https://www.youtube.com/watch?v=NAEppFUWLfc
Boxer of Quirinal, Greek Hellenistic bronze sculpture of a sitting nude boxer at rest, 100-50 BC, Palazzo Massimo alle Terme, Rome
Amalgam,De toate pt toti, Magazin Universal
https://www.youtube.com/watch?v=NAEppFUWLfc
Am așteptat cu răbdare să se difuzeze tot sezonul 2 din serialul chinezesc ”Lost You Forever”. Citisem cartea, deci nu mă mai interesează ce o să se întâmple (deși am cam ordinea în care s-au petrecut lucrurile) ci cum vor reuși realizatorii serialului să redea bogăția de emoții, sensuri și înțelesuri din roman.
Aproape un kg carne de pui fiartă și mărunțită (am făcut piftie, mie îmi place pitia fără carne, doar cu morcovi fierți) 0,5 kg ceapă roșie tocată mai mare, trei ouă, 100 g cașcaval, 2 lingurițe iaurt tip grecesc, 300g foi plăcintă din făină integrală.
Toată gâlceava iscată de festivitatea de deschidere a Olimpiadei de la Paris mi-a prilejuit o scurtă rememorare a ce am citit de-a-lungul vieții despre mitologia Greciei antice, dar și reîntâlnirea cu unul dintre pictorii pe care îl iubesc cel mai mult, Jan Bruegel cel Bătrân, numit și ”de catifea” precum și unul dintre cei cu care a colaborat, el pictând peisajele, Hendrik Van Balen. Am mai pus așa, ca un fel de condiment, și un tablou de Frans Floris, contemporan cu ei.
Vă invit să uităm un pic de grijile și necazurile vieții și să privim cum își imaginau marii maeștri din Țările de Jos în secolul al 16-lea că se distrau zeii și zeițele Greciei Antice.
Întâi vreau să vă întreb: Mai e cineva care nu a auzit de călcâiul lui Ahile? Este dovada că grecii antici știau că nimeni pe lumea asta, fie el zeu nemuritor sau semi-zeu muritor nu este invulnerabil.
Thetis, mama lui Ahile, știind cât de predispusă e omenirea la gâlcevi și războaie a dorit să își ferească pruncul de orice l-ar fi putut răni. Și atunci l-a scăldat în apa râului Lethe, care i-ar fi oferit mult dorita invulnerabilitate.
Numai că zeița a trebuit cumva să țină de ceva pruncul ca nu cumva să cadă și să se înece. Și l-a ținut de călcâi. Și ce să vezi, în timpul războiului troian taman acolo a intrat săgeata ucigașă. Scriu din memorie, de aceea nu vă spun cine i-a venit de hac, pentru că nu-mi amintesc.
În schimb știu că nunta lui Thetis și Peleus a fost ceva ”di granda”, cea mai cea din toate nunțile știute și neștiute vreodată pentru că la ea au participat toți zeii și zeițele... Adică aproape toate zeițele pentru că Eris, zeiță răzbunării nu a fost trecută pe listă.
Și știți și voi că un asemenea afront nu putea fi trecut cu vederea. Și poate ați citit undeva sau ați auzit ce i-a trecut răutății de muiere, pardon, zeiță, prin cap. Anume a făcut ea un frumos măr de aur, a scris pe el ”Celei mai frumoase” și l-a aruncat în mijlocul invitaților la nuntă.
Nefericitul (sau poate fericitul pentru o vreme) care a prins mărul era un prinț frumos ca toți prinții din povești, pe nume PARIS. restul e nu doar mitologie, ci chiar istorie și Homer a avut grijă să o consemneze.
În serialul sud-coreean mi se pare că se pune mai mult accent pe ideea că personajul principal creează impresia că ar avea o putere supranaturală care îi permite să identifice oamenii răi sau imorali înainte ca justiția omenească să îi pedepsească., deși el nu este convins pe de-a-ntregul de acest lucru Faptul că în episodul 8 cartea este distrusă prin foc lasă loc la mai multe așteptări pentru sezonul următor, îndepărtate de învățăturile care s-ar putea trage din romanul lui Dostoievschi.
Hackeri cu abilități ieșite din comun, care îi sunt un real sprijin personajului principal au mai fost și în alte seriale, deși nu cu acceptarea sacrificiului de sine în slujba idealului, ca în ”A Killer Paradox” au mai fost și în alte seriale dintre care aș aminti două sud-coreene : ”Healer și ”Taxi Driver”
Kim Mi Kyung în ”Healer”
Ah Go Eun în ”Taxi Driver”
Am apelat la Pl@ntNet identification ca să aflu numele exact al arborelui care mi-a atras atenția cu frumusețea lui proiectată pe albastrul intens al cerului. Eu îl știam de arțar dar Wikipedia în limba română și Google susțin că ar fi Paltin de Munte. În schimb Wikipedia în engleză spune clar ” is a species of maple... maple adică arțar.
Începusem să mă întreb dacă faptul că urmăresc cu sufletul la gură thrillere dar mă plictisesc seriale romantice la care lumea se extaziază (King The Hotel, de ex) este un semn că mi-a îmbătrânit sufletul când mi-am amintit de filmele urmărite cu maxim interes la televiziunea bulgară în cadrul ”Studio X” și m-am liniștit, filmele, serialele și cărțile polițiste m-au pasionat de când mă știu..
Singura dată când am pierdut ocazia de a vedea unul din filmele transmise în acel Studio a fost când am avut un accident pentru că am plecat din Câmpulung spre București noaptea deoarece numărul nostru nu circula a doua zi. A intrat un par dintr-o căruță care transporta lemne prin parbriz. Dacă nu îmi aplecam capul era posibil să mă decapiteze. Una din multele ocazii în care am scăpat de moarte ca prin urechile acului.Crap pe Varză
Cred că deja știți că dorm mai mult dimineața. Într-o dimineață m-am tot trezit și am adormit imediat la loc având un vis recurent, se făcea că mâncam pește, ba marinat, ba afumat....
L-am sunat pe soțul meu și i-am povestit ce am visat și el a luat imediat măsuri (întrebând în prealabil dacă era vorba de pește mare de la pescărie sau pește mic din congelator) venind acasă cu o minunăție de crap de 3.4kg.
Am uitat să îi fac poze în deplinătatea mărimii sale, fiind ocupată să pregătesc, la sugestia lui, varza pe care tot el o cumpărase pentru coleslaw și să o pun într-o tavă adâncă tapetată cu hârtie de copt. Abia după ce el l-a curățat, l-a dezmățat, i-a scos osul amar de la cap și a decupat capul și coada pentru o viitoare ciorbă (borș) de pește (a care se vor mai adăuga, la vremea lui, și pești din cei mici din congelator, mi-am amintit de poze. Am asezonat crapul cu Cajun Mix (pe care îl aduc copiii din Irlanda, pentru că la noi nu am găsit nicăieri și am trecut la executat poza 1.
Azi au avut loc în București două reprize puternice de ploaie torențială, care au declanșat pe telefon avertizări meteo. Așa cum m-am așteptat la știri au apărut imagini cu străzi inundate, lucru care mi-a adus în memorie o seară de vară la Mamaia unde, împreună cu Anca, am mers să vedem vestitul film al lui Custurica, ”Vremea Țiganilor”. Erau niște nori negri și amenințători pe cer și cel mult vreo 12 spectatori au avut aceeași idee ca a noastră.