Dieta hipocalorica, hipoproteinica, hipolipidica, hipoglucidica, hiposodica...
De atata hipo sau incep sa nechez sau ma transform in hipopotam, cum a sugerat fiica mea mai mare pe fb. Si am inceput sa respect, cat de bine am putut, dieta asta ingrozitoare pentru carnivora care sunt...(sau care este, cum doriti si cum va suna mai bine avand in vedere clasicul in viata Marean)
Toate bune si frumoase, dar pe balcon, in butoi, se mai aflau doua verze mari, murate, care riscau sa inceapa sa umble singure...Inca nu ma scotea afara din casa mirosul, ba chiar patrundea f bine parfumul multilor tei din preajma. Si mi-era o pofta de sarmaleeeeee...
Asa ca mi-am luat inima in dinti, am lichidat tot ce era in butoi (n-aveti idee cat de bune sunt boabele de porumb murate cand sunt fierte) am cumparat carne tocata (de mult nu mai fac operatia asta de tocat carnea in casa, deh, sunt operata la mana dreapta si o mai menajez din cand in cand), ceapa noua si orez special pentru sarmale si am purces la preparat.
Deci dupa ce am amestecat carnea cu ceapa si orezul si le-am asezonat cu piper, coriandru macinat, nucsoara, cimbru si maghiran am infasurat sarmalele si le-am pus la fiert in oala de fiert sub presiune randuri-randuri peste care am presarat rosii "cubeti" in bulion, foi de dafin si boabe de piper, am turnat apa si cand au fost gata am incercat sa le pozez, dar aburul m-a cam incurcat:
Am schimbat tactica si pozele urmatoare au facut cateva persoane de pe lista mea de prieteni de pe fb sa saliveze:
Am consumat eu sarmalecuvoiosie gandindu-ma ca imi termin in cateva zile portia de 300 g pe saptamana cat scria ca am voie pe foaia respectiva cand sotul meu s-a dus la pescuit si a venit cu o captura destul de frumusica de sabioare:
Le-a curatat frumos, asa cum se vede, le-am sarat si le-am pus in frigider, pana a doua zi, cand m-am echipat, avand grija ca nici un fir de par sa nu patrunda in gramada de peste (ce ma irita cand eram in Utah si apoi la emisiunile culinare pe care le tot vad la TV e ca nu se mai foloseste boneta sau basmaua, sunt cah, se flutura pletele intr-o veselie pe deasupra mesei de lucru si a vaselor in care se pregateste mancarea)
Am dat pestele prin malai, la cererea expresa a clientului, caruia ii plac pestii mai crocanti.
I-am prajit in baie de ulei de floarea soarelui (unii o sa zica: credeam ca i-ai prajit in tigaie, judecand dupa poza, nu in baie)
Am indepartat excesul de ulei cu ajutorul hartiei absorbante (prosop de bucatarie din hartie, ce credeati?)
Apoi i-am infulecat, fara mamaliguta sau mujdei (dieta hipoglucidica, nu uitati, iar mirosul de usturoi nu dadea bine la Cora, unde ne-am dus dupa masa)
La Cora am avut o surpriza placuta, ni s-a dat un cartonas de razuit si acolo era un premiu: doi mici si o bere...Micii, destul de marisori ca dimensiune, nu stiu daca din cauza bicarbonatului sau a cantitatii de carne din compozitie, i-am impartit frateste cu sotul meu (chiar erau f gustosi) iar berea am pus-o in frigider. Deci cu sarmale, peste si mici nu prea mai am ce povesti despre dieta mea hipo...Dar sentimentul datoriei neimplinite nu mi-a dat pace si atunci am decis sa trec la regim vegetarian.
Am taiat rondele niste dovlecei, i-am sarat si i-am pus la scurs...Am spalat si ciupercile achizitionate de la Cora, le-am asezonat cu piper, ulie de masline EV si un pic de praf de curry, mai aveam cativa cartofi din cei rosii si niste ceapa de anul trecut...Am taiat cartofii si ceapa rondele atunci cand s-au sarat destul doveleceii (pe care i-am spalat apoi), si am tapetat tava de la cuptor cu hartie de copt.
Am turnat un pic de ulei de floarea soarelui in tava si am presarat rondelele de ceapa, asezonata cu amestec de piper si usturoi de la Fucs. Am pus deasupra rondelele de cartofi deasemenea asezonate cu amestecul de la Fucs, apoi cele de dovlecei pe care am presarat Cajun Mix procurat din Irlanda. Imi place gustul sau iute desi dieta zice si hipopicant...Am introdus tava la cuptorul reglat la gradatia 4 (cam 180C) pentru o jumatate de ora.
Dupa jumatate de ora am pus si ciupercile, dupa alta jumatate de ora am pus doua cani de apa (ceapa dadea semne ca ar fi gata sa se arda) am mai lasat focul sa arda zece minute, am stins focul si am lasat inca zece minute legumele in cuptor, apoi le-am consumat.
Asa ca acum am inima impacata...respect din nou, mai mult sau mai putin, dieta...N-as zice ca ma simt mai bine, dimpotriva...dar eu pun asta pe seama sensibilitatii meteorologice si a fronturilor atmosferice care ne zgaltaie tara si continentul de nu se mai termina, de la o vreme.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu