Artă comparată

Azi am descoperit un fotograf vietnamez care are niște poze care seamănă uluitor cu picturi contemporane. Artistul se numește Duong Quoc Dinh. M-a fermecat cu imaginația bogată folosită la obținerea unor adevărate opere de artă.

Unul din nudurile sale mi-a amintit de un altul, postat pe vremuri de Dr Hong Seong Wook fără să precizeze dacă e o fotografie, o sculptură sau altceva, bineînțeles că nici vorbă de autor.

Ceea ce îmi plăcea mie la acest fost prieten al meu era faptul că de foarte multe ori găseam în postările sale ”teme pentru acasă” și așa am aflat foarte multe despre cultura coreeană și chiar lucruri pe care nu le cunoșteam despre cultura occidentală.

Deci când am văzut postarea dr-ului Hong am pus mâna pe Google și am început să caut. Era vorba de un tablou al pictorului suprarealist Hans Peter Kleb. Poziția celor două nuduri nu e chiar identică, dar e foarte asemănătoare. Nu știu dacă e o coincidență sau asemănarea e voită.

Dacă tot mi-am amintit de blog, pe care l-am lăsat un timp în părăsire, hai să profit de ocazie și să vă arăt câteva din fotografiile făcute de vietnamez, apoi unele din tablourile pictorului suprarealist. Pentru început vă ofer o fotografie care îmi amintește de un personaj din piesa lui Shakespeare ”Furtuna”, care a fost pictat de John William Waterhouse, Personajul se numește Miranda.

Iată și tabloul lui J. W. Waterhouse numit Miranda, pictat în 1878:

Duong Quoc Denh a fotografiat niște body paintings superbe, dar eu prefer acum să vă arăt niște portrete cu totul deosebite. M-am întrebat câteva secunde cum le-a făcut dar tot eu mi-am răspuns că fiind profesionist are la îndemână tot felul de artificii care să aducă un plus estetic fotografiilor încât să capete acea calitate picturală, magică aproape, care m-a fermecat.

Urmăriți efectele de lumină din această fotografie, cum cade mai intens pe fața modelului și pe pisică, animalul devenind astfel o parte importantă a compoziției.

Fotografia asta e extraordinară cu razele care vin din cer spre modelul folosit în fotografie, model care pare că e izolat pe un ocean învolburat ca urmare a unui naufragiu care tocmai a avut loc. Senzația de epuizare după un efort enorm e extrem de bine redată.

Cerul și oceanul mi se pare că sunt dintr-un tablou de Aivazovschi.

  

Aici m-am întrebat cum a făcut să nu se vadă că e o oglindă.

Cum stau aripile fără să fie legate? Or fi fost lipite? Din ce material sunt făcute?

Parcă ar fi Ioana D'Arc

Am cam ezitat dacă să pun și poze cu tablourile lui Kleb. M-am temut că fiind el cam sonat, ca toți suprarealiștii, poate că trecerea de la senzația de diafan a fotografului vietnamez la cea mai ”pământească” a suprarealistului o să vă producă un șoc. Dar uite, îmi asum riscul.

Și pentru că am amintit de Shakespeare o să vă întreb dacă v-a plăcut bufonul (bufoana) și ce v-a oferit. La revedere!