Jurnal de calatorie Cork 11-12 septembrie 2008

Am comemorat 7 ani de la Odiosul Atentat printr-o activitate peripatetica f intensa si indelunga.
De dimineata, ca sa nu-mi pierd antrenamentul si sa-mi mai dezvalui un colt (cum zice poetul despre Calin file din poveste”: „Valul alb de peste toate/ Il dezvaluie un pic”, aici valul e cam gri, din cauza norilor) din marginea Corkului (un fel de Cartier Militari, adica o fosta comuna incorporata in oras din cauza avantului constructiv datorat cresterii economice, care crestere s-a cam oprit, cum se va intampla si la noi cand se va termina de construit in prostie si o sa ramana multele condominiuri necumparate, ca de unde atatia dornici sa-si bage carnea in saramura ca sa plateasca jdemii de rate la banci?) am pornit spre supermarketul cel mai apropiat pe un drum ocolit, nu gluma (chestia asta m-a ajutat pe seara sa-mi dau seama ca taximetristii sunt la fel peste tot si, cand vad 3 persoane de sex slab neinsotite de un mascul, stiu sa aleaga cel mai lung drum posibil). Pe langa frumoasele panorame cu verzile campuri ale Irlandei marginite de garduri vii am dat un lung ocol pe langa f intinsa mosie (ca altfel nu pot sa-i zic) a companiei Apple. Cladiri mari, impozante, din sticla, dar si din caramizi rosii anglo-saxone, formau un complex care mi s-a parut armonios.
Pe drum am trecut iar pe langa o straduta cu multe grafitti cu vacute si, in ciuda ploii care s-a pornit fix cand am inceput sa pozez (umbrela nu prea mi-a fost de folos, din cauza vantului, desi ploaia a durat doar cateva minute m-a cam udat) pozele au iesit reusite si n-a mai trebuit sa le luminez, cum am facut cu unele peisaje, de zicea fMaria ca o sa creada lumea ca in Irlanda e numai soare. Zice Maria ca in curand se va atinge cota de precipitatii obisnuita pe un an, iar traditionalele discutii despre vreme avute cu „naturally’ sunt justificate de faptul ca, asa cum spunea o vanzatoare de la Pet Shop, „was the worst summer”, deci nici ei nu au mai pomenit o vreme atat de proasta. De altfel, in ziarul ce se distribuie gratis la biblioteca unde am fost dupa masa (o sa povestesc in curand si despre asta) scria pe prima pagina ca fermierii se plang ca 30% (nu 99,99%, cum ne-au zis noua arendasii intr-un an ca sa nu ne mai plateasca arenda) din recolta e calamitata.
Dupa amiaza am pornit iar la o lunga calatorie pe jos, inarmata cu aparatul de fotografiat, pana la biroul fMariei, apoi la scoala Liei, s-o luam de la semi-internat (in mod curios, desi scolile de fete sunt separate de cele de baieti, la after school sunt si fetite si baietei) si, in sfarsit, la biblioteca de langa un mare Mall, Wilton pe nume. Trebuia sa mergem la biblioteca, pt ca Lia devoreaza cartile (parca am mai spus ca a citit toate cele 7 volume din Harry Potter in original) si parintii ei ar trebui sa cumpere cateva trenuri de carti ca s-o multumeasca. Sa speram ca treaba asta ii va ajuta in viata. Biblioteca se afla langa o frumoasa biserica in care se organizeaza concerte (concerte duminicale am vazut ca se organizeaza si intr-un pub pe langa care am trecut, deci cam astia ar fi stalpii societatii irlandeze: biserica si pub-ul, unite prin dragostea de muzica --mie personal imi plac tare mult cantecele si dansurile irlandeze). In oras exista si Opera si teatre, dar la teatru nu merg din motive de auz deficitar, iar Opera nu e chiar preferata mea, desi am cateva arii pe care le fredonez cu placere in baie, spre groaza vecinilor, probabil.
Dar mai intai am fost la Mall (Lia glumea zicand ca ar trebui sa fiu fericita pt ca am ocazia sa practic ocupatille preferate: pozatul si cumparaturile) care e organizat la fel ca cele din State, lucru pe care l-am mai observat si la magazinul cu produse de firma numit Debenhams, din centru.
In timp ca Lia alegea vraful de carti de citit eu am mers la Tesco, un supermarket care, spre deosebire de cel din centru, aici era mai aerisit si mai bine aprovizionat, ce mai, gen american.
In drum spre biblioteca am avut ocazia sa vad ca intr-adevar partea de est se deosebeste de cea de vest, aflata pe celalalt mal al raului Lee, partea de est fiind mai aspectuoasa, cu case mai frumoase, mai individualizate si cu un aspect mai ingrijit. Pt ca locuinta e destul de departe de biblioteca iar autobuzele circula extrem de rar dupa ora 6pm, am luat un taxi. Taximetristul cel smecher n-a primit nici un tip (bacshish), cum se obisnuieste si pe aici
Pt ca fMaria reusit sa instaleze, in sfarsit internet (abia acum pt ca neseriozitatea serviciilor irlandeze s-a manifestat si in acest caz: a telefonat la o companie care a promis ca rezolva in 3 saptamani, dupa cele 3 saptamani au zis ca nu au facut inregistrarea inca si ca mai dureaza, au trebuit sa apeleze la alta companie, care deasemenea avea nevoie de un timp pana sa trimita modemul, pana la urma l-a trimis in avans) am petrecut una din rarele dimineti insorite de cand sunt aici (si de cateva luni, se pare) cu ochii in ecran, incercand sa recuperez din posta si din cititul blogurilor. M-a impresionat placut Dono cu un comentariu in care zicea „Vio, unde esti Viooooo” pe care l-am vazut DUPA ce aam scris un comentariu la cel mai recent articol al lui, urmand sa le citesc in viitor si pe celelalte. Sunt putin rusinata ca pe blogul Ciupercutzei n-am mai ajuns, din motive de oboseala si de plecat sa cumpar lapte si paine. Bineinteles ca atunci cand am plecat soarele s-a ascuns in nori, dar partea buna e ca nu a mai plouat. Pt ca jurnalul l-am inceput pe un „jaf „ de computer (are IE3, cine stie intelege despre ce e vorba) iar internetul e pe unul mai sofisticat, era cat pe ce sa-mi prind urechile incercand sa-l transfer si am amanat pe mai tarziu publicarea lui.
In ziar sunt pagini intregi cu reclame la case. care asteapta sa fie vandute: chiar pe prima pagina e un „Three bedroom semi-detached” (un fel de apartament cu 4 camere de la noi, dar intr-o vila cu etaj) la 160 000E, dar si case de 195 000E, 249 000E, 325 000e (asta pare a fi cam ca si cel de 160 000, probabil in alta zona, alt spatiu, alte imbunatatiri), 340 000E (cu 4 dormitoare), 420 000E (cu 5 dormitoare) In alta zona se ofera 4-5 dormitoare la „numai” 390 000E. Exista chiar un anunt pt un duplex de 499 000E.
Pt cei cu bani mai putini, care vor sa investeasca, se ofera cottage (de fapt un fel de cocioabe0 care necesita imbunatatiri, care arata chiar mai rau decat casele oblonite vazute prin cartier ( cottage-urile au doar un nivel).se pare ca poti gasi case ceva mai ieftine doar daca te multumesti cu un singur dormitor, aflate la mama dracului, si necesitand reparatii.