Cereri ciudate de ajutor

 Dintre cele mai ciudate cereri de ajutor menționez una în care mi s-a cerut să spun ce scrie pe un bilet de ieșire din spital. Scria neoplasm. Nu mai știu ce i-am spus, era un vecin care s-a și prăpădit după un timp.

A doua cerere a fost să spun ce scrie pe un prospect de medicament, din cele care se recomandă pentru menținerea funcțiilor cerebrale la pacienții cu deficiențe cognitive.

Nu mai țin minte numele medicamentului. Era o persoană necunoscută, pe stradă, și mi s-a părut un pic ciudat că avea încredere în mine. M-am străduit să îi explic pe înțelesul lui că îl ajută la memorie și sper că am reușit.

Când încă mai aram câmpul muncii (adică laboratorul de chimie) veneau colege și colegi cu tot felul de cereri de ajutor. Cea mai frecventă era cântătirea unei bijuterii la balanța analitică. Mai corect decât atât nu se putea. Dacă aș avea măcar 1% din cât aur am cântărit aș fi bogată. Dar s-a întâmplat să vină un coleg cu o bijuterie, un chilipir cumpărat pe stradăde la un țigan. Am picurat un pic de acid azotic și s-a înverzit, semn că era, în cel mai bun caz, un aliaj din cupru, probabil alamă.

Alt coleg a venit foarte speriat pentru că avea o zgaibă pe față care brusc a început să sângereze și nu se mai oprea. S-a oprit când am aplicat azotat de argint. Cred că știam de la tatăl meu că batonul cu care își oprea sângerările după ras avea azotat de argint în compoziție.

O colegă a fost adusă de alta pentru că își dăduse cu mâna cu care imblase cu ardei iute pe la ochi și nu mai putea să îi deschidă. Ar fi trebuit să primesc de la serviciu lapte praf ca antidot pentru toxinele cu care lucram dar nu am primit, așa că mi-am adus de acasă lapte praf cu care i-am dat pe la ochi și apoi s-a spălat. Știam că cel mai bun antidot pentru capsaicina din ardeiul iute este laptele.

Cineva m-a poreclit ”Mama Gâscă” pentru că aveam oricând ceva cu care să ajut pe cei în nevoie. Nu am să uit niciodată cum stăteam în fața Gării de Nord în stația de autobuz și a venit cineva să mă întrebe ceva, o adresă sau ce mijloc de transport să ia ca să ajungă undeva.. Apoi aproape că se făcuse coadă pentru că aveau și alte persoane ceva de întrebat. Am povestit asta unei prietene și ea a găsit explicația ”am un aer de prosperitate și de aceea inspir încredere”. Era înainte de 89. Nu știu cum sunt alții dar eu simt o mare bucurie când pot ajuta pe cineva.

Tik tok, Facebook și amintirile mele din copilărie

 Una din distracțiile mele, foarte laborioasă, este să extrag print screenuri de pe video cu tablouri și opere de artă, unele făcute în mod evident cu AI să le prelucrez pe Irfan și să alcătuiesc albume pe care să le fac publice. De data asta am folosit

https://www.facebook.com/reel/853421370859369

care mi-a trezit nostalgii după prea îndepărtata mea copilărie când, neavând păpuși de fabrică mi le confecționam eu din bețe. Desigur că rezultatul nu era nici pe departe atât de artistic ca cele din tablourile din video dar pentru sufletul meu de copil erau exact ce îmi trebuia ca să fiu mulțumită și fericită.

Sunt șase tablouri finite, la unele am captat și câte o imagine intermediară. Tot respectul meu se îndreaptă către autoarea videoului, Adriana Maria Gabor.

Nu am cont de Tik Tok, am folosit un reel de pe Facebook.

Eu, diabetul, internetul

Când am început să navighez pe internet, după 2000, când abia aflasem de la doctorița oncologă care mă monitoriza că am diabet, aveam trei teme preferate; medicina, umorul și arta culinară.

Pentru medicină am apelat în principal la WebMD dar și la New York Times, care pe vremea aceea oferea gratis accesul la articolele sale. E un ziar pe care îl stimez foarte mult, am aflat multe lucruri despre lumea asta în care trăim atât din articole, opinii (cum ar fi cele ale lui Thomas Friedman) cât și din rubrica Magazin. Nu mai vorbesc de rubrica dedicată sănătății.

Un site pe care deasemenea l-am urmărit cu interes a fost Beliefnet dar într-o vreme era atacat de tot felul de viruși și am renunțat la el. Multe situri aveau newslettere pe care le primeam prin email, mai primesc și acum de la doi umoriști.

Foarte interesante erau cele de la ”World Wide Chef” care publica rețete primite de la abonați din toată lumea și astfel am putut să îmi dau seama că multe din rețetele chefilor de ambele sexe de la noi sunt de fapt traduse din engleză.

Cel mai interesant site, care din păcate nu mai există, era cel numit Killer Plant și multe din lucrurile despre plante pe care le-am aflat în viață au provenit de acolo. Avea rubrici dedicate istoriei, folclorului sau ciudățeniilor legate de plante, o bogăție de cunoștințe. Chiar mă doare dispariția lui.

Mi-au venit în minte toate astea amintindu-mi de multele articole dedicate diabetului, în special ce povestea cineva care făcea insulină și care a avut o criză de hipoglicemie. Acum știu și eu din propria experiență cât de neplăcute sunt dar din fericire am reușit să îmi revin de fiecare dată.

Dar înainte de a trebui să recurg la acest gen de tratament îmi era tare frică, nu din cauza înțepăturilor ci pentru că mă temeam să nu uit să îmi fac injecția. Nu, n-am uitat, a avut grijă organismul să îmi amintească.

Spunea pacienta de care am vorbit mai devreme că ea poate mânca orice, desigur în anumite limite. Nu am crezut atunci dar într-adevăr, dacă știu să îmi calculez cu atenție doza pot să îmi permit să îmi satisfac anumite pofte care înseamnă ceva mai multe glucide decât e prudent. Sper să îmi mențin echilibrul.  

În ultima vreme mi-a căzut cu tronc Tiramisu de la Excellent, pe care îl cumpăr de la Mega Image. Are 34 % glucide, ceea ce nu e prea mult dacă nu depășesc 85g/zi. Cândva o să mă plictisesc de el dar încă nu i-a venit timpul.

Cum de mi-a dat asta prin cap?

 Câteodată când dezleg un careu de cuvinte încrucișate mă minunez cum de mi-au dat prin cap soluțiile la definițiile atât de încurcate. E drept că îmi sunt de folos definițiile mai simple cu ajutorul cărora descopăr unele litere și apoi mă gândesc cum s-ar putea combina să rezulte ceva inteligibil. Așa s-a întâmplat și cu acest careu, opera lui Paul Armeanu.

Orizontal:
Abia ieșit din comună ORĂȘEL.

Asta chiar a fost o soluție ușoară, deși ulterior am avut dubii că ar fi corectă.

Piesele cele mai valoroase... se joacă DAME

Crescute... în mediul alpin COTE

Ar fi trebuit să găsesc imediat soluția dar a durat totuși un timp.

Locuri rezervate pentru bătrâni AZILURI

Deși soluția pare mai mult decât evidentă inițial m-am gândit la jilțuri, mergând mult în trecutul istoric.

Ies în câștig... făcând afaceri în România LEI.

Hmmm

Acompaniament la fluier TALANGĂ.

Aici m-am gândit la fluierul piciorului, lucru care m-a rătăcit pe alte cărări decât cele din plaiurile mioritice

Folosite la gătit în stil tradițional. IRURI

Știam că e vorba de creme, dar irurile au fost cam evazive azi

Umbrele de diferite culori TENTE

M-am gândit de la început la pictură și nu la vremea ploioasă de afară dar credeam că e ceva mai complicat.

Junior cu detentă impresionantă IED

Ăsta s-a scris singur

Vine la petrecere... când nu te aștepți SPONTAN

Nu m-am așteptat să fie o definiție atât de...spontană

Dau dovadă de gusturi alese MIROASE

Aici e necesară o explicație pentru eventualele cititoare mai tinere. Eram studentă când Mamița mi-a dat sarcină să îi cumpăr ”miroase de cârnați”. Am găsit la un aprozar o pungă pe care scria chiar așa ”miroase de cârnați” adică erau condimente care dădeau cârnaților mamiței gustul plăcut atât de inconfundabil. Nici până în ziua de azi nu știu ce conținea acea pungă pentru că atunci nu existau etichete cu ingredientele produselor, cum ne cere acum însăși ”coana Europa”.

Ingrediente pentru... friptură PT

Pesemne definiția anterioară a atras-o pe asta.

Aflat în fața curții supreme MONARH.

Pentru că aveam H din vertical m-am gândit la IERARH legat de ”judecata de apoi” dar s-a dovedit că nu era un termen ecleziastic.

Vine fix la opt... jumătate TREI

A trebuit să mă gândesc de ce e asta definiția până mi-am dat seama că dacă tai pe verticală cifra 8 una din jumătăți este 3.

Pastiluțe chinezești pentru stomac OREZ

Nu mi-a fost ușor să găsesc soluția dar și acum îmi vine să râd

Vecina dintr-un bloc de militari ALIATĂ

Ocupă locurile 1 și 2 în fața Barcelonei. FC

De obicei ar fi fost BA, cum am și scris dar nah, deși campionatul mondial de fotbal e în toi nu m-am gândit la Cupa Campionilor Europeni.

Piesă ce blochează funcționarea unui aparat BIROCRAT

Mi se pare amuzant , mai ales că a fost foarte ușor să găsesc soluția.

Papa dulce... pentru cei mici TĂTIC

Sigur că e dulce, mai ales dacă te lasă la mare, cum zice un cântec care era en vogue acum câțiva ani.

Foi umplute servite dimineața la cafea ZIARE

Aici se vede că autorul are o vârstă pentru că acum la cafea se servește... Tic-Toc

Vertical

Taxiuri care circulă fără autorizații OCAZII

Acum, când numărul automobilelor a crescut vertiginos, oare cine mai apelează la o ”ocazie”?

Dispoziție cu caracter tranzitoriu MOFT

Perspectiva idealizată a unei lumi mai bune ROZ

Inițial m-am gândit la RAI.

Companie de motorizate REMORCĂ

Mod de prezentare a ținutei ATITUDINE

Asigură spatele la cavalerie ȘELAR

A forța bariera la trecere RĂZBI

E mic... și se dă la puicuțe ULIȘOR

Eu mă gândeam la erete, adică erețel, dar nu se potrivea defel.

Ultima parte din... Triasic IC

Soluțiile astea din două litere sunt de obcei foarte ușoare și mă ajută mult ulterior (le dezleg primele) dar unii autori reușesc să le încurce și pe ele.

Spion care se strecoară... în atelier LERĂ

Habar n-am ce e asta dar nici curiozitatea să aflu. Bine că am găsit-o.

Subunitate de serviciu... la baterie PAHAR.

M-am gândit întâi, firește, la TUNAR dar era alt fel de baterie.

Ajunge ușor la înțelegere MINTOS

Nu am fost destul de mintoasă pentru că mi-a luat un timp până să găsesc soluția.

Bilet tras din grămadă... la noroc LOZ

Dacă autorul s-o fi gândit la examene eu m-am gândit imediat la loterie.

Sunetul muzicii... în premieră DO

Nu știu unde mi-a fost capul când inițial am scris mu.

Țin de moștenirea de familie GENETICI Am găsit cu greu soluția, deși aveam ”ici” pentru că îmi venea numai ereditate în minte

Om de bază... la casele mari ATLANT

M-am gândit la o casă din stația lui 104 din Piața Națiunilor Unite care are doi atlanți la ușa de intrare. Am undeva fotografia lor dar mi-e greu să o găsesc. Mă impresionează de câte ori ajung acolo. (Am căutat pe net fotografia respectivă și am aflat că sunt cariatide, nu atlanți. MEA CULPA)

Lipsită de concentare RARĂ

Un cub din zece MIE

Nu cred că există o definiție mai ușoară ca asta.
Expune pe pereți pânzele pictate TAPETAR

Asta mi se pare o definiție (soluție) cam trasă de păr dar dacă atât s-a putut....

Ajutate să iasă din anonimat EVIDENȚIATE

Nu știu de ce uneori cuvintele de 11 litere mi se par cele mai ușor de găsit ceea ce e foarte bine, că mă ajută mult ulterior, la altele mai dificile.

Sper că ați ajuns până aici și ați schițat măcar un zâmbet.

Aniversare și mulțumiri.

 Azi am împlinit 31 de ani. Felicitările, masa și dansul vor avea loc abia mâine, când ni se va reîntregi mare parte din familie.

Mi se spune mereu că arăt mai tânără decât vârsta care rezultă din buletin. Și cum să nu fie așa când pe 19 Iunie 1995, când cei doi doctori Șaptefrați, Valeriu (fie-i țărâna ușoară) și Cristina au îndepărtat tumora care se cuibărise în sânul meu, permițându-mi astfel să încep o nouă viață.

Viață în care o veche dorință pe care o aveam din primul an de serviciu, aceea de a fi pensionară, s-a începlinit. Mama mea avea obiceiul să spună ”Dumnezeu le aranjează pe toate”. A fost și ăsta un aranjament de care nu am a mă plânge, dimpotrivă.

Dar înainte de a mă plânge de ceva trebuie să reînnoiesc mulțumirile pentru echipa care a contribuit la tot ce mi ms-a întâmplat, începând cu doctorița de la policilinica Sahia, care m-a trimis la Institututl Oncologic, continuând cu toți cei care s-au ocupat de mine într-un fel sau altul în timpul chimio și radio terapiei și apoi cu doctorița care m-a monitorizat timp de cinci ani după operație.

Dorința mea cea mare este ca, dacă se poate, să fie cât mai puțini oameni care să se lupte cu asemenea monstru iar cei care au avut nenorocul să aibă de a face cu asta să sufere cât mai puțin și să supraviețuiască ani mulți, cât de mulți se poate.

Molia Colibri

 Omul cât trăiește învață. La intersecția dintre Calea Apeductului și strada Virtuții este un strat cu câțiva arbuști interesanți de lemn câinesc (Ligustrum Ovalifolium, i-am aflat numele de pe Pl@ntNet identify), aflați acum în plină floare și năpădiți de insecte doritoare de nectar, un castan despre care am aflat de la prietenul meu coreean dr Song Jeong Seob că este castan coreean (mi-am dat seama într-una din toamnele trecute când i-am văzut fructele și am comparat frunzele) (Castanea Sativa), un mestean pitic și un vișin. 

Acesta este lemnul câinesc (Ligustrum ovalifolium)

Acesta este castanul coreean (Castanea Sativa)

Acesta este mesteacănul pitic.

Când am făcut eu pozele vișinul avea fructe. Când am trecut din nou, peste câteva zile, nu mia era nici o fructă în pomișor.

V-am spus că erau multe insecte. Cele mai multe erau albine, dar nu au stat la fotografiat. În schimb albilițele, sau fluturele de varză, despre care am învățat la școală că larvele lui sunt foarte stricătoare, au stat cuminte la pozat.

Am reușit totuși să fotografiez și două albine

Ei, și acum a venit timpul să vă explic de ce am zis că omul cât trăiește învață. Zburau pe acolo mai multe insecte, cu aripi roz pe care le mișcau repede de tot și cu un corp mărișor. Am crezut că sunt bărzăuni dar eram derutată pentru că în una din poze clar era de fapt vorba de un fluture.

A trebuit să vină Andrei, ginerele nostru din Irlanda, și să îmi spună că este vorba de o molie colibri, Am căutat pe Google și am găsit poza doveditoare

Molia-șoim colibri (Macroglossum stellatarum).

Iată ce am aflat de pe Google:

”Faceți cunoștință cu molia-colibri (Macroglossum stellatarum)!! Este o specie de molie-șoim întâlnită în regiunile temperate ale Eurasiei (din Portugalia până în Japonia). Specia este numită după asemănarea sa cu colibrii, deoarece se hrănesc cu nectarul florilor în formă de tub, folosind trompa lor lungă în timp ce plutesc în aer; această asemănare este un exemplu de evoluție convergentă.”

https://www.reddit.com/r/AIDKE/comments/1hziuy8/hummingbird_hawk_moth_macroglossum_stellatarum/?tl=ro

”Molia Soim este cea mai rapida insecta, putand zbura cu pana la 50km/ora. Dar nu acest lucru a facut-o celebra, ci faptul ca are o forma asemanatoare unui cap de mort pe torace. Aceasta molie mai are si neobisnuita abilitate de a emite sunete pitigaiate puternice atunci cand este amenintata, aceste sunete deranjand sonarul liliecilor.”

https://www.specialistii.ro/enciclopedie/moliile.html

Am reușit să fac și un scurt video cu insecta asta de care nici nu știam că există până acum.

Sper că ați aflat și voi ceva nou. Dacă nu, măcar ați văzut niște poze și un filmuleț.