O prietena a mea de pe fb a postat un cantec asa de frumos, ca nu ma mai saturam ascultandu-l. E in engleza dar melodia mi se parea atat de cunoscuta...stiam ca am auzit-o in franceza, dar nu-mi mai aminteam deloc nici titlul ei, nici cine o canta...Pana la urma mi-am amintit cateva cuvinte "avec un gout de miel" si am apelat la Google...Google.ro, desi eu prefer Google.com, pentru ca gasesc mai repede ce caut...Dupa ce mi-a oferit nu stiu cate reclame de miere s-a indurat si mi-a spus ca e Dalida, cu "Le Temps des Fleurs". Evrika!
Cantecul in engleza este numit "Those were the days" si e cantat de vocea cea dulce a lui Mary Hopkin. O sa pun versurile si traducerea in romana, cat de fidela o sa pot
THOSE WERE THE DAYS MARY HOPKIN
CE ZILE ERAU ACELEA...MARY HOPKIN
Once upon a time, there was a tavern
Where we used to raise a glass or two
Remember how we laughed away the hours,
Think of all the great things we would do
Candva, era o taverna
Unde obisnuiam sa ciocnim un pahar sau doua
Iti amintesti cum radeam cu orele
Gandindu-ne la toate lucrurile marete pe care aveam de gand sa le facem
Those were the days, my friend
We thought they'd never end
We'd sing and dance forever and a day
We'd live the life we'd choose
We'd fight and never lose
For we were young and sure to have our way
Ce zile erau acelea, prietene
Credeam ca nu se vor sfarsi niciodata
Ca vom canta si vom dansa mereu si inca o zi
Ca vom trai viata asa cum vrem
Ca ne vom lupta si nu vom pierde niciodata
Pentru ca eram tineri si siguri ca ne vom urma calea
Then, the busy years went rushing by us
We lost our starry notions on the way
If, by chance, I'd see you in the tavern,
We'd smile at one another and we'd say
Apoi anii au trecut alergand pe langa noi
Ne-am pierdut notiunile stelare pe drum
Daca, din intamplare, te-as vedea in taverna,
Ne-am zambi unul altuia si am spune:
Those were the days, my friend
We thought they'd never end
We'd sing and dance forever and a day
We'd live the life we'd choose
We'd fight and never lose
Those were the days, oh yes, those were the days
Ce zile erau acelea, prietene
Credeam ca nu se vor sfarsi niciodata
Ca vom canta si vom dansa mereu si inca o zi
Ca vom trai viata asa cum vrem
Ca ne vom lupta si nu vom pierde niciodata
Ce zile erau acelea, ce zile!
Just tonight, I stood before the tavern
Nothing seemed the way it used to be
In the glass, I saw a strange reflection
Was that lonely woman really me?
Chiar asta seara am stat in fata tavernei
Dar nimic nu mai semna cu ce a fost
In geam am vazut o reflexie straina
Oare femeia aceea singuratica eram chiar eu?
Those were the days, my friend
We thought they'd never end
We'd sing and dance forever and a day
We'd live the life we'd choose
We'd fight and never lose
Those were the days, oh yes, those were the days
Ce zile erau acelea, prietene
Credeam ca nu se vor sfarsi niciodata
Ca vom canta si vom dansa mereu si inca o zi
Ca vom trai viata asa cum vrem
Ca ne vom lupta si nu vom pierde niciodata
Ce zile erau acelea, ce zile!
Through the door, there came familiar laughter
I saw your face and heard you call my name
Oh, my friend, we're older but no wiser
For in our hearts, the dreams are still the same
Prin usa, aud un ras familiar
Iti vad fata si te aud chemandu-ma pe nume
Oh, prietene, suntem mai batrani dar nu mai intelepti
Pentru ca avem aceleasi vise in inimi.
Those were the days, my friend
We thought they'd never end
We'd sing and dance forever and a day
We'd live the life we'd choose
We'd fight and never lose
Those were the days, oh yes, those were the days
Ce zile erau acelea, prietene
Credeam ca nu se vor sfarsi niciodata
Ca vom canta si vom dansa mereu si inca o zi
Ca vom trai viata asa cum vrem
Ca ne vom lupta si nu vom pierde niciodata
Ce zile erau acelea, ce zile!
Dar cantecul care imi rasuna in minte in timp ce o ascultam pe Mary Hopkin are versurile urmatoare:
Le temps des fleurs
by Dalida
Dans une taverne du vieux Londres
Où se retrouvaient des étrangers
Nos voix criblées de joie montaient de l´ombre
Et nous écoutions nos cœurs chanter
Intr-o taverna din batrana Londra
Unde se intalneau strainii
Vocile noastre pline de bucurie urcau din umbra
Si ne ascultam inimile cantand
C´était le temps des fleurs
On ignorait la peur
Les lendemains avaient un goût de miel
Ton bras prenait mon bras
Ta voix suivait ma voix
On était jeunes et l´on croyait au ciel
La, la, la...
On était jeunes et l´on croyait au ciel
Era timpul florilor
Ignoram spaima
A doua zi avea un gust de miere
Bratul tau il prindea pe al meu
Vocea ta o urma pe a mea
Eram tineri si ne credeam in cer
La la la la
Eram tineri si ne credeam in cer
Et puis sont venus les jours de brume
Avec des bruits étranges et des pleurs
Combien j´ai passé de nuits sans lune
A chercher la taverne dans mon cœur
Apoi au venit timpuri imbrumate
Cu zgomote stranii si plansete
Cate nopti fara luna am petrecut
Cautand taverna in inima mea
Tout comme au temps des fleurs
Où l´on vivait sans peur
Où chaque jour avait un goût de miel
Ton bras prenait mon bras
Ta voix suivait ma voix
On était jeunes et l´on croyait au ciel
La, la, la...
On était jeunes et l´on croyait au ciel
Ca in timpul florilor
Cand traiam fara teama
Cand fiecare zi avea un gust de miere
Bratul tau il prindea pe al meu
Vocea ta o urma pe a mea
Eram tineri si ne credeam in cer
La la la la
Eram tineri si ne credeam in cer
Je m´imaginais chassant la brume
Je croyais pouvoir remonter le temps
Et je m´inventais des clairs de lune
Où tous deux nous chantions comme avant
Ma imaginam alungand bruma
Credeam ca pot sa reintorc timpul
Imi inventam nopti senine cu luna
Cu noi amandoi cantand ca inainte
C´était le temps des fleurs
On ignorait la peur
Les lendemains avaient un goût de miel
Ton bras prenait mon bras
Ta voix suivait ma voix
On était jeunes et l´on croyait au ciel
La, la, la...
On était jeunes et l´on croyait au ciel
Era timpul florilor
Ignoram spaima
A doua zi avea un gust de miere
Bratul tau il prindea pe al meu
Vocea ta o urma pe a mea
Eram tineri si ne credeam in cer
La la la la
Eram tineri si ne credeam in cer
Et ce soir je suis devant la porte
De la taverne où tu ne viendras plus
Et la chanson que la nuit m´apporte
Mon cœur déjà ne la reconnaît plus
In seara asta sunt in fata usii
Tavernei unde tu nu vei mai veni
Si cantecul ce mi-l aduce noaptea
Deja nu mai e recunoscut de inima mea.
C´était le temps des fleurs
On ignorait la peur
Les lendemains avaient un goût de miel
Ton bras prenait mon bras
Ta voix suivait ma voix
On était jeunes et l´on croyait au ciel
La la la...
On était jeunes et l´on croyait au ciel
Era timpul florilor
Ignoram spaima
A doua zi avea un gust de miere
Bratul tau il prindea pe al meu
Vocea ta o urma pe a mea
Eram tineri si ne credeam in cer
La la la la
Eram tineri si ne credeam in cer
De remarcat ca versiunea engleza e mai optimista decat cea franceza, Indragostitii cei lipsiti de intelepciune inca mai pastreaza in suflete visele tineretii, in timp ce inima frantuzoaicei nici nu mai recunoaste cantecul din tinerete, pentru ca francezul nu va mai veni in taverna, cum a facut englezul.
Daca indragostitii din "Timpul Florilor" se intalneau in Londra, cei din "
Our Last Summer" "Ultima noastra vara" a formatiei ABBA colindau prin Paris
ABBA
"Our Last Summer"
The summer air was soft and warm
The feeling right, the Paris night
Did it's best to please us
And strolling down the Elysee
We had a drink in each cafe
And you
You talked of politics, philosophy and I
Smiled like Mona Lisa
We had our chance
It was a fine and true romance
Aerul de vara era placut si cald
Ne simteam bine, Parisul in noapte
Facea totul ca ne placa de el
Si plaimbandu-ne pe jos pe Elysee
beam cate ceva in fiecare cafenea
Si tu
Vorbeai de politica, de filozofie si eu
Zambeam ca Mona Lisa
Era sansa noastra
Era o poveste de dragoste frumoasa si adevarata
I can still recall our last summer
I still see it all
Walks along the Seine, laughing in the rain
Our last summer
Memories that remain
Inca imi amintesc ultima noastra vara
Vad rotul
Plimbarile dealungul Senei, rasetele in ploaie
Ultima noastra vara
Amintirile care raman
We made our way along the river
And we sat down in the grass
By the Eiffel tower
I was so happy we had met
It was the age of no regret
Oh yes
Those crazy years, that was the time
Of the flower-power
But underneath we had a fear of flying
Of getting old, a fear of slowly dying
We took the chance
Like we were dancing our last dance
Ne faceam cale dealungul raului
Si stateam jos in iarba
Langa Turnul Eiffel
Eram asa de fericita ca ne-am intalnit
Eram la varsta fara de regrete
O, da
Anii aceia nebuni, era timpul
Curentului Power-Flower
Dar pe dinauntru ne era frica de zbor
Ca vom imbatrani, ne era frica sa nu murim incet
Am profitat de sansa
Ca si cum dansam ultimul dans
I can still recall our last summer
I still see it all
In the tourist jam, round the Notre Dame
Our last summer
Walking hand in hand
Inca imi mai amintesc ultima noastra vara
Vad totul
In imbulzeala de turisti, din jurul Notre Dame
Ultima noastra vara
Mergand mana in mana
Paris restaurants
Our last summer
Morning croissants
Living for the day, worries far away
Our last summer
We could laugh and play
Restaurantele Parisului
Ultima noastra vara
Croasantele de dimineata
Traind numai ziua in curs, grijile departe de noi
Ultima noastra vara
Cand puteam sa radem si sa ne jucam
And now you're working in a bank
The family man, the football fan
And your name is Harry
How dull it seems
Yet you're the hero of my dreams
Si acum tu lucrezi intr-o banca
Esti om cu familie, esti fan de fotbal
Te cheama Harry
Ce pliciticos suna
Si totusi tu esti eroul viselor mele
I can still recall our last summer
I still see it all
Walks along the Seine, laughing in the rain
Our last summer
Memories that remain
I can still recall our last summer
I still see it all
In the tourist jam, round the Notre Dame
Our last summer
Walking hand in hand
Paris restaurants
Our last summer
Morning croissants
We were living for the day, worries far away...
Inca imi mai amintesc ultima noastra vara
Vad totul
Plimbarile dealungul Senei, rasetele in ploaie
Ultima noastra vara
Amintirile care raman
Inca imi mai amintesc ultima noastra vara
Vad totul
In imbulzeala de turisti, din jurul Notre Dame
Ultima noastra vara
Mergand mana in mana
Restaurantele Parisului
Ultima noastra vara
Croasantele de dimineata
Traind numai ziua in curs, grijile departe de noi
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Frumoase versiuni:in engleza cu Mary Hopkins si in franceza cu Dalida. Dar ati incerca varianta in romaneste prezentata de Margareta Paslaru la Festivalul Cerbul de Aur de la Brasov in 1969 cu numele "Azi vreau sa rad din nou"?
Odată, ați spus niște cuvinte frumoase despre o traducere de-a mea, " Pe câmpurile Flandrei" - John McCrae, acum încerc să mă recompensez propunând o variantă în romanește a cântecului 'Those where the days' care sper să vă placă:
Au fost acele zile
Mary Hopkin
Era acolo-odinioară o bodegă
Unde ciocneam pahare-n care zâmbea vinul,
Îmi amintesc orele petrecute-n hohote de râs
Şi cum, tineri, visam prin fapte mari să ne-împlinim destinul.
Au fost acele zile, dragul meu, pe care le-am iubit
Şi pe care le credeam fără sfârşit,
Credeam că vom cânta şi vom dansa mereu încă o zi,
Că vom trăi cum vrem cât soarele pe cer va străluci,
Că vom lupta şi niciodată lupta n-o vom pierde –
Pentru că eram tineri, iar valea-n faţa noastră verde.
La, la ,la, la
Au fost acele zile, da, într-adevăr, au fost acele zile.
Apoi, în profesii şi-n vâltoarea anilor ne-am risipit,
Iar ideile, stele căzătoare, s-au prăbuşit din ceruri în genune.
Dacă-am avea norocul să ne vedem iarăşi în bodega veche,
Ne-am zâmbi cum ne zâmbeam odată şi ne-am spune:
Au fost acele zile, dragul meu, pe care le-am iubit
Şi pe care le credeam fără sfârşit,
Credeam că vom cânta şi vom dansa mereu încă o zi,
Că vom trăi cum vrem cât soarele pe cer va străluci,
Că vom lupta şi niciodată lupta n-o vom pierde –
Pentru că eram tineri, iar valea-n faţa noastră verde.
La, la ,la, la
Au fost acele zile, da, într-adevăr, au fost acele zile.
Chiar în seara asta m-am oprit lângă bodegă,
Dar nimic nu mai era la fel în vechiul separeu –
Iar în geam am văzut o reflexie străină,
Oare-acea femeie singură sunt eu?
Au fost acele zile, dragul meu, pe care le-am iubit
Şi pe care le credeam fără sfârşit,
Credeam că vom cânta şi vom dansa mereu încă o zi,
Că vom trăi cum vrem cât soarele pe cer va străluci,
Că vom lupta şi niciodată lupta n-o vom pierde –
Pentru că eram tineri, iar valea-n faţa noastră verde.
La, la ,la, la
Au fost acele zile, da, într-adevăr, au fost acele zile.
Şi-apoi, din bodegă s-a auzit un râs familiar,
Şi ţi-am văzut faţa, şi te-am auzit chemându-mă pe nume –
O, dragul meu, suntem mai bătrâni, dar nu mai înţelepţi,
Căci inimile ne-au rămas acolo, deşi noi ne-am risipit în lume.
Au fost acele zile, dragul meu, pe care le-am iubit
Şi pe care le credeam fără sfârşit,
Credeam că vom cânta şi vom dansa mereu încă o zi,
Că vom trăi cum vrem cât soarele pe cer va străluci,
Că vom lupta şi niciodată lupta n-o vom pierde –
Pentru că eram tineri, iar valea-n faţa noastră verde.
La, la ,la, la
Au fost acele zile, da, într-adevăr, au fost acele zile.
NB.
Versiunea englezească a cântecului “Those were the days” aparţine lui Gene Raskin care a tradus şi preluat în limba engleză o romanţă rusească, "Dorogoi dlinnoyu" - " Pe lungul drum”, compusă de Boris Fomin (1900–1948), inspirat de versurile poetului Konstantin Podrevsky. Interpretarea lui Mary Hopkin, 1968, producător Paul McCartney, a adus cântecului “Those were the days” locul întâi unu în UK Single Chart. Piesa a mai fos cantata de Dalida, The 5th Dimension Paul Mauriat, Sandy Shaw, Mari Amachi,Nikolay Baskov etc
Trimiteți un comentariu