Alta scrisoare deschisa

Scrisoarea aceasta , care mi-a fost semnalata de o ruda, nu se adreseaza prezentului, ci viitorului. Se pare ca Tudor Chirila s-a lamurit ca prietenul lui, care a candidat pt PSD, n-are nici o sansa sa mai schimbe ceva in tara asta. Sa dea Domnul ca scrisoarea lui sa-si atinga scopul si sa deschida atatea minti si atatia ochi de cat e nevoie pt ca sa se schimbe ceva in bine. Eu una sunt ceva mai sceptica.

Mi-a intrat primavara in casa

In fiecare an sotul meu imi aduce un brat de forsitia imbobocita, care infloreste la caldura casei noastre.





Orhideea mea infloreste dar ii lipseste ceva pt ca, exact cum scrie la literatura, face flori din ce in ce mai mici. Dar sa nu manii pe Dumnezeu, important e ca bobocii se deschid, bucurandu-ne sufletul.

Calator in Baragan

Se spune ca silozurile apartin unor arabi. Nu stiu cine a avut ideea cu tricolorul pt a le vopsi







Lumina asta ciudata se vedea pe cer la ora 15:00

Culorile din fotografia aceasta par a fi dintr-un tablou de Aivazovski

Daca se mareste poza se pot vedea picaturile de ploaie

Constructia asta isi merita numele de

Castel de Apa

Ce-a mai ramas din mandria Urziceniului: Fabrica de Ferite

Norii din dreapta au capatat o culoare verzuie

In fata Garii e.....Autogara

Ce fertil e pamantul Baraganului! Pacat ca e plin de gunoaie.

Biserica asta a fost lovita de o tornada, dar s-a refacut intre timp

In timpul ultimelor inundatii s-a dinamitat o placa de metal, aflata in acest lac, pt a lasa apa sa curga la vale

Mie-mi place tare mult copacul acesta stingher in atata campie

Florile al caror nume il port, culese dintr-o padure ce margineste Soseaua de Centura (dar nu cea la marginea careia asteapta clientii "fetele vesele")





Calatorind prin desertul Utahului sau pe campiile Irlandei am inteles mai bine cat de binecuvantata a fost tara noastra sa aiba in Baragan un pamant atat de fertil incat glumeam spunand ca daca se seamana primavara suruburi pe camp sunt toate sansele sa se culeaga in toamna un tractor.

Un timp, ca sa ajungem la mamita acasa alegeam traseul cel mai scurt: mergeam pana la Lehliu apoi urmam un drum judetean care insa de la o vreme a devenit aproape impracticabil. Cred ca nici daca s-ar fi bombardat n-ar fi fost atatea gropi. Se vorbeste mereu de infrastructura, intelegandu-se prin asta si drumurile. Dar atata vreme cand asfaltul folosit e alcatuit din pietricele parca legate cu scuipat si cand preocuparea pentru calitatea lucrarilor e extrem de greu de detectat, singura dorinta a constructorilor fiind castiguri rapide cu cheltuieli minime si rasoleala maxima, cand pana si soseaua europeana Bucuresti-Urziceni in care se aflau banii nostri bagati acolo de marinel (conform unei tablite cu "Aici sunt banii Dumneavostra") se deterioreaza incet dar sigur, slaba nedejde sa vedem cu ochii in ce consta mult laudata infrastructura.

Poate ar fi cazul sa-i zica cineva Nutzicai despre importanta drumurilor care duc la obiective turistice. Sa zicem ca transforma ea toata tara in Spa-uri in care babe de varsta mea, dar cu buzunarele pline, vor sa aiba si ele tenul meu de invidiat si silueta ei si mai dezirabila, cu ce ajung acolo? Cu deltaplanul?

Mai multe poze luate din goana masinii pe drumul european se gasesc aici.

L-am vazut, l-am vazut!

De cateva zile scotocesc cu privirea copacii in cautarea unui ghemotoc mic, albastrui, si foarte vocal. Azi l-am vazut intr-un mar din vecini si, ca un facut, nu aveam camera foto la mine. M-am intors acasa s-o iau fiind convinsa ca pana voi ajunge inapoi langa mar concertul va fi fost terminat demult. Din fericire n-a fost chiar asa, ghemotocul a mai scos cateva pitzi-pitzi dar, pana sa gasesc un unghi mai bun ca sa-l fotografiez si-a luat zborul. Dar tot am facut o poza in care, cu oarecare efort, se poate vedea pitzigoiul in stanga imaginii.

Nebuloasa din Andromeda

Prima mea dragoste in materie de SF s-a chemat Efremov, cu a sa "Nebuloasa din Andromeda". Am citit-o prima data in romana si m-a facut sa visez la calatorii interstelare (atunci am aflat prima data despre existenta stelelor de fier) si la societati perfect organizate. M-am bucurat cand am gasit la Cretzulescu un exemplar tradus in franceza, dar bucuria mi-a palit cand am vazut ca era o varianta prescurtata, probabil cenzurata, pt ca Efremov, mai ales in "Coroana neagra", s-a departat de materialismul dialectic atat de drag ideologilor comunisti.

Deja in CN se vorbeste despre regresia temporala, despre puterea de sugestie (remarcabil episodul in care doua minti se infrunta si incearca sa se "ingenuncheze" reciproc), de multe ori mi-am testat, cu rezultate modeste, puterea de sugestie telepatica, mai ales asupra vanzatorilor, incercand sa-i determin sa aleaga un anume fruct dintr-o gramada, de ex, am renuntat de mult la asemenea experimente. Se mai vorbeste acolo despre purificarea spirituala prin asceza, despre yoga ( in Nebuloasa... cred ca nu depasise stadiul treptei cele mai de jos a yoga, tinand cont de faptul ca nava interstelara se numea Tantra), despre influienta cristalelor asupra mintii umane.

Am gasit-o la anticariat si nu intelegeam cum s-ar putea decide cineva sa vanda o asemenea carte. Dar cum tot de acolo am cumparat si DEXul (probabil cineva primise cadou un exemplar dar mai avea unul in dotare) n-am de ce sa ma plang.

Am mai citit, tot de la biblioteca (cam toate cartile bune le-am citit de la bibioteca, minunata inventie, cu atat mai remarcabila e ideea bibliotecii deschise --open library-- din Bonn) inca o culegere de povestiri de Efremov, intitulata "Umbra Dinozaurului". M-a impresionat cea numita Olgoi-Horhoi. Fara minunata inventie Google si inca mai minunata inventie Wikipedia as fi avut dubii ca aceasta nuvela, publicata in 1944, ar fi putut constitui o sursa de inspiratie pt celebra Dune a luiFrank Herbert.

In Olgoi-Horhoi este vorba despre niste viermi uriasi, f periculosi pt fiintele intalnite in cale, care traiesc in desert si se rostogolesc intre dune. Ei, pare cunoscuta ideea? Mirodenia planetei Dune de cine e produsa? De niste viermi uriasi, care traiesc in desert. Sigur, Dune e un monument al SF, O-H e doar o schita, nici macar o nuvela. O-H a fost publicata in 1944, Dune in 1965.

Am mai descoperit in lista de opere a lui Ivan Efremov si "Atolul Fakaofo" care a aparut in colectia Povestiri Stintifico-Fantastice editata de revista Stiinta si Tehnica, dar nu-mi mai amintesc nimic din continutul ei.

Despre "Nebuloasa din Andromeda", cum am mai scris in "Ce verde era valea mea" am discutat la un seminar cu profa (sau conferentiara, lectorita, nu mai stiu, Bellu cred ca se numea), de materialism dialectic. Am facut atunci amandoaua o comparatie intre abordarea luminoasa, pozitiva a viitorului in Nebuloasa.. in comparatie cu cea intunecata, deprimanta a lui H G Wells (si nu e el cel mai neincrezator in viitorul luminos al omenirii, sunt o multime de alti autori SF mai realisti decat Efremov)

Dar sa dau cuvantul Wikipediei:

he became most famous with his novel Andromeda Nebula (Andromeda: A Space-Age Tale, 1957). This book is the hymn to a whole-hearted world of communist future of mankind that reached the stars and changed the Earth into blooming garden. There is no more inequality between people, the social structure of the society allows each person to reach elevations of self-development. The all-Universe communication system called Great Circle includes mankind in the interstellar family of rational creatures. This book became a moral guiding line for many soviet people.

El a devenit f faimos cu romanul (am avut o controversa cu cineva care sustinea ca a scris un roman, de fapt scrisese o nuvela, dar fusese derutata de confuzia novel=roman din engleza, multe asa zise scriitoare, vedete cu mai mult sau mai putin talent,fac aceasta confuzie si pretind ca cele cateva pagini scrise de ele se numesc romane) Nebuloasa din Andromeda (Andromeda-O poveste din Era Spatiala, 1957) Aceasta carte este un imn al unei lumi extrem de sincera si plina de umanitate, intr-un viitor comunist in care omenirea a ajuns pana la stele si a transformat pamantul intr-o gradina infloritoare. Nu mai exista inegalitate intre oameni, structura sociala a societatii permite fiecarei persoane sa atinga inaltimi de autodezvoltare. Sistemul de comunicatie in intreg Universul numit Marele Cerc include omenirea in familia interstelara a creaturilor (fiintelor) rationale. Aceasta carte a devenit un ghid moral pentru multi oameni sovietici.

Inca imi mai amintesc ca exista un fel de Comitet care guverna, cel putin pe Pamant, ca eroii aveau nume combinate din nume specifice diverselor popoare (cred ca unul se numea Dar Veter, veter=vant in rusa), ca exista egalitate si de rasa si ca cea mai mare pedeapsa, la care a fost supus unul din personaje care a comis o greseala grava, a fost deportarea pe o insula unde i s-a interzis sa mai participe printr-o munca utila la viata societatii. Mie mi s-aparut ciudat ca odihna sa devina o pedeapsa. De asemenea personajele se deplasau din loc in loc cu ajutorul unor platforme zburatoare individuale, cea mai apropiata inventie de aceasta fantezie ar fi deltaplanul.


Uitasem ca am citit si "La hotarul Oikumenei", unde Oikumene e ultimul taram cunoscut, atunci m-a fascinat dar am uitat complet despre ce e vorba, noroc cu Wikipedia care imi spune ca actiunea se petrece in timpuri imemoriale, intai in Egipt apoi, 1000de ani mai tarziu, in Grecia, perioada egeeana, probabil ca era vorba si despre reincarnare pe undeva. Cred ca ce m-a fascinat a fost talentul lui Efremov de a descrie acele lumi in asa fel incat sa mi se para ca as trai acolo, alaturi de personaje.

Am mai vazut in Wikipedia ca a scris Razor's Edge, publicat in 1963. Am citit de la biblioteca British Council o carte ce se numea asa, dar parca nu era de Efremov, oricum mi s-a parut un pic cam dificila.

Cartile lui pot fi downloadate aici, din pacate in rusa. Oi fi invatat eu 10 ani de rusa, dar nu ma pot lauda ca pot citi cu usurinta literatura in aceasta limba atat de bogata in nuante si cu o gramatica infernal de grea.

O biografie destul de amanuntita a lui Efremov se gaseste aici

UPDATE 2 iunie 2012.

Am vazut  o multime de fotografii facute cu diverse telescoape dar pana acum nu am reusit sa vad nicaieri cum arata Nebuloasa din Andromeda. Daca am inteles eu bine ce scrie sub o fotografie din Blic Online in limba sarba atunci putem avea o idee cam cum ar arata Nebuloasa din Andromeda fotografiata de telescopul Hubble.

Textul, tradus cu ajutorul lui Google Translate, vorbeste despre un cataclism de proportii cauzat de cicnirea dintre galaxia noastra, "Calea Laptelui" si Andromeda, care eveniment va avea loc hat, peste patru miliarde de ani.


Mai bine copiez traducerea articolului in engleza, pt ca in  romana e...cum stim noi...

Clash of cataclysmic proportions between the Milky Way and Andromeda is inevitable, but for four billion years, the U.S. space agency NASA.


Our statistical model corresponds to a frontal collision of galaxies Andromeda and the Milky Way - was explained at a press conference by Reland van der Marel, an astrophysicist at the Institute Space Telescope sajens (Space Telescope Science) from Baltimore.

Came to this conclusion is based on measuring the speed and direction of movement of Andromeda, which is complicated due to the operation obtained Hubble Space Telescope (Hubble).

Andromeda, which is known as M31, is currently at a distance of 2.5 million light years away (one light year is equal to 9460 billion kilometers), but inexorably moving toward the Milky Way.

The galaxies are moving toward each other because of their gravity, and the invisible dark matter that surrounds them.

- After nearly a century of speculation in the scientific community about the fate of the neighboring Andromeda and the Milky Way there, finally we have a clear idea of ​​kosmičnim events in billions of years to come - said Toni Sangmo Son of Baltimore's Institute.
................................................................

Although the galaxy Andromeda is approaching 2,000 times faster, it will be four billion years to collide with the Milky way.

Computer simulations made ​​based on Hubble data have shown that after the collision of two galaxies will take another two billion years to complete their full merger.

This will produce an elliptical shaped galaxies, astronomers explained.

The sun will then be placed in a new field in the universe, but the Earth and our solar system is not threatened by destruction, scientists said.

Despite the merger of two galaxies, stars that are in them are very distant from each other and it is very possible that they will not collide during the merger process.


Deci sa stam linistiti, nici peste patru miliarde de ani nu vom avea de suferit din cauza acestui eveniment.

Jurnal de calatorie Cork 27 Septembrie 2008

Nu va speriati, nu am plecat iar peste mari si tari. Am descoperit ca am uitat sa public impresiile din 27 septembrie si ma gandesc ca e pacat de munca mea de atunci.

Se pare ca de cand a inceput vremea rea in Romania aici au incetat ploile (sa nu zic intr-un ceas rau si sa ploua maine, cand vrem sa facem o excursie in imprejurimi).

Si pt ca vorbesc de imprejurimi, zilele astea am vazut de la fereastra vaci pascand pe campul de langa minicartier. Am coborat sa le vad mai deaproape: sunt altele decat cele de la intrare, acelea erau toate adulte, astea au si vitei.

Dincolo de gard e o vale, cu multe case care se zaresc in zare, alcatuind un fel de catun, dar si unele mai distantate, cred ca sunt ferme. Toate campurile sunt marginite de garduri vii, veredele pe care il admiram cand am venit a inceput sa fie inlocuit din ce in ce mai mult de aramiu.

De fapt e toamna, soarele uneori e cam cu dinti, nu prea ascutiti, destul ca multi localnici sa mearga cu maneca scurta, ba chiar unele tinere si cu bluzite cu bretele. Aud ca In Romania e frig tare, lasa ca si eu am tremurat pe la inceputul lunii, noroc ca aici fiecare casa are centrala si camin cu lemne in camera de zi.
Azi m-am hotarat sa apelez la serviciul de free delivery (livrare gratuita) si am dat adresa. Am spus numarul casei, al mini cartierului (Maria ii zice complex si asta si e, un complex de case dintre care unele sunt inca in constructie, de fapt sunt aproape gata—eu i-am zis pana acum minicartier pt ca la noi inca e vie notiunea de complex de magazine din marile noastre cartiere dormitor) dar nu si numele strazii, crezand ca sunt suficiente datele acestea. Era ca si cand i-as fi spus „In Militari, langa lac, pe dreapta". Plimbandu-ma pt prima data pe aleile din complex am vazut cu ingrijorare ca numele casei noastre apare si pe alte alei, dar cand am ajuns acasa, la cateva minute a aparut si masina de la supermarket, in al nu stiu catelea tur in cautarea doamnei de la magazin care achitase marfa. I-am facut semne disperate ca eu sunt aceea, s-a intors si mi-a zis zambind, cand mi-am cerut scuze, ca e OK. Nu i-am dat bacsis, nu se obisnuieste sa se dea de fiecare data, ai mei au mai apelat la acest serviciu.

Am inceput sa ma uit la marcile de masini (nu ma prea pricep) si am observat ca, desi exista masini de teren (destul de putine) majoritatea sunt japoneze sau americane. N-am vazut nici un BMW sau VW, ai naibii nemti, nu vor sa se complice sa faca masini de lux cu volanul pe dreapata pt unii care pana nu demult erau saracii Europei.

Am prins iarasi acel moment atat de magic si scurt in care soarele la apus coloreaza norii in nuante feerice de roz , sidefiu, mov, si chiar verde, de fiecare data cand mi se intampla asta mi se umple sufletul de bucurie si de recunostinta ca mi se ingaduie sa traiesc.
Maria mi-a spus ca sportul national e un fel de oina, care se joaca folosind niste bate speciale, pe un teren inconjurat de plase f inalte. In drumul spre Lidl trec pe langa un asemenea teren si azi am vazut niste pusti cu acele bate (as zice ca seamana mai degraba cu niste vasle cu capatul latiti mai rotunjit) si o minge ca de tenis.

Tot pe acel drum a facut ture in trap un om pe o sareta trasa, bbineinteles, de un singur cal. Sareta era mai mica decat cea cu care facea naveta tatal meu la servici sau cea cu care circula postasul, semana mai degraba cu o sareta de curse. Omul purta o haina din acelea fluorescente, cum poarta politistii sau constructorii nostri.

Am spus mai devreme ca m-am uitat la casele din vale. In cartierul de langa complex, Knocknaheeny, dar si in altele, ceea ce socheaza e faptul ca vezi siruri intregi de case identice. Oamenii care le locuiesc insa se straduiesc sa le diferentieze, fiecare dupa posibitati si personalitate. Cea mai des intalnita diferentiere e cea de colorare diferita a fatadelor, poti vedea cateva culori pe fatada unui „bloc" de case, cu alaturari uneori bizare, cum ar fi grena si bleumarin, portocaliu si verde. Cel mai tare m-a amuzat o casa semidetasata (doua case cu un perete comun), cu fatada ce se termina intr-un triunghi, iar toata fatada, de sus pana jos, era parca taiata in doua de culorile total diferite alese de cei doi vecini. Celelalte case, identice ca arhitectura, din acel complex, aveau fatadele vopsite in culori armonioase.

Cele mai multe complexe de astfel de case, sa le spunem populare (unele, cele mai urate, construite pe banii municipalitatii) se caracterizeaza prin aceea ca sunt deschise, in sensul ca nu au acele garduri masive, ca de fortareata, care caracterizeaza vilele din cartierul meu, ci, in cel mai bun caz, niste ziduri scunde, care au sau nu si o portita, depinde de relief si de locatar. Exista insa si vile mai" posh", mai elegante adica, asa cum sunt conacele de milioane de euro de pe malul lacului Mahon, dar si vile intermediare, unele adunate in complexe, care au garduri ceva mai inalte. Complexul in care stam e inconjurat de un gard inalt de fier, tip zabrele, care cred ca e f greu, daca nu imposibil, de sarit, iar de la intrarea in complexul propriu zis si pana la strada principala e o alee cu multe rampe si cotituri., dar in complex gardurile din fata sunt scunde si lasa vederii orice floricica sau orice alta decoratie pune locatarul acolo.

In cartierul amintit mai sus specifice sunt si acoperisurile verzi, lucru care m-a ajutat pe la inceputul peregrinarilor sa-mi dau seama ca sunt aproape de casa, cele mai multe acoperisuri din oras sunt gri.

Cea mai inalta cladire din Irlanda, care e in curs de constructie va fi un imens condominium, sau cum s-o fi numind la ei un bloc cu apartamente de lux, cu preturi absolut uluitoare, o garsoniera acolo va costa cam cat o casa mai modesta cu trei dormitoare. Pesemne asteapta sa vina arabii cu eurodolari sa le cumpere, pt ca locuitorii din Cork nu cred ca sunt asa de dornici sa stea la bloc, fie el de mare lux.

Am vazut chiar aproape de centru, pe niste alei inguste, niste case care au usa direct in strada, lucru ce mi se pare oribil, ca si cum ti-ai pune chilotii la vedere, gen Michael Jackson, pt una din ele proprietarul a cerut (si i s-a dat) 1400E/luna, mie mi se pare o cerere nerusinata.

Unele imbunatatiri ale caselor tip vagon (ca lungime, nu ca la noi, cu camere ce dau din una in alta, ca in vagoanele necompartimentate) constau in porticuri cu coloane, altele si-au adaugat un fel de „marchiza" (un holisor la intrare, iesit in afara casei, unele au portite, am vazut una decorata cu niste porumbei frumosi, alta avand capete de cai. Cei care au un pic de gradina in fata si, probabil, posibilitate, au si cate unul, sau mai multi palmieri. Despre hortensiile cele frumoase am tot scris, exista la ora asta dalii inflorite (e sezon), trandafiri, begonii tuberifere, cosuri cu petunii atarnate in fata casei, primule (la Maria in curticica din fata, sunt f frumoase si divers colorate), muscate (si la Maria), bucuria casei cu petale mari, intens colorate (idem), cercelusii imensi, si multe, multe alte tipuri de flori, unele chiar f interesante, cum ar fi un arbust care are flori f asemanatoare cu narcisele noasre, dar galbene (nu zarnacadelele noastre galbene, ci narcisele albe), dar si tufe f inalte, cam de 1m cel putin, cu flori care par chiar narcise, atat de bine seamana, frunzele sunt insa diferite..

N-am pretentia ca jurnalul meu e un documentar, incerc si eu sa aflu cat mai multe despre locul in care ma aflu si daca mai gresesc, sa ma corectez. Cat despre poze, pe care Alexandra , si nu numai ea, le asteapta cu nerabdare, le voi pune pe net cand voi ajunge acasa, la Picasa mea, cu care ma inteleg asa de bine. O sa incerc sa-mi fac un cont de Picasa special pt aceste poze.

Auroville

Visitor Center

Bucataria Solara

Matrimandir

Vizita lui Dalai Lama Ianuarie 2009

Floral Mandala

Din cand in cand butonarea telecomenzii ma duce pe un canal unde gasesc ceva cu adevarat interesant. Asa s-a intamplat si zilele trecute cand am vazut (ca de obicei) o parte dintr-un documentar avand ca subiect Auroville. Pt ca nu m-am uitat de la inceput nu-mi era prea clar unde se afla orasul acesta cu nume atat de frantuzesc. Cu timpul m-am lamurit ca e vorba de o comunitate stabilita in India. Se vorbea, mai mult in treacat, in portiunea pe care am vazut-o, despre o Maica, probabil guru acelei comunitati. Intai am crezut ca e vorba despre Sri Mataji, dar imaginea din tablou era alta.

Ideile care au stat la baza crearii Auroville sunt cat se poate de pozitive (helas, ca orice intreprindere de acest gen, utopice): armonia intre oameni, traiul pasnic, surse alternative, ecologice, de energie, cultivarea cu mainile proprii a legumelor ce alcatuiesc hrana zilnica, dezvoltarea spirituala a locuitorilor, neatasarea de valorile trecatoare, pamantesti ci urmarirea valorilor perene, spirituale, educarea copiilor, etc.

Sursele de energie alternativa constau in panouri solare si mori de vant, care creeaza o energie curata, care vine din lumina soarelui, care nu murdareste pamantul, cum se intampla cu energia clasica, bazata pe ce se extrage de sub pamant. In felul acesta si sufletul oamenilor va fi mai luminos.

Pt extragerea apei si probabil irigatii se folosesc pompe care nu au nevoie de combustibil, bazandu-se mai mult pe tehnici ancestrale. Copiii celor din Aureville si din satele invecinate merg cu totii la scoala, daca am inteles bine gratuit, probabil profesorii sunt voluntari. Multe munci se pare ca se fac voluntar (ceva gen kibutz, cu care comunitatea, daca am inteles eu bine, are multe in comun, intre altele faptul ca oamenii nu sunt proprietarii caselor, de ex) dar se foloseste si munca salariata, angajati fiind satenii din imprejurimi.

Distractia consta in mari focuri de tabara in jurul carora se atrange cea mai mare parte din comunitate. Toate bune si frumoase, dar multe din cele prezentate necesita bani. Si acum incepe partea ciudata: se fac afaceri din profitul carora se intretin cei aproximativ 1000 de locuitori. Aici am inceput sa banuiesc ca ceva scartaie in conceptul care a stat la baza Aureville (si Sri Mataji voia sa faca afaceri cu adoratorii ei din SahajaYoga, se pare ca era tare suparata ca nu-i iese profitul scontat) si banuiala a inceput treptat sa-mi fie confirmata.

Un tanar care venise cu mult entuziasm acum nu prea multi ani, cred ca vreo sase, spunea ca a lucrat mult timp ca voluntar, ca a pus la dispozitia comunitatii toate economiile lui (n-am inteles cine administra aceasta comunitate, in cartea pe care am citit-o despre kibutzuri, "Thieves in the Night" de Arthur Koestler, povestind experienta autorului intr-un kibutz incepand cu anul 1936, se explica si acest lucru) dar ca e atat de dezamagit de ce se intampla acolo incat s-a hotarat sa plece. Spunea omul ca a fost atras de idealurile luminoase dar ca s-a convins ca e o utopie sa creada ca acestea se pot materializa (de aceea nici comunismul nu are vreo sansa sa existe in mod real, pt ca oamenii nu sunt perfecti, societatea lor nu e ideala).

Satenii din jur se plangeau ca nu mai gasesc de lucru si ca degeaba au primit copiii lor educatie pt ca nu au cum sa profite de ea, pt ca nu li se ofera locuri de munca. Dar cel mai grav lucru a fost relatat de un locuitor care povestea ca, desi locuitorii nu sunt atasati de cele pamantesti, totusi unele din obiectele din casele lor tenteaza hotii. Multa vreme hotii au actionat cand nu era nimeni in case dar s-a intamplat odata sa gaseasca doi aurovilleni si hotii au fost arestati. Din nefericire martorul a fost ucis iar cel care dadea interviul era hotarat sa apara el ca martor, cu orice risc.

Ruth Rendell are o carte f bine scrisa, ca toate cartile ei, "A fatal inversion", s-a facut si un film avand la baza un scenariu facut dupa aceasta carte (si nu e singura carte scrisa de ea si ecranizata) in care eroii, tineri putin peste 20 de ani, profita de faptul ca unul din ei a mostenit o casa la tara si se hotarasc sa organizeze acolo o comuna. Comuna a sucombat cand una din tinere, angajata ca baby sitter, fura copilul dat in grija si cineva isi pierde viata ca urmare a acestui fapt, n-am sa spun mai multe, poate cineva vrea sa citeasca aceasta carte. Ce m-a frapat atunci e ca autoarea spune ca tinerii beau un vin ieftin si prost, romanesc, si m-am simtit ofuscata, doar stiam ca vinurile noastre sunt paramedaliate la targurile din strainatate.

Am dat un search pe Google si am gasit aici situl oficial al comunitatii, de unde am aflat ca proiectul aniverseaza 41 de ani de la demarare. Am sa dau copy/paste pe cateva idei de pe pagina, pe care apoi le voi traduce:

"Auroville wants to be a universal town where men and women of all countries are able to live in peace and progressive harmony above all creeds, all politics and all nationalities. The purpose of Auroville is to realise human unity."

Auroville Charter

1. Auroville belongs to nobody in particular. Auroville belongs to humanity as a whole. But to live in Auroville, one must be the willing servitor of the Divine Consciousness.

2 Auroville will be the place of an unending education, of constant progress, and a youth that never ages.

3. Auroville wants to be the bridge between the past and the future. Taking advantage of all discoveries from without and from within, Auroville will boldly spring towards future realisations.

4. Auroville will be a site of material and spiritual researches for a living embodiment of an actual Human Unity.

Si acum traducerea:

Auroville vrea sa fie un oras universal in care barbati si femei pot sa traiasca in pace si in armonie crescanda (progresiva) mai presus de orice credinta, politica sau nationalitate. Scopul lui Auroville e sa realizeze unitatea umanitatii.

Carta Auroville

1. Auoville nu apartine nimanui in particular. Auroville apartine umanitatii ca un intreg. Dar ca sa traiasca in Auroville cineva trebuie sa fie dornic sa fie slujitorul Constiintei Divine.

2. Auroville va fi locul unei educatii neincetate, al progresului constant si al tineretii care nu imbatraneste niciodata.

3. Auroville vrea sa fie o punte intre trecut si viitor. Profitand de descoperirile dinafara si dinauntru, Auroville va porni (tzashni) cu indrazneala spre realizari viitoare.

4. Auroville va fi un loc de cercetari materiale si spirituale pt a fi o incarnare viabila a Unitatii Umanitatii (Umane).

Bazandu-ma pe punctul 3 al Cartei as zice ca Auroville se vrea transpunerea in realitate a basmului"Tinerete fara de Batranete si Viata fara de Moarte" si ca cei care vor sa plece de acolo au ridicat capacul lazii interzise, aka cutia Pandorei.

Si da, este organizare, ba chiar se percep taxe, numite contributii, nu numai de la locuitori, ci si de la vizitatori sau cei veniti sa se trateze in Centrul de sanatate.

Tot gratie dragutului de Google si minunii numite internet am aflat ca The Mother, inspiratoarea acestui proiect, a trecut in alta lume in 1973, la varsta de 95 de ani.

E primavara-n cartier

Chiar daca ramurile copacilor sunt golase, cum se poate vedea din poza de mai jos, pasarile saluta zilele insorite ca de primavara cu un concert de toata frumusetea.




Cotofenele care si-au marit apreciabil numarul in ultimii ani au ajuns la concluzia ca nu mai au loc in cuibul din nucul din vecini si, ca sa nu se mai certe cu mierlele si-au facut o "casuta" intr-un frasin. Caraiturile lor, asemanatoare cu cele ale ciorilor, nu reusesc sa acopere glasul sonor al pitigoiului (nici azi n-amreusit sa descopar in care copac canta) care se dovedeste mai bun decat orice buletin meteorologic, pt ca l-am auzit intai pe el cantand si abia mai apoi am auzit de la radio despre codul galben si ploile ce vor veni.

Au inceput sa-si spuna numele, inca timid, gugustiucii dar isi exerseaza corzile vocale, spre incantarea noastra, si mierlele. Numai vrabiile nu si-au schimbat discursul.

Pacient in Romania X

Sper sa nu se supere prietena mea ca voi publica parerea ei despre coenzima Q10. Este o prietena draga in a carei judecata am mare incredere.

Poate ca aceasta enzima are efectele enuntate de cocoana aceea, dar pretul pentru dozele recomandate de ea, s-ar duce la cateva milioane bune pe luna. Cea mai ieftina Q10 pe care eu am gasit-o a fost de la Rotta Natura, 32 ron pentru o cutie cu 30 cp de 30 mg. Daca aceasta enzima ar fi raspunzatoare pentru starea de sanatate, atunci natura ne-ar fi lasat cu o productie proprie muult mai mare decat o face. Parerea mea este ca nici un produs natural sau de sinteza nu va face minuni intr-o stare de boala grava. Motivele aparitiei bolii au legatura cu evolutia noastra sufleteasca, si trebuie sa depasim anumite tipare mentale si emotionale, deci sa invatam practic o lectie de viata. Restul...ajuta dar nu inlatura cauza provocarilor din viata noastra. Cand elevul este pregatit, maestrul apare, se zice, dar eu spun: cand bolnavul este pregatit (sufleteste), leacul apare, indiferent care este acela. Parerea mea !

Acum parerea mea e ca, in cazul meu cel putin, mult mai eficace a fost Cantastimul. Tratamentul cu acest vaccin l-am inceput cam "dupa ureche", adica prietena mea Laura a auzit de la altcineva ca ar exista aceasta speranta de a se combate cancerul, eu am intrebat-o pe doctorita oncologa de la sector (nu reusesc deloc sa-mi amintesc cum se cheama) ce parere are si dumnaiei m-a intrebat: "Vreti sa va dau reteta?".

Tratamentul dureaza 10 saptamani, se face cate o injectie in fiecare saptamana. Un timp am obtinut dozele necesare gratuit, cu timpul a devenit din ce in ce mai greu sa le gasesc, in final am fost sfatuita sa ma adresez direct la farmacia Institutului Cantacuzino, de unde l-am procurat platind din buzunar, din fericire nu costa atat de mult incat sa nu-mi pot permite sa-l cumpar. La inceput la Institut nu mi se cerea neaparat reteta, am fost crezuta pe cuvant ca am mai urmat tratamentul si ca eu consider ca supravietuiesc si datorita acestui vaccin.

Cred ca era in primavara lui 2001 cand, intorcandu-ma din Salt Lake City unde vizita la fiica mea durase 6 luni am aflat de la vecinul de avion de la Amsterdam, un medic, ca s-a facut mare propaganda pt Cantastim si ca oamenii au luat cu asalt farmacia Institutului, convinsi ca au descoperit panaceul universal mult visat. Desi productia vaccinului se desfasura cu "motoarele turate la maximum" "marfa" se epuiza in cateva zile. Abia in mai, dand telefon la farmacie, am aflat "ca s-a bagat" vaccinul si ca nu e coada prea mare. Nici nu era, cel mult 300 de persoane, chiar in fata mea fiind cativa minoritari, f curatei de altfel, cred ca erau de prin Craiova.

Experienta vasta de multi ani de la cozile iepocii m-a invatat ca un minoritar tuciuriu in fata inseamna automat inca cel putin alti 20 pana sa-mi vina randul. Cum se face la coada fiecare si-a prezentat celorlalti autobiografia. M-a impresionat omul din fata mea, care povestea ca are o fiica de 20 si ceva de ani, diagnosticata cu cancer dupa ce a facut RMNul, care l-a costat 4 milioane (o groaza de bani, mai ales ca omul era imbracat f modest). L-am intrebat de unde a avut atatia bani si mi-a raspuns cu o simplitate sfasietoare "Mi-am vandut casa, doamna. Ce era sa fac? Sanatatea fetei e mai importanta". As vrea sa cred ca fiica lui traieste inca.

Am intrat in panica atunci cand am aflat ca nu se da vaccinul fara reteta. Nici vorba sa plec de la coada ca sa merg la medicul de familie pt reteta. O doamna binevoitoare mi-a spus ca a facut rost de reteta de la o doctorita care lucra in Institut si pe care o cunostea. Eu nu cunosteam pe nimeni dar mi-am lasat rand la coada, m-am dus in pavilionul unde am aflat ca sunt laboratoarele, am explicat tuturor persoanelor intalnite ca sunt operata din 1995 si ca eu cred ca am supravietuit datorita curelor cu Cantastim. Am ajuns in final in biroul directorului adjunct care mi-a dat reteta, subliniez din nou: fara a primi absolut nimic in schimb.

La coada alte emotii, se parea ca dozele existente nu ajung pana la noi. S-a facut o delegatie care a rugat sa se suplimenteze stocul. Directia a rezonat si a trimis alte doze, dar tot nu era sigur ca vor fi suficiente ca sa putem cumpara si noi. Si atunci s-a intamplat un lucru pt care le raman indatorata minoritarilor care ajunsesera la coada inaintea mea, pt ca pur si smplu mi-au cedat mie locul lor.

In 2006 am facut ultima cura, am decis din proprie initiativa sa ma opresc pt ca ma inroseam la locul injectiei, medicul de familie mi-a spus ca e posibil sa fie o reactie alergica.

Mai vreau sa subliniez si faptul ca in toata istoria asta cu aceasta boala din ce in ce mai raspandita am remarcat solidaritatea bolnavelor, faptul ca se ajuta si se incurajeaza reciproc. De fapt aceasta solidaritate am intalnit-o si in alte spitale, dar despre asta am sa povestesc la timpul potrivit. In occident se organizeaza grupuri de sprijin dar asta presupune o logistica (spatii, mijloace de comunicare, etc) despre care ma indoiesc ca ar fi disponibila la noi, plus faptul ca mentalitatea noastra e diferita, am mai spus de ex ca unii oameni de la tara cred ca e rusinos sa ai cancer. Pe acasta mentalitate s-au bazat si provocatorii care, pe timpul manifestatiei din Piata Universitatii, scandau "Iliescu du te-acasa/C-ai nevasta canceroasa". Spun ca erau provocatori pt ca cei care veneau acolo cu sufletul deschis aveau alta factura si alt mod de a gandi, ei il contestau pe Iliescu din motive politice.

Am scris la prezentarea mea (pe coloana din stanga, sub poza) ca am citit tone de carti si am vazut mii de filme. Printre cartile citite se afla si trei scrise de rusi care relateaza experiente ce au legatura cu cancerul, despre una am vorbit intr-un articol anterior. Din pacate din numele autorilor am retinut doar numele lui Soljenitan cu al sau "Pavilionul Cancerosilor" care se bazeaza pe experienta proprie a autorului, deportat in Cazahstan si internat in spital cu diagnosticul de cancer la stomac. Am motive sa cred ca ce povesteste el, ca eroul s-a vindecat folosind niste ciuperci speciale, cunoscute de multa vreme de "vracii" populari este de fapt povestea propriei vindecari.

O alta carte marturisea despre greseala pe care a facut-o un ziarist care l-a "desfiintat" pe un vindecator care folosea cunostintele populare despre leacuri fara a avea "patalama"de medic la mana si remuscarea ca in acest fel a redus sansele ca cel mai bun prieten al sau sa supravietuiasca necrutatoarei boli.

Despre "Farmacia din Gradina Domnului" a Mariei Treben am mai vorbit. Poate e locul aici sa spun ca unul din promotorii fitoterapiei la noi in tara este exceptionalul Ovidiu Bojor, pt care am mare respect si pe care l-am revazut azi, in reluare, la emisiunea Nasul de pe b1, unde a subliniat, impreuna cu un alt invitat care, desi vorbea prost romaneste, spunea "vorbe cu miez", cat de mult conteaza pt starea de sanatate aspectul spiritual, exact ce spune si prietena mea in citatul de la inceputul articolului.

S-au facut multe filme in care personajele aveau de luptat, cu mai mult sau mai putin succes, cu aceasta boala necrutatoare. De regula in serialele TV eroina e diagnosticata cu cancer la san si supravietuieste reluandu-si stilul de viata dupa cateva scurte episoade dedicate operatiei, eventual si tratamentului. Am vazut cateva filme remarcabile intre care as aminti "Papusa" in care eroina se casatoreste si, dupa ce ramane insarcinata, constata cu surprindere ca s-a vindecat in mod miraculos. Se spunea atunci ca scenariul se bazeaza pe un fapt real, e posibil, dar mai mult ca sigur ca filmul a fost achizitionat si pt ca putea fi folosit ca propaganda pt marirea natalitatii, avand in vedere ca a rulat pe ecrane la scurt timp dupa infamul decret.

F interesant a fost "Dying Young" in care Julia Roberts juca rolul unei infirmiere angajata sa aiba grija de un tanar aflat in faza terminala, jucat de Campbell Scott. Indragostit de frumoasa lui infirmiera tanarul Victor decide sa renunte la tratament pt a se bucura, fara a mai indura teribilele efecte secundare ale tratamentului, de aceasta raza de lumina din viata lui. Filmul e o pledoarie pt calitatea vietii, si nu pt cantitatea de zile supravietuite.

M-a impresionat pana la lacrimi (literalmente) "Poveste de Craciun" in care pustiul de cam 10 ani, aflat in faza terminala, primeste cadou de la tatal sau un tractoras si doi lupi adevarati, pt a-i lumina ultimele zile de viata. M-am gandit insa atunci la nenumaratii parinti care nu au posibilitatile acelui tata si care isi vad copilul stangandu-se fara a-l putea ajuta cu nimic, sau uneori chiar in ciuda eforturilor facute, cum s-a intamplat cu o fetita din vecini, care a avut nefericirea sa se imbolnaveasca de leucemie.

S-ar mai putea spune multe, dar cred ca e cazul sa ma opresc, nu inainte de a-mi exprima recunostinta pt toti medicii, asistentele, prietenele si membrii familiei care au contribuit la depasirea, cel putin pana acum, a acestei perioade nu prea fericite din viata mea.

Recomandare la cerere

Textul pe care il puteti citi mai jos il public la rugamintea primita intr-un comentariu:

"Stimata doamna,
Va rog din suflet, avand posibilitatea de a disemina pe Internet, sa faceti cunoscut si urmatorul tratament miraculos: www.fatima.dap.ro/Q10 (Q cu litera mare)
Va multumesc "

Eu personal am auzit de coenzima aceasta, ca toata lumea, de la reclamele pt produse cosmetice de la TV. Dar imi dau seama ca in articolele intitulate "Pacient in Romania" am uitat sa spun un lucru important si anume acela ca inca din primul an de dupa operatie am rugat-o pe dr oncolog de la sector (pt ca fac mereu confuzie de nume, ex am scris pictorul Brian Adams dar el se numeste Brian Davis sau Lentzi Chiriac atunci cand de fapt voiam sa povestesc despre Cornel Chiriac n-am sa-i scriu numele, nu sunt sigura cum e corect, incepe cu M si e o doctorita extraordinara, f bine pregatita, cu o minte deschisa, a participat si la congrese internationale) sa-mi dea reteta de Cantastim. Da, da, este exact acel vaccin din cauza caruia se facuse o adevarata psihoza pe la inceputul secolului, cand se credea ca e bun si la galci, si la entorse, ce mai, panaceu universal. Eu cred ca mie mi-a facut f bine cat timp am urmat cu el (am invatat sa-mi fac singura injectii subcutanate cu seringi de unica folosinta speciale pt insulina, s-a intamplat ca o farmacista sa aiba retineri cand am cumparat un pachet de 10 seringi, s-a lamurit ca nu vreau sa ma droghez cand i-am aratat cutiile de Cantastim) dar la un moment dat, in 2006, am inceput sa ma inrosesc f tare la locul injectiei, semn de alergie, si l-am intrerupt. Se pare ca si in acest caz e necesara moderatia, supraimunitatea ar fi tot atat de periculoasa ca si imunitatea scazuta.

Sper sa nu se intample la fel si dupa publicarea acestui articol, sa-si inchipuie oamenii ca Q10 e buna pt orice, e bine ca inainte de administrare sa se ceara si parerea specialistilor.


Q10 vindecă Cancerul şi bolile de Inimă

Boli de inimă, Cancer, SIDA. Pe cat de incredibil ar părea, fiecare din aceste fatale boli des răspund la tratamentul cu Coenzima Q10, un puţin cunoscut nutrient care face o mare diferenţă în sănătatea dumneavoastră.
Ea se comporta ca un catalizator, şi are un rol foarte important în producerea adenozin-tri-fosfatului (ATP) - necesar pentru producerea de energie în fiecare celulă a corpului, şi este şi un foarte puternic antioxidant.

Rolul coenzimei Q10 în Cancer:

În 1993, Dr. Folkers a testat prima administrare clinică a Co Q10 într-o clinică din Copenhaga, Danemarca.
Doctorii au tratat 32 pacienti cu cancer de sân avansat şi de "mare risc". Pe langa operatia potrivita si tratamentul conventional, fiecare pacient a luat 90 mg de CoQ10 pe zi. Au primit de asemenea alte vitamine, minerale, antioxidanti, si acizi grasi esenţiali. Din acest grup, 6 din cei 32 de pacienţi au arătat o regresie tumorală parţială, semnificativa în cazurile grave. Apoi, în octombrie 1993 s-a întâmplat ceva ciudat: una din aceste şase femei, din proprie iniţiativă, şi-a mărit doza de la 90 la 390 mg pe zi. Începând cu luna următoare, doctorul ei a notat că "tumora nu mai era palpabilă şi luna următoare o mamografie a confirmat dispariţia tumorii ei. După aceasta, o altă femeie din grup şi-a mărit de asemenea doza ei, la 300 mg. Tumora ei a dispărut de asemenea cu repeziciune şi un examen clinic n-a putut să mai evidenţieze nici tumora principală, nici metastazele de la distanţă." (Ralph Moss, Antioxidants Against Cancer)

"Coenzima Q10 stimulează sistemul imunitar, conducând la nivele ridicate ale anticorpilor, un mai mare număr şi/sau activitate a macrofagelor şi a limfocitelor T, şi o rezistenţă crescută la infecţii. S-a raportat de asemenea ca Co Q10 creşte nivelul anticorpului IgG (imunoglobulina G) (...)"

Şi, de la un alt autor:
- "Un studiu ulterior a arătat o dependenţă statistică semnificativă între nivelul scăzut plasmatic al coenzmei Q10 (deficienţă) şi diagnosticul de cancer de sân. Nivele scăzute în sânge ale Q10 s-au raportat la pacienţi cu alte tumori maligne decât cele de sân, inclusiv: mielom, limfom, cancere ale plămânului, prostatei, pancreasului, colon, rinichi, cap şi gât."
- "Dr. Douglass arată că CoQ10 se dizolvă în grăsime şi de aceea e de preferat o formă are conţine ulei adăugat sau să fie luată cu o lingură de ulei de măsline."

Poate acelaşi exemplu de mai sus: disparitia unei tumori de san de 1.5 - 2 cm, intr-o luna, dupa cresterea dozei de Q10 la 390 mg / zi. dr. Knud Lockwood (cu experienta de peste 35 de ani) spune ca "nu a vazut niciodata o regresie completa spontana de la asa o dimensiune a tumorii, si niciodata cu nici un tratament conventional anti-cancer".

In alt raport, doua femei cu cancer de sân cu metastaze au primit 390 mg/zi de CoQ10. Una din paciente a fost o femeie de 44 ani cu numeroase metastaze hepatice. După tratamentul cu CoQ10 timp de 11 luni, toate metastazele hepatice au dispărut şi pacienta era în stare excelentă de sănătate. Cealaltă pacientă a fost o femeie de 49 ani cu cancer de sân care a metastazat la cavitatea pleurală. După şase luni de terapie cu CoQ10, fluidul pleural era complet normal şi pacienta a fost raportată în stare excelentă de sănătate. (din [Lockwood K, Moesgaard S, Yamamoto T, Folkers K. Progress on therapy of breast cancer with vitamin Q10 and the regression of metastases. Biochem Biophys Res Commun 1995;212:172-177.])

Cea mai importanta este deci doza.

Sunt două motive pentru care e recomandat să se ia Q10, chiar dacă organismul o poate produce. Primul este ca producţia proprie scade cu vârsta. Al doilea, vitaminele B3 şi B6 şi acidul folic, necesare în producţia Q10 sunt frecvent deficitare in motive de alimentaţie.

Există o reţetă zilnică numită "protocolul Stockholm", centrată pe Q10:
1.2 grame de acid Gamma Linolenic;
3.5 grame de acizi graşi Omega 3;58 mg (32,248 iu)
Beta Caroten;2.8 grame
Vitamina C;2500 iu
Vitamina E;385 micro grame
Selenium;390 mg CoQ10.

O descoperire recentă (2005) a cercetătorilor de la Universitatea din Miami (FL): "Pentru prima dată în istorie am putut să invăţăm celulele canceroase să se sinucidă cu Q10, printr-un mecanism al mitocondriilor, fără a afecta celulele normale" (Dr. S.L. Hsia).Conducătorul echipei de cercetare, Niven R. Narain susţine că celulele canceroase îşi pierd potenţialul apoptotic (de a răspunde la moartea lor programată). Q10 restaurează apoptoza la celulele canceroase, prin reducerea genelor bcl-2 ce conferă reistenţa la apoptoză. Q10 modulează bcl-2 aşa încât celulele canceroase se vor sinucide, fără a afecta celulele normale (http://www.lef.org/magazine/mag2005/oct2005_report_coq10_01.htm).
-----------------------------
Q10 şi bolile de inimă

CoQ10 a fost descoperită în 1957 de Frederick Crane, Ph.D., acum la Purdue University, Indiana SUA. După 4 ani, Peter D. Mitchell, Ph.D., la University of Edinburgh, şi-a dat seama cum CoQ10 produce energie la nivel celular şi, în 1978, a câştigat Premiul Nobel pentru chimie cu această descoperire.

Pe la mijlocul 1960, cercetători japonezi au recunoscut că CoQ10 se concentrează în miocard, muşchiul inimii. Rolul ei în inimă apare clar: inima, unul din organele cele mai energetice, bate aproximativ de 100000 ori într-o zi şi de 36 milioane ori într-un an, şi depinde de CoQ10 pentru "bioenergie". La începutul anilor 1980, Folkers, director la Institute for Biochemical Research - University of Texas, şi Per H. Langsjoen, M.D. (tatăl lui Petru), au realizat primul studiu asupra CoQ10 în tratamentul cardiomiopatiei, o formă progresivă de insuficienţă cardiacă. Descoperirile au fost uimitoare. Intr-un studiu bine controlat, 19 pacienţi care era de aşteptat să moară de insuficienţă cardiacă şi-au revenit cu o "extraordinară îmbunătăţire clinică", după raportul lui Folkers şi Langsjoen's în Proceedings al National Academy of Sciences of the USA (June 1985;82:4240-4).

Studiile demonstrează efectul esenţial al CoQ10. In Biochemical and Biophysical Research Communications (Jan 15, 1993;182:247-53), Folkers a descris cazul unui bărbat de 43 ani suferind de cardiomiopatie. După ce i s-a dat CoQ10, inima sa mărită s-a micşorat (arătând ca merge mai eficace), şi şi-a putut relua o "extrem de activă viaţă atletică". Funcţionarea inimii unui alt pacient, 50 ani cu o cardiomiopatie extrem de severă, a revenit la normal după ce a luat CoQ10, şi de atunci nu a mai avut "limitări de activitate" Numeroase alte studii au confirmat rolul CoQ10 în tratarea problemelor (insuficienţă) cardiace, altfel tratate cu medicamente (beta blocanţi şi inhibitori ACE)- sau prin transplant de inimă.

ATENTIE: Coenzima Q10, prin efectul sau de a stimula metabolismul, poate provoca scaderea in greutate. Daca acest lucru se intampla, o scadere a dozei dupa regula de trei simpla cred ca este indicata. De exemplu daca s-a inceput cu 300mg zilnic la 60kg, se reduce la 200mg zilnic la 40 kg.

Concluziile autorului acestei pagini:
Q10 nu are efecte secundare, nici contraindicaţii.Tratamentul obişnuit recomandat de oncologi trebuie urmat (citostatice, raze, tratamente specifice: Aromasin, Herceptin în funcţie de caz). Dar, după părerea mea, orice bolnav de cancer ar trebui să ia ca supliment coenzima Q10 zilnic, în dozele dovedite eficace (curativ minim 300 mg / zi), cu uleiuri pentru o bună absorbţie (ulei de măsline, Omega 3).Probabil, combinarea citostaticelor cu Q10 este cheia succesului tratamentului anti-canceros.Citostaticele sunt agresive si toxice, ele scad imunitatea si agraveaza suferintele cardiace.Coenzima Q10 in doze de peste 300 mg zilnic anihileaza efectele nocive ale citostaticelor, intareste muschiul cardiac, combate radicalii liberi (stress oxidativ), dar, cel mai important, creste imunitatea, organismul putand astfel sa lupte cu cancerul.Cred ca aceasta este veriga lipsa in tratarea cancerului cu citostatice, si anume cresterea imunitatii slabite de boala, si de citostatice.Deci, combinarea citostaticelor cu coenzima Q10 asigura o lupta eficace contra cancerului.De asemenea, cred ca o doza minima de Q10 - preventiv - ar trebui recomandata la pacientii ce au suferit operatii de cancer. Pentru a contracara efectele negative ale citostaticelor, se recomanda suplimente naturale de tip: Hepatoprotectoare (din plante, sau silimarina), supliment de Fier - esential in imunitate si respiratie celulara.
Foarte util: scaderea O2 provoaca cancer

Atenţie: Q10 este un supliment alimentar, NU înlocuieşte tratamentele conventionale prescrise de medici, ci doar li se asociază. Respectaţi sfaturile medicului de specialitate.

Referinte:
href=http://www.wikihealth.com/Coenzyme_Q10_and_cancer
http://www.thenutritionreporter.com/coenzymeq10.html
href=http://www.cancertutor.com/Cancer/Q10.html
http://curezone.com/foods/coenzymeq10.html
http://bloodrootproducts.com/coq10_studies.htm
http://www.thorne.com/media/coenzyme_q10_part1.pdf
http://www.nutrilearn.com/coq10/coq10.html

Ultima actualizare: 13 Februarie 2009

Desi pt mine e evident ca persoana care a tradus ori nu stie prea bine limba romana, ori a dorit sa pastreze exact expresiile din articolele originale, oricat de ciudat suna in romana, am copy/paste exact textul de pe pagina respectiva.