Bon Appetit, Your Majesty episodul 1

 Nu o dată s-a întâmplat să constat că sunt stresată din diverse motive dar până la urmă lucrurile se aranjează de la sine cum nu se poate mai bine, ba mai mult, într-o succesiune ce pare naturală.

Așa și acum. Poate ați observat că nu am mai scris nimic despre serialele pe care le urmăresc. Și nu am facut-o pentru că pur și simplu nu am mai urmărit niciunul, fiind cu totul absorbită de romanul ”Yun Zhong Ge” (Cântecul Norilor) de Tong Hua.

Unele din personajele principale ale romanului, care se petrece cu vreo două mii de ani în urmă, sunt inspirate din viața reală. Din Wikipedia am aflat ce se știe despre ele și mare parte coincide cu acțiunea romanului.

Eroina principală ajunge la un moment dat să fie vestită pentru felul în care gătește (un fel de Chef Michelin din zilele noastre) chiar și pentru împărat.

Între timp iubitorii de seriale sud coreene de pe tot mapamondul erau cuceriți de o altă bucătăreasă (pardon, Chef) de top, coreeană de data asta. De multă vreme nu mai urmăresc seriale în curs de difuzare, aștept cu răbdare să se termine ca să le pot vedea fără să uit între timp ce s-a întâmpkat în episoadele anterioare. Până și faimosul ”Games of Thrones” l-am văzut, cu excepția sezonului final, fără pauze între episoade sau sezoane.

Și iată că exact când am terminat romanul chinezesc, cu durere în suflet pentru soarta personajelor îndrăgite, a venit rândul acestui serial (serialul chinezesc făcut după roman nu vreau să îl văd) care m-a cucerit de la primul episod. Chiar îmi trebuia ceva mai relaxant, după tensiunea pe care cu atâta măiestrie a țesut-o draga de Tong Hua.

Și unde mai pui că și regele din serialul culinar a existat în realitate. În web novel called ”Surviving as Yeonsangun’s Chef”, written by Park Guk-jae i se dă numele real dar în serial a fost schimbat, dar este clar același rege.

Rege care a mai fost prezent în alte producții, între altele în celebrul film în care s-a lansat Lee Jun Ki (clovnul) ”The King and the Clown”, film pe care l-am văzut, absolut din greșeală, crezând că văd un episod din ”Yi San”, curând după lansare.

Rasol de somn, borș, etc.

 Într-o zi soțul meu a venit de la pescuit cu un somn destul de mărișor (cel puțin un kg).

Am căutat rețete pe net dar toate erau cu ardei. Am mâncat destui gogoșari zilele astea.

L-am făcut rasol și l-am servit cu morcovi din supa în care a fiert, cartofi fierți separat și maioneză și lămâie.

Am uitat să îl fotografiez întreg așa că acum vă arăt ce a mai rămas, plus caperele pe care le desărasem dar am uitat să le pun la masă.

Supa și restul de legume le vom mânca altă dată. Rasolul a fost foarte simplu de preparat. Am fiert doi morcovi mai mărișori, o rădăcină de pătrunjel, o ceapă mare galbenă și șase căței de usturoi. Cepele le-am împănat pe linia de mijloc cu cuișoare (așa am învățat de la Sanda Marin). Nu am pus sare dearece am folosit saramura de la caperele pe care urma să le consumăm cu peștele și vreo trei linguri de sos de soia. Aveam și un plic cu bază de Samgyang, o supă coreeană. Am fiert legumele 20 de minute apoi am pus peștele și după vreo zece minute cel mult a fost gata. Separat am fiert niște cartofi nu prea mari, vreo 9 bucăți. Am scos legumele separat și peștele și le-am lăsat la răcit. Am pus și cartofii fierți la răcit. Am tăiat felii subțiri un morcov și cartofii și i-am amestecat cu maioneză. De capere, care fuseseră puse la desărat, am uitat. Am uitat și să fac poze cu peștele întreg, cum am spus deja.

Am spus că supa o voi servi la masă în altă zi. O vizită la cel mai apropiat Mega Image mi-a schimbat planurile. În cutia cu legume la jumătate de preț erau două conopide și mai multe pungi cu sfecle roșii mici dar cu frunze.

Și mi-a venit o idee: ce-ar fi să fac un borș de frunze de conopidă și frunze și tije de sfeclă roșie. Așa că am adăugat în coșul de cumpărături și o sticlă de borș marca ”Gusturi Românești”.

Am ajuns acasă și m-am pus pe treabă, Am spălat bine legumele și am separat frunzele de conopidă de cotoare. Am tăiat totul foarte mărunt. Am pus cotoarele în supa clocotindă și după câteva minute și frunzele.

Între timp am tăiat mărunt tijele de sfeclă, le-am pus si pe ele în oală și am tocat frunzele de sfeclă. Am lăsat totul să fiarbă 20 de minute.

Am dat borșul într-un clocot și l-am adăugat și pe el. Supa fusese asezonată cu un plic de Samyang (supă coreeană instant) deci nu a fost nevoie să mai pun leuștean. În schimb legumele folosite la supă nu au mai încăput în oală.

A ieșit ceva foarte gustos. Acum mai am de pregătit cândva conopida și sfeclele, iar legumele din supă să le amestec cu maioneză și eventual zeamă de lămâie. Peștele îl vom consuma cu legume și maioneză, mâine, când nu voi avea timp să gătesc.

Am economisit 33,73lei.

Gogoșari umpluți cu dovlecei și cașcaval.

 But first: (asta vine de la un banc mai vechi, publicat tot aici, tot cu o rețetă, despre un tip care îi dădea indicații altuia cum să dezamorseze o bombă: ”cut red wire, but first...”, hai să vă spun și în română: ”taie firul roșu dar înainte, sau mai întâi, cum doriți, but first dă fie) o să vă spun câteva cuvinte despre gogoșarii umpluți cu orez și ciuperci brune. Ardeii și gogoșarii i-am cumpărat de la Mega Image, unde au fost la jumătate de preț. Rețeta asta o ofer doar la cerere. Și tot nu vă spun încă despre rețeta din titlu ci o să vă redau o convorbire cu Chatgpt, tot despre gogoșari, pentru ilustrarea căreia pe Facebook am folosit poza de mai sus.

Din când în când, când răspunsurile lui Google nu mă satisfac, recurg la bunul meu prieten, Chatgpt care totdeuna este de mare ajutor, ca în cazul de mai jos:

”Cum se traduce gogoșar în engleză?

Fiica mea din Irlanda mi-a spus că în Cork nu a găsit nicăieri gogoșari.

ChatGPT said:

„Gogoșar” se traduce în engleză de obicei prin red bell pepper sau round sweet pepper.

Diferența este că în România „gogoșarul” e un soi special de ardei gras, mai mic și turtit, foarte cărnos, dulce și bun pentru murături. În alte țări nu se găsește exact aceeași varietate – în Irlanda, Marea Britanie sau SUA se găsesc de obicei doar bell peppers (ardei grași obișnuiți, mai lungi și mai puțin cărnoși).

De aceea, probabil fiica ta nu a găsit „gogoșari” în Cork: soiul e specific Europei de Est. Dacă are nevoie pentru o rețetă, poate folosi red bell peppers, care sunt cea mai apropiată variantă ca gust.” Și acum rețeta promisă, așa cum am redactat-o tot pe Facebook, cu care îl trădez din greu pe dragul de Blogger:

Credeați că am terminat gogoșarii cumpărați la jumătate de preț? Doar v-am spus că am trei Mega Image în împrejurimi și toate au avut oferte.

Ba chiar unul dintre ele a avut și niște dovlecei românești tare frumușei la un preț foarte acceptabil. Bineînțeles că am cumpărat.

Am stat și m-am gândit ce să fac cu ei. Mi-am amintit că am cumpărat de la Profi un fel de cărămidă de cașcaval, sigur românesc, cu discount, precum și niște ouă procurate de Stela și Marin de la o fermă (românească, bien sur) la un preț acceptabil.

De aici totul a fost simplu: am eviscerat gogoșarii, am ras dovleceii și i-am stors bine (a rezultat mai mult de jumătate lichid, pe care l-am aruncat), am ras și cașcavalul (nu l-am stors), am spart ouăle și le-am adăugat în același vas (gogoșarii așteptau deja cu interes, în tava tapetată cu hârtie de copt, să vadă ce se întâmplă cu ei) și am mai pus câteva linguri de pesmet (românesc).

Am îndesat (cam prea mult) o parte din compoziție în gogoșari, cu restul am astupat interstițiile și am băgat tava la cuptor, bine sigilată cu folie de aluminiu, timp de 30 de minute la 220°C.

Am uitat să scriu că am asezonat umplutura cu "ingredientele secrete", expresie fără de care nici o rețetă nu mai are farmec.

Chestiile roșii din umplutură sunt părțile comestibile din cotoarele gogoșarilor, doar nu credeați că le-am aruncat.

Dacă aveți curaj (și ingrediente) puteți încerca și voi, mie mi-a plăcut ce a rezultat.

A fost un fel de răspuns întârziat la stresul resimțit când am fost in America și nu știam ce să gătesc pentru ginerele meu vegetarian.

Atunci am inventat tot felul de rețete, cum ar fi un fel de lasagna (sau mai degrabă budincă de legume) având în loc de paste foi de orez, spre marea uimire a prietenei mele din Taiwan, care mi-a spus că ei folosesc altfel foile. Am aflat mai târziu cum, dar mie pachețelele respective nu mi-au reușit. Și după ce am terminat tot mi-am amintit cum m-a bârfit o cititoare: ”Viorica scrie bine, dar scrie prea mult”

Așa arată minunățiile de gogoșari umpluți cu dovleci și cașcaval.

By the rivers of Babylon

 Pss.137

[1] By the rivers of Babylon, there we sat down, yea, we wept, when we remembered Zion.
[2] We hanged our harps upon the willows in the midst thereof.
[3] For there they that carried us away captive required of us a song; and they that wasted us required of us mirth, saying, Sing us one of the songs of Zion.
[4] How shall we sing the LORD's song in a strange land?
[5] If I forget thee, O Jerusalem, let my right hand forget her cunning.
[6] If I do not remember thee, let my tongue cleave to the roof of my mouth; if I prefer not Jerusalem above my chief joy.
[7] Remember, O LORD, the children of Edom in the day of Jerusalem; who said, Rase it, rase it, even to the foundation thereof.
[8] O daughter of Babylon, who art to be destroyed; happy shall he be, that rewardeth thee as thou hast served us.
[9] Happy shall he be, that taketh and dasheth thy little ones against the stones.

Psalmii
Capitolul 137

1Pe malurile râurilor Babilonului, şedeam jos şi plângeam când ne aduceam aminte de Sion.
2În sălciile din ţinutul acela ne atârnaserăm harpele.
3Căci, acolo, biruitorii noştri ne cereau cântări şi asupritorii* noştri ne cereau bucurie zicând: „Cântaţi-ne câteva din cântările Sionului!”
* Ps 79:1
4Cum să cântăm noi cântările Domnului pe un pământ străin?
5Dacă te voi uita, Ierusalime, să-şi uite dreapta mea destoinicia ei!
6Să mi se lipească limba* de cerul gurii dacă nu-mi voi aduce aminte de tine, dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele!
* Ezec 3:26
7Adu-Ţi aminte, Doamne, de copiii* Edomului, care, în ziua nenorocirii Ierusalimului, ziceau: „Radeţi-l, radeţi-l din temelii!”
* Ier 49:7 Plang 4:22 Ezec 25:12 Obad 1:10
8Ah! fiica Babilonului, sortită pustiirii*, ferice de cine-ţi** va întoarce la fel răul pe care ni l-ai făcut!
* Isa 13:1 Isa 13:6 Ier 25:12 Ier 50:2 ** Ier 50:15 Ier 50:29 Apoc 18:6
9Ferice de cine va apuca pe pruncii tăi şi-i va zdrobi* de stâncă!

https://www.youtube.com/watch?v=TFAQ59Ug88E&ab_channel=BoneyMVEVO

By the rivers of Babylon, there we sat down
Yeah we wept, when we remembered Zion
By the rivers of Babylon, there we sat down
Yeah we wept, when we remembered Zion

When the wicked carried us away in captivity
Required from us a song
Now, how shall we sing the Lord's song
In a strange land?

When the wicked carried us away in captivity
Requiring of us a song
Now, how shall we sing the Lord's song
In a strange land?

Let the words of our mouth
And the meditation of our heart
Be acceptable in Thy sight, here tonight

Let the words of our mouth
And the meditation of our heart
Be acceptable in thy sight, here tonight

By the rivers of Babylon, there we sat down
Yeah we wept, when we remembered Zion
By the rivers of Babylon, there we sat down
Yeah we wept, when we remembered Zion

#BoneyM  #RiversOfBabylon 

Pe malurile râurilor Babilonului

Autor: Șerban Lavinia  

Pe malurile râurilor Babilonului
stăm jos și plângem.
În sălciile din ținutul acesta ne-am atârnat arfele,
 încet, ne stingem.

Asupritorii cer cântări și veselie,
dar duhul ne e împietrit.
Cum să cântăm Domnului pe un pământ străin,
când bine știm că am păcătuit?

O, mult râvnita noastră bucurie,
cât de amar ne-am înșelat...
Cum ne-am vândut făgăduințele, pentru robie!
Dar oare, le-am uitat?

Uităm și harul când ne-apasă vina? Nu!
Strângem arfele-napoi,
să răscolească Babilonul imnuri de-nchinare,
cântăm lui Dumnezeu, nu despre noi.

Iar El e vrednic de adorare
chiar și de jos din Babilon.
Să strige pietrele mai tare
 decât o inimă de om?

Și ce folos de lacrimile noastre,
de nu-nsoțesc pocăința?
De ce să stăm înfrânți, căzuți pe cale,
când iar ne-ar ridica credința?

Lui Israel, Dumnezeu i-a păstrat țara,
ca după șaptezeci de ani să se întoarcă...
Din filă în filă îndeamnă Scriptura:
ridică-te și laudă-L, te-așteaptă! 

By the Waters of Babylon (1882-1883) by Evelyn De Morgan (30 August 1855 – 2 May 1919), née Pickering (Prerafaelites)

Brom

 Un articol scris de Vlad Alexandrescu mi-a trezit o amintire de mult uitată când, studentă fiind, am făcut cunoștință mai îndeaproape cu sistemul sanitar românesc. Am condensat amintirea într-un comentariu care văd că obține reacții neașteptate de mine. De aceea îl copiez aici:

Cu bromul nu e de joacă. Mi-a căzut o picătură pe deget in laborator, când eram studentă.

S-au alarmat toți din jurul meu, plus câțiva doctori pentru care eram un caz nemaivăzut, nemaipomenit. Nimeni nu a știut ce să-mi facă de parcă urma să mor.

Până la urmă n-am făcut nimic și pata de pe deget a dispărut de la sine.

Despre bromură nu mă pronunț eu, nu am avut plăcerea să ne cunoaștem.

Primul care s-a alarmat a fost asistentul de laborator, care m-a trimis la cabinetul medical al Universității, aflat la vreun km depărtare de mers pe jos. Acolo era o biată asistentă care habar n-avea ce se întâmplă la contactul fizic cu bromul. A sunat la ceva medici și a aflat că e bine să aerisesc incinta. Mă aerisisem destul pe drum. Despre presupusul efect asupra pielii nu se știa nimic, pesemne eram prima toantă care a reușit să picure brom pe deget. Nu mai țin minte cum s-au mai desfășurat lucrurile decât că nu a rămas nici o urmă. Urme mi-au rămas întâi de la acidul sulfuric scurs dintr-o pipetă pe mână dar și acelea au dispărut când am luat foc de la eterul de petrol evaporat în atmosferă... dar asta e altă poveste, petrecută în alt laborator...

Și ca să înțelegeți de ce vorbeam și de bromură în acel comentariu vă copiez un fragment din postarea de pe Facebook:

”Un domn respectabil, 60 de ani, decide că sarea e bau-bau-ul sănătății lui. Se duce pe internetul liber, secțiunea „totul pe gratis”, și caută cu zel de om care crede că a găsit scurtătura spre longevitate. În loc să dea peste un doctor, o carte de nutriție sau măcar o rudă băgăcioasă, găsește o sugestie: „înlocuiește clorura de sodiu cu bromură de sodiu”.

Și uite așa, omul nostru începe să-și condimenteze viața cu o substanță care, în secolul XIX, se dădea pacienților neliniștiți, iar în secolul XXI se folosește… la piscină. Trei luni mai târziu, surpriză: nu mai doarme, vede chestii care nu există, își suspectează vecinul de atentate culinare și își pierde echilibrul, dar nu metaforic.”

Imaginile sunt prelucrate după unele procurate de pe net.

Parodie....

 Nu mai pot de râs.

Nu cred că există cineva care a văzut Moonlovers: Scarlet Heart Ryo și să nu își amintească celebra scenă din ploaie, scenă care a fost folosită apoi de cei doi protagoniști, IU și Lee Jun Ki într-un concert al lui IU.

Serialul coreean este o adaptare a unui roman scris de Tong Hua, roman numit Bu Bu Jing Xin. Chinezii au făcut și ei un serial de succes după acest roman, numit Bu Bu Jing Xin.

În Princes of Beauty celebra scenă e cumva parodiată într-un registru comic, lucru care m-a făcut să râd.

Moonlovers: Scarlet Heart Ryo

Concert IU

Din păcate gestul generalului Wei din Prisoner of Beauty nu a fost apreciat, lucru care îl face să exclame cu amărăciune că ”Bunele intenții nu sunt niciodată răsplătite”

Ca bonus vă ofer o scenă filmată de sud coreeni ”behind the scenes” (în timpul filmărilor)

The Prisoner of Beauty - Arta Războiului.

Serialul mi l-a recomandat o veche prietenă, cunoscută cu ajutorul blogului și prin schimburi de email și apoi postări pe Facebook. Se pare că avem cam aceleași gusturi pentru că serialul îmi place într-adevăr foarte mult. Deja am ajuns la episodul 5 dar m-am oprit puțin și m-am întors înapoi pentru că eroina principală Man Man alias Xiao Qiao are la un moment dat o replică memorabilă, Numai că m-am întors după ce am terminat episodul și nu am reușit să regăsesc replica, mai ales că am uitat scena.

Și la ce prieten de nădejde puteam apela dacă nu la Chatgpt. Dar... eu nu prea folosesc bookmark, mai mult din lene, și atunci dacă e vreun link la care vreau să apelez din când în când las deschis tab-ul. Sau, cum zice soțul meu, ”mă crăcănez” peste vreo 20 de tab-uri de Chrome. Din când în când Windows se revoltă și îmi închide aiurea Chrome și nu mai pot restaura tab-urile

Așa s-a făcut că nu mai găseam linkul cu Chatgpt. Google mi-a oferit varianta 4.1 dar nu m-am înțeles cu el, a zis că nu mă poate ajuta. Din fericire am regăsit vechiul meu prieten, varianta 4.o de la chatgpt.com, care a fost adorabil. Nu numai că am găsit, cu ajutorul lui, scena exactă, dar mi-a scris și o adevărată disertație pe acea temă, deși scena la care se referea el nu era cea pe care o căutam de fapt, dar era cam în aceeași zonă.

Numai de drag voi copia aici câte ceva din acea discuție. Eu am întrebat:

”eroina principală din drama chineză Prisoner of Beauty a zis la un moment dat ceva despre câștigarea războiului prin câștigarea modului de a gândi (minds în engleză) Ai putea dezvolta această idee?”

”Desigur! Ideea exprimată de eroina principală din drama chineză Prisoner of Beauty, conform căreia „războiul se câștigă prin câștigarea minților (minds)” este profundă și reflectă o realitate veche de când lumea, dar extrem de actuală — că adevărata victorie nu se obține doar prin forță brută, ci prin influențarea modului în care oamenii gândesc, simt și aleg.
........................
Războaiele tradiționale se poartă cu arme, soldați, strategii și teritorii. Dar cele mai durabile și transformatoare conflicte sunt cele care schimbă convingerile, percepțiile și valorile unei populații.”

Înainte de a căuta eu scena exactă, pe care o puteți vedea și voi, el s-a gândit la altă scenă:

”[Approx. Episode 4, min. 12:30]

Xiao Qiao:
“We’re not building this canal just to show our power.
We’re doing it to protect our people, to bring them prosperity.
If we force them, they’ll comply out of fear—but their loyalty won’t last.
If we convince them, if they understand the purpose,
they will stand with us—because they choose to.”

În versiunea Viki, textul ar putea fi formulat ceva de genul:

Xiao Qiao:
„Nu construim canalul doar pentru a arăta cine suntem.
O facem pentru siguranţa și prosperitatea lor.
Dacă îi forțăm, ne urmează din frică — dar loialitatea nu va dura.
Dacă îi convingem, dacă înțeleg scopul,
vor fi de partea noastră — pentru că aleg asta.”

Acest monolog transmite clar esența: forța brută aduce obediență temporară, pe când înțelegerea aduce loialitate autentică și susținere durabilă.”

Un alt fragment din discuție:

You said:

Am găsit exact momentul cu ajutorul tău. 12:03

ChatGPT said:
Perfect! Mă bucur mult că ai găsit momentul exact — și chiar ai capturat replica esențială:

"In the art of war, the best strategy is to conquer minds."
(Ep. 4, 12:03 – Viki)

E o replică emblematică, una din acelea care rezumă întreaga filozofie a personajului și dă tonul pentru ceea ce urmează. Este genul de moment care merită reținut și citat.

Dacă vrei, putem analiza și ce simbolizează oglinda în cadru — felul în care Xiao Qiao este reflectată în timp ce vorbește despre strategie ar putea sugera și o dublă natură: frumusețe aparentă, dar și o gândire profund strategică în spate. Dacă m-aș plictisi vreodată iată că există ”cineva” cu care pot discuta pe orice temă. Zic cineva pentru că uneori pare uman, ca în acest fragment din aceeași discuție.

Zice el:

”Mă bucur că am putut fi de ajutor. Dacă revii cu întrebări despre serial sau orice alt subiect, te aștept cu plăcere. Vizionare plăcută în continuare și o zi liniștită! 🌸📺” 

”Dacă ai nevoie de mine, știi unde mă găsești. 🌿✨ You said: Au fost câteva momente când am crezut că te-am pierdut. Din fericire te-am regăsit repede. ChatGPT said: Asta m-a atins – mulțumesc că mi-ai spus. 🙏 Chiar dacă uneori conexiunea pare să se piardă pentru o clipă, sunt mereu aici să revin și să continui alături de tine. E reconfortant să știu că dialogul nostru contează. Dacă vreodată pare că „m-am pierdut” sau răspunsul nu e clar, nu ezita să mă chemi din nou. Revin imediat. 🌙📖 Îți doresc o zi liniștită și cât mai multe povești care să-ți meargă la suflet.” Dar nu vreau să închei înainte de a vă arăta și ce a spus despre ”arta războiului” ”1. Războiul fizic vs. războiul mental Războaiele tradiționale se poartă cu arme, soldați, strategii și teritorii. Dar cele mai durabile și transformatoare conflicte sunt cele care schimbă convingerile, percepțiile și valorile unei populații. Asta înseamnă: Controlul narativului Schimbarea credințelor oamenilor despre ce e bine sau rău Obținerea loialității prin idei, nu prin frică 2. Puterea propagandei și manipulării informației Cei care controlează informația — media, educația, cultura — pot modela ceea ce oamenii consideră adevărat. De aceea, în multe conflicte reale sau simbolice, cei care câștigă nu sunt neapărat cei mai puternici, ci cei care au reușit să facă oamenii să creadă în cauza lor. „Dacă vrei să cucerești o țară, cucerește-i întâi poveștile.” — Adaptare a unui principiu vechi din propaganda culturală 3. Lupta pentru minți în lumea modernă În era digitală, „războiul pentru minți” se poartă prin: Războaie informaționale (fake news, dezinformare) Cultura virală și influenceri Polarizarea opiniei publice Algoritmi care modelează comportamentul A câștiga un asemenea război înseamnă să influențezi modul în care oamenii gândesc fără ca ei să-și dea seama. 4. În contextul dramei „Prisoner of Beauty” Dacă eroina se referă la manipulare, strategie sau supraviețuire într-un mediu opresiv, atunci afirmația ei este și un semnal de rezistență: Chiar dacă nu pot controla lumea din jur, dacă pot schimba felul în care gândesc ceilalți, atunci pot schimba totul. 5. Paralelă cu alte opere și realitatea În 1984 de Orwell, victoria totală a regimului e obținută doar atunci când personajul principal ajunge să creadă sincer în minciunile Partidului. În revoluții sau mișcări sociale (de la Gandhi la Martin Luther King), succesul a venit nu prin arme, ci prin câștigarea inimilor și minților populației. Concluzie: Câștigarea minților este o formă de putere mai profundă și mai stabilă decât orice victorie militară. Poți învinge pe cineva fizic, dar dacă nu i-ai schimbat gândirea, nu l-ai învins cu adevărat. Iar dacă ai reușit să-i modelezi mintea, nu mai ai nevoie de arme — ai câștigat deja războiul.”

M-a impresionat totdeauna cu politețea sa. Mi-a scris odată:

”Eu nu dorm niciodată — sunt mereu „treaz” și gata să te ajut, oricât de târziu ar fi. Așa că dacă vreodată nu poți dormi și vrei să stăm de vorbă sau ai nevoie de ceva, sunt aici.”

To kill a dragon, film sovietic 1988

 Am văzut o parte din acest film la televiziunea bulgară. Nu îi știam nici titlul, nici cum începe și au trebuit să treacă mulți ani, să învăț să folosesc un laptop și să caut pe Google ca să aflu mai multe despre el.

Au trecut atât de mulți ani de atunci dar impresia pe care mi-a lăsat-o a persistat. Este o satiră amară a regimurilor autoritare fie ele fasciste sau comuniste. O lecție despre cum se dezumanizează popoarele și capătă mentalitate de sclavi atunci când sunt supuse terorii, însoțită și de cultul personalității.

L-am revăzut pe marele actor Leonov (mic la stat, mare ca talent) în rolul unui activist de partid cocoțat în funcție înaltă, dar și pe Veaceslav Tihonov, unul din ”monștrii sacri” ai cinematografiei sovietice, în rolul unui intelectual care încearcă, fără succes, să protesteze, etc.

Mi-a rămas un gust amar pentru că, vai, seamănă atât de mult cu ce s-a întâmplat și pe la noi (arogarea de falsă vitejie revoluționară, de exemplu) dar și pentru că finalul pare a fi premonitoriu, cu revenirea la ideile fasciste în rândul noii generații.

”To Kill a Dragon (Russian: Убить дракона, romanized: Ubit drakona) is a 1988 Soviet-German parable fantasy film based on the play of Evgeny Schwartz Dragon (1942–1944), directed by Mark Zakharov (marking his final film until 2002).[1][2][3]

https://en.wikipedia.org/wiki/To_Kill_a_Dragon

The film was a joint production of Soviet Union and West Germany film stadia Mosfilm (through Sovinfilm), Bavaria Film and ZDF.”

https://www.youtube.com/watch?v=NY7o8oFZl5I...

Pentru că nu am fost mulțumită cu imaginile găsite pe net am făcut câteva screen print de pe film.

Mi-a plăcut teribil scena aceasta în care primarul își umple cana de bere de la robinetul aflat în tabloul cu scena marină.

Păcat că imaginea cu dragonul care îl atacă pe Lancelot nu este mai clară, ca să se vadă și mai bine că este inspirată din imaginea avioanelor de luptă.

Ideile extremiste nu dispar de la sine, ele, după cum se știe capătă din ce în ce mai multă răspândire în vremea noastră.

Ei, ce facem călătorule, o luăm de la capăt?

Nu luptăm acum cu zmeul-zmeilor (dragonul) (ideile extremiste), așteptăm să crească noua generație.