Sfântul Nicolae și legenda bucureșteană a răpirii de copii

Chiar acum am urmărit la B1 un reportaj despre ”ambulanța care fură copii”. S-a creat o adevărată psihoză în masă care, conform reporterei, s-a lămurit la poliție, ambulanța aparținea unei scriitoare, Doina Popescu care face turnee prin țară pentru a-și vinde cărțile. O formă de marketing care a mers foarte bine până acum.

Și astfel am făcut iar o călătorie în trecut, de data asta prin anii 50 și apoi 80. În anii 50 circula zvonul că există ticăloși care fură copii din carnea cărora să facă plăcintă. Acum, după atâția ani și după multe cărți citite și cântece franțuzești ascultate îmi dau seama că totul a pornit de la legendă despre Sfântul Nicolaie care a salvat trei copii pe care un măcelar voia să îi tranșeze și să le vândă carnea.

Legenda am aflat-o din surse franceze dar după 90 îmi amintesc că s-a publicat și la noi. La baza legendei stă o faptă a Sfântului Nicolie pe care o știe orice credincios care merge la biserică (eu merg mai rar) și anume aflând sfântul că o familie foarte săracă și care avea trei fete ajunsese la disperare iar tatăl hotărâse să vândă cele trei fete unui bordel.

Sfântul a aruncat în camera fetelor trei pungi cu galbeni și așa fetele au fost salvate. Numai Cel rău putea să distorsioneze în așa hal legenda încât să se ajungă la orori cu copii răpiți pentru carne.

A doua alertă cu copii răpiți a avut loc prin anii 80 când isteria a ajuns la semenea grad încât doi ofițeri de Securitate aflați în misiune au fost la un pas de a fi linșați de populația isterizată, scăpând numai cu o bătaie soră cu moartea.

Atunci organele de partid și de stat și-au dat seama că au mers prea departe cu zvonistica și au luat măsuri pentru prelucrarea populației la locul de muncă (de aceea era esențial să aibă fiecare un loc de muncă pentru a fi ușor de controlat și manipulat) și dezamorsarea furiei.

De fapt zvonul fusese lansat pentru a îndrepta atenția populației spre un domeniu diferit de cel al gravelor neajunsuri de fiecare zi încât să se creeze o suspiciune generală risipindu-se astfel orice încercare de coagulare a unei ”mămăligi care să explodeze”. Dar...unde dai și unde crapă.

Faptul că acum s-au acutizat disensiunile între cei puțini aflați la conducerea efectivă a țării și cei care doresc legi drepte, care să descurajeze infractorii și nu să-i promoveze în posturi înalte și reînvierea acestei legende a copiilor răpiți mă face să cred că se aplică lecțiile din anii 50 și 80, arătând deasemenea că nu s-a învățat nimic din acele lecții, în special cea din 80.

Desigur că țiganii din cartierul unde s-a petrecut incidentul nu au nici cel mai mic habar că au fost folosiți pentru a induce frica și groaza în populație de oameni special antrenați pentru așa ceva.

Am ascultat cântecul pe care l-am pomenit în interpretarea lui Serge Kerval. Am primit o casetă cu cântece vechi franțuzești interpretate de el și am ascultat-o fascinată de nenumărate ori. Din cântec rezultă că nevasta măcelarului era ființa ticăloasă, o dovadă că misoginismul are rădăcini adânci.

Cântecul poate fi ascultat aici.

Cântecul ale cărui versuri le-am copiat în limbile franceză și engleză se cântă și azi, după 400 de ani, de către copiii francezi Saint NICOLAS (La Légende de Saint Nicolas) Il était trois petits enfants, Qui s'en allaient glaner aux champs. Ils sont tant allés et venus Que le soleil on n'a plus vu. S'en sont allés chez un boucher, "Boucher, voudrais-tu nous loger?" —"Allez, allez, mes beaux enfants, Nous avons trop d'empêchement." Sa femme, qu'était derrière lui, Bien vitement le conseillit, "Ils ont, dit-elle, de l'argent, Nous en serons riches marchands." Entrez, entrez, mes beaux enfants! Y a de la place assurément. Nous vous ferons fort bien souper, Aussi bien blanchement coucher." Ils n'étaient pas sitôt entrés, Que le boucher les a tués, Les a coupés tout par morceaux, Mis au saloir comme pourceaux. Quand ce fut au bout de sept ans, Saint Nicolas vint dans ce champ. Il s'en alla chez le boucher, "Boucher, voudrais-tu me loger?" Quand ce fut au bout de sept ans, Saint Nicolas vint dans ce champ. Il s'en alla chez le boucher, "Boucher, voudrais-tu me loger?" Voul'ous un morceau de jambon?" —"Je n'en veux pas, il n'est pas bon." —"Voulez-vous un morceau de veau?" —"Je n'en veux pas, il n'est pas beau." "De ce salé je veux avoir, Qu'y a sept ans qu'est dans le saloir." Quand le boucher entendit ça, Hors de sa porte il s'enfuya. "Boucher, boucher, ne t'enfuis pas! Repens-toi, Dieu te pardonn'ra." Saint Nicolas posa trois doigts Dessus le bord de ce saloir. Le premier dit, "J'ai bien dormi! " Le second dit, "Et moi aussi!" A ajouté le plus petit, "Je croyais être en paradis!" Translated in English by Daniel Police, La Flèche, France Three little children they were, In the fields three little gleaners. They gleaned and gleaned Until the sun disappeared. They knocked at the door of a butcher. "Butcher, will you give us shelter?" "Not here, my little darlings, We offer no lodging." His wife, standing behind him, Slyly whispered in his ear, "They have," she said, "gold and silver, You will become a rich merchant." "Do come in, my little darlings, For sure you can have lodgings. You can have a good supper, And sleep under a warm cover." No sooner did they enter, then They were slaughtered by the butcher, Who cut them up and threw their parts Into a salting tub, just as pork pieces. Seven long years had passed, When St. Nicholas visited here. As he was tired, he went to the butcher, "Butcher, would you have shelter?" "D'you want a slice of ham?" "I won't eat ham, no matter how hungry I am." "D'you want a nice piece of veal? ""I do not want, it is not real."

 Aici e ilustrată legenda celor trei fete sărace salvate de la necinstire de Sfântul Nicolaie

Aici sunt copiii care cântă colindul de mai sus.