Una din pasiunile mamitei, pe langa ingrijirea gradinei de flori si a celei de zarzavat, cand mai era inca in putere, a fost sa cultive nuci. Avem deja cativa tare falnici, unul din ei parea ca se va pravali la cel mai mic vant, avand o scorbura in trunchi, nu mai stiu cu ce a fost tratat ca a rezistat bine mersi si la vijelia asta atat de puternica si care pare ca nu se mai opreste.
In 1987, cu doua saptamani inainte de a raposa, Tatitu, ca raspuns la bodoganelile Mamitei, a dat nucile jos batand nucul cu o prajina de fier tare grea, desi subtire, si la cules de vie se plangea ca e tare obosit. Tatal meu s-a imbolnavit, pe front, pare-mi-se, de TBC si cum pe atunci nu exista tratament cu penicilina (are Petre Salcudeanu o carte extraordinara, "Biblioteca din Alexandria" actiunea se petrece intr-un sanatoriu pt tebecisti, una din cele mai tari faze ale cartii este aceea cand se decide cine va primi tratament, nu dupa gravitatea bolii si sansele de vindecare, ci dupa meritele in activitatea de partid) i s-a facut peneumotorax, adica unul din plamani i-a fost scos din circulatie.
Fiind el o persoana tare tenace si cu multa dragoste de viata a respectat cu sfintenie sfatul medicului (intre altele sa renunte la fumat si sa bea in fiecare zi un pahar de vin rosu, acum se face mare tam-tam pe seama calitatilor nemaipomenite ale resveratolului, o substanta care se gaseste in struigurii negri si in vinul rosu, e un antioxidant puternic, anti canceros si alte anti f folositoare consumatorilor) si s-a vindecat supravietuind cateva zeci de ani, pana a batut nucii si inima nu i-a mai rezistat si la efortul depus cu ocazia culegerii viei. Mai avea el si altele, era supraponderal (il mostenesc cu cinste), hipertensiv, era operat de cancer si eu suspectam o metastaza, si avea si arterita.
S-ar fi putut deci fie sa paralizeze, ceea ce ar fi fost o nenorocire pt mamita care, spre deosebire de el e subponderala, daca avea metastaza s-ar fi chinuit ingrozitor, daca progresa arterita risca sa i se amputeze picioarele, ce mai, faptul ca a murit f repede a fost cel mai bun mod de a se stinge. Sigur ca m-a durut f tare (din toata familia eu ii seman cel mai mult, minus dragostea fata de vin, indiferent de culoare) insa asa un sfarsit mi-as dori si eu.
Bun, am tot insistat pe ce s-a intamplat atunci pt ca in anii urmatori am participat si eu la "batutul nucilor" si stiu ca e o treaba al naibii de obositoare. De cand am inaintat in varsta si s-au legat tot felul de boli de mine si de sora-mea sarcina culegerii nucilor a revenit Mamitei. Cum am spus si cu alta ocazie, de cand casa e mai mult parasita de consumul nucilor s-au ocupat soarecii si sobolanii.
Ma gandeam ca anul acesta, Mamita megand doar cateva zile in vizita la nuci, nu va mai avea cine sa le culeaga, cel mult sa sara vecinii gardul (cel care avea in grija cainii era mai timid si nu indraznea sa se folosesca de roadele din curtea noastrra, de prea multa timiditate a plecat in alta localitate, n-a mai raspuns la telefon si cainii au ramas flamanzi si insetati, noroc ca matusa si unchiul --ambii de 84 de ani--, care stau vis-a-vis au gasit o cheie pt lacatul de la poarta si au mai omenit, din putinul lor -- traiesc amandoi dintr-o singura pensie-- nefericitele animale). Dar cum matusa si unchiul au nucii lor, nu erau interesati sa le culeaga pe ale noastre, mai ales ca nici nu prea vad, nici balamalele nu-i prea tin.
Ei, si cum v-am povestit deja, a trebuit sa o ducem pe Mamita sa-si incaseze dividendele de la SIF Transilvania. Si aici a intervenit Doamne-Doamne cu grija fata de aportul atat de necesar noua in Mg si I, gasite din belsug in nuci, si a trimis vantoasa asta puternica, sa scuture nucile din pom. Din pacate din cauza secetei multe nuci au fost seci, recolta ar fi putut fi si mai buna, dar L-am mania daca nu am zice Bog da Prosti (Dumnezeu sa ierte, in slavona si bulgara) pt binele facut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu