Mesaje in lant

Am scris deja despre prietenii care-mi trimit mesaje in lant. Mai multe surse ne sfatuiesc sa fim f atenti la asemenea mesaje pt ca mai mult ca sigur contin programe rauvoitoare, de spionaj, spyware sau trojans. Am primit de la Dana un mesaj pe acesta tema care contine niste pretinse sfaturi de la Snopes.com

Eu am iesit nu odata pe Snopes.com  atunci cand nu eram sigura daca o anumita informatie e reala sau doar o legenda urbana. Ba chiar am un link de pe pagina mea de iGoogle, atata doar ca de mult nu am mai iesit pe acesta pagina, pt ca am pus prea multe gadgeturi pe ea si se incarca destul de greu. Ciudat e ca informatia despre fiction.com nu are nici o legatura cu spamul sau legendele urbane, parand a fi ea insasi un scam (o pacaleala). Iar cuvantul ortruthor apare numai in emailul mai sus amintit. Aceste doua lucruri, fiction.com care nu are nici o legatura cu Snopes si cuvantul cel ciudat m-au determinat sa caut originea avertismentului chiar pe Snopes.com. 

Ce am gasit am incercat sa copiez aici, dar nu se poate. Va sfsatuiesc insa insistent sa-l vedeti si sa incercati sa-l cititi cu ajutorul lui Google Translate, daca nu stiti engleza.  Veti remarca cat de bine  seamana in unele privinte cu textul in romana (care e insa adaptat la "marea informatica" de limba romana) si ca spune ca ei nu au dat niciodata asemenea sfaturi. E insa uimitor cum se inghit pe nemestecate si neverificate asemenea alerte (am o vaga banuiala ca daca as fi cautat as fi aflat si ca mesajul despre puii din China e tot un scam) Articolul care a generat falsele sfaturi de la Snopes se poate citi aici.

Eu insa raman la parerea ca mesajele in lant sunt o sursa de spam, chiar daca nu de spyware, si voi continua sa intrerup lantul de cate ori o sa mi se para ca el depaseste limitele bunului simt.  Si acum iata cum arata emailul primit de la Dana:

Nu stiu daca sunteti familiarizati cu snopes.com si/sau ortruthor fiction.com care analizeaza care din informatiile primite via email sunt adevarate/false, sau reale/fictiune.

Ambele sunt site-uri excelente care va feresc de mesajele nedorite si popularizarea adresei d-voastra pe internet.

Sfaturi de la snopes.com

IMPORTANT !!!

1) De cate ori primiti un email care spune: "trimite acesta la 10 (sau mai multe) persoane", sau "semnati petitia urmatoare", sau "vei avea ... ani de noroc/nu vei avea ... ani de noroc in viitor", sau "va aparea ceva deosebit pe monitorul tau daca trimiti la ...persoane"

toate aceste mesaje au in general atasat un program de spam, care noteaza lista de nume.

Chiar daca primiti o rugaciune, care trebuie trimisa mai departe, nu o faceti! Are, de asemenea, un atasament nefast.

Chiar si mesajele de caritate, care apeleaza la mila d-voastra pentru un copil bolnav, de exemplu, sunt tot periculoase.

Cel mai bine ignorati-le si nu le trimiteti mai departe!!!

2) Majoritatea mailurilor care va cer sa va atasati numele la o lista (vezi exercitii de perspicacitate, etc) sunt tor o sursa de spam, care furnizeaza numele d-voastra si lista corespondentilor d-voastra pentru tot soiul de oferte si anunturi.

Veti face un serviciu prietenilor d-voastra, daca in viitor va veti feri sa transmiteti mai departe astfel de mesaje.

Plimbare cu Devirtualizare

Romanii nostri plecati si stabiliti in strainatate rareori uita de unde au plecat. Dorul de meleagurile unde s-au nascut si unde si-au petrecut primii ani ai copilariei ii indeamna ca in unele vacante sa se intoarca in frumoasa noastra tara, indiferent daca e promovata cu frunze verzi sau in alt fel.

Printre turistii care au ales ca loc de petrecere al vacantei Romania s-a numarat si Dana, cu care am avut un bogat schimb de mesaje si ne-am impartasit atatea ganduri incat, in ciuda distantei, ne-am simtit f apropiate. Din pacate exact acum am fost f ocupata si nu am putut sa ne intalnim si sa petrecem mai mult timp ca sa stam de vorba dupa pofta inimii.

Am decis insa, intr-una din zilele atat de frumoase (si calduroase) ale acestei veri sa colindam putin parcul atat de drag inimii mele, Herastraul, si sa profitam de umbra copacilor. Desi pt ea Cismigiul era mai legat de amintirile din copilarie a fost de acord sa vina in Herastrau (impreuna cu o prietena) si Charles de Gaule, martorul primei devirtualizari din viata mea, a asistat impasibil (fiind de bronz) la bucuria care ne-a cuprins cand ne-am recunoscut fara nci un fel de greutate (poate si pt ca la ora aceea nu era atata vanzoleala in parc ca in ziua crosului ce a avut loc la prima devirtualizare).

Ne-am plimbat, am facut poze, am povestit de una, de alta, si nici nu stiu cand a trecut timpul. Daca nu as fi avut atat de multe alte lucruri de facut in acea zi (seara nu-mi mai simteam picioarele de cat am avut de alergat ca sa cumpar tot felul de lucruri necesare pt drumul la mamita, pe care l-am facut in week-end, am cumparat, intre altele , si un tort ca sa o sarbatorim cand putem merge la ea, chiar daca nu era exact vreuna din multele ei zile sarbatoresti) as fi stat cu Dana la taclale pana tarziu in noapte.

Mai jos am ales cateva din pozele facute in Herastrau in acea zi. Imaginea Danei o pastrez pt arhiva mea personala. Mai multe imagini din parc pot fi vazute de cei interesati pe Picasa.

Pavilioanele cu expozitiile de pictura erau inchise. Am reusit sa trag putin cu ochiul in unul din ele prin usile deschise pt a se face curatenie.

Data trecuta cand am incercat sa o pozez pe acesta draguta doamna nu am reusit sa-i vad chipul pt ca purta pe cap pantalonii unui baietel care se balacise in fantana de langa ea.

O fi ren? O fi cerb? Ce conteaza...Important e ca e dragutz.

Casa Presei sau Casa Scanteii n-are importanta, deja a trecut 23 august, cu toata cohorta lui de simboluri atribuite de 66 de ani incoace.

Lebedele se hraneau de zor, atat cele negre cat si cele albe. Parca mirosea putin a mare in preajma acestei portiuni de lac. Sau poate doar a hrana pt pasari. Dana spunea ca a maivazut lebede si alta parte si nu se permitea sa li se dea hrana, mai ales paine. In Cork toata lumea arunca de zor paine in lac (Lough Cork) si unele bucati de paine erau deja mucegaite.

Veveritele din parc sunt atat de obisnuite cu oamenii incat aproape ca le poti mangaia.

Un loc de joaca pt copii care arata ca in Occident, sau ca in America, in Utah. Dana a remarcat cat de ingrijit si cat de curat arata parcul.

Iata o initiativa laudabila si cat se poate de ecologica. Pacat ca nu intotdeauna cei ce folosesc bicicletele au destula grija de ele, un copil a trebuit sa ceara sa i se schimbe "bicla" pt ca cineva o defectase mai inainte.

Clientii acestei gradini se pot legana in timp ce isi savureaza cele comandate.

Iata alta initiativa laudabila. In Jardin de Carousel, Jardin des Touilleries sau alte gradini si campuri din Paris nu e nevoie de asemenea tablite, oamenii stiu de mult ca pot sta pe iarba cat le pofteste inima.

N-am vazut pe nimeni citind vreo carte imprumutata de la aceasta bibiloteca.

Nu cred ca in biblioteca de mai sus erau cartile lui A P Cehov

Misaki & Co sunt printre cei care au aprticipat la aceasta actiune extrem de binevenita.

Masina de taiat iarba care ma asasina cu zgomotul ei in Cork m-a gasit si in Gradina Japoneza.


O "sedinta de lucru" tare animata. Desi m-am straduit sa fiu cat mai discreta cand am facut fotografia protagonistele au observat.

Schimb de link

De la o vreme sunt asaltata cu cereri de schimb de linkuri. Prima data cand am primit o asemenea cerere a fost cam pe la inceputul activitatii de bloggerita si am fost surprinsa de faptul ca un baiat de numai 20 de ani doreste sa faca un schimb de linkuri cu mine. Mi-am zis ca nu e nici o problema si am acceptat, punandu-l pe respectivul in blogroll.

De atunci se poate vedea la sectia linkuri ca am mai primit si alte cereri si ca lista incepe sa se lungeasca. Am respins o singura cerere pt ca respectivul imi cerea sa pun un banner pe blog. Inteligent tipul nu-i asa? Isi facea reclama gratuita in schimbul a ce? Ce aveam eu de castigat? Faima? Ma indoiesc.

Singura conditie pe care am pus-o este sa mi se spuna fie cum s-a ajuns pe blogul meu, fie daca respectiva persoana a citit ceva de pe acest blog. Unul din raspunsuri, de o sinceritate dezarmanta (e drept ca dupa ce l-am trecut pe lista de linkuri) a fost ca a citit un articol, nu mai mult, pt ca el cu asta se ocupa, cu link-exchange. Altii insa se pare ca nu se ostenesc nici atat.

Si uite asa am aflat despre un nou trend in promovarea afacerilor, anume acela prin intermediul blogurilor. Si cum la schimbul de link bloggerul nu primeste nimic concret in afara de un nume inghesuit undeva, cel mai adesea, in josul paginii, promovarea asta nu il costa nimic pe promotorul de situri. 

Cum pt mine bloggeritul e doar un hobby si nu o sursa de venituri aceste cereri ma deranjeaza numai in masura in care pierd timp ca sa accesez siturile unde urmeaza sa apara distinsul meu nume (ca sa nu am vreo surpriza si sa aflu ca promovez cine stie ce pornoshaguri). Sunt insa curioasa daca si greii internetului primesc asemenea cereri si ce raspuns dau ei. Sigur ca nu voi primi raspunsul dorit de la vreunul dintre ei, ei sunt prea ocupati sa faca bani prin intermediul bloggului.

Pentru el nu mai exista La multi ani...

Ne-a reamintit Moshe & Mordecai.... Azi ar fi fost ziua lui de nastere. Inca il mai pastrez in blogroll, desi imi dau lacrimile de cate ori ii vad numele....

Damo- ultimul episod

Nu stiu cum s-a intamplat ca data trecuta cand a fost difuzat serialul nu am reusit sa vad ultimul episod si am tot amanat vizionarea lui pana noaptea trecuta. Zic noaptea pt ca , desi era dat de Google ca fiind vizibil de pe mai multe situri sursa era una singura, Todou, com. Nu stiu cum o fi fost pe alte calculatoare, dar pe al meu a fost un chin sa-l urmaresc, pt ca se bloca aproape la fiecare minut, petrecand mare parte din noapte incercand sa leg intr-un tot scenele care ar fi trebuit sa fie rapide si pline de actiune dar erau doar niste insiruiri de cadre. E posibil sa fi fost prea solicitate siturile de pe l-am vazut (m-am tot mutat de pe unul pe altul sperand ca voi avea mai mult noroc in alta parte) sau spionii pe care nu reusesc sa-i blochez cu ajutorul IE, cum ar fi 207.net sa-si fi facut de cap inainte de a-mi aminti ca am folosit si IE, nu numai Vulpea de Foc, Firefox.. Degeaba am cautat episodul cu subtitrare in romana sau franceza, ca nu l-am gasit, dar pana la urma si in engleza a fost OK. 

Si am facut bine ca l-am vazut online pt ca am fost socata sa constat ca la TVR1 din acesta drama atat de trista si insangerata a lipsit tocmai scena care marca deznodamantul situatiei, aceea in care Jee Hee=Choe Ok ii spune lui Jee Mo=Sung Bang Jang cuvantul pe care il asteptam de mult: frate.

In episodul in care Sung Bang le expune oamenilor sai credinta in viitorul luminos care ii asteapta, care viitor nu era altul decat comunismul, in care oamenii sunt egali si nu mai sunt preocupati de lux si de traiul in belsug, cu acea convingere nestramutata ca acesta utopie este perfect fezabila, am fost surprinsa de faptul ca el descria acea societate pura, alba oamenii fiind imbracati in straie albe, simbol al puritatii. Desigur, aspectul lui cristic justifica o asemenea abordare, dar cultura Orientului, in special la popoarele chinez, coreean, japonez atribuie culorii albe conotatii mai degraba negative, fiind asociata cu doliul, cu durerea pricinuita de pierderea fiintei iubite, cu moartea si nu cu viata intr-o societata dreapta. 

Poate faptul ca tot acest film prezinta moartea ca o eliberare, ca o izbavire, ca o despartire temporara, cei care pleaca urmand sa se reuneasca in moarte cu cei iubiti, sa explice de ce a ales Sung Bang albul ca o culoare reprezentativa pt lumea noua pe care o visa el. Oricum, el isi prezinta bine rolul de vizionar, de martir al carui exemplu va fi urmat peste veacuri. 

Si in timp ce Yun Hwang Bo este simbolul iubirii pana la sacrificul de sine, sacrificiu egalat numai de loialitatea fata de lege, ordine si rege,  SBJ da dovada si el de patriotism (cand afla ca soldatii care urmau sa atace palatul sunt japonezi si decide sa-si retraga oamenii pt a nu fi partas la tradarea de tara), dar in acelasi timp isi subordoneaza sentimentele personale loialitatii fata de cei care si-au pus increderea si nadejdea in el, mergand pana la sacrificarea aproape inumana a iubirii. Iar Cheo Ok e si ea capabila de sacrificiu, nu pt iubirea fata de YHB ci pt iubirea fata de fratele sau, dovedind ca in ciuda  a orice sangele apa nu se face (exact asta au mutilat cei ce s-au grabit sa inghesuie intr-un tipar ingust de timp un episod atat de sfasietor de dramatic).

Tot noaptea trecuta am reusit sa vad si cateva episoade din Bad Guy, nu numai de dragul lui Kim Nam Gil, fermecator asa cum il stiam deja din Queen Seon Deok, ci si pt ca imi place si actorul care il joaca pe Teo Seong Hong. Mai ales scena in care o intreaba pe Moon Jae In cum ar trebui sa reactioneze o mama atunci cand afla ca fiul ei e bolnav mi s-a parut extraordinar de bine jucata, mi s-a facut parca o mila si mai mare fata de acest personaj decat de schizofrenicul Shim Gun Wook, cel care nu e in stare sa se decida care din cele trei nume pe care le-a purtat dealungul nu prea lungii sale vieti il reprezinta cu adevarat si care a ramas orfan dupa ce a fost aruncat in strada  de nemilosul presupus tata.

MJI e uneori patetica in incercarea ei disperata de a-si depasi conditia de fata saraca la care baietii cu avere se uita de sus, desconsidearand-o, Mo No e dulcica incercand sa treaca peste oprelistile familiei pt a fi impreuna cu iubitul ei iar Teo Shin incepe, pana la momentul in care m-am oprit eu din vizionarea serialului, sa se simta frustrata de faptul ca nu a trait impreuna cu sotul ei experienta dragostei patimase, pasionale. Altfel povestea e destul de incalcita ca sa mentina atentia, desi uneori cam facila, iar tenta de thriller e binevenita. Pacat ca politistului cel tanar si frumusel nu i s-a oferit un rol mai consistent. 

La inceput am fost cam neplacut impresionata de aspectul mult prea feminin al lui TSH dar m-am lamurit ca actorul a fost bine ales pt contrastul dintre aparenta sa fragilitate si duritatea de care e uneori in stare. Am sa inchei articolul pt ca as vrea sa mai vad macar un episod. Cele pe care le-am vazut pe Drama  Crazy au avut o buna calitate a vizionarii.

Atentie la GPS

Tocmai am aflat dintr-unul din multele emailuri pe care mi le trimite Stiri.rol.ro ca iPhone 4 a ajuns si in Romania. Si pt ca acest telefon are printre alte functii si aceea de a aplica un geotag pozelor pe care le face (adica sa spuna exact unde au fost facute, lucru posibil datorita GPSului) se incadreaza perfect ca subicet al articolului publicat de curand in New York Times Web Photos That Reveal Secrets, Like Where You Live tin sa atrag atentia eventualilor cumparatori, neaparat cu venituri deloc de neglijat tinand cont de costul minunilor tehnologice, de pericolul la cre s-ar putea eventual expune daca publica pe net poze in care sa apara, intr-un fel sau altul, si locuinta lor.

In articolul mai sus citat se spune ca se pot afla informatii pe care cei ce publica pe urmatoarele situri  Twitter, YouTube, Flickr and Craigslist, nu le-ar dori la indemana rauvoitorilor. Articolul e destul de lung si contine date pt care as avea nevoie de o pregatire IT mai specializata dar face trimitere la un site , I Can Stalk U (Te Pot Urmari) unde putei vedea cam ce informatii pot fi obtinute prin Twitter. Deschideti linkul, veti fi surprinsi de ce se poate afla despre voi.

Banii si Fericirea

" Banii n-aduc fericirea" canta aparent convinsa Corina Chiriac cu decenii in urma. Asta era pe vremea comunismului, cand nu prea aveai pe ce sa-i consumi. Indiferent ce voiai sa cumperi de valoare mai mare, un apartament, o masina sau chiar un televizor color daca nu aveai PCR adica Pile Cunostinte Relatii trebuia sa astepti pana iti venea randul pe lista, uneori ani in sir. Nici vorba de mentalitate sau societate consumista, nici vorba sa iti etalezi bunastarea luandu-te la intrecere cu vecinii. 

Sigur, un soi de competitie exista, mai ales in ce priveste educatia copiilor pt care se plateau bani grei pt meditatii, unii angajand pt loazele lor meditatori inca din clasele primare, pt ca isi puteau permite sa cheltuiasca bani pt asta. 

Dar de aici si pana la hulitul, pe atunci, mod de viata american era cale lunga. In timp ce in USA inca din 1899  economistul Thorstein Veblen publica o carte numita  “The Theory of the Leisure Class,” in care demonstra modul cum cheltuiesc americanii pt a-si demonstra statutul social la noi in anii 80 statutul social era demonstrat de capacitatea de a face rost de cele strict necesare fara sa stai la cozi interminabile si sa-ti poti procura alimentele "interzise", cum era cazul mielului de Pasti.

In articolul catre am pus deja link se incearca sa se demonstreze, cu talentul bine cunoscut al celor care publica in renumitul NYT ca deja s-a produs o schimbare in modul cum percepe societatea americana cheltuirea banilor pt a obtine din asta maximum de fericire. Daca pana nu de mult scopul era acumularea de bunuri materiale, care ulterior dadeau de lucru multor "organizatori" care sfatuiau oamenii cum sa scape de multimea bunurilor, prin operatia numita declutter, adica pur si simplu aruncarea la gunoi sau daruirea lucrurilor de prisos, asta atunci cand back yard shopping nu dadea rezultatele scontate (astea sunt observatiile mele personale, nu ideile din articol) acum se pare ca oamenii se orienteaza spre case cat mai sumar mobilate si cat mai putin spatioase (cel putin unii pionieri) si isi cauta fericirea in ceea ce autoarea numeste latura emotionala, experimentala.

To make a long story short se pare ca americanii cel putin, sunt mai fericiti daca isi cheltuie banii calatorind, mergand la concerte, participand la tot felul de cursuri sau pur si simplu socializand (as spune ca la noi acest trend e evident in reclamele la bere sau telefonia mobila unde se insista pe latura emotionala a participarii impreuna la diferite experiente) decat daca ar acumula tot felul de lucruri de lux. 

Cu alte cuvinte, exemplul familiei care s-a mutat dintr-un apartament cu doua dormitoare (la noi ar fi ce se numeste apartament cu trei camere) intr-o camera si o bucatarie (un soi de garsoniera) gasindu-si astfel mai mult timp liber si scapand de datorii este considerat semnificativ pt modul cum poti sa fi fericit si fara sa cheltuiesti prea mult. Si pe vremurile astea de criza iata ca americanii, pe care o planeta intreaga aflata in plin proces de globalizare se straduieste sa ii imite incep sa se gandeasca de doua ori pe ce isi dau banii (am fost surprinsa pe la inceputul mileniului sa vad in magazine femei care impingeau cu greu carucioare ticsite pana sus, ba chiar si cu varf, cu lucruri de imbracat, e drept ca multe la reducere, intrebandu-ma daca au intr-adevar familii atat de numeroase pe cat sugerau maldarele de haineturi sau pur si simplu cumparau din lacomie si pt ca isi permiteau).

S-au facut si studii (e uimitor cu ce usurinta se dau banii in vest pt tot felul de studii, unele de toata minunea, cum ar fi efectul bautului de multe cesti de cafea pe zi, si comparatia intre cafeaua cofeinizata si cea decaf, studiu facut pe 19 persoane) care au constatat ca singura categorie de cheltuiala care aduce cu adevarat fericirea e relaxarea, fie in concedii, distractie, sport sau pescuit (de remarcat ca cititul de carti nu intra in acest capitol al relaxarii, eu as adauga aici si pasiunea pt fotografiat sau filmat, din ce in ce mai raspandita de cand telefoanele mobile cu camera foto si aparatele digitale au devenit marfuri  de larg consum) 

Mai rezulta un fapt interesant din articol, remarcat mai ales de retaileri, si anume ca oamenii prefera din ce in ce mai mult sa-si petreaca timpul in familie fie vizionand filme, jucandu-se sau pur si simplu stand de vorba in curte. La noi asta se manifesta prin pasiunea pt gratare si statul la taclale la o cafea (doamnele) sau mai multe beri (barbatii).

Se pare ca  cei care dau tonul in acesta dirctie sunt baby boomers, adica persoanele cam de varsta mea care deja si-au vazut copiii capatuiti cat de cat (sau oricum au scapat de grija intretinerii lor) si acum vor sa-si traiasca si ei viata mai relaxati fara sa neglijeze insa amintirile.

Exemplul persoanei de fata este edificator: desi nu am prea multi bani deja am calatorit, e drept ca "sponsorizata" din plin, mai mult si pe meleagguri mai indepartate in ultimii ani decat in intreaga mea viata (lasa ca pana in 89 eram inchisa in lagarul socialist). 

Si nu stiu cum sunt altii dar eu sunt mult mai fericita cand am o experienta noua si interesanta (fie ea si internautica) decat atunci cand imi cumpar un lucru nou (experienta asta de cumparat devenind din ce in ce mai rara in ultima vreme din motive bine cunoscute), lucru pe care a incercat sa-l demonstreze si autoarea articolului.

China, a doua mare putere economica a lumii.

Acum cateva zile una din alertele (breaking news) primite de la New York Times ma anunta exact ce am scris in titlu, anume ca deja China a depasit Japonia in domeniul economic. Bineinteles ca pt mine nu a fost nici o surpriza, deja stiam de mult ca cei mai multi dolari se afla in China, ca e cel mai mare exportator de orice se poate produce in fabrica, ca nu au nici un fel de remuscari daca folosesc produse care duc la decesul consumatorilor (cum a fost cazul cu pasta de dinti sau siropul de tuse pt copii) si  ca tot acest boom economic are un nume: forta de munca ieftina si geniul afaceristic si negustoresc al acestui mare popor (se stie doar ca f multi comercianti din tarile asiatice sunt de provenienta chineza)

Daca le admir arta, in special cea ceramica, pt eleganta si finetea executiei nu am fost deloc incantata cand, amintindu-mi cat de bune erau ciupercile chienezesti la cutie inainte de 89 am avut surpriza, prin anii 90, sa constat ca noile cutii de ciuperci chinezesti contineau o mare cantitate de nisip in ele.

Vrand sa cumpar pt cineva un cadou electronic nu stiam exact ce marca sa prefer. M-a linistit vanzatorul "nu conteaza ce marca alegeti, toate sunt facute in China". Am ales la intamplare. Din fericire se pare ca am avut noroc de o alegere buna (sau poate destinatarul a fost prea politicos) dar aparatul de radio chinezesc cumparat de sotul meu din Franta acum cativa ani s-a dovedit un adevarat esec, iar cel cumparat pt mamita un adevarat rebut.

A fost o vreme cand, avand servici si fiind uneori nevoita sa stau si peste program cand aveam urgente (nici vorba sa-mi fie platite acele ore, dar puteam sa-mi iau recuperare cand aveam vreo nevoie) mai apelam la semipreparate. Sotul meu glumea "ce repede stie sa gateasca mama voastra supa din plic".

In USA e f normal ca o gospodina sa cumpere produse procesate, care au nevoie doar de cateva minute la microunde pt a putea fi puse pe masa. Produsele sunt ambalate in cutii si tinute la congelator. Am vazut ca si in hipermarketurile noastre au inceput sa apara asemenea cutii "minune".

Daca mananc cu placere placinta Kihi (scumpa ca naiba, dar preferata mamitei, eu nu reusesc sa fac placinta atat de gustoasa) pt ca am convingerea ca e facuta in Grecia nu am consumat niciodata produse la cutie, poate si pt ca am tot citit ca au prea multa sare si sunt prea grase.

Am scris toate astea ca un preambul la un material primit de la Virginia. Desi face parte din emailurile in lant si continutul ar parea exagerat contine niste fotografii edificatoare, care il fac credibil in lumina scanda lurilor cu pasta de dinti sau siropul de tuse in care s-a folosit antigel in loc de glicerina si au murit copii din tarile importatoare.

Partea cea mai ciudata a materialului care urmeaza e ca si la noi circulau povesti despre modul cum preparau vanzatorii ambulanti, cei care ofereau "porumbielu fiert" sau "seminte bune avem" marfurile respective. Lasand la o parte provenienta lor, stiind ca nationalitatea conlocuitoare din care proveneau vanzatorii nu prea avea pamant pe care sa cultive porumb sau floarea soarelui iar de la IAS sau CAP nu aveau cum sa le procure legal, se spunea ca porumbul se fierbe in cada de rufe metalica (noi am avut multa vreme o cada de rufe de lemn in care ne faceam si baie) Dar dovezi foto nu ni s-au dat niciodata.

In schimb dupa 90 s-au mai vazut pe la TV rezultatele unor inspectii sanitare care dovedeau  ca metodele folosite de cei care se ocupa cu alimentatia publica nu sunt prea mult diferite de cele chinezesti, dovada fiind toxinfectiile in masa semnalate uneori in telejurnale. Si special pt consumatorii de mici, mai ales prin balciuri, se stie ca daca nu au la indemana carne destul de proaspata o coloreaza si spera ca prin prajire la gratar (de lemne!) consumatorii nu vor remarca duhoarea.

DANGEROUS IMPORTED FOODS


ALIMENTE PERICULOASE IMPORTATE
 

The whole world is scared of China making 'black hearted goods'. Can you differentiate which one is made in the USA , Philippines , Taiwan or China ? For your information ... the first 3 digits of the barcode is the country code wherein the product was made.

Toata lumea e speriata de faptul ca in China se fabrica marfuri "cu inima impietrita" Puteti sa va dati seama care din marfuri e facuta in USA, Filipine, Taiwan sau China? Pt informarea Dvs...primele trei numere din codul de bare arata in ce tara a fost facut produsul.

Sample: all barcodes that start with 690.691.692 until 695 are all MADE IN CHINA. 

Toate codurile de bare care incep cu  690.691.692 pana la 695 sunt toate MADE IN CHINA.

4 71 is Made in Taiwan .

471 e  Made in Taiwan .

This is our human right to know, but the government and related department never educate the public, therefore we have to RESCUE ourselves.

Nowadays, Chinese businessmen know that consumers do not prefer products 'made in china', so they don't show from which country it is made.

However, you may now refer to the barcode, remember if the first 3 digits is 690 to 695, then it is Made in China ..

E dreptul nostru sa stim, dar guvernul si departamentele  abilitate nu educa niciodata publicul, incat trebuie SA NE SALVAM singuri.

Acum afaceristii chinezi stiu ca deja consumatorii nu mai prefera produsele "made in China" asa ca ei nu mai arata in ce tara sunt facute.

Totusi noi putem acum sa ne referim la codul de bare, stiind ca daca primele trei numere sunt de la 690 la 695 atunci este Made in China



00 ~ 13 USA & CANADA
30 ~ 37 FRANCE
40 ~ 44 GERMANY
49 ~ JAPAN
50 ~ UK
57 ~ Denmark
64 ~ Finland
76 ~ Switzerland and Lienchtenstein
628 ~ Saudi-Arabian
629 ~ United Arab Emirates
740 ~ 745 - Central America
All 480 Codes are Made in the Philippines.

DO NOT BUY FOOD PROCESSED IN CHINA , HONG KONG , VIETNAM AND THAILAND !!! there are no food inspection regulations!!!

NU CUMPARATI ALIMENTE PROCESATE IN CHINA, HONG KONG, VIETNAM, SAU THAILANDA!!! acolo nu exista legi de reglementarea inspectiilor sanitare!!!

Have a taste for chicken tenders? READ THIS

Va plac puii fragezi? Cititi asta

WATCH WHAT YOU BUY. ESPECIALLY HIGHLINER FISH PRODUCTS; all come from China , even though the box says ' product of Canada ', it is from China and 'processed' in Canada , that is, the coating is added and packaged in Canada only! The fish are raised in pens using chemicals that are banned in Canada as cancer causing but legal in China . This was exposed on CBC TV's Marketplace.

This one will make you think before buying anything from China .

ATENTIE LA CE  CUMPARATI. IN SPECIAL  PRODUSE DE PESTE, toate vin din China, chiar daca pe cutie scrie "produs in Canda" este din China si "procesat in Canada" adica stratul de deasupra este adaugat si impachetat in Canada! Pestele este crescut in bazine folosind chimicale cinterzise in Canada si producatoare de cancer, dar sunt legale in China. Asta s-a demascat la canalul TV CBC Marketplace.

Ce urmeaza te va face sa te gandesti bine inainte de a cumpara ceva din China.






Well, are you enjoying seeing Chinese food popping up in your supermarket left and right? Have you noticed you can't buy a single package of fish that isn't made in China (or Vietnam )? Do you think your food from China is processed in a sanitary manner, and thus safe to eat? Take a look at this!!

Ei bine, te bucuri sa vezi peste tot, in stanga si in dreapta in supermarket alimente chinezesti? Ai observat ca nu poti sa cumperi macar un pachetde peste care nu este facut in China (sau Vietnam) (la noi toate au etichete de firme romanesti si desi se scrie cine e importator rareori afli de unde a fost importat)  Crezi ca alimentul din China este procesat dupa regulile sanitare si este nepericulos sa-l mananci? Ia uita-te mai jos!!

THINK ABOUT IT. These undercover enclosed pictures speak a thousand words.
Avoid buying all processed food packaged in China Anything goes! We just don't know what else is in those packages. Unlike in the U.S. And CANADA , China does not have laws regulating food processing.

Basically, do not buy any processed food from China , also Hong Kong , too. MANY companies are using a Hong Kong address to avoid this type of image reputation.

In zori el incepe ziua colectand pui morti
 

Early dawn, starts the day by riding around to collect dead chickens.

Intreband peste tot daca au pui morti 
 
Asking around for dead chickens.

5 motociclisti sunt angajati de patron ca sa mearga prin ferme sa cumpere pui morti 
 
Total of 5 riders are hired by the boss to ride to farms to buy dead chickens.

Un pui mort costa 1 RMB si va fi vandut cu 9 RMB dupa procesare 
 
A dead chicken cost 1 RMB and would be sold at 9 RMB after processing.

Puii morti sunt depozitati in curte

Storage for the dead chickens in the court yard.

Carcasele sunt aruncate peste tot. 
 
Carcasses are thrown everywhere.

 Si pe podea...

Patru angajati incep sa smulga penele de pe pasarile moarte dupa ce le-au oparit cu apa fierbinte intr-un wok ruginit

And on the floor....
Four employees start de-feathering the dead fowl after soaking in boiling water from a rusty wok.

Suporta duhoarea dar uneori devine atat de ingrozitoare incat chiar si cei mai  experimentati lucratori vomita

Enduring the pungent odor, but sometime, it get so terrible that even the most experienced of the workers would puke.

Muncitorii se grabesc sa curete puii de pene.

Workers rushing to get the chickens de-feathered.

O cada de baie veche este folosita ca sa inmoaie pielea puilor morti...

Apa contaminata va fi accelerat procesul de descompunere.

A discarded bath tub being used to soak the bare skin dead chickens....

The contaminated water would have accelerated the decomposition process.

Ca sa se circule printre pui inainte de colorare se poarta papuci

Wearing slippers walking among the chickens before the coloring processing.

Dupa ce sunt vopsiti te apuca teama cand afli cat de fragezi sunt.

After the color dye, its creepy to find that they are quite tenderized. 

 Si acum prezentand Puii prajiti la gratar de lemne dupa care tit lasa gura apa!

And now presenting the mouth watering Charcoal Roasted Chicken!
Send to as many people as possible. Do NOT buy food originating in China (or Vietnam or  Thailand)! Take the time to read the labels and look for country of origin! STOP BUYING ANYTHING FROM CHINA . PERIOD ~ Your Health is at Stake!

Pablo Neruda

Undeva, printre cartile mele de poezii se afla si una de Pablo Neruda. Dar pt ca pe net se gasesc unele gata transcrise n-o sa ma mai obosesc sa le caut intre paginile acestei carti. Mi-am amintit cat imi plac poeziile lui citind poemul urmator, f mediatizat pe diferite situri in romana (n-o sa dau link, puteti sa dati un search cu Pablo Neruda poezii dragoste si veti gasi cateva linkuri) primit prin email de la b. d.

Moare cate putin                                             – Pablo Neruda

Moare cate putin cine se transforma in sclavul 

obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi 

traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu 

risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu 

oamenii pe care nu-i cunoaste. 

Moare cate putin cine-si face din televiziune un 

guru. 

Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera 

negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui 

vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa 

staluceasca, oftatul sa surada si care elibereaza 

sentimentele inimii. 

Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este 

nefericit in lucrul sau; cine nu risca certul pentru 

incert pentru a-si indeplini un vis; cine nu-si 

permite macar o data in viata sa nu asculte 

sfaturile "responsabile". 

Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu 

citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul 

din el insusi. 

Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu 

se lasa ajutat. 

Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si 

de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza. 

Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte 

de a-l fi inceput; cine nu intreaba de frica sa nu 

se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca cunoaste 

intrebarea. 

Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intotdeauna 

ca "a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul 

fapt de a respira. 

Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o 

fericire splendida. Totul depinde de cum o traim... 

Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare 

Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul 

Daca va fi sa plangi, plangi de bucurie 

Daca va fi sa minti, minti in privinta varstei tale 

Daca va fi sa furi, fura o sarutare 

Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica 

Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire 

Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti asta in 

fiecare zi... 

Am mai cautat si alte poezii si am gasit una, cea mai trista,in 3 limbi :

Poemul 20

Asta-seara pot sa scriu cele ma triste versuri.
Sa scriu, de pilda:"Noaptea e instelata,
iar hat, departe, pe cer dardaie astrii albastri".
Vantul noptii da roata pe cer si canta.
Asta-seara pot sa scriu cele mai triste versuri.
Eu am iubit-o, si, uneori, chiar si ea m-a iubit.
In asemenea nopti am tinut-o in brate,
Si-am sarutat-o de atatea ori sub cerul nesfarsit.
Ea m-a iubit, si uneori chiar si eu o iubeam.
Dar cum sa nu iubesc
Ochii mari cu care ma tintuia?
Asta-seara pot sa scriu cele mai triste versuri.
Sa stiu ca nu mai e mea.
Sa simt ca am pierdut-o.
S-aud noaptea imensa, si mai imensa fara ea.
Si versul sa-mi cada pe suflet ca roua pe iarba.
Ce conteaza ca iubirea-mi n-ar putea s-o pastreze?
Noaptea e instelata, iar ea nu-i cu mine.
Asta-i tot. Departe, cineva canta. In departare.
Sufletul meu nu-i multumit ca a pierdut-o.
Ca pentru a mi-o apropia, privirea mea o cauta.
Inima mea o cauta, dar ea nu-i cu mine.
Chiar in noaptea care face albi aceiasi copaci.
Noi, ce-i de-atunci, nu mai suntem aceiasi.
N-o mai iubesc, e sigur, dar cat am mai iubit-o.
Vocea mea cauta vantul, ca sa-i ajunga in urechi.
A altuia. A altuia va fi.
Ca inainte, a sarutarilor mele.
Vocea ei, trupul ei limpede. Ochii ei infiniti.
N-o mai iubesc, e sigur, dar poate-o mai iubesc.
Atat de scurta-i iubirea, si-a atat de lunga uitarea.
Fiindca in asemenea nopti am tinut-o in brate,
Sufletul meu nu-i multumit ca a pirdut-o.
Chiar de-ar fi ultima durere pe care mi-o provoaca si acestea
ultimele versuri pe care le scriu.

poezie de Pablo Neruda din "Douazeci de poeme de iubire si un cantec deznajduit"

Si acum  varianta in spaniola:

Puedo Escribir los Versos mas Tristes Esta Noche

Puedo escribir los versos mas tristes esta noche.
Escribir, por ejemplo: "La noche esta estrellada,
y tiritan, azules, los astros, a lo lejos".

El viento de la noche gira en el cielo y canta.
Puedo escribir los versos mas tristes esta noche.
Yo la quise, y a veces ella tambien me quiso.

En las noches como esta la tuve entre mis brazos.
La bese tantas veces bajo el cielo infinito.

Ella me quiso, a veces yo tambien la queria.
C�mo no haber amado sus grandes ojos fijos.

Puedo escribir los versos mas tristes esta noche.
Pensar que no la tengo. Sentir que la he perdido.

Oir la noche inmensa, mas inmensa sin ella.
Y el verso cae al alma como al pasto el rocio.

Que importa que mi amor no pudiera guardarla.
La noche esta estrellada y ella no esta conmigo.

Eso es todo. A lo lejos alguien canta. A lo lejos.
Mi alma no se contenta con haberla perdido.

Como para acercarla mi mirada la busca.
Mi corazon la busca, y ella no esta conmigo.

La misma noche que hace blanquear los mismos arboles.
Nosotros, los de entonces, ya no somos los mismos.

Ya no la quiero, es cierto, pero cuanto la quise.
Mi voz buscaba el viento para tocar su oido.

De otro. Sera de otro. Como antes de mis besos.
Su voz, su cuerpo claro. Sus ojos infinitos.

Ya no la quiero, es cierto, pero tal vez la quiero.
Es tan corto el amor, y es tan largo el olvido.

Porque en noches como esta la tuve entre mis brazos,
mi alma no se contenta con haberla perdido.
Aunque este sea el ultimo dolor que ella me causa,
y estos sean los ultimos versos que yo le escribo.
Puedo escribir los versos mas tristes esta noche.

sau in engleza:

Sonnet 20
(The Saddest Lines -
Saddest Poem)
~ Pablo Neruda

Tonight I can write the saddest lines. 

Write, for example: "The night is shattered, 
and the blue stars shiver in the distance." 

The night wind revolves in the sky and sings. 

Tonight I can write the saddest lines. 
That I loved her, and sometimes she loved me too. 

On nights like this one, I held her in my arms. 
I kissed her again and again under the endless sky. 

She loved me, and sometimes I loved her too. 
How could one not not have loved her great, still eyes? 

Tonight I can write the saddest lines. 
To think that I do not have her. To feel I have lost her. 

To hear the immense night, still more immense without her. 
And the verse falls to the soul like dew to the pasture. 

What does it matter that my love could not keep her. 
The night is shattered, and she is not with me. 

This is all.
In the distance someone is singing. In the distance.
My soul is not satisfied that it has lost her. 

My sight searches for her as though to go to her
My heart looks for her, and she is not with me. 

The same night whitening the same the same trees. 
We, we who were, are the no longer the same. 

I no longer love her, that is certain, but how I loved her. 
My voice tried to find the wind to touch her ear. 

Another's. She will be another's. Like my kisses before 
Her voice, her bright body. Her infinite eyes. 

I no longer love her, that is certain, but maybe I love her. 
Love is so short, forgetting so long. 

Because through nights like this one I held her in my arms, 
my soul is not satisfied that it has lost her. 

Though this be the last pain that she makes me suffer, 
and these the last verses that I write for her. 

 Nu pot sa inchei inainte de a publica o alta poezie draga inimii mele, de data asta scrisa de Lucian Blaga:

Noi si pamantul

Poemele luminii (1919)
de Lucian Blaga

Atatea stele cad în noaptea asta.

Demonul noptii  parca tine-n maini pamantul

si sufla peste el scantei ca peste-o iasca

naprasnic să-l aprinda.

In noaptea asta-n care cad

atatea stele, tanarul tau trup

de vrajitoare-mi arde-n brate

ca-n flacarile unui rug.

Nebun,

ca niste limbi de foc eu bratele-mi intind,

ca să-ti topesc zapada umerilor goi,

si ca să-ti sorb, flămând să-ti mistui

puterea, sangele, mandria, primavara, totul.

In zori când ziua va aprinde noaptea,

Cand scrumul noptii o să piara dus

de-un vant spre-apus,

în zori de zi as vrea să fim si noi

cenusa,

noi si -- pamantul.