miercuri, 21 octombrie 2015

M-am rugat!

M-am rugat! În ziua aceea de 14 Iunie 1990 m-am rugat, văzând furia mulțimii care atacase, împreună cu minerii, sediile PNL și PNȚcd, m-am rugat ”Iartă-i Doamne, că nu știu ce fac”

Apoi, când am văzut cum sunt atacați cu brutalitate cetățenii cu alură de intelectual (norocul meu că din pdv fizic arătam mai degrabă a FSNistă decât a participantă la demonstrația din Piața Universității) și cum sunt umpluți de sânge m-am întors la serviciu (lucram f aproape de Piața Universității) și mi-am făcut o cruce mare ”Doamne, fă-l pe Iliescu să plătească pentru tot sângele vărsat”

Acum văd că sunt semne că ruga începe să-mi fie ascultată. Sigur, nu numai Iliescu trebuie să plătească. Nu a fost singur nici pe 13 Iunie, nici în zilele următoare. Ca președinte ales, cu un scor, pe bune, la care nici Ceaușescu nu visase, a fost cel mai vizibil. 

I-am auzit și discursul din 14 Iunie dimineața.din Piața Victoriei (eu, care mă trezesc așa de greu dimineața, m-am trezit atunci la ora 5 și am dat drumul la radio, deși eram frântă de obosită după ce asistasem, ca martor direct, la ce s-a în tâmplat în ziua precedentă) când i-a trimis pe mineri ”să facă curățenie în Piața Univesrsității” și pe cel din 15 Iunie 1990.

Dar sunt surprinsă de faptul că se vorbește foarte puțin de Primul Ministru din acea vreme, Petre Roman, cel pe care îl caracterizez simplu ”două vorbe, trei minciuni”. Asta în condițiile în care inginerul minier pe care l-am invitat în laborator să bea apă și să se spele pe față și pe mâini (părea așa de cumsecade, poate și era) mi-a răspuns la întrebarea ”cine v-a chemat?” spunând ”Guvernul, Doamnă, azi noapte”.

Nu se insistă destul, după părerea mea, asupra persoanei care a ordonat închiderea emisiei TVR, lucru care nu s-a întâmplat nici măcar după 22 Decembrie 1989, când pe holurile insituției răsunau împușcături și au murit oameni...
Și mai sunt destui...Pentru mine Gelu Voican Voiculescu a devenit, după luarea cu asalt a Palatului Victoria în Februarie 1990, însăși întruparea Celui Rău, Satana, lucru dovedit în Martie 1990 la Târgu Mureș...

Am avut parte în acea perioadă de atâta adrenalină, cât nu au alții într-o viață întreagă...Cel mai tare mă doare că, deși am scandat, în timpul marsului dedicat eliberării lui Marian Munteanu la o lună după evenimentele din 13-15 Iunie 1990 ”noi venim c-o floare, nu cu bâte și topoare” multă vreme după aceea, orbiți de manipularea și propaganda fesenistă, mulți cetățeni ai acestei țări ne-au considerat pe noi dușmanii țării iar pe ei care scandau ”Noi muncim, noi nu gândim” și ”Nu ne vindem țara” mari patrioți...

Niciun comentariu: