Coroanele Regale ale României.

Muzeul Național de Istorie al României.
Fotografii din 18 Decembrie 2015

1. Coroana de oțel originală (dreapta);  Coroana Reginei Elisabeta a României (stânga)
2. Coroana de oțel originală (etichetă)
3. Coroana purtată de Regina Maria la încoronarea sa din data de 15 octombrie 1922
4. Coroana purtată de Regina Maria (etichetă)

”Coroana de oţel a fost făurită de elevii şi soldaţii meseriaşi de la Arsenalul Armatei din Bucureşti. S-au făcut trei modele aproape identice. Unul dintre ele a rămas la Muzeul Arsenalului - neterminat, cercul frontal fiind diferit de acela al celorlalte două modele. Al doilea a fost modificat şi amplasat pe globul purtat de acvila din vârful unei coloane de piatră de pe b-dul Carol, Piaţa C.A. Rosetti. Al treilea model este, în fine, cel primit de către regele Carol I în ziua încoronării sale din anul 1881. 

Data aleasă, 10 mai, a avut în vedere trei aspecte importante: proclamarea regatului urma să se facă concomitent cu alte două evenimente importante, respectiv sosirea domnitorului în ţară în 1866 şi, respectiv, câştigarea independenţei în anul 1877. ”Coroana regală a fost oferită lui Carol I pe 10/22 mai 1881, la Palatul regal, cu prilejul serbărilor încoronării sale ca rege şi a proclamării Regatului României.” 

”Coroana regală se compune dintr-un cerc frontal de oţel cu opt fleuroane (frunze, n.r.) şi tot atâtea mărgăritare, împodobit cu modele de pietre preţioase, toate stilizate din oţel. Acestea alternează prin alte opt figuri mai mici, având în partea superioară perle. Cele opt fleuroane sunt unite, în vârful coroanei, de Crucea ”Trecerea Dunării”. Toate elementele coroanei sunt din oţel, chiar şi perlele, numai căptuşeala interioară este din catifea purpurie. Coroana cântăreşte 1.115 grame şi este realizată din zburătura unui tun (partea din faţă a ţevii, n.r.) de calibru 90 mm., fabricat la F. Wöhlert din Berlin la cunoscutele uzine Krupp. Pentru a comemora faptele de arme şi sacrificiile românilor a fost inscripţionată pe tun, sub turaua otomană care poartă semnătura sultanului Abd Al-Hamid, următoarea inscripţie: ”DIN ACEST TVN LVAT DE OASTEA ROMÂNEASCĂ LA PLEVNA ÎN XXVIII NOEMVRIE MDCCCLXXVII S'A LUCRAT ÎN ARSENAL COROANA DE OCEL A REGELUI ROMÂNIEI CAROL I - X MAI MDCCCLXXXI”. Tunul a fost păstrat ani buni în Muzeul Arsenalului până la desfiinţarea instituţiei, apoi a fost mutat în actualul Muzeu Militar Naţional din Capitală.”

Citeste mai mult: adev.ro/nozf3w

”În prezent, Coroana de Oțel este o piesă reprezentativă a patrimoniului cultural național și este expusă la Tezaurul istoric al Muzeului Naţional de Istorie a României din Bucureşti. O copie fidelă a coroanei se găsește și la Castelul Peleş.”

”coroana de aur a Reginei Maria.” ”A fost făcută în 1922, special pentru încoronarea care a avut loc pe 15 octombrie, aici la Alba Iulia. Proiectul coroanei a fost realizat de pictorul Costin Petrescu, dar se ştie că un rol important în design-ul coroanei l-a avut chiar Regina Maria, care a dorit să aibă o coroană cu totul specială, deosebită, faţă de ce se purtase până atunci în spaţiul european. Ea a dorit să aibă o coroană care să aducă o amintire a acelor coroane din epoca medievală. Această coroană este inspirată de cea a Doamnei Despina Miliţia, soţia lui Neagoe Basarab, coroană care poate fi văzută pe fresca de la mânăstirea Curtea de Argeş. Coroana are aproape 2 kilograme greutate, este făcută din aur transilvănean.

Are pietre preţioase şi semi-preţioase şi o serie de simboluri alese de Regina Maria, cum ar fi boabele de grâu sau acele cruci gamate.”

”Pe pandantivele laterale ale coroanei sunt inscripţionare simboluri, mai exact în partea dreaptă simbolul heraldic al României iar în partea stângă simbolul heraldic al casei ei din Borough. De menţionat este faptul că regina Maria era nepoata Reginei Victoria a Marii Britanii şi a Ţarului Alexandru al II-lea.”

https://alba24.ro/foto-coroanele-si-mantiile-regilor-ferdinand-si-maria-au-ajuns-la-muzeul-unirii-din-alba-iulia-vezi-povestea-simbolurilor-regale-133791.html

”Coroană care a aparţinut Reginei Elisabeta. Are bază circulară cu muchiile marcate prin nervuri. Zona centrală este decorată cu aplicaţii de flori, frunze şi perle de aur prinse cu nituri. Deasupra acesteia se află 8 scuturi care au în centru aplicaţii florale cu câte o perlă de aur în mijloc. Scuturile alternează cu fleuroni surmontaţi de câte o sferă cu perlă din aur. Din spatele fiecărui scut porneşte câte o rază curbată care are pe mijloc o nervură pe care sunt lipite sfere din aur, prinse din loc în loc de raze cu nituri. Razele sunt adunate sub o şaibă distanţatoare cu marginile decorate peste care se află o sferă timbrată de o cruce de aur în forma decoraţiei "Trecerea Dunării". Coroana este căptuşită în interior cu catifea purpurie. Coroana a fost executată la Arsenalul Armatei (?). Aurul a fost expertizat de către Banca Naţională prin buletinul nr. 28463/1977.”

http://clasate.cimec.ro/detaliu.asp?k=16E5DC8067C14087994E2375E3710176

Pe 12 Decembrie am mers și eu la Palatul Regal să-i aduc un omagiu Regelui Mihai I, atât de iubit de foarte mulți români, nu neapărat regaliști.

Osul de pește fermecat. Amintiri din copilăria fetelor mele.

Urmărind filmul vieții regelui Mihai (Dumnezeu să îl odihnească), în special partea despre exil, mi-am amintit de povestea lui Charles Dickens ”Osul de pește fermecat” (ilustrată de Iacob Desideriu). Povestea le-a plăcut foarte mult fetelor mele, ba chiar una din păpușile Dianei a primit numele de Alicia, eroina principală a poveștii.

Ce deosebește această poveste de altele este faptul că regele e sărac, cu o droaie de copii, e angajat la stat și spre sfârșitul poveștii regele recunoaște că e sărac lipit pământului, că nu mai are nici un ban și nu știe ce să mai facă. 

Abia atunci Alicia, care primise de la zâna Grandmarina un os de pește fermecat pe care avea voie să îl folosească o singură dată, atunci când nimeni și nimic nu o mai putea ajuta, hotărăște că e timpul să apeleze la ajutor dinafară.

Până atunci familia trecuse prin câteva cumpene, dar fetița a reușit să le treacă cu bine. 

Aici este povestea, în engleză, a doua dintr-o serie de patru

http://www.gutenberg.org/files/809/809-h/809-h.htm

Iar aici e o recenzie a poveștii, foarte bine scrisă, care m-a ajutat să rememorez cartea, pe care cred că am dăruit-o cuiva, cum am făcut cu multe cărți frumoase cumpărate pentru copilele mele.

http://catecevadesprecartilecopilariei.blogspot.ro/2014/05/osul-de-peste-fermecat.html

Dacă vreți să citiți povestea în limba română iată un link unde e scanată în formă de ilustrate.

https://anemones-blog.blogspot.ro/2012/09/iacob-desideriu-osul-fermecat-de-peste.html

Evolution by Michael Cheval.

Evolution by Michael Cheval.
Am găsit un site in care M.C. explică șase din operele sale, provocându-ne să căutăm și noi explicații pentru alte opere, pornind de la titlu. Din păcate trebuie să muncesc foarte mult ca să găsesc titlurile imaginilor din albumele mele alcătuite din poze de pe net care nu afișau și numele în momentul descărcării.
Deci M.C. spune că, în conformitate cu teoria lui Darwin, totul în lume avoluează de la simplu la complex, nu numai în natură, dar și în alcătuirea societății, exact asta face și tabloul, în plus arătând că evoluția are un preț, societățile mai complexe controlând pe cele mai simple.

Numai că eu, înainte de a-i citi explicația, am fost impresionată de faptul că piesa principală care controlează toate marionetele are forma unei cruci. Probabil autorul este sincer în explicația lui și nu a avut un gând ascuns când a creat tabloul...

Totuși această formă, ținând cont de faptul că el e de origine rusă, deci o societate care e, ca și la noi, majoritar creștin ortodoxă (sau cel puțin așa cred eu, deși 70 de ani de ateism nu sunt deloc de neglijat) transmite un mesaj subliminal și anume că religia creștină (nu e vorba de credință aici) controlează toate straturile sociale, indiferent de complexitatea lor. 

Și dacă ținem cont de recenta vizită a Patriahului Alexei în țara noastră și rolul pe care îl joacă în Rusia parcă interpretarea mea nu ar fi chiar atît de deplasată cum pare, chiar dacă tabloul precede cu mult evenimentul despre care vorbesc.

https://www.parkwestgallery.com/6-michael-cheval-artworks-explained-by-the-artist/36934

11.11.1971-11.11.2017.

Cred ca am primit cel mai frumos buchet aniversar de când mă știu...

O masă festivă modestă, ca pentru doi oameni trecuți de mult de prima tinerețe, ba chiar și de a doua.

Cred că ați observat că tema zilei s-a numit ”fructe de mare”. Minicaracatițe (moscardini) cu orez basmati, creveți cu sparanghel, inele de calamar pane, medalion de somon cu fasole verde gătit la aburi, icre de Manciuria pe pâine graham cu unt irlandez. În plus guacamole, minigogoșari umpluți cu brânză preparați de mine, cașcaval, ciupercuțe cu maioneză, roșii (de câmp, din semințe autohtone) cu telemea de capră, mini rulouri cu brânză și spanac.

Ca desert am avut căpșuni (de la congelator) cu smântână de la producător aromată cu esențe de vanilie și rom, dar nu le-am făcut poze.

Am început masa dimineața și am sfârșit-o seara.

Ambidextră sau stângace.

Nu știu cum e la alții dar eu folosesc destul de mult și mână stângă, nu doar dreapta. De curând am avut tot felul de accidente la degete, încât doar policele (degetul mare) e intact.

Degetul mic și inelarul au troznit tare de tot când am ținut un ghiveci în mână. În primul moment nici nu mi-am dat seama dacă s-au rupt degetele mele sau strachina de sub ghiveci, ceea ce mi-a întărit convingerea că în caz de o traumă mare omul nu simte nimic absolut, nici o durere, o perioadă de timp.

Abia apoi a început durerea. Nu era fractură pentru că nu auzeam și nu simțeam crepitații...cred că a fost o luxație pe care am îndreptat-o ulterior cu masaj. Am tratat umflătura cu comprese cu apă rece. Acum sunt aproape complet vindecată dar m-a apucat febra murăturilor care a durat două zile, destul ca să-mi tai o bucățică din degetul mijlociu.

Am tratat mica hemoragie care nu dădea semne de încetare cu turmeric, care e coagulant și dezinfectant. M-a usturat un pic dar n-a mai curs sânge și am putut să aplic un plasture cu rivanol și să-mi fac un pansament cu fașă elastică din o fostă trusă de prim ajutor din automobil.

În arătător mi-a intrat o sârmuliță din mătură când am curățat locul de muncă după ce am terminat de pus murături. Dacă am noroc nu fac tetanos.

Acum când mă spăl pe mâini țin degetul mijlociu ridicat ca să nu mi se ude pansamentul, așa cum se vede în poză.

Artă comparată

Azi am descoperit un fotograf vietnamez care are niște poze care seamănă uluitor cu picturi contemporane. Artistul se numește Duong Quoc Dinh. M-a fermecat cu imaginația bogată folosită la obținerea unor adevărate opere de artă.

Unul din nudurile sale mi-a amintit de un altul, postat pe vremuri de Dr Hong Seong Wook fără să precizeze dacă e o fotografie, o sculptură sau altceva, bineînțeles că nici vorbă de autor.

Ceea ce îmi plăcea mie la acest fost prieten al meu era faptul că de foarte multe ori găseam în postările sale ”teme pentru acasă” și așa am aflat foarte multe despre cultura coreeană și chiar lucruri pe care nu le cunoșteam despre cultura occidentală.

Deci când am văzut postarea dr-ului Hong am pus mâna pe Google și am început să caut. Era vorba de un tablou al pictorului suprarealist Hans Peter Kleb. Poziția celor două nuduri nu e chiar identică, dar e foarte asemănătoare. Nu știu dacă e o coincidență sau asemănarea e voită.

Dacă tot mi-am amintit de blog, pe care l-am lăsat un timp în părăsire, hai să profit de ocazie și să vă arăt câteva din fotografiile făcute de vietnamez, apoi unele din tablourile pictorului suprarealist. Pentru început vă ofer o fotografie care îmi amintește de un personaj din piesa lui Shakespeare ”Furtuna”, care a fost pictat de John William Waterhouse, Personajul se numește Miranda.

Iată și tabloul lui J. W. Waterhouse numit Miranda, pictat în 1878:

Duong Quoc Denh a fotografiat niște body paintings superbe, dar eu prefer acum să vă arăt niște portrete cu totul deosebite. M-am întrebat câteva secunde cum le-a făcut dar tot eu mi-am răspuns că fiind profesionist are la îndemână tot felul de artificii care să aducă un plus estetic fotografiilor încât să capete acea calitate picturală, magică aproape, care m-a fermecat.

Urmăriți efectele de lumină din această fotografie, cum cade mai intens pe fața modelului și pe pisică, animalul devenind astfel o parte importantă a compoziției.

Fotografia asta e extraordinară cu razele care vin din cer spre modelul folosit în fotografie, model care pare că e izolat pe un ocean învolburat ca urmare a unui naufragiu care tocmai a avut loc. Senzația de epuizare după un efort enorm e extrem de bine redată.

Cerul și oceanul mi se pare că sunt dintr-un tablou de Aivazovschi.

  

Aici m-am întrebat cum a făcut să nu se vadă că e o oglindă.

Cum stau aripile fără să fie legate? Or fi fost lipite? Din ce material sunt făcute?

Parcă ar fi Ioana D'Arc

Am cam ezitat dacă să pun și poze cu tablourile lui Kleb. M-am temut că fiind el cam sonat, ca toți suprarealiștii, poate că trecerea de la senzația de diafan a fotografului vietnamez la cea mai ”pământească” a suprarealistului o să vă producă un șoc. Dar uite, îmi asum riscul.

Și pentru că am amintit de Shakespeare o să vă întreb dacă v-a plăcut bufonul (bufoana) și ce v-a oferit. La revedere!