joi, 10 septembrie 2009

Ce verde era valea mea Balciul de Santamarie 2009

Unii se plimba prin Croatia si Italia, altii prin Elvetia, eu la balci in Romanica. Deh, fiecare cu norocul lui! Dar sa nu manii pe Dumnezeu, cineva si-a exprimat public invidia anul trecut cand am plecat in Irlanda.
Daca acum, dupa 22 de ani, tatal meu s-ar intoarce printre noi (poate am sa scriu candva despre "Picnic la marginea drumului" al fratilor Strugatski-- dupa care Tarkovski a facut mult laudatul film "Calauza"--in care la un moment dat revin mortii din morminte in chip de zombi,brrr) nu cred ca ar mai recunoaste mare lucru din targ (asa ii spun oamenii de la noi)
E adevarat ca nu lipsesc comediile cu lanturi, berea si micii, acadelele, vata de zahar, dar acum oamenii vin la targ cu autoturismele (am vazut o singura caruta pe care am si pozat-o, dar si hamuri pt cai oferite la vanzare). Ar recunoaste poate butoaiele (omul m-a rugat sa scriu ca e din Tandarei, mi-a spus si pe ce strada are atelierul, dar am uitat, am insa convingerea ca Tandareiul nu e chiar asa de vast si nu are asa multi dogari care si-au expus marfa in targul nostru din Ciochina incat sa nu poata fi gasit de cei interesati) si cazile, ca un impatimit al cultivarii vitei de vie ce se afla (conducerea CAPului a avut grija sa ne culeaga si sa ne confiste via de la camp ca represalii pt ca nu prestam zile de lucru la CAP; tatitu i-a dat in judecata folosindu-se de o chichita: mamita semnase cererea de inscriere in colectiva, nu el, dar a pierdut procesul pt ca mamita era fiica de chiabur) dar s-ar minuna vazand cat de multe (si micute) roti ale norocului sunt, iar trofeele acestora au inlocuit papusile de ceramica cu telefoane mobile.
Ar cauta zadarnic prune uscate, mere, nuci, ceapa sau gogosari pt provizii de iarna (multumita ciorilor care scapa mereu nuci prin curtea noastra avem cativa nuci falnici si nu ducem lipsa de aceste adevarate elixiruri de tinerete si combatere a stresului prin magneziul ce il contin, dar si ingrasa, pt ca uleiul de nuca ramane acolo, cel cu care se ungea tatal meu pe par in tinerete--precursorul gelului modern--a iesit de mult din uz). De fapt nici nu ar avea rost sa mai vina muntenii in carutele lor cu coviltir (sau camionete, dupa caz si epoca) pline de fructe pt ca acum in orice pravalie, din cel mai amarat sat al tarii, se gasesc fructe importate din toate colturile Europei.
Ar fi poate amuzat de indrazneala celui care a expus un cazan de tuica din arama cand se stie cat de aspra e legea care reglementeaza fabricarea acestei licori, lege impusa de coana Europa. Tot coana Europa a dat si banii pt tomberoanele in care oamenii tocmiti de primarie au adunat miercuri gunoaiele rezultate din activitatea multimii de vizitatori si, mai ales, vanzatori.
Bun, si acum sa-mi las tatal sa-si doarma in pace somnul de veci, si sa mai povestesc cate ceva din impresiile proprii. Inca de sambata pe terenul alocat targului incepeau sa se inalte siluetele comediilor (lipseau insa leaganele cu barcute, desuete acum,cand cu bani si de la coana Europa cam in orice localitate s-au instalat leagane si alte aparate de distrat pruncii localitatii), trei la numar, doua cu lanturi, una mica, pt copiii,alta mai mare pt adolescenti, si una cu banchete. A inceput sa rasune si muzica, parca nu atat de asurzitoare ca in alti ani, dar in loc de fanfara de alamuri care ne asasina auzul in copilarie se auzeau, cum altfel, manele. Ca sa respect adevarul istoric o sa spun ca am auzit si o melodie populara, doar eram la tara, wtf.
Copiii care pe vremea mea (eheeeii, dragiii mosului, pardon, babei, vremea aceea a apus cam de multisor) isi suflau plamanii in gornitze care umpleau tot satul de larma sau se jucau cu mingi de hartie creponata umplute cu rumegus si legate cu zgarci, purtand pe cap palarii de carton, acum se fugareau impuscandu-se cu imitatii de arme sofisticate, automate.
Deja de oparte si alta a strazii noastre se iteau scheletele viitoarelor corturi in care urmau sa fie expuse multimi de marfuri viu colorate. Dar noaptea s-a pornit o vijelie napraznica urmata de ploaie (in viata mea n-am vazut atatea fulgere care se succedau intr-una, fara pauza, dar se pare ca erau totusi departe spre vest, pt ca tunetele aproape nu se auzeau) si, neputand dormi din cauza crengilor de nuci incarcate de fructe care bubuiau pe casa, deasupra capetelor noastre, izbite de vant (le-a taiat sotul meu a doua zi) ma gandeam cu mila la bietii oameni care isi pusesera nadejdea intr-un castig frumusel in zi de sarbatoare duminicala.
Ploaia care parea nesfarsita (intr-o localitate care ar putea candida usor ca pol al secetei, nu odata a plouat in toate localitatile din jur numai acolo nu, de zicea lumea ca tare rai trebuie sa fie consatenii mei) s-a oprit la timp, in noaptea de 7 spre 8, incat ziua de targ, datorita si vantului care a mai uscat pamantul nu prea noroios (ce noroaie pana la glezna erau in copilaria mea pe strada dupa ploile de toamna, acum strada e asfaltata) a fost destul de placuta.
A venit multa lume dar, judecand dupa figura tare trista a omului cu baloane din ultima fotografie lumea nu s-a prea grabit sa goleasca f multele tarabe pline cu tot felul de marfuri viu colorate, incepand de la pantofi si haine si continuand cu jucarii, rechizite, palarii, perne, paturi, covoare, ba chiar si niste icoane artizanale, etc. N-am prea vazut, ca in alti ani, basmale sau baticuri, probabil nu mai au cautare.
Eu eram, la ora la care m-am dus in targ, singura care facea poze, ba chiar un pusti care administra o roata a norocului s-a intors cu spatele, crezand ca sunt de la politie (n-am vazut nici politisti sau jandarmi care altadata viermuiau printre targoveti, dar nici nu parea sa fie nevoie de ei, mamitza a vazut insa cativa, cu uniforme negre). Regret ca nu am reusit sa pozez o tigancusa care isi etala cei cativa galbeni din salba dar am reusit sa pozez o tiganca tanara imbracata intr-o frumoasa rochie alba cu broderie argintie, ca de mireasa.
Mi se pare reusita poza in care am surprins o copila sarind pe o trambulina de genul celor care se gaseau in curtile din Salt Lake City. Celebra fetita rapita si gasita cand eram eu acolo, mormona Elisabeth Smart (s-a facut si un film inspirat de cazul ei) a fost remarcata de rapitor tocmai cand sarea pe o asemenea trambulina. Si in curtea din spatele casei din Cork unde stateam era o trambulina, ceva mai mare, dar n-am vazut niciodata pe cineva sarind pe ea.
Miercuri, cand am plecat spre casa, am ajuns din urma camionul cu remorci in care se aflau comedia cu banchete si trenuletul, cine stie spre ce locuri unde sperau sa mai castige ceva banuti se indreptau oamenii.
Mai multe fotografii pot fi vazute aici.

miercuri, 9 septembrie 2009

Ce verde era valea mea Home Sweet Home

Nu-mi place la tara! Am petrecut acolo 13 ani din copilaria mea, plus toate vacantele pana am ajuns studenta si am reusit sa merg in doua tabere (ambele la munte, ambele iarna, incat mi-a ajuns cu varf si indesat, de nu mi-a mai trebuit, incat concediile le-am facut toate la mare, lasa ca aveam mare nevoie de iodul din aeronasoli,-- cum ii numea sotul meu--, dar asta am aflat-o destul de tarziu).

Cand reveneam in Bucuresti ascultam cu tristete povestile interesante ale colegelor si colegilor mei despre vacanta la mare sau la munte. Eu nu prea aveam ce povesti, pt ca scurtele excursii cu trenul pana la lacul Fundata, care era pe atunci rivalul lacului Amara in ceeea ce priveste calitatile antireumatismale ale namolului nu mi se pareau interesante. Acum imi dau seama ca cel putin una dintre ele, cea in care am speriat-o pe mama mea ca ma inec merita relatata inca de atunci cu lux de amanunte, dar faptul ca mamitza a facut o criza urata de hipertiroidism (asa zicea ea ca a sunat diagnosticul dat de doctor) mi-a indus un asemenea sentiment de vinovatie incat nu mi-a mai ars de nimic.

In plus exact in vacante se defecta radioul (despre televizor nici nu se discuta pe atunci, pt ca nu aveam curent electric, era mare lucru ca aveam radio cu acumulator si baterii) abia cand am intrat la facultate a cumparat tatal meu un radio cu tranzistori care, atunci cand am avut si noi in sfarsit acces la civilizatia electrica (nu degeaba a lansat Lenin campania de electrificare in Rusia) a fost adaptat si pt priza.

Isi mai aminteste cineva televizoarele rusesti Rubin? Am avut si noi unul, procurat destul de tarziu. In anii 80 se intrerupea curentul cand ti-era lumea mai draga si la Bucuresti, la tara aveai impresia ca autoritatile ne doresc cu tot dinadinsul intorsi la lampa cu gaz.

Acum mamitza are televizor color. Pana sa vina si la noi in sat o companie de cablu TV avea o antena pe casa care functiona bine numai pe timp frumos. Acum are cel putin 25 de programe, preferatul ei ramane insa OTVul, m-a si amuzat cand am vazut-o cu cata atentie se uita la o emisiune despre strigoi si vampiri, am intrebat-o daca nu cumva vrea sa ia lectii pt cand va ajunge pe lumea cealalta. A schimbat programul ca sa nu mai rad de ea...

Dar am sa revin la prima fraza: Categoric nu-mi place la tara!. Am stat cinci zile si in una din ele matusa mea a venit necajita la noi sa ne roage sa anuntam deranjamentele la Romtelecom pt ca a trecut un tractor incarcat cu baloti de paie si a rupt firul. Din fericire n-a fost singura reclamanta si s-a remediat repede. Mai neplacut a fost ca ceva mai tarziu s-a rupt si cablul TV care n-a putut fi reparat decat cand a stat ploaia, incat matusa si unchiul s-au plictisit serile grozav fara televizor . La noi nu s-a rupt nici un fir, s-a intrerupt emisia pur si simplu. Si ploua, ploua, ploua. Noroc ca luasem cu mine "Randezvous with Rama", de Arthur C. Clarke. Poate o sa-i dedic candva un articol.

Despre balciul de Santamarie de anul acesta in episodul urmator, dupa ce voi prelucra si publica pozele facute cu aceasta ocazie.

miercuri, 2 septembrie 2009

Trei scrisori deschise: Alexandra Svet--Update

Alexandra Svet, autoarea celei de a patra scrisori deschise (cea publicata de mine aici, pt ca cea de a treia scrisoare, cea pe care am primit-o eu e de fapt un citat intr-un comentariu la articolul Alexandrei Svet, a devenit deja vedeta de televiziune, cum am aflat nu de la TV, pt ca eram ocupata la calculator, ci de pe internet. Nu stiu daca video clipul e doar un fragment dintr-o interventie mai ampla a AS, el se gaseste pe situl Antenei 3.
Mi-e teama ca Mircea Badea are dreptate si ca ce doreste AS e doar o utopie. Sa dea Dumnezeu sa se insele MB, si nu AS.

marți, 1 septembrie 2009

Giuvaierul Palatului


Palatul Regal din Seul

Bucatarie Coreeana
Ca orice pensionara care se respecta urmaresc si eu seriale la TV. Bineinteles ca nu toate sunt preferatele mele. Pe unele le-am urmarit din masochism ("Pasiuni"), ca sa vad pana unde merge imaginatia bolnava a scenaristilor (dar n-am aflat, pt ca s-a intrerupt difuzarea la un moment dat, s-a reluat serialul pe National, insa mi-am pierdut interesul), pe altele ca sa vad paralelismele (urmaream la un moment dat doua seriale sudamericane care semanau ca doua picaturi de apa, mi-am zis ca de acum m-am lamurit, dar serialul brazilian "Terra Nostra", desi vorbit in spaniola si cantat in italiana --am primit cadou un disc cu melodiile din serial de la o mexicana cunoscuta in Salt Lake city-- m-a cucerit, mai ales ca am aflat unele lucruri despre care nu aveam habar din istoria Braziliei), asta dupa ce "Ingerul Salbatic" m-a delectat saptamani in sir cu peisajele, costumele si arhitectura de exceptie, pacat ca actorul principal a murit atat de tanar, dar macar a murit razand.
Preferatele mele sunt serialele in care eroii provin din familii cu multi copii: "Party of five", "Surorile" (datorita acestui serial intre mine si o doamna emigrata in State din Romania, cunoscuta tot in SLC-- din pacate am pierdut legatura si cu ea-- s-a creat pe loc o simpatie reciproca), "Seven Heaven", etc. Unele seriale incep interesant, apoi incep sa se repete, evoluand parca in cercuri din ce in ce mai stranse si mai neinteresante, in ciuda introducerii de noi si noi personaje, ex "Another life" sau australianul "Mc Leod's Daughters"

In tineretea mea am ratat "Sfantul" cu Roger Moore din lipsa de televizor, dar am compensat apoi lipsa apreciind umorul din "Razbunatorii". Am vazut si eu ca toata lumea "Dallas" si rivalul sau "Dinasty" dar nu m-au dat pe spate, poate pt ca n-am fost in stare sa fiu invidioasa pe toaletele purtate de protagoniste sau pe viata de huzur pe care o duceau.
"Dr Quinn" e alt serial urmarit cu sfintenie, a pacatuit si el la un moment dat prin scene neverosimile, cum ar fi episodul in care doctorita, femeie la vreo 40 de ani, fara mare antrenament de acrobata, evolueaza la trapez. La "Melrose Place " m-am uitat pt ca am fost curioasa pana unde merge curvasaria si ipocrizia, eroii si eroinele au efectuat adevarate permutari intre cupluri declarandu-si de fiecare data dragoste eterna. Adolescentii din "Beverly Hills 90420" (interpretati de actori de peste 25 de ani) se deosebeau atat de mult de ai nostri ca mentalitate incat erau fascinanti.

Mi-a placut mult si "Twin Peaks" al lui David Lynch, dar am fost total dezamagita de finalul negru inchis, la fel de dezamagita am fost si de ecranizarea regizata de el dupa "Dune" a luiFrank Herbert, de un grotesc suparator, mult mai bine facut a fost serialul difuzat de Hallmark.
Au mai fost si alte seriale urmarite cu interes: "Escrava Isaura", "Mostenirea familiei Guldenberg", unul australian al carui nume l-am uitat, (eroina e la un moment dat muscata de un crocodil si scapa cu viata) dar constat ca am uitat sa amintesc serialele romanesti "Toate panzele sus" si "Pistruiatul" care, cred eu, pot rivaliza cu productii straine din aceeasi perioada.
M-am uitat si la primul serial romanesc (nah, ca deja am uitat cum se chema, ceva cu muuulta iubire si cu o Oana Zavoranu care juca rolul continuat mai tarziu la OTV, punandu-si poalele in cap in disputa cu mama ei)) care mi-a placut dar mi-a ajuns, nu mi-a mai trebuit altul, cat despre faimoasa "Regina" sunt satula de nenumaratii regi si imparati ai natiei si nu vreau sa-mi "stric gustul" lasat de "Satra" sau "Lautarii" (la asta ne uitam in 4 marite 1977) lui Emil Lotreanu precum si de "Fata fara zestre"a lui Nikita Mihalkov.
Am lasat spre final nesfarsitul "Tanar si nelinistit" (m-am uitat la un fragment de episod dupa multa pauza si am ramas surprinsa cat de bine se tine interpreta lui Kathrine, dar si cat de tare au imbatranit unii din ceilalti actori, in special interpretul lui Brad, pe care-l admirasem in "Marco Polo", personajul fiind interesant prin faptul ca a ajuns, din gradinarul familiei, mare om de afaceri printr-o afacere sentimentala condusa de el cu maiestrie spre o casatorie profitabila, incheiata la momentul potrivit) despre care am sa spun cum a exclamat o batrana de 71 de ani (nu mai am asa mult pana sa ajung, cu ajutorul lui Dumnezeu, la aceasta varsta) cand a aflat ca "Santa Barbara" are 2000 de episoade:"Am sa mor si nu o sa aflu sfarsitul". Cred ca nici un roman care a urmarit serialul doar la TVR n-are vreo sansa sa afle daca Cruz si sotul ei isi vor fi recapatat copilul rapit, pt ca nu mai exista vreo probabilitate sa fie reluat serialul.
La bulgari am urmarit cu interes "Ultimul Imparat",serial realizat de chinezi, incantator prin costumele si rafinamentul din episoadele copilariei imparatului.
Sotul meu urmareste cu incantare, intre multe altele (am amintit deja de serialele cu supravietuitori) un serial gastronomic "Great Tastes of Mediterana" si astfel a urmarit cu atentie un episod din Giuvaierul palatului si m-a chemat si pe mine.
Serialul m-a cucerit nu atat prin actiune cat prin felul in care reconstituie viata de la palatul regal coreean (poate fi admirat in prima poza, facuta de fiica mea in Seul) vazuta prin ochii doamnelor insotitoare de la bucataria regelui. Uniformele, arhitectura, multimea de ingrediente folosite in prepararea mancarurilor si rafinamentul cu care sunt servite in nenumarate castronase (pozele de mai sus, care descriu bucatele servite in restaurantele coreene din China, provin de la un var al sotului meu care a avut norocul sa aiba un traducator coreean in timpul unei deplasri in China si astfel a avut ocazia sa ia cunostinta de bucataria coreeana, despre care a avut numai cuvinte de lauda, eu am gustat un singur fel pregatit de o studenta coreeana pt o seara multiculturala in SLC, era f bun) sunt o incantare pt ochi.

Despre bucataria regala coreeana se spune ca avea niste secrete pastrate cu sfintenie, intr-adevar in serial bucataresele tin cu dintii de secretele bucatelor gatite de ele, succesul eroinei principale datorandu-se unui carnet scris de mama sa, fosta doamna insotitoare la curte si scapata ca prin urechile acului de moarte prin devotamentul unei prietene, dar ucisa miseleste apoi printr-un complot dezvaluit noua mai tarziu. Din cand in cand ni se mai dezvaluie si noua cate un secretel.
Limba vorbita suna insa ciudat, pare a fi mai degraba un dialect japonez, am recunoscut omoni pt mama, ca in benzile desenate pt copii japoneze care au facut deliciul copiilor mei. Interesant e si haraso pt bine, f asemanator cu harosho-ul rusesc.
Am amintit de uniforme, ceea ce pare a caracteriza si acum pe coreeni pare a fi disciplina si severitatea moravurilor, de ex relatiile amoroase (necuvenite, se spune cu multa decenta in serial) intre doamnele insotitoare si barbatii de la curte erau pedepsite cu moartea (de inteles, daca s-ar fi admis s-ar fi umplut palatul de nenumarati plozi dat fiind numarul mare de slujitori si angajati de acolo), de altfel una din eroine spunea ca invidia si rautatea unor doamne isi au explicatia in singuratatea care le indeamna sa intre in politica.
Cand eram in liceu au fost adusi la internat baieti coreeni ramasi orfani dincauza razboiului. Pt ca erau f buni gimnasti profesorul de sport, poreclit Bismark din cauza severitatii sale, se spune ca ar fi vrut sa pregateasca, pt serbarea centenarului, o piramida mixta, baieti si fete, dar coreenii au refuzat pt ca educatia lor nu le permitea sa se atinga de o fata pana la casatorie.

Interesant e si felul in care se descriu solidaritatea familiilor nobile, mergand pana la complicitate in crima, rolul serviciilor secrete, dispretul fata de cei proveniti din clasele de jos, chiar daca au mari merite, coruptia extinsa si aviditatea cu care doamnele de la curte urmareau sa fie din ce in ce mai bogate, chiar, sau mai ales, prin mijloace ilegale, precum si cat de benefica poate fi o evidenta stricta a achizitiilor si cheltuielilor palatului pt a se limita cheltuielie nejustificate si a se pune capat risipei din bani publici, ca doar palatul se intretinea din taxele platite de populatie.

Ploaia care va veni

Parca il aud, citind cele de mai jos, pe regretatul Florian Pittis. Voiam tare mult sa stiu toate versurile, dar nu reuseam sa retin decat cateva (si cat de actuale par!). Noroc cu netul, ca le-am gasit postate intr-un comment, preluate de pe un blog.

Ploaia care va veni

Sunt un frate tânar, care crede în dreptate,
Am ochi negri, dar am mâinile curate.
Iubesc pletele si ploaia si camasile-nflorate,
Nu raspund când mi se-arunca vorbe-n spate.
Un fapt fara importanta ma poate face sa sper,
Ma-nclin si pun în balanta ce-i sfânt cu ce-i efemer.

Peste tot atârna greu
Teama de sinceritate…

Dar de câte ori, prieteni, n-am surâs cu întristare,
Când sperantele pareau înselatoare.
Când necinstea si prostia si-ascundeau prin gropi norocul,
Stiti de câte ori, prieteni, i-am prins jocul.
Ne-am saturat de palavre, de carti si filme de soc,
Cu vampe, regi si cadavre, cu stele de iarmaroc.

Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate.

Ni-e lehamite de marsuri, de tromboane si plocoane,
De blazoane, de canoane si fasoane.
Fiindca banul si prostia sunt pericole morale
Circul vieti ne-a impus salturi mortale.
Deasupra florilor noastre ciuperca cheama a pustiu,
Din cer cad pasari albastre si totusi nu-i prea târziu.

Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate.
Sa-ncercam sa facem noi
Un oras fara pacate.
Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate.
Ploaia care va veni
Le va potopï pe toate.

luni, 31 august 2009

Trei scrisori deschise ParteaV.

Am primit prin email de la presupusa autoare a "scrisorii a III-a" un material care contine articolul originar al Alexandrei Svet si 55 de comentarii, printre care cel mai reprezentativ e cel al Anei care publica un mesaj atribuit lui Carmen Camelia Ciubota. Am dat click pe link si am vazut ca sunt si mai multe comentarii, 102 pana in acest moment.

Marturisesc ca doar am "frunzarit" aceste comentarii, din 90 incoace ma tot revolta nedreptatile pe care le credeam imposibile in 22 decembrie 89 si am inceput sa obosesc sa am atitudine revolutionara, asteptand vreun efect.

Poate ca este timpul ca intr-adevar romanii, mai ales cei tineri, sa se trezeasca. Mai jos am sa copiez mesajul Alexandrei Svet, care oricum circula pe emailuri, deci nu cred ca incalc dreptul de copyright.

http://gandeste.org/general/treziti-va-asta-nu-e-romania-noastra/4139/comment-page-1/#comment-1030
Treziti-va! Asta nu e Romania NOASTRA!
DOUA ROMANII!
Suntem blocati, inerti, paralizati privind la doua Romanii: Romania LOR – hotii, coruptii, agramatii, tupeistii si Romania NOASTRA- a oamenilor cinstiti, muncitori, pregatiti, integri, capabili, tineri si destepti. Suntem dezamagiti, obositi, paralizati in plan politic, mentinuti in aceasta stare de inertie, in mod premeditat, de clasa politica, multumita de faptul ca noi am incetat sa mai reactionam si nu facem decat sa ne vedem de treaba noastra si sa ne platim cuminti taxele, multumindu-ne sa ne plangem si sa injuram. Nimeni nu mai vrea sa riste, am devenit spectatori la ceea ce ni se intampla.
NU SE MAI POATE ASA!
Petre Tutea nu a luptat o viata pentru ca d-ra din Bamboo si un cioban sa fie alesi sa ne reprezinte in Parlamentul European. Probabil se rasuceste in mormant cand vede un popor cultivat ascultandu-si conducatorii schimonosind cuvantul Google. Toti cei care au murit la Revolutie nu au facut-o pentru ca noi sa ajungem sa fim batjocoriti si sfidati de doamne cu tupeu ce beneficiaza de bugete de milioane din banii nostri. Avem o responsabilitate fata de cei de dinaintea noastra care au crezut in noi, fata de noi insine si fata de copiii nostri, sa actionam. Ni s-a inoculat ideea ca nu putem face nimic, ca orice tentativa este sortita esecului, ca nu ne putem uni, ca suntem un popor de incapabili! Nu suntem! Trebuie spart acest tipar care le convine de minune analfabetilor si hotilor care ne conduc.
SUNTEM MILIOANE DE ROMANI DESTEPTI!!!
Suntem milioane de romani educati- ne-am tocit coatele pe bancile scolilor, am trecut prin emotiile examenelor, prin stresul sesiunilor, multi am facut Master, Doctorate, in Romania si in strainatate, am visat sa schimbam lumea… ca sa ne conduca niste analfabeti acum?
Suntem milioane de romani muncitori, corecti, integri, cu initiativa- intre 8 si 16 ore pe zi ne straduim sa adaugam valoare, in businessul nostru sau in businessul altcuiva, ne luptam cu taskuri, deadline-uri, traininguri, clienti dificili, bugete de mii de euro sau de milioane, previziuni, team buildinguri, PowerPointuri, sedinte, stress- ca sa ne conduca si sfideze niste hoti si niste parveniti?
Sunt milioane de romani care au plecat scarbiti din tara, cladesc economia altor tari, cu sufletul sfasiat de dorul de tara lor si tanjind dupa acel concept de Acasa, pierdut in mocirla cotidianului romanesc. S-ar intoarce fara ezitare in Romania, dar cum ar putea suporta haosul de aici, mai ales dupa ce au trait intr-o tara civilizata?
Atatea milioane de oameni destepti, integri si cu bun-simt …suntem paralizati! Ne platim mecanic taxele si ne dam cuminti la o parte cand in masinile cu girofar trece un agramat, un hot sau o papusa blonda cu tupeu si cu un singur talent, platit mult prea scump, din banii nostri.
ENOUGH IS ENOUGH! NE INTOARCEM ACASA!!!
Nu se mai poate asa! Enough is enough! Facem apel catre toate persoanele integre, capabile, educate, care au cladit ceva prin munca lor, fara sa fure, sa ia atitudine pentru a stopa prostia ce ne afecteaza pe toti. Trebuie sa facem o schimbare, este nevoie de o Miscare a romanilor cu balls si cu coloana vertebrala! O Miscare de Intoarcere Acasa, atat a romanilor plecati slugi in alte tari, cat si a celor care, desi am ales sa ramanem aici, suntem absenti, pasivi, indiferenti si suportam ce ni se intampla doar visand la urmatoarea iesire din tara.
E nevoie de o miscare in care leaderii sa fie testati , asa cum se intampla cand esti angajat intr-o companie multinationala, fara sa fie acceptati daca nu li se dovedeste integritatea si eficienta. O miscare a oamenilor care nu au mai fost implicati in viata politica, neintinati, ne-spalati pe creier, ne-jigoditi. O miscare fara traseisti politici sau scursuri de la alte partide. Este nevoie de o miscare a oamenilor destepti, tineri, cu atitudine, experti in domeniul lor.
BUCURESTIUL NU ESTE TEHERAN SAU CHISINAU!!
Avem un plan de organizare, avem un plan de finantare, avem usi deschise catre marile centre politice si financiare care cauta in Romania un interlocutor nou. – este nevoie doar de oameni integri si capabili, dornici sa ia initiativa.Singura solutie viabila pentru Romania de acum este sa se uneasca toti oamenii capabili pe care ii avem in toate domeniile. Creierele vanate de toate companiile multinationale, oamenii care gestioneaza bugete de miliarde, conduc sute de mii de angajati, sunt cosmopoliti, stiu sa negocieze /sa munceasca / sa comunice intr-un mediu international, intr-o piata globala- nu au doar viziune limitata de speculant din Pipera Tunari. Contabili, avocati, oameni din banci, din agentii de publicitate, din agentii imobiliare,din agentii de turism, din comert, din presa, intreprinzatori private, artisti, medici, scriitori ….chiar nu exista alternativa la Vanghelie si Becali????
Dar cei mai mari dusmani pe care ii avem suntem noi insine, nu sistemul contra caruia dorim sa actionam. Caci daca noi am avea curaj, cum ar putea niste analfabeti limitati sa ne opreasca? Mai ales ca Bucurestiul nu este Teheran, sau Chisinau(….si totusi ei au avut mai mult curaj decat noi!)
PENTRU O ROMANIE DE VULTURI, NU DE STRUTI!
Aici si acum e momentul ca generatia noastra sa preia initiativa. Avem sufletul curat, demnitate, track record, si visul unei Romanii demne de istoria sa si de potentialul poporului – sa aratam ca ne pasa, ca suntem gata sa ne asumam raspunderi si atit poporul cit si marile capitale ale lumii ne vor sustine…masinatiile clanurilor politice sint descreditate atit in Romania cit si la Washington, Brusells si pina si la Moscova.Trebuie sa gasim si sa sustinem oameni de care sa fim mandri ca ne reprezinta. Sa identificam valorile si sa le convingem sa se implice. Trebuie sa luptam pentru o Romanie condusa de oameni destepti si integri. Pentru o Romanie care sa fie un player international, nu curva de centura a Europei. Pentru o Romanie bogata, cu batrani bine ingrijiti, cu tineri carora sa li se ofere perspective, cu strazi fara gropi, cu hoti bagati dupa gratii, cu milionari pe merit nu din furat. Pentru un viitor mai bun pentru noi si pentru copiii nostri, in tara noastra, nu printre straini. Pentru o Romanie de vulturi, nu de struti ( am ajuns niste struti, cu capul in nisip si posteriorul la dispozitia tuturor analfabetilor – sper sa nu va simtiti jigniti de exprimarea plastica, este doar realitatea!….suntem vulturi doar in businessul nostru, in zona noastra de comfort sau cand iesim din tara, asta daca nu ne trateaza vreun strain de sus ca avem pasaportul pe care il avem!) Ajunge. Haideti sa ne trezim! Haideti sa luptam pentru o Romanie cu balls!
TE VREM!!
Vrem nume de persoane carora tu le poti incredinta viitorul tau.Nu vrem critici, nu vrem sa ne plangem- toti stim care este realitatea, nu mai este nevoie de inca un catalog de plangeri. Vrem solutii, iar solutiile nu sunt posibile fara oameni capabili. Vrem nume. Nume de oameni integri, loiali, cu bun-simt, mandri ca sunt romani, pregatiti, care stiu ce inseamna un task, un deadline, o echipa. Poti fi chiar tu! Sau poate fi cineva care iti este apropiat. Sau o persoana pe care o admiri.
Chiar daca multi nu ne dau nici o sansa, o vom face. Sta numai in mainile nostre sa ne schimbam viitorul- trebuie doar sa gasim oamenii carora sa il incredintam.
Unii spun ca nu putem….BA DA, PUTEM!
Pentru Copiii Nostri, Pentru Redobindirea Demnitatii de Roman- Treziti-va!
COPYRIGHT Alexandra SvetDrepturile de autor ii apartin Alexandrei SvetContact InfoEmail: alexandra.svet@gmail.comLocation: Bucharest, Romania
trimite unui prieten

O pers a postat mai jos in comentarii - un alt MANIFEST CARE CIRCULA PE EMAILURI din iulie (insa fara specificarea autoarei) :

Ana says:
Iulie 20, 2009 at 2:43 pm
Iata inca un refuz-protest:“De azi REFUZ sa mai platesc impozite, REFUZ sa mai am carte de munca in acest stat guvernat de oameni incapabili, corupti, ne-educati, care nu au in vedere decat propriul interes. REFUZ sa mai finantez politicieni imbecili si amante care sfideaza o tara intreaga. Nu as avea nimic impotriva doamnelor apropiate presedintelui tarii, dar cand ele beneficiaza de bugete de milioane de euro printre care sunt si banii mei, banii parintilor mei, banii angajatilor mei, am o mare problema. E un blowjob mult prea scump! Refuz sa mai platesc taxe la stat – de ani de zile platesc sute de milioane de lei impozite pentru un stat care nu ma sprijina in nici un fel..platesc zeci de milioane pentru Sanatate, desi sunt constienta ca daca voi ajunge vreodata intr-un spital din Romania, voi fi tratata mizerabil.
De ani de zile, refuz sa ma mai uit la televizor, mi-e greata de politicienii romani, nu ma duc la vot pentru ca nu am pe cine sa votez, imi vine sa vomit cand vad panourile publicitare din campanii electorale gen “noua ne pasa de Dumneavoastra” , refuz chiar si sa ma plang, pentru ca sunt mult prea ocupata sa imi castig existenta – cu toate acestea, cand se apropie data de 25 a lunii, in mod mecanic ma impacientez sa fac rost de banii care trebuie platiti la stat, pentru ca, nu-i asa?- cu statul nu te joci. Dar iata ca suntem in plina criza, iata ca pentru prima data nu am reusit sa platesc taxele la stat si mi-au fost blocate conturile! Si asta m-a ajutat sa ma trezesc, am deschis ochii, m-am uitat in jurul meu cu atentie, am pus intrebari, am deschis televizorul pentru prima oara in ani de zile…si ce am vazut? EBA si Becali ma reprezinta in Parlamentul European, Elena Udrea beneficiaza de bugete de milioane de Euro de care dispune cum o taie capul, doamna Ridzi arunca 86 milioane de Euro pe o telecabina cand exista orase in Romania care nu au nici macar un spital de Doamne Ajuta, domnul Patriciu vinde Petromidia pentru cateva miliarde din care sunt curioasa daca plateste vreo taxa la stat… jocuri politice murdare, politicieni corupti si curve, haos total,o tara vanduta pe nimic de niste agramati care nu si-au vazut decat propriul interes – macar daca ar fi vandut-o scump!, investitori straini care efectiv nu au cu cine discuta in Romania si se lupta cu morile de vant…si toti oamenii de calitate pe care ii cunosc stau cu capul bagat in nisip…l-am avut si eu, pana astazi- dar am realizat ca oricat de multi bani as face, oricate tari as vizita, oricate carti as citi, oricat as incerca sa nu ma las afectata, at the end of the day, traiesc tot aici si tactica strutului imi va face mai mult rau pe termen lung decat daca m-as implica acum.
Nu se mai poate asa! Enough is enough! Romania nu este doar o tara de hoti, de agramati, de curve, de parveniti, de oameni fara balls si fara coloana vertebrala . Sa protestez prin a nu imi plati taxele nu este suficient, desi daca ar mai face-o si altii, s-ar putea declansa ceva. Fac apel catre toate persoanele integre, capabile, educate, care au cladit ceva prin munca lor, fara sa fure, sa ia atitudine pentru a stopa prostia ce ne afecteaza pe toti. Sunt milioane de tineri destepti, multi dintre ei muncesc peste 12 ore pe zi pentru multinationale sau pentru businessul lor propriu, oameni educati, in Romania si peste hotare, oameni care au gestionat milioane de euro, oameni cu viziune, talent, pro-activi, integri, care stiu sa comunice efficient si stiu ce inseamna sa livrezi, stiu ce inseamna un deadline, stiu ce inseamna responsabilitatea….sunt sute de mii de romani de calitate, plecati din Romania pentru a produce si a consuma in alte tari, cladind economia altor state- s-ar intoarce maine in Romania daca nu ar fi circul care este acum aici.
Trebuie sa luam atitudine, trebuie sa facem o schimbare, este nevoie de o Miscare a romanilor cu balls si cu coloana vertebrala! O Miscare de Intoarcere Acasa, atat a romanilor plecati slugi in alte tari, cat si a celor care, desi am ales sa ramanem aici, suntem absenti, pasivi, indiferenti si suportam ce ni se intampla doar visand la urmatoarea iesire din tara. E nevoie de o miscare in care leaderii sa fie testati si para-testati, asa cum se intampla cand esti angajat intr-o companie multinationala, fara sa fie acceptati daca nu li se dovedeste integritatea si eficienta. O miscare a oamenilor care nu au mai fost implicati in viata politica, neintinati, ne-spalati pe creier, ne-jigoditi. O miscare fara traseisti politici sau scursuri de la alte partide. Este nevoie de o miscare a oamenilor destepti, tineri, cu atitudine, experti in domeniul lor. Si tu si eu cunoastem cel putin 5 oameni inteligenti care ne-ar putea reprezenta mai bine in Parlamentul European decat EBA sau Becali.Oare de ce nimeni nu actioneaza? Daca acum cinci ani ne-am fi implicat cu totii macar o ora pe saptamana, in mod sigur nu s-ar fi ajuns aici. Cati bani furati, cate proiecte blocate, cate fonduri nefolosite in cinci ani de zile….Daca am dialoga constructiv, daca ne-am intalni o ora pe saptamana, daca am actiona, daca am putea aduna si monta toti oamenii destepti, corecti, conectati, creativi, eficienti pe care ii cunosc eu si pe care ii cunosti tu – s-ar vedea si simti diferenta in cinci ani de acum incolo. Avem un plan de organizare, avem un plan de finantare, avem usi deschise catre marile centre politice si financiare care cauta in Romania un interlocutor nou. Nu credeti ca si marilor puteri le-ar face mai multa placere sa discute cu oameni educati decat cu agramatii parveniti ce reprezinta interesele Romaniei in momentul de fata?
Propun infiintarea unei Miscari a Corporatilor - oameni din banci, industrie, finante, firme de avocati, experti PR, intreprinzatori privati- care au calitatile necesare sa scoata tara din criza. Este singura solutie viabila pentru Romania de acum – tara asta se poate pune pe picioare numai daca s-ar uni toti oamenii capabili pe care ii avem in toate domeniile- creiere vanate de toate companiile multinationale, corporati educati, care gestioneaza bugete de miliarde, conduc sute de mii de angajati, sunt cosmopoliti, stiu sa negocieze /sa munceasca / sa comunice intr-un mediu international, intr-o piata globala- nu au doar viziune limitata de speculant din Pipera Tunari.
E nevoie de o alternativa in Romania. E nevoie de o Miscare in valorile careia sa ma regasesc si eu, sa se regaseasca si Andreea Miinescu, prietena mea care la 26 de ani are firma ei, facuta fara ajutorul nimanui, munceste 13 ore pe zi si seara mai merge si la cursuri de German Business…in care sa se regaseasca si Ileana Badiu, Managing Partner la una dintre cele mai mari agentii de publicitate, care munceste 14 ore pe zi chiar si in luna a opta de sarcina….si Tereza Valcan, expert in PR, care a studiat in State, face MBA la Londra, s-a intors a munceasca in Romania si ar putea sa ne reprezinte in mod sigur mai bine decat EBA….si Radu Manolescu, care la 28 de ani si-a facut firma lui de Head-Hunting, fara ajutorul nimanui si a adus-o in topul firmelor de profil….si doamna Camelia Sucu, ajunsa in TOP Capital fara sa fure un leu, prin munca sa de ani de zile…si doamna Mihaela Nicola, guru-ul publicitatii din Romania…si Maria Lucia Hohan, designerul ale carei creatii se vand in toata lumea si care a ajuns unde a ajuns prin propria sa munca…si Pepe Berciu, care a studiat la Londra si are businessul sau de succes….si fratii de la Fratelli, care cu creativitate, pasiune si munca s-au impus in viata de noapte a capitalei….si Violeta Balan, care a terminat Magna Cum Laudae o facultate de drept in America, munceste pentru una dintre cele mai mari firme de avocatura din lume si s-ar intoarce maine acasa dar nu are la ce…si Horia Mocanu, primul roman admis la Harvard, care scrie istorie intr-o tara vecina…si Edy Uzunov, proprietarul agentiei Regatta, cultivat, meloman, impecabil… si Floriana Jucan, jurnalista erudita ce s-a incapatanat sa educe cititorul de presa din Romania si a reusit sa impuna pe piata o revista fara femei dezbracate si barfe dezgustatoare… si Fady Zaidan, cel mai conectat si charismatic manager pe care il cunosc…si Loredana Salcianu, avocata care a avut curajul acum patru ani sa plece dintr-o multinationala si sa isi deschida propria ei firma de avocatura…si Angela Teodora Burz, intreprinzatoarea eleganta care si-a facut bagajul si a plecat sa faca business in Shangai, dar duce dorul prietenilor din Romania…si Diana Dondoe, care i-a sfidat pe toti cei ce au respins-o in Romania, ajungand prin munca, perseverenta si consecventa unul dintre cele mai celebre top modele ale lumii, facand milioane cu o detasare eleganta si impresionand lumea intreaga prin eruditia sa- dar duce dorul tarii ei….si Bogdan Voica, la 30 de ani manager al uneia dintre cele mai celebre si exclusiviste agentii imobiliare din Europa….si Eveline Pauna, care la 20 de ani, face o facultate, lucreaza 10 ore pe zi, scrie la Q Magazine si in putinul timp liber merge la Opera….si Raluca Safta, care la 23 de ani a avut curajul sa isi deschida propria ei firma de relocari si a ajutat sute de expatriati, directori de companii multinationale sa se relocheze in Romania…si Damian Draghici, cu IQ de geniu si cu premiul Grammy care a ales sa se intoarca in Romania la radacinile sale ….Asta e Romania mea! Nu Vanghelie, EBA sau Becali!! Si acestia sunt doar cativa dintre oamenii pe care ii cunosc….mai sunt atatea milioane de oameni destepti si muncitori, corecti si educati, capabili si integri…
Ma intreb, atatia oameni destepti nu se rusineaza ca sunt reprezentati de Gigi Becali si de EBA?( Ma ingrozesc la gandul ca EBA va negocia pentru Romania fonduri de zeci de milarde de Euro!)
Nu va este rusine ca sunteti condusi de un om politic care nici macar nu poate sa pronunte Google?
Nu va este rusine sa va dati la o parte cand in masinile cu girofar trece un agramat, un hot sau o papusa blonda cu tupeu si cu un singur talent, platit mult prea scump? Din banii vostri?
Am innebunit eu sau am innebunit noi cu totii sa stam pasivi in timp ce suntem calcati in picioare pe banii nostri?
Ei bine, mie mi-a ajuns. Imi este rusine ca am stat cu mainile in san si s-a ajuns ca astazi sa fiu reprezentata de o domnisoara din Bamboo si de un cioban. Asa ca voi lua atitudine. Si va rog si pe voi, toti cei ce credeti ca nu va reprezinta cei din scena politica de acum, sa luati atitudine. Sa gasim si sa sustinem oameni de care sa fim mandri ca ne reprezinta. Sa identificam valorile si sa le convingem sa se implice. Daca avem echipa, tot restul vine de la sine. Stiu ca ei exista, trebuie doar treziti. Trebuie sa facem ceva. Nu e suficient sa ne plangem, sau sa bagam capul in nisip. Trebuie actionat. Eu nu mai astept o minune, ma apuc de treaba. Voi lupta. Pentru un grup de oameni capabili, care pot revolutiona un sistem de care toata lumea este satula. Pentru o Romanie condusa de oameni destepti si integri.Pentru o Romanie care sa fie un player international, nu curva de centura a Europei. Pentru o Romanie bogata, cu batrani bine ingrijiti, cu tineri carora sa li se ofere perspective, cu strazi fara gropi, cu hoti bagati dupa gratii, cu milionari pe merit nu din furat. Pentru un viitor mai bun pentru mine si pentru copiii mei, in tara mea, nu printre straini. Pentru o Romanie de vulturi, nu de struti ( am ajuns niste struti, cu capul in nisip si posteriorul la dispozitia tuturor analfabetilor – sper sa nu va simtiti jigniti de exprimarea plastica, este doar realitatea!….suntem vulturi doar in businessul nostru, in zona noastra de comfort sau cand iesim din tara, asta daca nu ne trateaza vreun strain de sus ca avem pasaportul pe care il avem!) Ajunge! Haideti sa ne trezim!”
CARMEN CAMELIA CIUBOTA
general manager
SC SAPNAA ART DESIGN SRLBUCURESTI, ROMANIA
+40729 825761

duminică, 30 august 2009

Moments of reason

Printre multele emailuri primite se numara si unul ce vine de la un grup de fani pps. De fapt cea care posteaza ppsuri se numeste Cindy. Sunt ppsuri de tot felul, unele umoristice, altele sentimentale, multe cu poze de animale, iar altele, ca si cel din care am extras textul (pacat ca nu pot posta si pozele,sunt senzationale, ppsul l-am downloadat de aici) pline de intelepciune. Ca de obicei am sa colorez traducerea (productie proprie) cu verde. Cei care au cont Google si sunt interesati se pot inscrie la acest grup folosind aceasta adresa: cleanpps-subscribe@googlegroups.com

Old age is winter, alas, for many people, but for those who are wise and optimistic, it is the happy and fruitful time of harvest.

Varsta treia e, vai, iarna pt multi, dar pt cei intelepti si optimisti este timpul fericit si plin de roade al recoltei.

So long as one continues to be amazed, one can delay growing old.

Cat timp cineva se mai poate minuna de ceva (cei care il cunosc deja pe nemtul numit Alzheimer se minuneaza tot timpul, pt ei totul e nou) isi incetineste sosirea batranetii.

The entire life of a human being depends upon ”yes” and “no” uttered two or three times between the ages of sixteen and twenty-five.

Intreaga viata a unui om depinde de cuvintele "da" sau "nu" rostite de doua sau trei ori intre saisprezece si douazeci si cinci ani.

Old age arrives suddenly, as does the snow. One morning, on awakening, one realizes that everything is white.

Batranetea soseste pe nesteptate, ca si zapada. Intr-o dimineata, la trezire, cineva realizeaza ca totul e alb.

It is by growing old that one learns to remain young.

Numai imbatranind cineva invata sa ramana tanar.

If someone declares that he is able to do everything at sixty that he was able to do at twenty, then he was not doing very much when he was twenty.

Daca cineva declara ca poate sa faca la saizeci de ani tot ce a facut la douazeci de ani inseamna ca n-a facut mare lucru la douazeci de ani.

Old age embellishes everything. It has the effect of the setting sun on the beautiful twilights of autumn.

Batranetea infrumuseteaza totul. Are efectul apusului din frumoasele crepusculuri de toamna.

As one grows old, one generally rids himself of his shortcomings because they no longer serve any useful purpose.

Pe masura ce imbatraneste omul renunta la slabiciunile sale pt ca nu-i mai sunt folositoare.

There are four great periods in the life of a man; the one where he believe in Santa Claus, the one where he no longer believes in Santa Claus, the one where he is Santa Claus, and finally the one where he looks more and more like Santa Claus.

Sunt patru mari perioade in viata unui om: cea in care el crede in Mos Craciun, cea in care nu mai crede in Mos Craciun, cea in care el este Mos Craciun si in final cea in care arata din ce in ce mai mult ca Mos Craciun (se pare ca cele de mai inainte sunt valabile pt barbati, asta nu inseamna ca femeile incep sa arate precum Craciunitzele :))

The good side of this, as old as one might be, is that one is always younger than he will ever be.

Partea buna e ca oricat de batran poti fi, totdeauna esti mai tanar decat vei fi fost vreodata. (Nu sunt sigura ca am prins ideea, deci nu sunt sigura de traducere)

The person who considers himself too old to learn something has probably always been that way.

Persoana care se considera prea batrana sa mai invete ceva probabil asa a fost dintotdeauna (s-a nascut batran, cum spunea sotul meu)

vineri, 28 august 2009

Ce verde era valea mea Ani de liceu

Am mai povestit, pe la inceputul acestui roman, cate ceva despre Liceul Matei Basarab din Bucuresti, unde mi-am trait patru ani de adolescenta, cu crizele ei cu tot, dac se pot numi crize setea nestavilita de citit, dar nu neaparat manuale, avand astfel de suferit performantele scolare, si placerea de a face lungi marsuri pe jos de la scoala pana la stadionul 23 August, unde am locuit 2 ani.

Indraznesc sa spun ca pe vremea aceea se facea scoala solida, serioasa, desi parintii (aceia care tineau legatura cu scoala)protestau mereu ca odraslele lor sunt "supraincarcate". Intr-adevar, pe langa cele 6 ore de cursuri tinute 6 zile pe saptamana trebuia sa mai mergem si vreo 2 ore intr-o dupa amiaza la atelier pt politehnizare. Iar temele pt acasa erau destul de multe si complicate.

Din fericire am avut profesori f buni si, atunci cand reuseam sa fiu atenta la ore (adica nu citeam cate un roman de la biblioteca pe sub banca, numai eu stiu cat ma rugam de profesorii care ma prindeau si-mi confiscau cartea sa mi-o inapoieze), plecam acasa cu lectia gata invatata. Profesorii de matematica aveau elevi cu care castigau concursuri (bineinteles ca nu ma numaram printre ei, dar la facultate am dat examen de admitere si la matematica, toata materia din toti anii de liceu, si am intrat din prima), profesorul de franceza era regizorul echipei de teatru a liceului, printre actori se numara regretatul Al Bocanetz, profesorul de sport era antrenorul lotului de handbal feminin devenit campion mondial, etc.

In liceu am invatat rusa si am inceput sa studiez franceza, pe care mi-am perfectionat-o ulterior (dar nu pretind ca "o stiu la perfectie" cum se obisnuia sa se spuna pe vremea mea despre copiii care reuseau sa ingaime cateva vorbe intr-o limba straina) incat sunt in stare sa ascult reportaje la TV5 sau sa citesc fara dictionar.

Nu mai vorbesc de limba romana, cred ca blogul de fata e o dovada ca am avut profesori buni, chiar si la teoria literaturii. Cu latina m-am impacat mai putin, gramatica mi se pare imposibila, desi gramatica rusa e si mai complicata.

Lectiile de istorie erau o incantare, Grubea reusea sa ne faca sa intelegem nu numai ce si cum s-a petrecut intr-o anumita epoca, dar si care ar putea fi cauzele. Avea el o vorba:"ce-am sa-ti fac eu tie!" daca faceam vreo boacana, dar nu ne facea niciodata nimic. L-am avut profesor in toti cei 4 ani si stia ca eu nu am memorie buna pt date, notele mai mari le luam daca trebuia sa explic cum de s-a ajuns in situatii explozive inainte de revolutii, dar in clasa XI-a (ultima clasa de liceu a seriei mele), cand invatam Istoria Romaniei, mi-am facut intr-un trimestru o fituica si am scris o teza plina de date istorice. Nu m-a prins copiind dar nu mi-a dat 10, cat ar fi valorat teza, ci 8, adugand faimoasa :"ce-am sa-ti fac eu tie!"

Tot 8 mi-a dat si severa profesoara de Geografia Romaniei (severa si cu mine desi era vara de-al doilea cu mama mea) la o teza copiata perfect dupa fituica (sa nu se creada ca foloseam fituicile in mod frecvent, atunci m-am jucat de-a copiatul, pt ca invatasem f bine formele de relief si-mi si placea geografia, voiam sa vad doar cum e sa copiezi).N-am zis nimic, n-am protestat, nu numai pt ca ma stiam cu musca pe caciula ci si pt ca vreo cativa elevi au primit unu pt copiat si am avut o banuiala ca pe mine m-a crutat (deh,am avut si eu odata un fel de pila).

Am fost insa f revoltata pt o nota scazuta in mod nemeritat, tot la o teza, de Socialism Stiintific. Stiam f bine subiectul, nu de la lectiile ei (pe profesoara asta nu puteam s-o sufar, oricat de mult invatam si oricat de bine raspundeam nu ma scotea din 6, acum ma gandesc ca poate avea ceva colti contra nepoatei de chiabur care era matusa mea si s-a razbunat pe mine, dar asta e doar o speculatie) ci de la istorie. Pt ca cei 3 colegi de langa mine erau cam bota le-am dictat ce sa scrie si profesoara, trezindu-se in fata a patru teze identice m-a acuzat doar pe mine spunand ca am copiat. Era atat de nedrept incat cred ca nu am iertat-o nici in ziua de azi, si nu e ceva cu care sa ma mandresc.

Liceul avea si un muzeu interesant de stiintele naturii, din pacate exponatele sale au avut de suferit atunci cand a luat foc liceul. Avea si laborator de chimie, dar profesorii nu aveau curaj sa ne lase sa facem acolo experiente, acum ii inteleg pt ca la faculatate laboratorul de Experiente Didactice era supranumit de grupa de baieti Laboratorul de Explozii, stiu ei de ce!

Profesorul de muzica era un om extrem de pasionat de meseria lui, elevii cam aveau tendinta sa rada de el, eu insa am regretat toata viata ca mama natura nu m-a inzestrat cu voce melodioasa ca sa pot canta , bietul Minu striga exasperat,"Cat poti sa falsezi!" dar a apreciat pozitiv dragostea mea pt muzica, am apreciat si eu faptul ca la cor (unde asistam fara sa am voie sa deschid gura) invata copiii cantece clasice, cum ar fi Valurile Dunarii de Ivanovici sau prelucrari de cantece populare, si nu prostii de cantece de slavit partidul.

Cel mai putin talent insa l-am manifestat la desen, asta nu m-a impiedecat, cum s-a vazut si in blogul de fata, in articolele cu eticheta pictori, sa apreciez picturile de valoare, mai ales cele figurative (dar imi place enorm si Victor Vasarely, poate o sa-i dedic candva un articol)

Am invatat si rudimente de astronomie, dar din ele am ramas cu vagi urme, materia mi s-a parut f complicata, noroc ca nu am avut de dat examene. Am mai facut si un an de logica formala, ce mi-a ramas mai adanc in minte e faptul ca se face extrem de frecvent greseala de a se face judecati particulare pe baza unor notiuni generale cum ar fi denumirile de popoare. Cred ca aproape toata lumea face aceasta greseala de logica atunci cand emite judecati de genul: "ce astepti de la el, e tigan, se stie ca tiganii sunt...".etc si se poate inlocui tigan cu orice nationalitate vreti.

Last but not least (engleza am invatat-o singura, fara profesor, la fel si spaniola si cata bruma de italiana stiu, numai germana nu s-a lipit de mine) vreau sa vorbesc despre politehnizare. Poate altora nu le-a folosit la nimic, dar eu am invatat o multime de lucruri si de la lectiile de croitorie (e drept ca mama mea, in scurtul timp petrecut la scoala de meserii, a invatat niste notiuni de baza in croitorie, deci nu eram chiar straina de obiect) si le-am aplicat cosand rochii pt papusi si facandu-mi mai tarziu bluze, fuste, chiar costume de baie si o rochie mai fancy, precum si la cele de elctrotehnica sau conducerea automobilului.

Notiunile de electrotehnica le-am aplicat, cu mai mult sau mai putin succes (am montat odata o sonerie de cativa volti la reteaua de 200V sau am metalizat un stecher cand mi-am construit o veioza, dar n-am reusit inca, sa bat in lemn, sa ma electrocutez sau sa dau foc la casa :)) de-a lungul vietii.

Am avut mai putin succes in ce priveste conducerea automobilului (n-am carnet si nici n-am de gand sa incerc sa dau vreodata examen, imi e de ajuns conducerea de pe locul mortului) dar faptul ca ni s-a predat structura motorului, precum si cunostintele de fizica ma fac sa nu ma uit ca matza in calendar cand se ridica de catre cineva capota motorului, dar nu pot pretinde ca sunt experta, desi am facut doua saptamani practica intr-un atelier de reparat automobile (mi-a placut mai mult partea de lacatuserie).

Si fetele mele au facut scoala destul de serioasa, mai ales la clasele I-VIII (despre Liceul de Informatica la care au mers se spunea ca era de fapt liceu particular, chiar si fata mea mai mare a simtit nevoia sa ia meditatii pt a reusi la Automatica iar cea mica a avut noroc de un profesor f inimos la lotul olimpic, Florian Colceag, incat, gratie si talentului ei deosebit, nu a avut nevoie de meditatii pt Facultatea de Matematica).

Ma doare inima cand aud ca nu se mai face scoala ca lumea acum, ca profesorii nu capata din partea guvernantilor consideratia pe care o merita, ca la tara copiii nu au nici o sansa sa primeasca o educatie scolara la nivelul cuvenit.

joi, 27 august 2009

Presa, a patra putere in stat?

Un documentar vazut la Viasat Explorer, despre o crima comisa nu de mult in USA, m-a pus pe ganduri.

Ca de obicei, n-am vazut filmul de la inceput, dar am dedus usor despre e era vorba in partea care mi-a scapat.

O fetita de vreo 10 ani a fost gasita moarta, cu gura acoperita cu leucoplast, capul spart si sugrumata. Desi s-au putut preleva probe de ADN ale agresorului presa a ajuns la concluzia ca singurii vinovati de crima nu puteau fi decat parintii fetei, desi ADNul nu le apartinea.

Presa a speculat ca nimeni nu a putut intra in casa atat de bine situata, ignorand orice dovada ca speculatiile nu sunt corecte. Dar politia nu a putut furniza dovezi ca parintii sunt criminali, asa ca procurorii i-au lasat in libertate. Totusi cei doi soti au trebuit sa se mute din localitate, deoarece toti locuitorii ii considerau vinovati, el nu a gasit nimic de lucru iar ei i-a revenit cancerul ovarian de care crezuse ca a scapat cu 9 ani in urma.

Unul din protagonistii documentarului a inceput sa primeasca niste emailuri ciudate de la o persoana total necunoscuta. Acea persoana se parea ca vrea sa marturisesca faptul ca el a ucis-o pe fetita, din motive sexuale. Cu timpul emailurile au devenit din ce in ce mai explicite, autorul dand unele amanunte pe care se parea ca nu le poate cunoaste decat criminalul.

Cel ce primea emailurile a anuntat politia. Intre timp necunoscutul a inceput sa-l implore pe primitor sa-i faca legatura cu Patsy, mama fetitei. La sugestia politiei cei doi au intrat in legatura telefonica, (pt ca locul de unde veneau emailurile nu putea fi reperat) fara ca presupusul criminal sa stie ca telefonul era ascultat de politie. Omul a marturisit cum a comis crima, (in niste termeni ce aminteau pe undeva de romanul "Crima si Pedeapsa" al lui Dostoievschi) deasemenea ca se afla la o scoala ca profesor si ca e atras sexual de alte fetite, uneia din ele facandu-i masaj la picioare pe sub masa la cantina si spunandu-i sa nu spuna nimic mamei, asta sa ramana secretul lor.

Intre timp politia a reperat ca sursa telefoanelor e undeva in Banckok, intr-o zona f populata. Ca sa n-o mai lungesc o sa spun ca s-a aflat identitatea celui care marturisise crima si anume astfel: pt ca intre timp Patsy, mama fetitei, a decedat politia americana i-a propus celui ce primea emailuri sa-i ofere, in locul scanarii unei poze cu Patsy si fetita ucisa solicitate de criminal, sa-i trimita originalul. Supraveghind posta si urmarind pe cel care a ridicat poza agentii americani si politia thailandeza au reusit sa-l aresteze, dar omul a refuzat sa lase pe cineva sa-i preleveze o proba de ADN.

Era intr-adevar profesor la o scoala internationala si fetitele descrise de el existau si au coroborat cele declarate de el.

Ajuns in state presa s-a napustit asupra lui condamnadu-l pentru crima odioasa. Dar procuroarea care ancheta cazul a avut o mare surpriza atunci cand in sfarsit s-a putut analiza ADNul: acesta nu coincidea cu cel al agresorului fetitei.

Totusi, el marturisise ca a rapit o fata de 12 ani noaptea, cand parintii fetei dormeau. Fata a fost identificata, a devenit sotia lui, desi atunci avea doar 13 ani iar el 19 ani, pt ca legile statului in care se aflau permitea asta. Fata respectiva a divortat din cauza comportamentului lui, pt ca el voia sa controleze absolut tot.

Omul era urmarit in alt stat american pt pornografie infantila, asa ca a fost trransferat acolo dar dosarul i se pierduse intre timp (se intampla deci si la case mai mari, desi pare incredibil) astfel incat acest presupus criminal si-a recapatat pasaportul si se pare ca e liber si in ziua de azi. In 2006 cazul fetitei ucise inca nu-si gasise rezolvarea.

Presa insa a actionat, dupa spusele tatalui copilei ucise, la fel de samavolnic ca si in cazul sau, condamnandu-l fara probe si ridiculizand-o pe procuroare.

De aceea am pus acest titlu articolului: oare nu cumva presa sare uneori calul tragand concluzii pripite si nefondate si condamnand oameni care sunt doar suspecti, fara sa astepte o ancheta temeinica, ancheta ce ar putea scoate la iveala probe care fie sa incrimineze, fie sa scoata de sub acuzare suspectul?

Pana unde poate merge puterea presei cand e vorba de condamnarea cuiva?

De ce sunt periculosi serpii jartiera.

Din motive inca necunoscute acest articol, la care am muncit ceva timp, nu s-a publicat si nici salvat ieri, incat azi o sa incerc sa-l refac (grrrrr...)

Cinci zile pe saptamana primesc emailuri de la Jolly Good Jokes, emailuri pe care in tot atatea zile Gmailul mi le baga in spam (mai greseste si el, dar in general sunt destul de multumita de serviciile lui antispam, ma scuteste sa sterg cu manuta proprie o multime de mesaje nedorite, inclusiv unele care cica ar fi scrise de mine) iar eu apas pe not spam.

Nu toate mesajele de la JGJ mi se par reusite dar din cand in cand unele imi plac atat de mult incat simt nevoia sa le public aici.
Povestea care urmeaza, cam lunguta dar pe care o s-o traduc oarecum liber, mi-a placut.

Snakes also known as Garter Snakes (Thamnophissirtalis) can be dangerous. Yes, grass snakes, not rattlesnakes. Here's why. A couple in Sweetwater ,Texas , had a lot of potted plants. During a recent cold spell, the wife was bringing a lot of them indoors to protect them from a possible freeze. It turned out that a little green garden grass snake was hidden in one of the plants. When it had warmed up, it slithered out and the wife saw it go under the sofa. She let out a very loud scream.

Serpii cunoscuti ca serpii jartiera (Thamnophissirtalis) pot fi periculosi. Da, serpii de iarba, nu cei cu clopotei. Iata de ce. Un cuplu din Sweetwater, Texas, avea o multime de ghivece cu plante. In timpul unei raciri accentuate a vremii sotia a adus multe din ele in casa ca sa le protejeze de inghet. In unul din ghivece se ascundea in planta un sarpe verde de gradina. Cand a dat de caldura a iesit si sotia l-a vazut ca intra sub sofa. A urlat cat au tinut-o plamanii.

The husband (who was taking a shower) ran out into the living room naked to see what the problem was. She told him there was a snake under the sofa. He got down on the floor on his hands and knees to look for it. About that time the family dog came and cold-nosed him on the behind. He thought the snake had bitten him, so he screamed and fell over on the floor.

Sotul (care tocmai facea dus) a alergat gol in living room sa vada despre ce e vorba. Ea i-a spus ca e un sarpe sub sofa. El s-a asezat in patru labe pe podea ca sa se uite sub sofa.Cam in acelasi timp cainele familiei a venit si l-a atins in spate (dos) cu nasul lui rece. El a crezut ca l-a muscat sarpele, asa ca a tipat si a cazut pe podea.
His wife thought he had had a heart attack, so she covered him up, told him to lie still and called an ambulance. The attendants rushed in, would not listen to his protests, loaded him on the stretcher, and started carrying him out. About that time, the snake came out from under the sofa and the Emergency Medical Technician saw it and dropped his end of the stretcher. That's when the man broke his leg and why he is still in the hospital.

Sotia a crezut ca are un atac de cord asa ca l-a acoperit, i-a zis sa stea linistit si a chemat ambulanta. Paramedicii au sosit in mare graba, n-au stat sa-i asculte protestele si l-au suit pe targa. In timp ce-l carau sarpele a iesit de sub sofa si asistentul l-a vazut si a scapat targa jos. Atunci si-a rupt omul piciorul si de aceea se afla inca in spital.

The wife still had the problem of the snake in the house, so she called on a neighbor who volunteered to capture the snake. He armed himself with a rolled-up newspaper and began poking under the couch. Soon he decided it was gone and told the woman, who sat down on the sofa in relief. But while relaxing, her hand dangled in between the cushions, where she felt the snake wriggling around. She screamed and fainted, the snake rushed back under the sofa. The neighbor man, seeing her lying there passed out, tried to use CPR to revive her.

Sotia inca avea de rezolvat problema sarpelui din casa, asa ca l-a chemat pe un vecin care s-a oferit sa prinda sarpele. Inarmat cu un ziar facut sul a inceput sa-l vanture pe sub canapea. In curand a decis ca sarpele a plecat si i-a spus femeii, care s-a asezat usurata pe sofa. Dar in timp ce se relaxa a simtit cu mana cum se misca sarpele printre perne. A tipat si a lesinat, sarpele s-a ascuns din nou sub sofa. Vecinul, vazand-o lesinata a incercat s-o resusciteze folosind respiratia gura la gura.

The neighbor's wife, who had just returned from shopping at the grocerystore, saw her husband's mouth on the woman's mouth and slammed her husband in the back of the head with a bag of canned goods, knocking him out andcutting his scalp to a point where it needed stitches.

Sotia vecinului, care tocmai se intorcea cu sacosa plina de cutii de conserve de la supermarket, l-a vazut pe sotul ei cu gura pe gura femeii si i-a dat cu sacosa in cap trantindu-l la podea cu capul spart atat de rau, ca i-au trebuit niste copci.

The noise woke the woman from her dead faint and she saw her neighbor lyingon the floor with his wife bending over him, so she assumed that the snake had bitten him. She went to the kitchen and got a small bottle of whiskey, and began pouring it down the man's throat.

Zgomotul a trezit-o pe femeie din lesinul ei de moarte si l-a vazut pe vecin zacand pe podea cu sotia aplecata asupra lui, asa ca a crezut ca l-a muscat sarpele. S-a dus in bucatarie de unde a luat o sticluta de whisky si a inceput sa i-o toarme omului pe gatlej.

By now, the police had arrived. Breathe here...

Intre timp a sosit politia. Trageti-va putin rasuflarea...

They saw the unconscious man, smelled the whiskey, and assumed that a drunken fight had occurred. They were about to arrest them all, when the women tried to explain how it all happened over a little garden snake!

L-au vazut pe om fara cunostinta, au simtit mirosul de whisky si au crezut ca a avut loc o bataie intre betivi. Erau pe cale sa-i aresteze pe toti, cand femeia a incercat sa le explice ca totul s-a petrecut din cauza unui serpisor de gradina!

The police called an ambulance, which took away the neighbor and his sobbing wife.

Politia a chemat o ambulanta care l-a luat pe vecin si pe nevasta lui, care plangea in hohote.

Now, the little snake again crawled out from under the sofa and one of the policemen drew his gun and fired at it. He missed the snake and hit the leg of the end table. The table fell over, the lamp on it shattered and, as the bulb broke, it started a fire in the drapes. The other policeman tried to beat out the flames, and fell through the window into the yard on top of the family dog who, startled, jumped out and raced into the street, where an oncoming car swerved to avoid it and smashed into the parked police car..

Acum serpisorul iar a iesit tarash de sub sofa si unul dintre politisti a scos pistolul si a tras. A gresit insa tinta, nimerind piciorul mesei. Masa s-a pravalit rasturnand veioza de pe ea, becul s-a spart si au luat foc perdelele. Celalalt politist a incercat sa stinga focul dar a cazut pe fereastra in curte peste caine care, speriat, a tasnit in strada unde o masina care trecea a virat ca sa-l evite si a pocnit masina de politie parcata in fata casei.

Meanwhile, neighbors saw the burning drapes and called in the fire department. The firemen had started raising the fire ladder when they were halfway down the street. The rising ladder tore out the overhead wires, put out the power, and disconnected the telephones in a ten-square city block area (but they did get the house fire out). Time passed! Both men were discharged from the hospital, the house was repaired, the dog came home, the police acquired a new car and all was right with their world.

Intre timp vecinii au vazut perdelele in flacari si au chemat pompierii. Pompierii au inceput sa ridice scara de pe la jumatatea strazii. In timp ce se ridica scara a rupt firele de deasupra, incat jumatate din cartier a ramas fara curent si cu telefonul deconectat (dar au reusit sa stinga focul). A trecut timpul! Ambii oameni au iesit din spital, casa s-a reparat, cainele a venit acasa, politia si-a cumparat o masina noua si totul a reintrat in normal.

A while later they were watching TV and the weatherman announced a cold snap for that night. The wife asked her husband if he thought they should bring in their plants for the night.

Ceva mai tarziu se uitau la TV si meteorologul a anuntat o racire brusca a vremii in noaptea aceea. Sotia si-a intrebat sotul daca nu ar fi cazul sa aduca plantele in casa.

And that's when he shot her.

Si atunci el a impuscat-o.

Urmatoarea gluma e tot din aceeasi sursa.

You are on the bus when you suddenly realise ... you need to fart.

The music is really loud, so you time your farts with the beat. After a couple of songs, you start to feel better as you approach your stop.

As you are leaving the bus, people are really staring you down, and that's when you remember: You've been listening to your iPod.

Te afli in autobuz si deodata simti nevoia sa tragi un partz.

Muzica deja e tare asa ca iti sincronizezi partzurile cu ritmul ei. Dupa cateva cantece incepi sa te simti mai bine in timp ce te apropii de statia la care trebuie sa cobori.

In timp ce cobori iti dai seama ca lumea se uita cam fix la tine. Si atunci iti amintesti. muzica venea de la castile din urechi.

Poate ca poanta e cam puerila, dar am simtit nevoia s-o public tinand cont cat de multi tineri care calatoresc cu autobuzul asculta muzica la castile din urechi...