Inca de mica am fost interesata de tot ce tine de stiintele naturale: fauna, flora, mineralele, geologia. Nu aveam, precum copiii de azi, un mijloc atat de puternic de informare cum e Internetul si ma documentam si eu de unde puteam, de exemplu am cumparat cateva "determinatoare" ca sa recunosc plante din flora spontana sau ciuperci, precum si mai multe carti despre florile cultivate.
Totusi sursele de documentare erau saracacioase in comparatie cu netul, in special in limba engleza. Nu pot sa multumesc destul Domnului ca m-a indrumat spre studierea acestei limbi intr-o perioada de oarece dezghet cultural. Cum multi dintre cei ce fac parte din elita culturala la noi sunt cosmopoliti, s-a dat multa atentie atunci studierii limbilor straine, iar eu eram la o varsta cand asimilarea se produce cu multa usurinta.
Acum catva timp un prieten coreean de pe face book a postat o poza cu niste fructe foarte aspectuoase, foarte decorative, si i-am spus ca asemenea fructe pot fi gasite si la noi in copaci, prin parcuri. M-a intrebat cum se cheama dar nu stiam, si nici nu am avut timp sa caut...
Cand merg la doctorita de familie profit de faptul ca ies din casa si fac plimbari pe jos si in alte parti ale orasului, nu numai in jururl casei, cu mamita. Asa am procedat si pe 5 Septembrie, cand m-am plimbat cu aparatul foto pe langa Facultatea de Medicina.
Monumentul eroilor artileristiamplasat pe vechiul soclu al statuii lui Petru Groza, statuie data jos in 6 Martie 1990. Am asistat si eu la eveniment.
Monumentul eroilor artileristi
Nicoliae Paulescu, descoperitorul nerecunoscut al insulinei (ca sa vedeti ce inseamna un patent)
Facultatea de Medicina
Au inflorit din nou castanii, semn de toamna lunga
Mai binele e dusmanul binelui...mi s-a parut ca poza anteriaora nu pune bine in valoare florile de castan.
Facultatea de Medicina
Facultatea de Medicina cu statuia lui Carol Davilla in fata
Si nu mica mi-a fost bucuria, cand am descoperit pastaile atat de decorative, ca niste lampioane in miniatura. Mai multe prietene de pe face book mi-au spus ca le folosesc la aranjamente decorative, dar nu au stiut niciodata cum se numesc.
Google are o mare baza de informatii, rar se intampla sa nu gasesc ce caut, totul e sa stiu sa gasesc cuvintele cheie potrivite. Dupa mai multe incercari infructuoase am gasit in sfarsit o poza cu pastaile asemanatoare cu cele de mai sus, poza care m-a condus la situri de unde sa culeg informatii mai detaliate despre planta respectiva. De baza, ca si in alte dati s-a dovedit Wikipedia care ne spune ca Koelreuteria paniculata face parte din familia Sapindaceae, este nativa din Asia de est, din China si Coreea.
Mai departe nu mai traduc.
Koelreuteria paniculata is a species of
flowering plant in the family Sapindaceae, native to eastern Asia, in
China and Korea. Common names include goldenrain tree, pride of India,
China tree, or varnish tree.
It
is a small to medium-sized deciduous tree growing to 7 m (23 ft) tall,
with a broad, dome-shaped crown. The leaves are pinnate, 15–40 cm (6–16
in) long, rarely to 50 cm (20 in), with 7-15 leaflets 3–8 cm long, with a
deeply serrated margin; the larger leaflets at the midpoint of the leaf
are sometimes themselves pinnate but the leaves are not consistently
fully bipinnate as in the related Koelreuteria bipinnata.
The
flowers are yellow, with four petals, growing in large terminal panicles
20–40 cm (8–16 in) long. The fruit is a three-parted inflated
bladderlike pod 3–6 cm long and 2–4 cm broad, green ripening orange to
pink in autumn, containing several dark brown to black seeds 5–8 mm
diameter.
There are two varieties:
K. paniculata var. paniculata. Northern China and Korea. Leaves single-pinnate.
K. paniculata var. apiculata (Rehder & E.H.Wilson) Rehder (syn.
K. apiculata). Western China (Sichuan), intergrading with var.
paniculata in central China. Leaves with larger leaflets commonly
bipinnate.
Si acum, pour la bonne bouche, am sa pun o pictura de Maria Pavlova, care a folosit ca model un ciorchine de pastai de Koelreuteria paniculata
Un comentariu:
Stiam si eu aceaste "lampioane" dar nu stiam cum se numesc. Ce minunat dar ne-ai facut, Viorica,cu acel tablou din final! Multumesc!
Trimiteți un comentariu