vineri, 18 decembrie 2020

Mai știm ce sărbătorim pe 25 Decembrie?

Covidul ăsta nenorocit, pe lângă suferințele fizice pe care le provoacă celor care au nefericirea să aibă parte de el, e gata-gata să producă mutații și în sufletele oamenilor.

Am văzut o postare pe face book cu link spre un articol cu un titlu foarte interesant:
Mai spuneți-le și despre Iisus, să nu creadă că pe 25 Decembrie îl sărbătorim pe Moș Crăciun

Și mi-am dat seama că, stând închiși în case cea mai mare parte a timpului, dacă ne uităm la publicitatea de la televizor avem mari șanse să uităm ce s-a întâmplat acum mai bine de două mii de ani în Ierusalim.

Să uităm că ”ochi pentru ochi, dinte pentru dinte” a fost înlocuit de ”iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți” și ”dacă cineva îți dă o palmă pe obraz, întoarce și celălalt obraz”

Eh, poate partea cu iubirea pe care a revărsat-o și o revarsă necontenit Iisus asupra noastră mai este cât de cât înțeleasă, acceptată și aplicată de unii, dar am mari dubii că este în stare creștinătatea să o aplice pe cea cu întorsul obrazului. 

Mai știe cineva cum de s-a răspândit așa de mult creștinismul în lume la începuturile sale? La Materialism Dialectic și la lecțiile de istorie din timpul comunismului ni s-a spus că sclavii au acceptat cu ușurință promisiunea eliberării de suferințele de pe pământ prin iluzia ajungerii în rai și că în acest fel religia a constituit pentru ei un fel de opium care le-a încețoșat mințile.

Eu cred că nu numai promisiunea aceasta i-a făcut să adere și să răspândească religia creștină ci și faptul că Sfântul Petru a avut un vis extraordinar. Iisus a spus că el nu a venit să schimbe legea (cele 10 porunci de pe Muntele Sinai, am înțeles eu) dar legea iudaică avea multe restricții și reglementări, mai ales în cazul hranei, care poate nu conveneau celor cărora li se propovăduia noua religie.

În plus Vechiul Testament spunea că Dumnezeu (Iahve, Adonai, Savaot, Elohim și multe alte nume) a făcut legământ numai cu evreii să îi ajute în toate cele dacă îl adoră numai pe EL. Dar celor cărora li s-au adresat apostolii erau de multe alte neamuri. Iisus nu a făcut neapărat deosebire între neamuri (cum mai fac astăzi mulți pretinși creștini) și a făcut un nou legământ, care este Noul Testament.

Visul lui Petru, dacă mi-l aduc bine aminte, este că pe o fața mare de masă erau așezate multe și felurite bucate, unele permise de VT, altele nu. Și el a înțeles că asta înseamnă că la masa Domnului Nostru Iisus Christos se pot așeza și înfrupta toate neamurile, indiferent de rasă, gen, stare socială.

Pavel este, înțeleg eu, cel care, ca fost soldat roman, a organizat primele comunități și i-a învățat să trăiască împreună. Poate că singurul lucru adevărat în ce privește ideologia comunistă este că primele comunități creștine au fost de fapt ceea ce le spune numele: organizații comuniste, dar care au avut la bază adorarea lui Dumnezeu, Iisus Christos ca Fiu al Lui și Duhul Sfânt care îi unea în conștiință, lucru ulterior negat de ideologii comuniști moderni.

Deci să-l lăsăm un pic pe Moș Crăciun să răsufle oleacă și să ne amintim că acum mai bine de două mii de ani s-a coborât pe pământ Lumina Lumii în chip de prunc sfânt.

Am să vă prezint o serie de tablouri dedicate nașterii lui Iisus. Voi afișa întâi lista cu numele tablourilor apoi imaginile. Dar înainte am să vă arăt care îmi place mie cel mai mult. E un tablou pictat de Rogier Van Der Weiden. Mi se pare cel mai spiritualizat.

01. Unknown Master, Nativity Scene in Castelseprio (9th century)
02. Unknown Master, Nativity Scene in Cappello Palatina Palermo (1150)
03. Giotto di Bondone, Nativity Scene in the Lower Church of San Francesco d’Assisi (1304 und 1306)
04-Duccio di Buoninsegna - The Nativity with the Prophets Isaiah and Ezekiel
05. Unknown Master, Byzantine Fresco in the Peribleptos-Church Mistra, Greece (mid-14th century)
06. Gentile da Fabriano, Adoration of the Magi (1423)
07. Rogier van der Weyden, Bladelin Triptych (1445-48)
08. Francesco di Giorgio Martini, Nativity (1460)
09. Piero della Francesca, Nativity (1470-75)
10. Hugo van der Goes, Portinari Altarpiece (c.1475) Detail
10. Hugo van der Goes, Portinari Altarpiece (c.1475)
11. Geertgen tot Sint Jans, Birth of Jesus (1484-90)
12. Lorenzo Costa, Nativity (1490)
13. Sandro Botticelli, The Mystical Nativity (1500-1501)
14. Jan Gossaert, The Adoration of the Kings (1510-15)
15. Albrecht Altdorfer, Nativity (c.1513)
16. Matthias Grünewald, Concert of Angels and Nativity (1515)
17. Pieter Bruegel the Elder, Anbetung der Heiligen drei Könige (1564)
18. El Greco, The Nativity (1603-05)
19. Michelangelo Merisi da Caravaggio, Nativity with San Lorenzo and San Francesco (1609)
20. Georges de La Tour, L’adoration des bergers (c.1645)
21. Rembrandt, Adoration of the Shepherds (1646)
22. Nicholas Poussin, Nativité (c.1653)
23. Arthur Hughes, Nativity (1857-58)
24. Paul Gauguin, Geburt Christi, des Gottessohnes (1896)


























Plăcintă cu dovlecei, Pizza

 Azi am încercat ceva nou, plăcintă cu dovlecei. Nu e de post, dar nouă ni s-a părut tare gustoasă.

Am ras dovleceii, am pus un praf de sare, am amestecat bine și i-am pus într-o strecurătoare cu o farfurie și o greutate deasupra, să iasă cât de multă zeamă se poate.

După vreo jumătate de oră i-am stors, i-am amestecat cu ouă, brânză rasă de capră și pesmet.

Am asezonat cu mărar, cu pătrunjel și, în locul unturii de cățel din poezie am pus turmeric și piper.

Am tapetat o tavă cu hârtie de copt unsă cu un strat foarte subțire de ulei, am pus trei foi de plăcintă Bella din grâu integral, unse cu ulei, jumătate de compoziție, alte două foi, cealaltă jumătate de compoziție și ultimele trei foi unse cu ulei.

La cantitatea de 2,5 kg dovlecei am pus patru ouă, cam 200g telemea de capra și cam 250g de pesmet.

Am copt 25 minute in cuptorul reglat la 4-5 (220 grade), am stins focul, am pus o tavă deasupra și am mai lăsat tava în cuptor încă vreo 5 minute.

O să mai mâncăm vreo două zile din ea, reminiscențe din timpul când mergeam la serviciu și nu aveam timp să gătesc zilnic ceva proaspăt.
 
Și dacă tot sunt la capitolul culinare o vă pun poze cu compozițiile mele artistice numite pompos artă, de fapt niște imitații de pizza din turte coapte pe vatră. Am ”comis” asta de două ori, cu design (nu-i așa că sună cool) diferit. Prima dată am folosit mai puține ingrediente pentru decorat, iar turtele le-am lăsat întregi și au ieșit cam tari și cleioase. Am folosit un sos de pizza de la Cora, brânză Gouda, mușchi file și ce se mai vede.





A doua oară am învățat lecția și am tăiat, cât a fost posibil, turtele (cumpărate de la o simigerie patiserie din Piața Veteranilor) în două așa cum veți vedea în poze. Am folosit un sos preparat de mine din sos de roșii Regal cu busuioc, măghiran, mentă, toate uscate și frecate bine cu degetele, am pus pe turte brânză Gouda și mușchi file de la sibienii din Piața Veteranilor, ciuperci crude, un dovlecel mic, măsline fără sâmburi, ardei Kapia roșu și câteva roșii cherry. Am copt la foc potrivit cam un sfert de oră.












duminică, 13 decembrie 2020

Când semafoarele fac grevă

 Astăzi l-am aplaudat pe soțul meu cum aplaudă unii în avion la aterizare după ce au stat cu inima în gât gândindu-se dacă mai ajung în viață până jos.

S-a întâmplat când a reușit să facă la stânga din Lujerului în Iuliu Maniu în marea de mașini care voia să meargă fie pe direcția dinspre Păcii spre Apaca și invers, fie din strada Virtuții spre Lujerului și invers, fie dinspre Iuliu Maniu spre Lujerului sau din Lujerului spre Iuliu Maniu.

Nu știu să vă fac un grafic, apelez la imaginația voastră... Destul să spun că intersecția de la lujerului are reputația de a fi una dintre cele mai aglomerate din București, indiferent de oră.

Nu funcționa nici un semafor, se trecea la mica înțelegere... care culmea, chiar a existat, am văzut un taxi care a dat înapoi ca să elibereze una din direcțiile de mers.

Nu am văzut nici un polițist care să dirijeze circulația, era o mașină parcată în față la Cora care putea fi de poliție sau jandarmerie.

Asta după apusul soarelui. Deci ploaie, întuneric, nici un semafor funcțional, nu dirija nimeni circulația și o mare de mașini.

Nu-i așa că soțul meu este un șofer excepțional?

miercuri, 7 octombrie 2020

Red Leaf Poem veche legendă chineză

Am găsit la prietena mea Eleonora Matei niște imagini de pe situl Удивительный Китай care ilustrează o veche poveste de dragoste. Am fost curioasă să aflu mai mult despre povestea frunzelor roșii care sunt considerate simbolul dragostei și am găsit pe două situri chineze povestea mai detaliată decât acolo.

Am să o scriu așa cum am înțeles-o din traducerea automată:

Într-o zi poetul Yu You a găsit o frunză roșie care plutea pe apa unui rîu. Pe ea era scris un poem care s-ar traduce cam așa ”De ce curge apa râului așa de repede? Cei din palat nu sunt liberi. Mulțumesc, frunză roșie că poți merge în lume” Poetul s-a gândit că poemul e scris de o doamnă din palatul imperial.

Poetul a luat o altă frunză roșie și a scris pe ea: ”Cineva și-a scris durerea pe o frunză, oare cui a trimis acea frunză?” și i-a dat drumul pe apă.

Anii au trecut și Yu You s-a împrietenit cu Han Yong (așa am înțeles eu) Într-o zi HY l-a întrebat pe poet dacă nu vrea să se căsătorească pentru că mai multe doamne de la palat au fost trimise la casele lor și el cunoaște una cu același nume ca el.

Poetul și doamna s-au căsătorit și au trăit fericiți. Într-o zi soția a găsit între lucrurile poetului frunza roșie și l-a întrebat de unde o are, cumva a cumpărat-o de la cineva? Poemul de pe frunză era scris chiar de ea. Apoi i-a arătat că are și ea o frunză roșie cu un poem, exact poemul pe care îl scrisese Yu You.

Asta se întâmpla pe vremea lui Liu Bai și Zhang Xiaojing  în Chang'an,  capitala Dinastiei Tang (618–907).

De atunci legenda a trecut peste veacuri ca un simbol al iubirii. Pictorul Peng Lianxi a creat în 1980 ”Red Leaf Poem” în care a descris legenda.

Am folosit textele din https://www.sohu.com/a/321101839_288530 și https://zhuanlan.zhihu.com/p/74291852

Imaginile sunt în principal din https://kknews.cc/zh-hk/culture/zpn3yp3.html

La finalul articolului din al doilea link (un articol foarte poetic, cu toate defectele traducerii automate) scrie:

”Zhang Jun, the prime minister of Tang Zhaozong, once wrote in a poem:

There are millions of households in Chang'an, and the imperial water flows eastward. 

There are red leaves in the water, but you can get a good sentence.

The subtitles were defoliated and sent to the palace.

Thousands of people in the deep palace, Ye returned to the Han family.

Three thousand people go out of the palace, the Han nationality is the middle number.

Looking back at Xie Junen, tears shed rouge rain.

Fang and son meet in the house of noble family.

Good hiring six gift tools, a hundred years as a couple.

The children are full of eyes, blue and purple.

This is nothing since ancient times, it can be passed down through the ages.

This is considered official endorsement,”

Poemul în chineză:

长安百万户,御水向东流。
水中有红叶,惟君得佳句。
子复题脱叶,送入宫中去。
深宫千万人,叶归韩氏处。
出宫三千人,韩氏籍中数。
回首谢君恩,泪洒胭脂雨。
寄寓贵人家,方与子相遇。
佳聘六礼具,百年为夫妇。
儿女满眼前,青紫盈门户。
兹事自古无,可以传千古。