Iie cusută de mâna mea.

A fost o experiență unică. A fost o problemă să fac rost de pânză de casă. Nu se găsea în magazine, mi-a făcut rost o colegă care avea pe cineva la...care la rândul ei avea pe cineva la..., etc.

Ața nu a fost o problemă, se importa din Germania (acum vreo 40 de ani în urmă). Iile erau la modă pe plan mondial. 

Aveam albume de cusături, le cumpărasem cu mult drag. Cum îmi e obiceiul, m-am complicat cu modelele. Râurile de pe față au fiecare caracteristici care le diferențiază, în afara celor laterale, care sunt identice. Cele cusute cu mătase albă au model în brăduți care au direcții diferite, dar converg dacă sunt puse alături. Pe mâneci răurile oblice deasemenea au direcții diferite, convergente. 

Am observat că multe ii moderne au spatele alb, nedecorat. Eu am cusut niște fluturași din fragmente de model ale altiței.Am studiat cum se fac fagurii de la gât, aș fi vrut să fie ceva mai fini și mai bogați. 

Am studiat și cum se asamblează părțile componente iar marginea fiecărei piese este subliniată cu găurele. Nu mai știu cum se fac după cum am uitat și cum se fac râurile roșii care delimitează porțiunile cusute cu mătase albă. 

Am dăruit iia fetei mele mai mici dar pe atunci nu aveam aparat foto și îmi părea rău că nu am poze cu ea. Fiica mea, aflată acum de ani buni în Irlanda, s-a mutat des într-o vreme și mi-a spus că a pierdut iia. Sigur că mi-ar fi părut rău dacă era adevărat, din fericire a găsit-o și mi-a trimis-o.