Nu e însă cazul acestui film. Alain Marecaux a refuzat să lase să se cosmetizeze povestea sa, a cerut să se respecte întocmai ceea ce a trăit și mărturisește, într-un reportaj care poate fi văzut aici (pentru cunoscătorii de limba franceză) că Philippe Torrenton, actorul care a jucat rolul său în film, ajungând la un moment dat să piardă 27 de kg (personajuln real a pierdut 47 de kg), efectiv s-a identificat cu el. Regizorul Vincent Garenq a respectat dorința lui AM.
Ultimul film inspirat dintr-un caz real pe care l-am vazut este Dallas Buyers Club având în rolul principal pe Matthew McConaughey. Mi-am tot propus să vorbesc despre el, dar am tot amânat și acum, uite, e altul la rând.
Să revin la film...In franceză se numește Présumé coupable (s-ar putea traduce Prezumția de Vonovăție) iar în engleză Guilty, adică Vinovat...N-aș putea să spun care titlu e mai adecvat...
Este povestea lui Alain Marecaux care se trezește arestat sub acuzația de pedofilie în urma denunțului făcut de un copil, aflat in îngrijirea unei doamne, Badaoui, asistentă maternală împreună cu soțul ei, precum și de acestă doamna Badaoui. Cum mi se întâmplă adesea, nu am văzut filmul de la început.
Când am început eu să mă uit omul se afla în închisoare și era din când în când chemat la interogatoriu de un judecător, Burgaud, care deja avea convingerea că e vinovat și refuza să ia în considerație orice dovadă care i-ar fi zdruncinat acestă convingere.
Dar nu numai atât...soția lui a fost și ea arestată iar copiii plasați în familii adoptive. Din vizitele repetate ale avocatului și sorei sale Alain află numai vești proaste, mai mult, vine la un moment dat și șeful lui care, văzând că detenția se prelungește si lui Alain, pănâ atunci portărel, i se refuză orice cerere de a fi pus sub control judiciar, îi cere să își dea demisia și să plece din oraș când va fi eliberat, deasemenea îi cere să își vândă firma pe un preț ridicol de mic..
Nu mai înșir toate suferințele nenorocitului, căruia îi moare mama de inimă rea, e părăsit de soția pusă sub control judiciar, i se refuză custodia copiilor care e dată mamei, unul din copii este complet debusolat de ce se întâmplă cu familia sa, destul că încearcă de câteva ori să se sinucidă dar e salvat de fiecare dată, ajunge și într-un spital psihiatric de unde e scos și dus în balamucul (spitalul) penitenciarului...
Exasperat de faptul că, deși nevinovat, nimeni nu vrea să ia în considerație probele care îl disculpă, se hotărăște să intre în greva foamei...mi s-a părut una dintre cele mai dure părți ale filmului, nu știu cum s-a reușit să se redea atât de veridic toată nenorocirea pe care o implică o asemnea hotărâre, cu paralizia picioarelor și multe alte consecințe înspăimântătoare...
Înainte de a intra în greva foamei Alain a trimis memorii la mai multe instituții superioare ale statului și în final uneia i s-a făcut milă și a dispus eliberarea sa sub control judiciar. A urmat o perioadă de recuperare, pe care Alain a trecut-o cu bine. Toate acestea se bazează pe memoriile sale. Între timp judecătorul Burgaud nu l-a mai terorizat, pentru că a fost avansat, dar asta nu înseamnă că eroul a fost considerat vreun minuțel nevinovat.
Scena procesului, când aflăm că mai erau 12 persoane acuzate de madam Badaoui că ar fi abuzat de copiii ei, pe care ea însăși îi trimetea să se prostituieze, este încă mai absurdă decât cea a lui Kafka, și asta e cu atat mai îngrozitor cu cât totul s-a petrecut în realiate în anul 2004 (toată istoria a început în 2001). Destul că o parte dintre acuzați, dintre care unii nici măcar nu o cunoșteau pe madam Badaoui, printre ei și Alain Marecaux, au primit totuși condamnaări, deși chiar la proces s-a văzut că madama minte, iar copilul care îl acuza pe AM a mărturisit că nu l-a vazut niciodată dar că judecătorul Burgaud i-a sugerat să îl acuze pe acesta, pentru că era convins de vinovăția lui.
Din fericire li s-a admis recursul și la acest al doilea proces se produce lovitura de teatru, madam Badaoui recunoaște că a mințit și își cere iertare de la fiecare acuzat, spre deosebire de judecătorul Burgaud, care nu are nici măcar o remușcare, cât de mică..
Judecătorul Burgaud primește o mustrare, toți ceilalți judecători, procurori, polițiștii care au făcut percheziții prelevând așa zisele probe, nu pățesc absolut nimic...din fericire Alain, care rămăsese și fără casă sau bani este numit din nou portărel și îsi reface viața (o adevărată stâncă omul ăsta, cred că și credința lui curată în Dumnezeu l-a ajutat până la un punct) și filmul se termină cu un oftat amar de ușurare...
Toată povestea a durat cinci ani...ani în care oameni nevinovați au avut de suferit...Afacerea Outreau, cum e cunoscută, a fost declarată o catastrofă judiciară...Jacques Chirac a cerut o anchetă parlamentară...nu știu ce s-a întâmplat cu comisia respectivă, dar fiind o comisie...
Filmul este foarte dur atât prin cele ce se întâmplă cât și prin limbajul folosit de madam Badaoui... l-am urmărit cu inima strânsă, bănuind că e inspirat dintr-un caz real... M-a dus cu gândul la cazul Elodia... nu e treaba mea să decid dacă Cioacă e sau nu un criminal dar de la începutul începutului Dan Diaconescu și Luis Lazarus l-au declarat vinovat și așa a rămas până în ziua de azi...
Și cine știe câte afaceri Outreau (numele orășelului de unde provin toți cei acuzați în acest caz) or mai fi existând, încă nedate în vileag, în lumea asta largă...
Distribuția:
- Philippe Torreton as Alain Marécaux
- Wladimir Yordanoff as Maître Hubert Delarue
- Noémie Lvovsky as Edith Marécaux
- Raphaël Ferret as judge Burgaud
- Michelle Goddet (credited as Michèle Goddet) as Thessy, Alain's sister
- Farida Ouchani as Myriam Badaoui
- Olivier Claverie as the prosecutor
- Jean-Pierre Bagot as Alain's father
- Sarah Lecarpentier as Aurélie Grenon
- Kevin Tholliez as Thomas Marécaux
- Loris Rouah as Sébastien Marécaux
- Charlotte Ghristi as Cécilé Marécaux
O parte din fotografii provin de aici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu