțin cine abandonează un proiect înainte de a-l fi început;
cine nu întreabă de frică să nu se facă de râs
și cine nu răspunde chiar dacă cunoaște întrebarea.
Evităm moartea câte puțin, amintindu-ne întotdeauna că "a fi viu" cere un efort mult mai mare decât simplul fapt de a respira.
Doar răbdarea cuminte ne va face să cucerim o fericire splendidă.
Totul depinde de cum o trăim...
Dacă va fi să te înfierbânți, înfierbântă-te la soare.
Dacă va fi să înșeli, înșeală-ți stomacul.
Dacă va fi să plângi, plânge de bucurie.
Dacă va fi să minți, minte în privința vârstei tale.
Dacă va fi să furi, fură o sărutare.
Dacă va fi să pierzi, pierde-ți frica.
Dacă va fi să simți foame, simte foame de iubire.
Dacă va fi să dorești să fii fericit, dorește-ți în fiecare zi..."
Pablo Neruda
Pentru că aveam îndoieli că textul aparține într-adevăr lui Pablo Neruda am căutat originalul în spaniolă și l-am găsit undeva unde nu numai că se afirmă că ar fi de Pablo Neruda, dar se și atașează o prezentare a poetului luată dintr-o sursă serioasă. Multe alte surse îl citează pe Pablo Neruda ca autor.
“¿Quién muere?”. Pablo Neruda
Muere lentamente quien se transforma en esclavo del hábito, repitiendo todos los días los mismos trayectos, quien no cambia de marca, no arriesga vestir con color nuevo y no le habla a quien no conoce.
Muere lentamente quien evita una pasión, quien prefiere el negro sobre el blanco y los puntos sobre las “íes” a un remolino de emociones, justamente las que rescatan el brillo de los ojos, sonrisas de los bostezos, corazones a los tropiezos y sentimientos.
Muere lentamente quien no voltea la mesa cuando está infeliz en su trabajo, quien no arriesga lo cierto por lo incierto para ir detrás de ese sueño que lo está desvelando. Quien no se permite, por lo menos una vez en la vida, huir de los consejos sensatos.
Muere lentamente quien no viaja, quien no lee, no oye música, quien no encuentra gracia en sí mismo, quien destruye su amor propio, quien no se deja ayudar.
Muere lentamente quien pasa los días quejándose de su mala suerte o de la lluvia incesante.
Muere lentamente quien abandona un proyecto antes de iniciarlo, quien no pregunta sobre un asunto que desconoce o no responde cuando lo indagan sobre algo que sabe.
Muere lentamente quien no comparte sus emociones, alegrías y tristezas, quien no confía, quien no intenta.
Muere lentamente quien no intenta superarse, quien no aprende de las piedras del camino de la vida, quien no ama y deja amar.
Evitemos la muerte en suaves cotas, recordando siempre que estar vivo exige un esfuerzo mucho mayor que el simple hecho de respirar.
PABLO NERUDA.
“(Seudónimo de Neftalí Ricardo Reyes Basoalto; Parral, Chile, 1904 – Santiago de Chile, 1973) Poeta chileno, premio Nobel de Literatura en 1971 y una de las máximas figuras de la lírica hispanoamericana del siglo XX. A la juventud de Neruda pertenece el que es acaso el libro más leído de la historia de la poesía: de Veinte poemas de amor y una canción desesperada (1924), escrito a los veinte años, se habían editado dos millones de ejemplares a la muerte de su autor”.
Biografías y Vidas. La enciclopedia biográfica en línea.
Nu m-am mulțumit însă cu acele surse ci am mai scotocit pe net și așa am ajuns la un articol care susține că de fapt poemul ”Cine moare” aparține de fapt unei scriitoare braziliene, Martha Madeiros.
”El poema es de la escritora brasileña Martha Medeiros, autora de numerosos libros y cronista del jornal Zero Hora, de Porto Alegre.”
În articol se mai citează multe alte false atribuiri
https://www.abc.es/20090111/cultura-literatura/muere-lentamente-falso-neruda-200901111836.html
Nu se știe cine a inițiat falsa atribuire dar scriitoarea a privit neputincioasă cum poemul circulă iar minciuna se rostogolește ca un bulgăre de zăpadă. Nu e prima dată când cunoștințele mele de limbă spaniolă, cam limitate după părerea mea mă ajută să descopăr false atribuir, mai ales la texte traduse în română, dar treaba asta se practică de zor și în alte limbi.
Iată poemul original al Marthei Madeiros așa cum l-am găsit pe https://sloyu.com/2017/01/30/muere-lentamente/
Muere lentamente
Muere lentamente
quien se transforma en esclavo del hábito,
repitiendo todos los días los mismos trayectos,
quien no cambia de marca.
No arriesga vestir un color nuevo y no le habla a quien no conoce.
Muere lentamente
quien hace de la televisión su gurú.
Muere lentamente
quien evita una pasión,
quien prefiere el negro sobre blanco
y los puntos sobre las “íes” a un remolino de emociones,
justamente las que rescatan el brillo de los ojos,
sonrisas de los bostezos,
corazones a los tropiezos y sentimientos.
Muere lentamente
quien no voltea la mesa cuando está infeliz en el trabajo,
quien no arriesga lo cierto por lo incierto para ir detrás de un sueño,
quien no se permite por lo menos una vez en la vida,
huir de los consejos sensatos.
Muere lentamente
quien no viaja,
quien no lee,
quien no oye música,
quien no encuentra gracia en si mismo.
Muere lentamente
quien destruye su amor propio,
quien no se deja ayudar.
Muere lentamente,
quien pasa los días quejándose de su mala suerte
o de la lluvia incesante.
Muere lentamente,
quien abandona un proyecto antes de iniciarlo,
no preguntando de un asunto que desconoce
o no respondiendo cuando le indagan sobre algo que sabe.
Evitemos la muerte en suaves cuotas,
recordando siempre que estar vivo exige un esfuerzo mucho mayor
que el simple hecho de respirar.
Solamente la ardiente paciencia hará que conquistemos
una espléndida felicidad.
Poema de Martha Madeiros (atribuido indebidamente en muchos espacios en Internet a Pablo Neruda)
Dacă ați avut timp, curiozitate și mai ales dacă aveți cunoștințe de limbă spaniolă puteți observa ușor că textele, așa cum se întâmplă de mult prea multe ori pe net, sunt ușor diferite unul de altul.
Și ca să mai lungesc un pic pelteaua, cum se zice, o să copiez și poemul în portugheză, limba originală în care a fost scris, precum și o introducere a cuiva la fel de deranjat de falsele atribuiri ca și mine
“MUERE LENTAMENTE” PERTENECE A MARTHA MEDEIROS Y NO A PABLO NERUDA
15 enero, 2009 por verbiclara
En internet circulan creaciones que atribuyen a quienes no las hicieron. Por ejemplo, decían que “La Marioneta” era obra de Gabriel García Márquez, y él mismo lo desmintió: “Lo que me puede matar es la vergüenza de que alguien crea que, de verdad, fui yo quien escribió una cosa tan cursi”.
Lo mismo pasa con el poema “Muere lentamente”, se lo atribuyen a Pablo Neruda, pero pertenece a Martha Medeiros, poetisa brasileña, que en su versión original se llama “A morte devagar”:
A MORTE DEVAGAR
Morre lentamente quem não troca de idéias, não troca de discurso, evita as próprias contradições.
Morre lentamente quem vira escravo do hábito, repetindo todos os dias o mesmo trajeto e as mesmas compras no supermercado. Quem não troca de marca, não arrisca vestir uma cor nova, não dá papo para quem não conhece.
Morre lentamente quem faz da televisão o seu guru e seu parceiro diário. Muitos não podem comprar um livro ou uma entrada de cinema, mas muitos podem, e ainda assim alienam-se diante de um tubo de imagens que traz informação e entretenimento, mas que não deveria, mesmo com apenas 14 polegadas, ocupar tanto espaço em uma vida.
Morre lentamente quem evita uma paixão, quem prefere o preto no branco e os pingos nos is a um turbilhão de emoções indomáveis, justamente as que resgatam brilho nos olhos, sorrisos e soluços, coração aos tropeços, sentimentos.
Morre lentamente quem não vira a mesa quando está infeliz no trabalho, quem não arrisca o certo pelo incerto atrás de um sonho, quem não se permite, uma vez na vida, fugir dos conselhos sensatos.
Morre lentamente quem não viaja, quem não lê, quem não ouve música, quem não acha graça de si mesmo.
Morre lentamente quem destrói seu amor-próprio. Pode ser depressão, que é doença séria e requer ajuda profissional. Então fenece a cada dia quem não se deixa ajudar.
Morre lentamente quem não trabalha e quem não estuda, e na maioria das vezes isso não é opção e, sim, destino: então um governo omisso pode matar lentamente uma boa parcela da população.
Morre lentamente quem passa os dias queixando-se da má sorte ou da chuva incessante, desistindo de um projeto antes de iniciá-lo, não perguntando sobre um assunto que desconhece e não respondendo quando lhe indagam o que sabe.
Morre muita gente lentamente, e esta é a morte mais ingrata e traiçoeira, pois quando ela se aproxima de verdade, aí já estamos muito destreinados para percorrer o pouco tempo restante.
Que amanhã, portanto, demore muito para ser o nosso dia. Já que não podemos evitar um final repentino, que ao menos evitemos a morte em suaves prestações, lembrando sempre que estar vivo exige um esforço bem maior do que simplesmente respirar.
Martha Medeiros (Porto Alegre, 1961), publicista, escritora y poetisa brasileña. Cronista del periódico Zero Hora, de Brasil.
https://verbiclara.wordpress.com/2009/01/15/%E2%80%9Cmuere-lentamente%E2%80%9D-pertenece-a-martha-medeiros-y-no-a-pablo-neruda/
În ce privește partea finală a poeziei în românește am găsit versiunea spaniolă atribuită tot lui Pablo Neruda, deși mie nu mi se pare deloc a fi stilul său. Apare deasemenea și ca anonimă, făcând parte din infamul ”folklor internautic” despre care am vorbit de câte ori am cercetat câte o falsă atribuire.
https://purepoesy.wordpress.com/2012/01/05/si-vas-pablo-neruda/
Si te vas a calentar, que sea al sol
si vas a engañar, que sea a tu estómago
si vas a llorar, que sea de alegría
si vas a mentir, que sea sobre la edad
si vas a robar, que sea un beso
si vas a perder, que pierdas el miedo
si existe el hambre, que sea de amor
y si es para ser feliz… que sea todo el tiempo.
Dacă e folclor, să fie...O completare la ce se zice că e poemul lui Neruda de mai sus.
Si vas a soñar, que sea con hadas
Si vas a soñar, que sea con hadas
Si vas a pedir, que sea un amigo
Si vas a dar, que sea tu amor
Si vas a escribir, que sea un poema
Si vas a cantar, que sea a la vida
Si vas a jugar, que sea con niños
Si vas a dormir, que sea con tu amor
Si vas a borrar, que sea injusticias
Si vas a enseñar, que sea un mundo mejor
Si vas a ofrecer , que sea alegría
si vas a compartir, que sea el humor
Si vas a reivindicar, que sea justicia
Si vas a pedir, que sea la paz
https://es.answers.yahoo.com/question/index?qid=20130625051812AABpNK9
Iată și varianta în engleză: http://eleternoretorno.blogspot.com/2005/06/pablo-neruda-die-slowly.html
If you wanna be warmed, let the sun warm you
If you are goint to cheat, cheat your stomach
If you are going to cry, cry from happiness
If you are going to lie, lie about your age
If you are going to steal, steal a kiss
If you are going to lose something, lose the fear
If there is hunger, be it hunger for love
If it is to be happy, make it all the time
Pablo Neruda - Die Slowly
He who becomes the slave of habit,
who follows the same routes every day,
who never changes pace,
who does not risk and change the color of his clothes,
who does not speak and does not experience,
dies slowly.
He or she who shuns passion,
who prefers black on white,
dotting ones "it’s" rather than a bundle of emotions, the kind that make your eyes glimmer,
that turn a yawn into a smile,
that make the heart pound in the face of mistakes and feelings,
dies slowly.
He or she who does not turn things topsy-turvy,
who is unhappy at work,
who does not risk certainty for uncertainty,
to thus follow a dream,
those who do not forego sound advice at least once in their lives,
die slowly.
He who does not travel, who does not read,
who does not listen to music,
who does not find grace in himself,
she who does not find grace in herself,
dies slowly.
He who slowly destroys his own self-esteem,
who does not allow himself to be helped,
who spends days on end complaining about his own bad luck, about the rain that never stops,
dies slowly.
He or she who abandon a project before starting it, who fail to ask questions on subjects he doesn't know, he or she who don't reply when they are asked something they do know,
die slowly.
Let's try and avoid death in small doses,
reminding oneself that being alive requires an effort far greater than the simple fact of breathing.
Only a burning patience will lead
to the attainment of a splendid happiness.
Din comentarii:
Hey!!! This poem was written by Martha Medeiros, a Brazilian writer, not by Pablo Neruda!!!
True! It has been over the Internet for years with the wrong information. This information is confirmed by Neruda Foundation (http://www.poetryfoundation.org/bio/pablo-neruda). You're not going to find this poem in his site.
Informația despre adevărata autoare continuă pe acea pagină.
If you wanna be warmed, let the sun warm you
If you are goint to cheat, cheat your stomach
If you are going to cry, cry from happiness
If you are going to lie, lie about your age
If you are going to steal, steal a kiss
If you are going to lose something, lose the fear
If there is hunger, be it hunger for love
If it is to be happy, make it all the time
Pablo Neruda - Die Slowly
He who becomes the slave of habit,
who follows the same routes every day,
who never changes pace,
who does not risk and change the color of his clothes,
who does not speak and does not experience,
dies slowly.
He or she who shuns passion,
who prefers black on white,
dotting ones "it’s" rather than a bundle of emotions, the kind that make your eyes glimmer,
that turn a yawn into a smile,
that make the heart pound in the face of mistakes and feelings,
dies slowly.
He or she who does not turn things topsy-turvy,
who is unhappy at work,
who does not risk certainty for uncertainty,
to thus follow a dream,
those who do not forego sound advice at least once in their lives,
die slowly.
He who does not travel, who does not read,
who does not listen to music,
who does not find grace in himself,
she who does not find grace in herself,
dies slowly.
He who slowly destroys his own self-esteem,
who does not allow himself to be helped,
who spends days on end complaining about his own bad luck, about the rain that never stops,
dies slowly.
He or she who abandon a project before starting it, who fail to ask questions on subjects he doesn't know, he or she who don't reply when they are asked something they do know,
die slowly.
Let's try and avoid death in small doses,
reminding oneself that being alive requires an effort far greater than the simple fact of breathing.
Only a burning patience will lead
to the attainment of a splendid happiness.
Din comentarii:
Hey!!! This poem was written by Martha Medeiros, a Brazilian writer, not by Pablo Neruda!!!
True! It has been over the Internet for years with the wrong information. This information is confirmed by Neruda Foundation (http://www.poetryfoundation.org/bio/pablo-neruda). You're not going to find this poem in his site.
Informația despre adevărata autoare continuă pe acea pagină.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu