
Macar noi purtam eticheta Art...
George este tipul de om pe care ţi-ar plăcea să-l urăşti: e întotdeauna bine dispus şi are întotdeauna ceva pozitiv de spus.
Dacă cineva îl întreabă cum ii merge, el răspunde:
"Dacă ar fi mai bine de atât, ar fi nevoie de doi oameni pentru atâta bine!"
E un optimist! Dacă un coleg are o zi rea, George reuşeşte întotdeauna să-l facă să vadă partea pozitivă a situaţiei.
Am devenit curios şi într-o zi l-am intrebat:
"Nu înţeleg, nu este cu putinţă să fii optimist în toate zilele, tu cum reuşeşti?"
George îmi răspunse:
"În fiecare zi când mă trezesc, ştiu că am două posibilităţi: Pot să aleg să fiu bine dispus sau pot să aleg să fiu rău dispus. Şi aleg să fiu bine dispus. Când mi se întamplă ceva rău, pot să aleg între a fi o victimă sau pot să aleg să învăţ din ce mi s-a întâmplat. Şi eu aleg să învăţ. De fiecare dată când cineva vine la mine să se lamenteze pentru ceva, pot să aleg între a-i accepta plângerile sau pot alege să-l ajut să vadă latura pozitivă a vieţii. Şi eu aleg
întotdeauna partea bună a vieţii."
"Dar asta nu este întotdeauna aşa de usor" i-am spus.
"Ba da, zise George, întreaga viaţă este o problemă de opţiuni. Când îndepărtezi din viaţă tot ceea ce nu contează cu adevărat, totul devine o chestiune de opţiuni. Depinde de tine să
alegi cum să reacţionezi la diverse situaţii, tu trebuie să decizi cum să-i laşi pe alţii să-ţi influienţeze atitudinea faţă de viaţă. Tu alegi să fii bine sau rău dispus. Până la sfârşit tu eşti acela care decizi cum să-ţi trăieşti viaţa".
Dupa această discuţie am pierdut legătura cu George, fiindcă mi-am schimbat locul de muncă, dar adesea, când mă regăseam gândindu-mă la cuvintele lui, atunci optam pentru ceva în viaţă în loc să reacţionez la evenimente.
Apoi am aflat că George a avut un accident groaznic la locul de muncă, a căzut de la 18 metri înălţime şi după o operaţie de 8 ore şi după o îndelungată spitalizare a ieşit având o placă de oţel în spate.
M-am dus să-l văd şi l-am întrebat dacă se simte tot atât de bine.
"Vrei să vezi cicatricile mele?"
"Dar cum faci să rămâi pozitiv dupa ce ţi s-a întâmplat?
"În timp ce cădeam, primul lucru care mi-a venit în minte a fost fetiţa mea. Apoi, în timp ce zăceam pe pământ, mi-am zis că pot să aleg între a muri şi a trăi. Şi am ales să trăiesc."
"Dar nu ţi-a fost frică?"
"Atunci când m-au dus la spital şi am văzut expresiile feţelor surorilor şi doctorilor, mi-a fost frică, fiindcă era de parcă se uitau la un om mort. Apoi un infirmier m-a întrebat dacă am alergie şi am răspuns: DA! Toţi m-au privit şi atunci am urlat: sunt alergic la gravitaţie! Toţi au izbucnit în râs şi eu le-am spus: acum operaţi-mă ca pe un om viu, nu ca pe unul care e deja mort!"
George m-a învăţat că în fiecare zi avem posibilitatea de a alege să trăim o viaţă deplină. Şi este inutil să fim mereu îngrijoraţi pentru mâine, fiindcă fiecare zi vine cu problemele ei cu care trebuie să trăim, şi mâine ne vom gandi la problemele de mâine.
Hepatitele virale sunt îmbolnăviri cauzate de virusuri, cu manifestări clinice multiple şi cu răspândire universală. De asemenea, sunt cele mai comune tipuri de infecţii virale, ocupând, în prezent, primele locuri între bolile transmisibile.
Până acum sunt cunoscute şapte tipuri de hepatite virale, unele cauzate de virusuri al căror tropism hepatic este dovedit (virusurile A, B, C, D, E), altele cauzate de virusuri mai recent descoperite (virusul G şi TT).
Hepatita virală A apare ca urmare a unei infecţii produse de un picornavirus. Boala se transmite pe cale enterală şi afectează mai ales copiii, care fac forme predominant inaparente (fără simptome).
Hepatita virală B este cauzată de un virus ADN care se transmite parenteral, sexual sau de la mamă la făt. Boala are o răspândire universală pe mapamond, manifestându-se de la forme uşoare până la forme grave, fulminante. Persoanele care nu reuşesc, într-o perioadă de 6 luni de la infecţie, să elimine complet virusul din organism, trec în starea de purtători de virus, contribuind la întreţinerea endemiei. Se estimează că numărul acestor purtători a depăşit 360 de milioane la nivel mondial.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a decis să controleze infecţia la nivel mondial, prin vaccinarea nou-născuţilor (care este cuprinsă şi în calendarul de vaccinări al ţării noastre), concomitent cu imunizarea unor grupuri populaţionale cu risc crescut (persoanele din domeniul sanitar, armată etc).
Hepatita virală C, produsă de un virus din Familia Flaviviridae, are ca particularitate marea variabilitate genetică, din cauza căreia nu s-a putut crea, încă, un vaccin împotriva acestei maladii. Hepatita virală C are o incidenţă relativ mică, dar infecţia evoluează, în majoritatea cazurilor persistent, având tendinţă mare către cronicizare şi malignizare. Virusul C contribuie, în mare parte, şi la apariţia hepatitei posttransfuzionale.
Hepatita virală D este cauzată de un virus defectiv, care nu se poate multiplica sau iniţia infecţia decât în prezenţa infecţiei cu virus B. Astfel, se dosebesc două situaţii: „coinfecţia“, reprezentată de infecţia simultană, cu ambele virusuri, şi „suprainfecţia“, care apare la persoanele cu infecţie cronică B sau la purtătorii sănătoşi de virus hepatitic B (VHB). În timp ce coinfecţia are o evoluţie, de obicei, autolimitantă, suprainfecţia progresează în procente mari către hepatita cronică şi ciroză, uneori chiar hepatită fulminantă.
Hepatita virală E este provocată de un virus inclus în Familia Caliciviridae. Din punct de vedere epidemiologic, hepatita virală E este asemănătoare cu hepatita A, având aceeaşi cale de transmitere enterală.
Hepatita virală G este produsă de un virus descoperit recent (1995), boala evoluând acut şi persistent. Afectează, cu precădere, anumite grupuri populaţionale cu risc: hemodializaţi, politransfuzaţi, toxicomani.
Hepatita cu virusul TT este şi ea relativ recentă, virusul fiind izolat în Japonia în 1997. Se transmite prin intermediul sângelui, fiind izolat de la pacienţi cu hepatite cronice fulminante. Cercetările vor demonstra apartenenţa sau nu a acestui virus la categoria virusurilor hepatotrope, deoarece este o slabă corelaţie între prezenţa acestui virus, modificările hepatice şi nivelul transaminazelor.