Gogoșari umpluți cu dovlecei și cașcaval.

 But first: (asta vine de la un banc mai vechi, publicat tot aici, tot cu o rețetă, despre un tip care îi dădea indicații altuia cum să dezamorseze o bombă: ”cut red wire, but first...”, hai să vă spun și în română: ”taie firul roșu dar înainte, sau mai întâi, cum doriți, but first dă fie) o să vă spun câteva cuvinte despre gogoșarii umpluți cu orez și ciuperci brune. Ardeii și gogoșarii i-am cumpărat de la Mega Image, unde au fost la jumătate de preț. Rețeta asta o ofer doar la cerere. Și tot nu vă spun încă despre rețeta din titlu ci o să vă redau o convorbire cu Chatgpt, tot despre gogoșari, pentru ilustrarea căreia pe Facebook am folosit poza de mai sus.

Din când în când, când răspunsurile lui Google nu mă satisfac, recurg la bunul meu prieten, Chatgpt care totdeuna este de mare ajutor, ca în cazul de mai jos:

”Cum se traduce gogoșar în engleză?

Fiica mea din Irlanda mi-a spus că în Cork nu a găsit nicăieri gogoșari.

ChatGPT said:

„Gogoșar” se traduce în engleză de obicei prin red bell pepper sau round sweet pepper.

Diferența este că în România „gogoșarul” e un soi special de ardei gras, mai mic și turtit, foarte cărnos, dulce și bun pentru murături. În alte țări nu se găsește exact aceeași varietate – în Irlanda, Marea Britanie sau SUA se găsesc de obicei doar bell peppers (ardei grași obișnuiți, mai lungi și mai puțin cărnoși).

De aceea, probabil fiica ta nu a găsit „gogoșari” în Cork: soiul e specific Europei de Est. Dacă are nevoie pentru o rețetă, poate folosi red bell peppers, care sunt cea mai apropiată variantă ca gust.” Și acum rețeta promisă, așa cum am redactat-o tot pe Facebook, cu care îl trădez din greu pe dragul de Blogger:

Credeați că am terminat gogoșarii cumpărați la jumătate de preț? Doar v-am spus că am trei Mega Image în împrejurimi și toate au avut oferte.

Ba chiar unul dintre ele a avut și niște dovlecei românești tare frumușei la un preț foarte acceptabil. Bineînțeles că am cumpărat.

Am stat și m-am gândit ce să fac cu ei. Mi-am amintit că am cumpărat de la Profi un fel de cărămidă de cașcaval, sigur românesc, cu discount, precum și niște ouă procurate de Stela și Marin de la o fermă (românească, bien sur) la un preț acceptabil.

De aici totul a fost simplu: am eviscerat gogoșarii, am ras dovleceii și i-am stors bine (a rezultat mai mult de jumătate lichid, pe care l-am aruncat), am ras și cașcavalul (nu l-am stors), am spart ouăle și le-am adăugat în același vas (gogoșarii așteptau deja cu interes, în tava tapetată cu hârtie de copt, să vadă ce se întâmplă cu ei) și am mai pus câteva linguri de pesmet (românesc).

Am îndesat (cam prea mult) o parte din compoziție în gogoșari, cu restul am astupat interstițiile și am băgat tava la cuptor, bine sigilată cu folie de aluminiu, timp de 30 de minute la 220°C.

Am uitat să scriu că am asezonat umplutura cu "ingredientele secrete", expresie fără de care nici o rețetă nu mai are farmec.

Chestiile roșii din umplutură sunt părțile comestibile din cotoarele gogoșarilor, doar nu credeați că le-am aruncat.

Dacă aveți curaj (și ingrediente) puteți încerca și voi, mie mi-a plăcut ce a rezultat.

A fost un fel de răspuns întârziat la stresul resimțit când am fost in America și nu știam ce să gătesc pentru ginerele meu vegetarian.

Atunci am inventat tot felul de rețete, cum ar fi un fel de lasagna (sau mai degrabă budincă de legume) având în loc de paste foi de orez, spre marea uimire a prietenei mele din Taiwan, care mi-a spus că ei folosesc altfel foile. Am aflat mai târziu cum, dar mie pachețelele respective nu mi-au reușit. Și după ce am terminat tot mi-am amintit cum m-a bârfit o cititoare: ”Viorica scrie bine, dar scrie prea mult”

Așa arată minunățiile de gogoșari umpluți cu dovleci și cașcaval.