Niciodata toamna....

Am cateva ciorne de articole, dar tot aman definitivarea lor....sper sa nu fie sine die...

Azi am gasit pe fb un tablou care mi-a placut foarte mult. Si atunci m-am gandit la prietenele mele care nu il pot admira acolo. Am creat pe fb un soi de compozitie atasand la postarea cu tabloul poezia lui Tudor Arghezi si un video clip cu niste imagini de toamna superbe...O sa incerc sa recreez si aici acea compozitie. Sper sa va placa.

Eric Wallis

Tudor Arghezi
Niciodata Toamna

Niciodata toamna nu fu mai frumoasa
Sufletului nostru bucuros de moarte.
Palid asternut e sesul cu matasa.
Norilor copacii le urzesc brocarte.

Casele-adunate, ca niste urcioare
Cu vin ingrosat in fundul lor de lut,
Stau in tarmu-albastru-al raului de soare,
Din mocirla carui aur am baut.

Pasarile negre suie in apus.
Cu frunza bolnava-a carpenului sur
Ce se desfrunzeste, scuturand in sus,
Foile-n azur.

Cine vrea sa planga, cine sa jeleasca
Vie sa asculte-ndemnul nenteles,
Si cu ochii-n facla plopilor cereasca
Sa-si ingroape umbra-n umbra lor, in ses.

De mult nu am mai preluat scrisori deschise...Aceasta de mai jos e mai veche, scrisa inca in 2011, dar ramasa, se pare, fara ecou in capetele ahtiate dupa bani ale sustinatorilor proiectului Rosia Montana. O voi prelua si eu...Cine are ochi de vazut si urechi de auzit....

Geologul UBB Ioan Mârza: Ce pierdem la Roşia Montană pentru un pumn de dolari?

NEWS 04 aprilie 2011

Cele mai importante comori geoarheologice miniere de la Roşia Montană, argumente vii indubitabile ale originii poporului român, sunt tocmai aceste obiective preconizate a se exploata în cadrul noului proiect minier, avertizează prof. cons. dr. Ioan Mârza, dion cadrul Departamentului de Geologie al Universitatii “Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca, în cadrul unei scrisori deschise adresate preşedintelui României, Traian Băsescu, şi autorităţilor române abilitate să soluţioneze problema Roşiei Montane.

oan Mârza îi reaminteşte şefului statului că a declarat cu prilejul confruntării finale a candidaţilor la Preşedinţia României că în problema “Roşia Montană” va merge pe mâna specialiştilor. “În ansamblu aflu acest punct de vedere corect, însa ceea ce e mai puţin evident nespecialiştilor – iar specialiştii interesaţi tăinuiesc – este că cele mai importante comori geoarheologice miniere de la Roşia Montană, argumente vii indubitabile ale originii poporului român, sunt tocmai aceste obiective preconizate a se exploata şi lucrările romane ce le conţin, respectiv masivele vulcanice (dacitice), Cetate şi Cârnic, precum şi ocurenţele colaterale acestora (obiectivele geominiere de la Orlea, Ţarina, Igre-Văidoaia etc.)., cu lucrări miniere vechi şi mineralizaţii aurifere (filoane, stockwork-uri, impregnaţii) şi cu galerii romane (galeria romană din Orlea, singura amenajată vizitatorilor)”, subliniaza Ioan Mârza. Redăm în continuare şi restul scrisorii:

Ce dăm pe un pumn de dolari

“În privinţa patrimoniului de valori arheologice inestimabile de la Roşia Montană, există cel puţin două categorii de obiective majore:
1. Zăcământul propriu-zis (în sens clasic) corespunzător celui mai important obiectiv geoarheologic, masivele vulcanice Cetate şi Cârnic, preconizate a fi integral valorificate, deci distruse de o viitoare exploatare;
2. Artefactele arheologice propriu-zise, reprezentate prin obiecte de minerit (opaiţe, ciocane etc., chiar şi lemn de mină din vechile armături) şi auxiliarele necesare vieţii şi activităţii minerilor, familiilor acestora, locuitorilor în ansamblu din perioada antică (daci, romani), medievală şi mai recentă (cimitire cu morminte, pietre – stele funerare etc.).
Evident, o parte infimă din a doua categorie a artefactelor arheologice pot fi recuperate şi expuse în muzee (majoritatea însă, vor dispărea sub puterea şi colţii excavatoarelor), dar cele mai de preţ obiective de patrimoniu inestimabil, sursele geologice devenite geoarheologice (vechile lucrări miniere, romane, medievale) urmează a fi distruse! În realitate Roşia Montană, cea mai mediatizată localitate rurală din România, trăieşte zbuciumul între a fi şi a nu mai exista, ultima alternativă însemnând a ne prohodi propria istorie pentru un pumn de dolari.

Roşia Montana nu poate fi descărcată de sarcina istorică

Este important de ştiut că în conceptul ştiintific actual, referindu-ne la cazul Roşia Montană se modifică însăşi noţiunea clasică de zăcământ, în sensul că valoare economică se atribuie întregii arii aparţinătoare Roşiei Montane, indiferent de natura sursei geologice aurifere aflată pe o suprafaţă extinsă.
Având în vedere cele spuse ne întrebăm: cum pot fi descărcate de sarcină istorică-arheologică, masivele vulcanice (doi “stâlpi” gemeni) Cârnic şi Cetate, ciuruite de galerii romane, medievale şi mai noi, când ele însele constituie în integritatea lor situri geoarheologice unitare? Sarcina istorică a Roşiei Montane este indiscutabil superioară sub interes naţional “sarcinii miniere”, de aceea, Roşia Montană trebuie descărcată de “sarcină minieră” Nu de cea istorică şi orientată spre un viitor Parc Naţional Roşia Montană, spre turismul internaţional modern organizat, începând cu refacerea localităţii în stilul propriu anilor săi de glorie, cu şteampuri de zdrobit şi prelucrat minereul aurifer, cu auxiliarele acestora, inclusiv cu puncte de şaitrocare a aurului aluvionar etc., reţinându-se aura de dinainte de naţionalizare.
Pe tema şaitrocării aluviunilor aurifere s-ar putea organiza concursuri internaţionale periodice de mare succes. De ce specialiştii români în turism tac? Tac şi în cazul internaţionalizării şi amplificării turismului istoric la cetăţile dacice din Munţii Orăştiei, şi nici nu cunosc, probabil, alt obiectiv geoarheologic de importanţă naţională majoră, cum sunt carierele dacice de calcare sarmaţiene de la Sângeorgiu-Strei, din care dacii au construit renumitele cetăţi pomenite, inclusiv capitala lor, Sarmizegetuza1 din creerii munţilor.
Prin turism internaţional, un viitor Parc Naţional Roşia Montană ar putea constitui, în timp, un celebru obiectiv geoarheologic, etnogeografic din Europa, aducător de venituri şi faimă ţării noastre, alt motiv în plus pentru care se impune reconsiderarea valorificării sale.

Un adevărat tezaur arheologic

Dacă mi se permite o comparaţie cu un alt important obiectiv şi tezaur arheologic românesc, aş spune că zăcămintele auro-argentifere de la Roşia Montană – inclusiv elementele minore recuperabile tehnologic -, adică masivele vulcanice Cetate şi Cârnic, sunt cloşca, iar ocurenţele laterale, inclusiv siturile arheologice de esenţă negeologică, sunt doar puii şi puişorii. Aşa încât, aceste obiective geologice-geoarheologice, şi totodată, cele mai solide şi sfinte documente ale ontogenezei poporului român nu pot fi distruse sub nici un motiv.
Distrugerea acestor dovezi dintre cele mai convingătoare asupra latinităţii poporului român ar constitui un act criminal la adresa istoriei şi a viitorului neamului nostru! În unele ţări europene vestice, obiective geoarheologice similare şi chiar de importanţă şi faimă inferioară sunt declarate monumente UNESCO, adică o mândrie şi o avere de rang european şi mondial, iar noi le distrugem?
În consecinţă, a introduce în calcule – în vederea acordării avizului de exploatare – drept parametri de bază doi factori esenţiali şi comuni mineritului, respectiv rentabilitatea economică şi posibilitatea refacerii mediului natural-istoric, în cazul dat, ar fi cea mai gravă eroare, o greşeală catastrofică, deoarece, în inconştienţa noastră ne-am distruge cel mai de preţ argument istoric asupra originii poporului român ilustrat prin lucrări miniere bine conservate (subterane şi de suprafaţă), datate ca fiind de peste 2000 de ani, probabil chiar şi dacice (la suprafaţă), dar în mod cert romane, atât la suprafaţă (lucrări miniere realizate prin decrepitarea rocii cu ajutorul focului) cât şi subteran (galerii trapezoidale săpate cu dalta şi ciocanul).

Ce ar avea de câştigat statul român?

Masivul Cetate, partea sudică numită şi Cetatea Romană - vestigii ale vechilor exploatari romane, la baza intrării în Coranda Valea Verde. Foto: Aurel Sîntimbrean, 1965

Să mai reţinem că aurul ce ar intra în visteria Statului român din zăcământul Roşia Montană (atâta cât a mai rămas), ar constitui un simplu “foc de paie” pentru economia românească, iar pierderile iremediabile ale acestor mărturii geoistorice privind localizarea şi atestarea genezei poporului român ar fi incalculabile şi suprimate pentru totdeauna. Să mai reţinem că zăcămintele aurifere din Munţii Apuseni se exploatează de peste 2000 de ani, şi cu toate acestea populaţia locală a continuat să trăiască în sărăcie.
Ar fi altfel acuma? Cu siguranţă Nu. Merită a ne aminti, comparativ, un alt eveniment tragic legat de mineritul de la Roşia Montană. După 1970, comunismul avid de aur şi nesocotind valoarea istorică a obiectivelor miniere a început decapitarea celui mai falnic monument gearheologic din România, şi poate din Europa, a masivului Cetate, exploatându-l de la suprafaţă spre adâncime, distrugând totodată o însemnată parte a lucrărilor romane de la suprafaţa acestuia, rămase doar în fotografiile vremii (fig. 1, 2 si 3).
Cei care acum vor decide soarta Roşiei Montane au fost, în majoritate, martorii acelor vremuri, şi ne întrebăm: ce salt economic de seamă a cunoscut România acelor timpuri în urma începerii distrugerii falnicului stâlp al istoriei latinităţii neamului românesc? Poporul român şi ţara sa nici n-au sesizat vreun avantaj, decum un reviriment economic. Indubitabil, aşa s-ar întâmpla şi de această dată în cazul avizului favorabil exploatării, iar valorile naţionale despre care vorbim, şi chiar universale, ar dispărea pentru totdeauna. Dorim a repeta această eroare într-o variantă incomparabil mai gravă? Cine îşi asumă această răspundere în faţa istoriei?

Prevenirea taifunului

Intervenţia noastră nu se va opri asupra chestiunii mult dezbătute în presa românească, privitoare la refacerea mediului geografic în urma exploatării gigant de la Roşia Montană, nici nu va face referiri la cantitatea de cianură utilizată în tehnologia extragerii aurului din minereu sau la consecinţele grave ce le-ar putea avea. Cine discută aceste probleme – în ansamblul lor, indiscutabil de importanţă majoră – inclusiv a discontinuităţii etno-istorice sociale, abordează post-factum, tema dezastrului provocat de taifunul exploatării şi nu prevenirea taifunului.
Citeam undeva că în unele ţări scandinave, bogate în păduri de conifere, este interzisă tăierea arborilor, lemnul de prelucrare se importă. Cunoaştem situaţia în România, privitoare la patrimoniul pădurilor din munţii noştri, patrimoniu, parţial distrus. Culmea, dispunem de valori istorice unice în privinţa originii şi ontogenezei poporului roman, valori recunoscute pe plan mondial, carora unii dintre noi le-au semnat distrugerea prin legislaţie iar alţii în mod regretabil o promovează prin mass-media.
Originea strămoşească pe care o afişăm şi în mod firesc ne mândrim cu ea, nu se distruge, nu are preţ în nicio tranzacţie comercială, de aceea trecutul, prezentul dar şi viitorul ne impun a o respecta cu sfinţenie şi a elimina din orice calcule distrugerea Roşiei Montane, Pantheonul istoriei neamului nostru.

În cine să credem?

Să oferim crezare, astfel, Academiei Române, Bisericii Ortodoxe Române şi atâtor forum-uri şi societăţi civile, culturale şi de protecţie a mediului, multor milioane de români al căror glas trebuie auzit şi respectat, stimate Domnule Preşedinte al României, Traian Băsescu, onoraţi senatori şi deputaţi investiţi prin pecetea votului de cetăţenii României să promulgaţi legi drepte în ţară şi să arboraţi măsuri aducătoare de bunăstarea şi grija avutului naţional.
Vom mai spune două chestiuni: prima, regretele unor fapte apuse sau decizii luate nu servesc la nimic, şi a doua, opţiunea în chestiunea discutată nu este una politică, nici chiar strict economică, ci toate la un loc şi profund patriotică, care nu ne permite a negocia şi a vinde valorile naţionale.
În speranţa că Veţi cumpăni cuvintele ce cu Onoare şi cu toată încrederea şi sinceritatea Vi le adresez, Stimate Domnule Preşedinte al României, Traian Băsescu, şi înalte autorităţi din conducerea ţării, Vă rog să primiţi respectuoasele noastre consideraţii.

Mesaj pentru Gold Corporation

Permiteţi-mi vă rog să exprim pe această cale şi cu prezentul prilej, câteva cuvinte şi către Societatea Gold Corporation Roşia Montană. Apreciez profesionalismul geoştiinţific al societăţii Dvs., de asemenea, specialiştii care Vă onorează instituţia – inclusiv pe cei care au solicitat consultaţii ştiinţifice din partea mea (oferite cu toată consideraţia), în vederea depistării altor obiective geologice aurifere de important interes în Munţii Apuseni) – , unde au lucrat şi lucrează în calitate de geologi unii dintre foştii mei studenţi. Port respect şi recunoştinţă acestei Societăţi, conducerii ei, care a avut amabilitatea de-a sponsoriza parţial, în anii din urmă, ultimele două volume din tetralogia tratatului meu intitulat Geneza zăcămintelor de origine magmatică (cca 1500 p.).
Dar, în calitate de profesor universitar cu autoritate ştiinţifică recunoscută internaţional în specialitatea Zăcăminte de minereuri, cu studii asupra zăcământului auro-argentifer de la Roşia Montană (pe care l-am vizitat de nenumărate ori şi cercetat în ultimii 50 de ani), conducător al unei exceptionale teze de doctorat cu această temă, referent ştiinţific al altei teze de doctorat cu tematică corespondentă, îndrumător de-a lungul anilor al multor lucrări de diplomă studenţeşti despre acest celebru zăcământ, de asemenea, cunoscător al geoarheologiei miniere de la Roşia Montană, şi totodată de român, se impune a mă exprima deschis în chestiunea ardentă şi vitală tuturor locuitorilor ţării noastre, românilor de azi, de mâine şi de pretutindeni.

 

Golden Rain Tree "Koelreuteria paniculata"

Inca de mica am fost interesata de tot ce tine de stiintele naturale: fauna, flora, mineralele, geologia. Nu aveam, precum copiii de azi, un mijloc atat de puternic de informare cum e Internetul si ma documentam si eu de unde puteam, de exemplu am cumparat cateva "determinatoare" ca sa recunosc plante din flora spontana sau ciuperci, precum si mai multe carti despre florile cultivate.

Totusi sursele de documentare erau saracacioase in comparatie cu netul, in special in limba engleza. Nu pot sa multumesc destul Domnului ca m-a indrumat spre studierea acestei limbi intr-o perioada de oarece dezghet cultural. Cum multi dintre cei ce fac parte din elita culturala la noi sunt cosmopoliti, s-a dat multa atentie atunci studierii limbilor straine, iar eu eram la o varsta cand asimilarea se produce cu multa usurinta.

Acum catva timp un prieten coreean de pe face book a postat o poza cu niste fructe foarte aspectuoase, foarte decorative, si i-am spus ca asemenea fructe pot fi gasite si la noi in copaci, prin parcuri. M-a intrebat cum se cheama dar nu stiam, si nici nu am avut timp sa caut...

Cand merg la doctorita de familie profit de faptul ca ies din casa si fac plimbari pe jos si in alte parti ale orasului, nu numai in jururl casei, cu mamita. Asa am procedat si  pe 5 Septembrie, cand m-am plimbat cu aparatul foto pe langa Facultatea de Medicina.

 Monumentul eroilor artileristiamplasat pe vechiul soclu al statuii lui Petru Groza, statuie data jos in 6 Martie 1990. Am asistat si eu la eveniment.

Monumentul eroilor artileristi

Nicoliae Paulescu, descoperitorul nerecunoscut al insulinei (ca sa vedeti ce inseamna un patent)

Facultatea de Medicina

Au inflorit din nou castanii, semn de toamna lunga

Mai binele e dusmanul binelui...mi s-a parut ca poza anteriaora nu pune bine in valoare florile de castan.

Facultatea de Medicina 

 Facultatea de Medicina  cu statuia lui Carol Davilla in fata

Si nu mica mi-a fost bucuria, cand am descoperit pastaile atat de decorative, ca niste lampioane in miniatura. Mai multe prietene de pe face book mi-au spus ca le folosesc la aranjamente decorative, dar nu au stiut niciodata cum se numesc.

Google are o mare baza de informatii, rar se intampla sa nu gasesc ce caut, totul e sa stiu sa gasesc cuvintele cheie potrivite. Dupa mai multe incercari infructuoase am gasit in sfarsit o poza cu pastaile asemanatoare cu cele de mai sus, poza care m-a condus la situri de unde sa culeg informatii mai detaliate despre planta respectiva. De baza, ca si in alte dati s-a dovedit Wikipedia care ne spune ca Koelreuteria paniculata face parte din familia Sapindaceae, este nativa din Asia de est, din China si Coreea.

Mai departe nu mai traduc.

Koelreuteria paniculata is a species of flowering plant in the family Sapindaceae, native to eastern Asia, in China and Korea. Common names include goldenrain tree, pride of India, China tree, or varnish tree.

It is a small to medium-sized deciduous tree growing to 7 m (23 ft) tall, with a broad, dome-shaped crown. The leaves are pinnate, 15–40 cm (6–16 in) long, rarely to 50 cm (20 in), with 7-15 leaflets 3–8 cm long, with a deeply serrated margin; the larger leaflets at the midpoint of the leaf are sometimes themselves pinnate but the leaves are not consistently fully bipinnate as in the related Koelreuteria bipinnata.

The flowers are yellow, with four petals, growing in large terminal panicles 20–40 cm (8–16 in) long. The fruit is a three-parted inflated bladderlike pod 3–6 cm long and 2–4 cm broad, green ripening orange to pink in autumn, containing several dark brown to black seeds 5–8 mm diameter.

There are two varieties:

K. paniculata var. paniculata. Northern China and Korea. Leaves single-pinnate.
K. paniculata var. apiculata (Rehder & E.H.Wilson) Rehder (syn. K. apiculata). Western China (Sichuan), intergrading with var. paniculata in central China. Leaves with larger leaflets commonly bipinnate.

Si acum, pour la bonne bouche, am sa pun o pictura de Maria Pavlova, care a folosit ca model un ciorchine de pastai de Koelreuteria paniculata

Photoshop sau realitate?

Acum mai multi ani, cand inca traia sora mea, nu mi-a venit sa cred cand mi-a spus ca via noastra e atacata nu numai de viespi si de albine, ci si de fluturi...Abia anul acesta, cand am mers la cules, am avut ocazia nu numai sa ii dau dreptate, dar sa si fotografiez un asemenea fluture...L-am privit indelung in timp ce adunam strugurii de pe butucul alaturat.

Parea scos direct din insectat, statea complet nemiscat, doar pozitia lui arata ca e viu. Am ezitat daca sa merg in casa, traversand nu numai via, dar si o gradina si doua holuri lungi, ca sa iau aparatul de fotografiat dar pana la urma mi-am zis "si ce pierd?". Riscam cel mult sa nu il mai gasesc.

Cand am revenit cu aparatul, spre marea mea bucurie, era tot acolo. Dar nu am revenit in locul de unde il vazusem prima data, pentru ca nu era lumina prea buna, nici unghiul potrivit. Am reusit sa fac o poza, in ciuda faptului ca incepuse deja sa isi miste aripile si ma temeam sa nu iasa poza miscata. Fie ca l-am speriat, fie ca se saturase, imediat dupa ce am facut poza si-a luat zborul.

Cineva s-a mirat ca un fluture poate manca struguri si am inteles-o foarte bine, doar si eu am gandit la fel cu multi ani inainte. Dar fluturelui acesta ii plac nu doar strugurii, ci si perele, dupa cum am vazut cu ocazia altei vizite la Ciochina, in 16 august 2013.

Bun, si acum sa explic ce e cu titlul...Bineinteles ca pozele mele sunt cat se poate de reale dar exista unii fotografi, de predilectie indonezieni, care se amuza sa publice poze incredibile, pretinzand ca au petrecut ore in sir ca sa surprinda acele pozitii...Exista insa si sceptici care au demontat pretentiile fotografilor.
Veti vedea mai jos cateva poze din cele incriminate, va invit sa faceti click pe linkul al doilea. Chair daca nu stiti engleza veti intelege din poze despre ce e vorba.