Tomasz Alen Kopera

Tomasz Alen Kopera este un artist polonez suprarealist. Câteva din tablourile sale circulă pe net ca anonime. De când am învățat să caut mai în amănunt pe Google ce mă interesează l-am descoperit și vreau să vă arăt și vouă ce m-a impresionat mai mult în opera sa.

Tablourile lui sunt fie luminoase, pozitive, fie întunecate, chiar monstruoase. Eu, ca ființă mai mult pozitivă, am ales pentru voi o selecție din cele luminoase. Mai trebuie doar să spun că el declară că are inspirație doar pentru imagini, lăsând la latitudinea privitorului să aleagă un nume.

Primul pe care l-am îndrăgit a circulat, și probabil încă mai circulă, pe net ca anonim. Are o frumusețe aparte, mai mult spirituală. Eu l-am intitulat ”Noi doi și-o umbrelă. Îmi dau seama că titlul e cam banal dar are o explicație simplă, îmi amintește de un cântecal răposatului Dan Spătaru, din generația mea. 

Pe DS îl știu încă din studenție, când avea concerte fie la Casa de Cultură a Studenților, fie în Aula Universității, cu cântecele lui Mario Marini. Unii strâmbau din nas, ”MM e un cântăreț de mâna șaptea, dar cântecele sale se pliau bine pe vocea lui DS. În plus era încă Prim Secretar PRM Gheoghe Gheorghiu Dej și nu începuse să fie exacerbat naționalismul, ba chiar dimpotrivă, încât DS cânta în limba italiană.

Dar m-am depărtat de tema mea. Iată cum arată tabloul lui TAK

Și cântecul lui Dan Spătaru, cu versurile sale:

Tu, eu și-o umbrelă, 
Tu, eu ne plimbăm, 
Cerul ca o acuarelă, 
Nu ne vede sub umbrelă
Când ne-mbrățișăm.

Pic, pic, pic, pic, pic
Ce mai plouă
La nesfârșit.
Pic, pic, pic,
Nu ne pasă nouă,
Fiindcă ploaia ne-a unit.

Tu, eu și-o umbrelă,
Tu, eu ne plimbăm,
Pe sub panza de mătasă,
Tu esti parcă mai frumoasă,
Când ne sărutăm.

Tu, eu și-o umbrelă,
Tu, eu ne plimbăm,
Cerul ca o acuarelă,
Nu ne vede sub umbrelă
Când ne-mbrățișăm.

Pic, pic, pic, pic, pic
Ce mai plouă
La nesfârsit.
Pic, pic, pic,
Nu ne pasă nouă,
Fiindcă ploaia ne-a unit.

Tu, eu și-o umbrelă,
Tu, eu ne plimbăm,
Pe sub pânza de mătasă,
Tu esti parcă mai frumoasă,
Când ne sărutăm.



Am să vă arăt tablourile care mi-au plăcut mie cel mai mult. Întâi cele inspirate de natură. După cum v-am spus deja, le puteți numi cum vă place.

Acum am să vă arăt ce am numit eu îngeri.

 

Urmează cele care au ca temă focul, nu neapărat cel al iubirii.

 Am găsit și câteva imagini ale scării spre cer.

Am mai selectat unele cu teme diverse.

Pe cea de mai sus am numit-o ”Cele patru anotimpuri”

Am păstrat acestă imagine la urmă pentru că din prima secundă în care am văzut-o am știut de unde s-a inspirat. O să vă arăt imediat după poză.

E vorba de Flaming June, by Fredrick Lord Leighton (1830-1896). Deh, cum spune Ecclesiatul ”Nimic nou sub soare”