Trebuie
să mă duc să cumpăr pâine. Fiind diabetică, nu cumpăr prea multă, dar
caut mereu diverse sortimente...Și-mi aduc aminte din copilărie (vârsta,
deh, mă mână înapoi, spre anii cei dintâi, poate pentru ca să merg
dincolo curată la suflet ca un copil) când venea Tatitțu acasă de la
serviciu cu șareta.
Îi ieșeam repede înainte și întrebam ”ce ne-ai adus?” De cele mai multe ori era o păine compactă, grea și neagră, ca pământul din care crescuseră spicele de grâu. Dar pentru mine era cea mai bună pâine din lume pentru că era adusă de El...
Sigur, Mamița cocea în cuptorul de cărămidă pâine mai bună, dar de când procurarea făinii devenise o problemă ne aducea Tatițu păinea cea de toate zilele...
Acum degeaba sunt așa de multe sortimente, care de care mai sofisticate...nu mai regăsesc gustul de atunci. Nu numai pentru că, odată cu vârsta, mi s-au modificat papilele gustative, dar și pentru că acum pâinea are tot felul de adaosuri de afânare, de colorare, de îmbunătățire a gustului, etc...
Îi ieșeam repede înainte și întrebam ”ce ne-ai adus?” De cele mai multe ori era o păine compactă, grea și neagră, ca pământul din care crescuseră spicele de grâu. Dar pentru mine era cea mai bună pâine din lume pentru că era adusă de El...
Sigur, Mamița cocea în cuptorul de cărămidă pâine mai bună, dar de când procurarea făinii devenise o problemă ne aducea Tatițu păinea cea de toate zilele...
Acum degeaba sunt așa de multe sortimente, care de care mai sofisticate...nu mai regăsesc gustul de atunci. Nu numai pentru că, odată cu vârsta, mi s-au modificat papilele gustative, dar și pentru că acum pâinea are tot felul de adaosuri de afânare, de colorare, de îmbunătățire a gustului, etc...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu