luni, 9 iulie 2012

Poeme Spaniole de Dragoste.

V-am mai povestit despre o pagina pe facebook pe care o vizitez cu multa placere, ELFOS,HADAS Y UN MUNDO MAGICO. Persoana care a infiintat aceasta pagina posteaza cate o poza interesanta care are uneori atasata o poezie. M-am apucat sa traduc vreo trei poezii ca le pun pe wall-ul meu si abia dupa aceea mi-a venit ideea sa dau un search (cautare, nah, pt puristi) sa vad daca pot gasi autorii acestor poezii.

Dupa indelungi cautari, pentru prima poezie m-am fixat la un poet uruguayan, care publica mult pe Google+ dar eu poezia i-am gasit-o pe blog, Luis Emilio García Sosa  Omul este inscris si intr-un grup pe fb. 


DEJARE CAER MI PASION...

Dejare caer una lluvia de caricias en tu piel,
dejare caer un océano de besos...
que cubra tu cuerpo desnudo,
dejare que sientas mi pasión en tu alma,
y podre escuchar el gemido de tu voz
en un placer de amor...
dejare caer mi llama de deseo...
y quemarme en ti, en tu cuerpo...
en mi excitación de amarte, dejare...
caer el éxtasis de lo prohibido en nuestro...
acto de amor y en el sabor....
de nuestros cuerpos al juntarce,
bebere el néctar del amor con tigo,
seremos la mezcla perfecta...
en una fusión de amor y pasión,
somos fuego, deseo, placer,
éxtasis, excitación, anhelo, sensualidad,
erotismo, una locura en nuestros cuerpos...
cuando hacemos el amor.

VOI LASA SA CADA PASIUNEA MEA...

Voi lasa sa cada o ploaie de mangaieri pe pielea ta
voi lasa sa cada un ocean de sarutari...
care sa-ti acopere corpul dezgolit
voi face ca sa simti in suflet pasiunea mea
si voi putea asculta geamatul vocii tale
in placerea iubirii noastre...
voi lasa sa se auda chemarea dorintei mele
si ma voi carboniza in tine, in corpul tau
ma voi lasa prada exaltarii de a te iubi...
voi  lasa sa cada extazul interzis in noi..
act de iubire si de savoare...
din corpurile noatre reunite
voi bea nectarul iubirii cu tine
vom fi amestecul perfect...
intr-o fuziune de amor si pasiune,
suntem foc, dorinta, placere
extaz, excitatie, dorinta arzatoare, senzualitate
cand facem dragoste.

A doua poezie  apartine unui poet nascut in Cuba, dar emigrat in Republica Dominicana dupa victoria lui Fidel  Castro, José Ángel Buesa. Si asa cum se intampla cu cei care evadeaza din "raiul" comunist, datele sale biografice sunt destul de neconcordante. Undeva am gasit ca a trait intre 1910-1967, altundeva ca ar fi fost considerat decedat de catre "literatura oficiala" (banuiesc ca cea cubaneza) inca din 1959, dar a murit "con más de 80 años", Wikipedia precizand ca a murit in 1982. A scris multe poeme de amor, cel pe care l-am tradus eu  sunt sigura ca o sa va placa, desi e trist.

Poema Del Fracaso

Mi corazón, un día, silenció su latido,
y en plena lozanía se sintió envejecer;
Quiso amar un recuerdo más fuerte que el olvido
y morir recordando... Pero no pudo ser.

Mi corazón, un día, soñó un sueño sonoro,
en un fugaz anhelo de gloria y de poder;
Subió la escalinata de un palacio de oro
y quiso abrir las puertas... Pero no pudo ser.

Mi corazón, un día, se convirtió en hoguera,
por vivir plenamente la fiebre del placer;
Ansiaba el goce nuevo de una emoción cualquiera,
un goce para él solo... Pero no pudo ser.

Y hoy llegas tú a mi vida, con tu sonrisa clara,
con tu sonrisa clara, que es un amanecer;
y ante el sueño más dulce que nunca antes soñara,
quiero vivir mi sueño... Pero no puede ser.

Y he de decirte adiós para siempre, querida,
sabiendo que te alejas para nunca volver,
Quisiera retenerte para toda la vida...
¡Pero no puede ser! ¡Pero no puede ser!

Poemul esecului

Inima mea, intr-o zi, si-a redus la tacere pulsatiile
si in plina vigoare s-a simtit imbatranita;
Mi-as fi dorit sa iubesc o amintire mai puternica decat uitarea
Si sa mor amintindu-mi...Dar nu s-a putut!

Inima mea, intr-o zi, a visat un vis sonor
intr-o arzatoare dorinta fugitiva de glorie si de putere
Am urcat pe peronul unui palat de aur
si mi-am dorit sa-i deschid portile...Dar nu s-a putut!

Inima mea, intr-o zi, s-a transformat intr-un rug
ca sa traiasca din plin febra placerii;
Ravnea bucuria noua a unei emotii oarecare
o bucurie numai pt ea...Dar nu s-a putut!

Si azi ai venit tu in viata mea, cu surasul tau limpede
cu surasul tau curat, care e un rasarit;
si in fata unui vis mai dulce decat altele visate vreodata
voiam sa-mi traiesc visul... Dar nu s-a putut!

Si o sa-ti spun adio pt totdeauna, iubite,
stiind ca te departezi ca sa nu mai revii vreodata
As fi vrut sa te retin pentru toata viata...
Dar nu s-a putut! Dar nu s-a putut!

In fine, a treia poezie e de fapt textul unui cantec, pe care l-am gasit pe you tube, autorul ar fi Luis Jara 

Luis Jara - Que no daria

Puedo darte este techo lleno de estrellas,
todo el cielo, aunque suene imposible,
si me lo pides yo me atrevo...
estas ganas de amarte, multiplican lo que siento
qué no daría, si me pides acaso que prenda fuego,
en la luna o que juego de viento,
que deje los mares sin espuma puedo hacer
lo que quieras pero no puedo vivir sin ti,
qué no daría, por descubrirte poco a poco
en las sombras por escuchar que bajito me nombras
que no daría por un beso tuyo,
que me quite la respiración qué no daría,
porque estuvieras pegado a mí qué no daría
por compartir, esta noche de luna que el cuerpo
no quiere dormir qué no daría yo por ti,
porque estuvieras junto a mí toda mi vida qué no daría

 Ce n-as da

Ti-as putea da acest tavan plin de stele,
tot cerul, desi pare un vis imposibil,
daca mi-l ceri eu ma incumet (indraznesc)...
acestea le-ai castiga datorata iubirii mele, ele multiplica ce simt,
ce n-as da, daca cumva mi-ai cere, sa iti aduc focul
sau luna, sau cu ce se joaca vantul,
sau sa las marea fara spuma, as putea sa fac
orice ti-ar place (ce ai dori) dar nu pot trai fara tine,
ce n-as da, ca sa te descopar incetul cu incetul
in umbra ca sa ascult cum ma chemi (ma numesti) in surdina
ce n-as da pentru un sarut al tau,
care sa-mi taie rasuflarea, ce n-as da
ca sa fii lipit de mine, ce n-as da
sa impart totul cu tine, in noaptea asta cu luna in care corpul
nu vrea sa doarma...ce nu ti-as da
ca sa fii alaturi de mine toata viata, ce n-as da...

Poemul asta l-am tradus si in engleza, apoi am vazut ca exista traducerea gata facuta, un pic diferita de a mea, aici e cea care imi apartine:

What would I not give

I can give this ceiling full of stars,
entire sky, although it sounds impossible,
if you ask me I dare ...
this desire to love, multiply what I feel
what would I not give, if you ask me to catch fire,
on the moon or set of wind
to stop the seas without foam, I can do
all you want but I can not live without you,
what would I not give, by gradually discover you
in the shadows to listen how you murmur my name
what would I not give for a kiss from you,
breathtaking, what would I not give,
to be so close to me, what would I not give
to share everythingh with you, this moony night when the body
don't want to sleep, what would I not give you,
to be with me all my life, what would I not give you.

In fine, cautand " Que no daria", adica "Ce n-as da" am gasit un alt cantec, cu acelasi titlu, dar aici nu o public decat varianta textului in spaniola

Frio - " Que No Daria "

Que no daria
por compartir contigo el resto de mi vida
por darte amor y devolverte la alegria
por escribir sobre tu cuerpo una poesia.

Que no daria
por que lo juro que daria hasta la vida
por ser en ti quien cambie el rumbo de tus dias
por ser el dueño de la luz de tu sonrisa.

Te entregaria por completo, todo este amor
te llevaria por el cielo, hasta tocar el sol
te dormiria entre latidos, de mi corazón
que tu sintieras lo que siento, si me amaras como yo.

Que no daria
por compartir contigo el resto de mi vida
por darte amor y devolverte la alegria
por escribir sobre tu cuerpo una poesia.

Que no daria.
por que lo juro que daria hasta la vida
por ser en ti quien cambie el rumbo de tus dias
por ser el dueño de la luz de tu sonrisa.

Te entregaria por completo, todo este amor
te llevaria por el cielo, hasta tocar el sol
te dormiria entre latidos, de mi corazón
que tu sintieras lo que siento, si me amaras como yo.

Am sa pun totusi si o poza din Elfos, Hadas.... dar nu din cele cu poemele de mai sus

duminică, 8 iulie 2012

Iman Maleki

Despre acest pictor iranian atat de sensibil am aflat prima data dintr-un email. Cineva mi-a trimis cateva din picturile sale, forwardate si ras-forwardate (IT-istii romani au gasit insfarsit un cuvant care s-ar apropia nitel de sensul celui englez fara sa fie ridicol precum "inainteaza", cum am vazut undeva, si anume "redirectioneaza") cu mentiunea ca sunt cam ca niste fotografii de 10Mpixeli, ceea ce ii face o mare nedreptate pictorului, pt ca nu ultra-realismul e meritul sau cel mai mare, ci emotia pe care o transmite. Am cautat atunci pe net si alte lucrari de ale sale dar nu am mai gasit, si atunci, pt ca mi-au placut f mult acele tablouri, am facut un pps, de care acum nu mai sunt deloc multumita.

Intre timp am descoperit pe fb un album care mi-a mers la inima, se cheama "Art & Reading", " Arta & Citit" si acolo surprise, surprise, erau cateva imagini pe aceasta tema, pictate de Iman Maleki, pe care nu le mai vazusem. Incat am dat un nou search si am descoperit ca are deja un site, unde si-a publicat mai multe reproduceri dupa tablouri. Din pacate, asa cum am mai spus si cu alte ocazii, internetul nu este o sursa sigura de informatii, cautand imagini cu tablourile sale am vazut ca i se atribuie lui unele care sunt pictate de profesorul sau, Morteza Katouzian, desi e evident ca exista diferenta de stil intre ei. Iar ca sa faca lucrurile si mai incalcite exista acolo un tablou, unul singur, pictat de IM.  

In alta parte am gasit puse deavalma tablouri ale celor doi, din cele 191 de imagini am identificat 24 ca fiind ale lui IM, nu sunt sigura deloc ca toate celelalte ar fi ale lui MK, pt ca vreo cateva sunt ffff departe de restul ca stil si tema. De aceea pt acest articol ma voi baza numai pe situl sau oficial. pentru alti pictori iranieni exista un articol cu linkuri catre fiecare din siturile lor, din pacate nu l-am studiat cu deamanuntul.

Pe situl sau exista o mica notita biografica:

 Iman was born on 1976 in Tehran. He has been fascinated by the art of Painting since he was a child. At the age of 15, he started to learn painting under the mastery of his first and only teacher - Morteza Katouzian - who is the greatest realist painter of Iran. Meanwhile, he began to paint professionally. In 1999 he graduated in Graphic Design from the Art University of Tehran. Since 1998, he has participated in several exhibitions. In the year 2000, he got married and in the following year he established ARA Painting Studio and started to teach painting, considering classical and traditional values.

 The most important exhibitions he has participated in, are: The Exhibition of Realist painters of Iran at Tehran Contemporary Museum of Art(1999) and The Group Exhibition of KARA Studio Painters at SABZ Gallery(1998) and at SA'AD ABAD Palace(2003). In 2005, Iman received the William Bouguereau award and the Chairman's Choice award in the second international ARC salon competition.

Iman s-a nascut in 1976 in Teheran. A fost fascinat de arta picturii inca din copilarie. La varsta de 15 ani a devenit elevul lui Morteza Kartouzian, cel mai mare pictor realist din I(ran. In 1999 a absolvit Universitatea de Arta din Teheran. A participat la multe expozitii incepand cu 1998. In 2000 s-a casatorit si in anul urmator a inceput sa predea arta picturii in ARA Painting Studio, infiintat de el.

Reproducerile tablourilor provin de pe situl sau oficial.

















vineri, 6 iulie 2012

Presedinte versus Parlament (Rusia-scurt istoric)

Celor care tipa azi ca Parlamentul duce o campanie nedemocratica impotriva presedintelui as vrea sa le recomand sa reciteaca o fila din istoria recenta a Rusiei, anume confruntarea dintre Boris Yeltsin si Parlamentul Rusiei, care a avut loc in 1992-1993.

Atunci BY, vazut ca un bastion al reformelor democratice, a intrat in conflict cu Ruslan Hazbulatov, seful Sovietului Suprem, pe tema desemnarii premierului. Spre deosebire de situatia din tara noastra din ultimii ani, cel care s-a opus desemnarii prim-ministrului propus de presedinte a fost parlamentul.

Si, voila, Curtea lor Constitutionala a intervenit, propunand un referendum pt schimbarea constitutiei, dar dupa desemnarea lui Victor Cernomardin parlamentul s-a razgandit si nu a mai vrut referendum. Yeltsin a reactionat si in 20 Martie 1993 si-a asumat niste puteri speciale pt implementarea reformelor.

Raspunsul Parlamentului a fost convocarea rapida a unei sedinte extraordinare in care s-a votat suspendarea Presedintelui, dar au lipsit 72 de voturi care ar fi trebuit adaugate celor 600 obtinute pt a se ajunge la cele 2/3 din voturile necesare. 

Situatia a devenit f tensionata in urmatoarele luni, ambii poli de putere luand decizii ca si cum celalalt pol nu exista. In 21 septembrie 1993 presedintele a ajuns la concluzia ca situatia a devenit intolerabila si a dat un decret pt suspendarea parlamentului. 

Parlamentul a raspuns la randul sau prin demiterea presedintelui BY si numirea in functia de presedinte a lui Alexander Rutskoy.

A urmat o perioada f tulbure in care la un moment dat, la fel ca la noi in 90, s-a pretins ca televiziunea de Stat, Ostankino, a fost atacata de bande ostile presedintelui, ceea ce ne-a aratat noua romanilor, ca exista o scoala bine pusa la punct a provocarilor si distorsionarilor.

Totusi au existat destule forte cu adevarat ostile presedintelui, din cauza deteriorarii  situatiei economice si a nivelului de trai incat BY a recurs, la inceputul lui Octombrie, la atacarea cu tunurile a "Casei Albe", sediul parlamentului rus. 

Imi amintesc si acum cum am vazut la TV tunurile care trageau, dincolo de rau, in acea cladire si cum arata Ruslan Hasbuklatov cand, dupa un asediu care parea ca nu se mai sfarseste, a decisa sa renunte la lupta si sa se predea. Incat am avut nevoie de Wikipedia numai ca de un aide-memoir.

Deci cei care au avansat teoria "loviturii de stat" a schimbarilor nedemocratice, etc, sa faca bine sa isi dea seama ca Romania nu e Rusia, sa schimbe intre ele pozitiile celor angajati in conflictul vecinilor nostri pt a intelege ca la noi a fost taman pe dos, cel care a incercat sa isi impuna cu forta puterea a fost presedintele, nicidecum parlamentul, si sa tina seama si de un factor arhitectonic, presedintele nu poate sa puna tunurile pe CasaPaoporului, pt ca aceasta e prea mare iar parlamentul sau guvernul nu au nici cea mai mica intentie de a pune tunurile pe Cotroceni.
Belyi Dom "CasaAlba" sub asediu
 Boris Yeltsin
Belyi Don "CasaAlba" sub asediu 
Ruslan Hazbulatov


Special Affairs Team TEN---The Doors, The End

M-a tulburat mult acest episod, al treilea, din serialul TEN. Nu ajunge ca toata echipa care se ocupa (cum altfel) cu succes de cazuri destul de ciudate (atmosfera cred ca o egaleaza pe cea din SEVEN, cu Brad Pitt, de exemplu) este cam neobisnuita, cu un politist trecut prin ciur si prin darmon care are talentul de a isi da seama inaintea altora de laturile ascunse ale unui caz, un profesor despre care stiam deja ca are un secret intunecat, care ne este dezvaluit la finalul episodului si ne lasa cam tulburati, un tanar rookie cam aiurit dar talentat si o psiholoaga care munceste enorm ca sa descurce niste ite atat de incalcite incat e greu pt mintea unui occidental sa le patrunda tot rostul (aici serialul nu se deosebeste de celelalte seriale sud-coreene cu tema politista pe care le-am vazut, Bad-Guy si Signs) dar mai si trateaza o tema destul de sensibila pt mine, anume aceea a sinuciderii.

Cred ca destula lume a auzit despre cat de periculos poate fi netul pt persoane care au inclinatii suicidare, dar episodul este un pic mai complex decat se spune in presa pe aceasta tema. Pt ca pune o problema destul de dificila: cand e mai curajos omul, cand are curaj sa termine cu viata sau atunci cand decide ca trebuie sa traiasca indiferent cat de neinduratoare e ea? Sau invers: cand este las, cand nu e in stare sa-si ia singur viata, sau atunci cand, dupa ce o ia pe a altora, nu e in stare sa renunte la a lui?

Ce e cu adevarat cutremurator in episod este faptul ca cel care are un rol destul de important in desfasurarea actiunii este Jim Morisson, solistul trupei Doors, cel care s-a sinucis, si leit-motivul din episod este The End, unul din cantecele care se afla in top "500 (locul 336) cele mai bune cantece din toate timpurile" alcatuit de Rolling Stone. Cantecul este nelinistitor pt implicatile sale, dintr-un cantec care trata despartirea de o iubita a evoluat in mintea cantaretului pana la conotatii freudiene, insistand pe kill, kill, kill.... Si ca sa va tulbur si pe voi, eventualii mei cititori, o sa inserez cantecul in una din variantele cele mai vizionate de pe youtube si o sa copiez si versurile, luate tot de pe youtube, de pe alta versiune de asemenea f vizionata.




This is the end
Beautiful friend
This is the end
My only friend, the end
Of our elaborate plans, the end
Of everything that stands, the end
No safety or surprise, the end
I'll never look into your eyes...again
Can you picture what will be
So limitless and free
Desperately in need...of some...stranger's hand
In a...desperate land
Lost in a Roman...wilderness of pain
And all the children are insane
All the children are insane
Waiting for the summer rain, yeah
There's danger on the edge of town
Ride the King's highway, baby
Weird scenes inside the gold mine
Ride the highway west, baby
Ride the snake, ride the snake
To the lake, the ancient lake, baby
The snake is long, seven miles
Ride the snake...he's old, and his skin is cold
The west is the best
The west is the best
Get here, and we'll do the rest
The blue bus is callin' us
The blue bus is callin' us
Driver, where you taken' us
The killer awoke before dawn, he put his boots on
He took a face from the ancient gallery
And he walked on down the hall
He went into the room where his sister lived, and...then he
Paid a visit to his brother, and then he
He walked on down the hall, and
And he came to a door...and he looked inside
Father, yes son, I want to kill you
Mother...I want to...WAAAAAA
C'mon baby,--------- No "take a chance with us"
C'mon baby, take a chance with us
C'mon baby, take a chance with us
And meet me at the back of the blue bus
Doin' a blue rock
On a blue bus
Doin' a blue rock
C'mon, yeah
Kill, kill, kill, kill, kill, kill
This is the end
Beautiful friend
This is the end
My only friend, the end
It hurts to set you free
But you'll never follow me
The end of laughter and soft lies
The end of nights we tried to die
This is the end

Si pentru ca am vorbit de SEVEN n-o sa pun poze din TEN ci  o sa pun TREI (10-7=3) poze cu Brad Pitt



miercuri, 4 iulie 2012

The Winner takes it all.= Castigatorul ia totul

De cateva ore fredonez intr-una acesta melodie atat de indragita a formatiei ABBA. Sigur, castigatorul ia totul dar:

ATENTIE:

In politica asta nu e bine. Puterea absoluta corupe absolut.

Chiar daca:

The winner takes it all
The loser standing small
Beside the victory
That's her destiny

Castigatorul ia totul
Cel ce pierde ramane mic
In afara de victorie
Vine si destinul.



Abba
The Winner Takes It All Lyrics

Songwriters: ANDERSSON, BENNY GORAN BROR / ULVAEUS, BJOERN K. / KORTNEV, ALEKSEJ ANATOLEVICH

I don't wanna talk
About the things we've gone through
Though it's hurting me
Now it's history
I've played all my cards
And that's what you've done too
Nothing more to say
No more ace to play

The winner takes it all
The loser standing small
Beside the victory
That's her destiny

I was in your arms
Thinking I belonged there
I figured it made sense
Building me a fence
Building me a home
Thinking I'd be strong there
But I was a fool
Playing by the rules

The gods may throw the dice
Their minds as cold as ice
And someone way down here
Loses someone dear
The winner takes it all
The loser has to fall
It's simple and it's plain
Why should I complain

But tell me does she kiss
Like I used to kiss you?
Does it feel the same
When she calls your name?
Somewhere deep inside
You must know I miss you
But what can I say
Rules must be obeyed

The judges will decide
The likes of me abide
Spectators of the show
Always staying low
The game is on again
A lover or a friend
A big thing or a small
The winner takes it all

I don't wanna talk
If it makes you feel sad
And I understand
You come to shake my hand
I apologize
If it makes you feel bad
Seeing me so tense
No self-confidence
But you see
The winner takes it all
The winner takes it all...

I love you so fine

V-am tot povestit ca, gratie unui prieten de pe face book, am descoperit o multime de poezii coreene. Din pacate ele nu au fost trraduse in engleza, sau cel putin nu le-am gasit eu pe net, incat incerc, uneori cu foarte multa greutate, sa le inteleg macar sensul si sa captez sentimentul poetului. Azi am primit o poezie de Yieungyun si, oricat m-am straduit, n-am reusit sa gasesc nici un fel de date biografice, incat nici nu stiu daca e femeie sau barbat, inclin insa sa cred ca e femeie, dupa sensibilitatea deosebita a multelor poezii, cele mai multe cu tema, ca sa zic asa, domestica, facand parte dintr-un ciclu intitulat "Small married life the poet".  Multe din poeziile gasite de mine cu ajutorul lui Tata Google au si imagini f frumoase ca ilustrare, sau chiar cate un cantec. 

Una din ele mi-a atras in mod deosebit atentia, pt ca a fost intr-o perfecta sincronizare cu o poza primita de la o prietena recenta, poza insotita la randul ei de o scurta poezie: 
"Although I cannot see your face
As you flip these poems awhile,
Somewhere from some far-off place
I hear you laughing--and I smile."
(Shel Silverstein; artist: Daines Sherree Valentine)


"Desi nu-ti pot vedea fata
in timp ce frunzaresti aceste poeme
undeva intr-un loc ascuns de lume
Te aud razand-si zambesc"
Poezia coreeana este ilustrata de o imagine (pe care nu pot sa o reproduc aici, va rog insa sa mergeti la situl respectiv,) cu o fata care citeste o carte.

Poezia arata asa:

은 참 고운 내 사랑 

             詩/이응윤

당신은 아나요
내가 사는 겨운 날 들 많지만
지치지 않을 
에레베이트와 에스카레이트가 되어주는
참 고운 내 사랑 당신이 있어 행복해요

당신은 아나요
잠들 때 나를 만져주고
내 마음 느끼도록 포옹하며 
나는 당신의 체향 속 묻히어 
나를 속삭이는 아늑한 밤 속으로 잠들고
고운 내일을 꿈꾸는 
참 고운 내 사랑 당신이 있어 행복해요 

당신은 아나요
때로는 힘든 세상 속에 
지쳐가는 나를 보기라도 하는 날엔
어쩔 줄 몰라, 눈물내고 
나를 웃기는 재주꾼 되어
가슴 차오르는 희망과
새날의 햇살이 되는
참 고운 내 사랑 당신이 있어 행복해요  

*서로 세우는 뜨거운 커플들이었으면
- 작은 부부생활 시인 -
11년 6월 29일   靑 草    作 
si este insotita de un cantec care se asorteaza grozav cu spiritul poeziei, spirit pe care am incercat sa-l captez din atat de imperfecta traducere a lui Google, pe care o s-o copiez atat in engleza cat si in franceza, in romana nu am curaj, pt ca arata absolut oribil, nu ca ar fi mai grozava in celelalte doua...:

My love is so fine

              诗 / yieungyun

You know
I prostrate to buy of me, but
Not wear
Bait and San Jose that Heredia rate is
I love so fine you make me happy

You know
Touch me and I fell asleep.
My heart to feel and embrace
I am in your chehyang muthieo
Whisper to me through the night to fall asleep and cozy
Fine dreams of tomorrow
I love so fine you make me happy

You know
Sometimes difficult in the world
Show me dat tired to even
Overwhelmed with tears, pay
Funny I was a handyman
Hope Chest is eroding, and
The new day's sun
I love so fine you make me happy

- Small married life the poet -
Mon amour est si belle

              / yieungyun

Vous savez
Je me prosterne devant acheter de moi, mais
pas porter
Appât et San Jose que le taux de Heredia est
J'aime bien tu me rends heureuse

Vous savez
Touchez-moi et je me suis endormi.
Mon cœur se sentir et d'embrasser
Je suis dans votre chehyang muthieo
Murmure à moi à travers la nuit pour m'endormir et confortable
Beaux rêves de demain
J'aime bien tu me rends heureuse

Vous savez
Il est parfois difficile dans le monde
Montrez-moi dat fatigué pour même
Accablé par les larmes, payer
Drôle j'étais un homme à tout faire
Hope Chest s'érode, et
Le nouveau jour du soleil
J'aime bien tu me rends heureuse
 

- Petit vie conjugale, le poète -
 
Am trimis imediat noii mele prietene acest link dar ea, din nefericire, nu a putut auzi cantecul, si atunci l-am cautat pe net pt ca, spre rusinea mea, nu am recunoscut vocea dulce a Oliviei Newton-John.  

Si daca tot am cautat cantecul, am cautat si versurile:
Maybe I hang around here
A little more than I should
We both know I got somewhere else to go
But I got something to tell you
That I never thought I would
But I believe you really ought to know

I love you
I honestly love you

You don't have to answer
I see it in your eyes
Maybe it was better left unsaid
This is pure and simple
And you should realize
That it's coming from my heart and not my head

I love you
I honestly love you

I'm not trying to make you feel uncomfortable
I'm not trying to make you anything at all
But this feeling doesn't come along everyday
And you shouldn't blow the chance
When you've got the chance to say

I love you
I honestly love you

If we both were born
In anoother place and time
This moment might be ending in a kiss
But there you are with yours
And here I am with mine
So I guess we'll just be leaving it at this

I love you
I honestly love you
I honestly love you

Poate că stau pe aici
Un pic mai mult decât ar trebui
Amândoi ştim că a trebuit sa merg in alta parte
Dar am ceva să iti spun
Ce nu am crezut vreodata ca am sa spun
Dar eu cred că într-adevăr ar trebui să ştii

Te iubesc
Eu sincer te iubesc

Nu trebuie să răspunzi
O văd în ochii tăi
Poate ca era mai bine sa nu-ti spun
Acest lucru atat de pur şi simplu
Şi ar trebui să realizezi
Ca asta vine din inima şi nu din capul meu.

Te iubesc
Eu sincer te iubesc

Eu nu incerc sa te fac sa te simti inconfortabil
Eu nu încerc să fac absolut nimic
Dar acest sentiment nu vine in fiecare zi
Şi cineva nu trebuie să scape sansa
De a spune ceva, atunci cand are aceasta sansa.

Te iubesc
Eu sincer te iubesc

Dacă noi ne-am fi născut
În alt loc şi in alt timp
Acest moment s-ar putea termina cu un sarut
Dar tu esti acolo cu ale tele
Şi eu aici, cu ale mele
Deci, cred că pur şi simplu o sa le lasam asa.

Te iubesc
Eu sincer te iubesc
Eu sincer te iubesc
No, hai sa incerc sa scot ceva si din porcaria de mai jos de traducere Google a poeziei coreene in romana:
Dragostea mea este atat de fin

              诗 / yieungyun

Ştii
Am culcat la pământ pentru a cumpara de la mine, dar
nu purta
Momeală şi San Jose, care este rata de Heredia
Iubesc atât de bine mă faci fericit

Ştii
Atinge-ma si am adormit.
Inima mea să se simtă şi să îmbrăţişeze
Eu sunt în dvs. chehyang muthieo
Sopteste-mi prin noapte pentru a adormi şi confortabil
Visele fine de mâine
Iubesc atât de bine mă faci fericit

Ştii
Uneori dificil în lume
Arată-mi dat obosit, chiar la
Copleşit cu lacrimi, plata
Amuzant Am fost un om bun
Piept Hope se erodează, şi
Nouă zi de soare
Iubesc atât de bine mă faci fericit

* Stabilirea Cupluri fierbinţi împreună eoteumyeon
- Viaţa mici casatorit poet -
29 iunie 11 靑 草 作
Gata, am pornit sa rostogolesc bolovanul Sisific, asta e varianta mea:

Dragostea mea este atat de fina

              诗 / yieungyun

Ştii
M-am prosternat ca sa cumperi ceva de la mine, dar
nu te momesc  cu San Jose de Heredia (un hotel bine cotat in Costa Rica)
Imi place atât de mult sa mă faci fericit(a???)

Ştii
Atinge-ma si am adormit.
Inima mea să te simtă şi să te îmbrăţişeze
Eu sunt al tau chehyang muthieo(???????)
Sopteste-mi prin noapte pentru a adormi şi confortabil
Sa visez frumos la ziua de mâine
Imi place atât de mult sa mă faci fericit(a)

Ştii
Uneori este dificil în lume
Mi te aratăti cateodata atat de obosit, chiar
Copleşit de lacrimi, asta-i plata..
Amuzant...daca as fi fost un om bun la toate (servitor, argat)
Speranta mi-ar fi pierit din inima, şi
N-as mai fi sperat intr-o nouă zi cu soare
Imi place atât de mult sa mă faci fericit(a)

-
Poetul vieţii micilor  casatoriti-
29 iunie 11 靑 草 作

luni, 2 iulie 2012

"Alo Centrala"

Am cam neglijat sa-mi citesc emailurile de la o vreme. Mai exact nici nu m-am uitat la unele emailuri, si rau am facut. Draguta de Suzeta nu merita sa fiu asa neglijenta cu ea. Mai ales cand imi trimite cate o povestire, cum e cea de mai jos, care m-a emotionat pana la lacrimi:

Pe cand eram copil, tatal meu a facut rost de unul dintre primele telefoane din cartier.Imi aduc perfect aminte de ladita aceea din lemn lacuit, montata in perete. Receptorul stralucitor atarna intr-o parte. Eram inca prea mic ca sa ajung la telefon dar ascultam mereu, fascinat, cum mama mea vorbea cu el.

Apoi am descoperit ca undeva, inauntrul acestui aparat, traia o persoana uluitoare. Numele ei era “Alo Centrala” si nu era nici un lucru pe lumea asta, pe care ea sa nu-l stie. Alo Centrala putea sa-ti spuna numarul oricui si in plus, ora exacta.
Experienta mea, cu acest duh inchis intr-o sticla, a venit intr-o zi cand, in vreme ce mama era in vizita la o vecina iar eu ma jucam la bancul de scule din pivnita, mi-am lovit un deget cu ciocanul. Durerea era teribila si nu era nimeni in preajma care sa-mi arate compasiune. Am umblat in jurul casei sugandu-mi degetul inflamat pana am ajuns la scara.
Telefonul! Am tarat repede un scaun din sufragerie pana in hol, m-am urcat pe el, am scos din furca receptorul telefonului si l-am dus la ureche. “Alo, Centrala!”, am strigat in microfonul care era chiar deasupra capului meu. Un clic sau doua, apoi o voce joasa si clara mi-a ajuns la ureche: “Centrala.”
“Mi-am ranit degetul…” – m-am smiorcait eu in telefon iar lacrimile m-au podidit imediat, acum ca aveam o audienta.
“Mamica ta nu este acasa?”- urma intrebarea.
“Nu este nimeni acasa in afara de mine…”- am bolborosit.
“Iti curge sange?” – m-a intrebat vocea..
“Nu,” – i-am raspuns. “M-am lovit cu ciocanul si acuma ma doare tare rau…”
“Poti sa deschizi racitorul?” – m-a-ntrebat ea. I-am spus ca pot.
“Atunci ia de acolo o bucatica de ghiata si tine-o lipita de degetel,” – spuse vocea.

Dupa aceea am inceput sa chem “Alo Centrala” pentru orice. I-am cerut ajutor pentru lectia de geografie iar ea mi-a spus unde se afla Philadelphia … M-a ajutat si la matematica.. . Ea mi-a spus ca veverita pe care o prinsesem in parc cu o zi inainte, mananca fructe si alune.

A venit apoi o zi in care Petey,CANARUL nostru, a murit.
Am chemat “Alo Centrala” si i-am spus vestea asta trista. Ea m-a ascultat si a inceput sa-mi spuna lucruri pe care de obicei oamenii mari le spun copiilor ca sa-i linisteasca. Am intrebat-o, “De ce se intampla ca pasarile, care canta atat de frumos si aduc atata bucurie oamenilor, trebuie sa se sfarseaca intr-o gramajoara de pene, pe fundul unei colivii?”
Cred ca ea mi-a inteles afectarea, pentru ca mi-a spus incet, ” Wayne , tine minte intotdeauna, ca mai sunt si alte lumi in care se poate canta.”

Alta data la telefon, “Alo, Centrala!”
“Centrala.” – mi-a raspuns vocea cunoscuta. “Cum se scrie cuvantul fix?” – am intrebat-o.

Toate astea se intamplau intr-un mic orasel din zona Pacificului de Nord-Vest. Pe cand aveam noua ani, ne-am mutat la capatul celalalt al tarii, la Boston . Imi lipsea foarte mult prietena mea… “Alo Centrala” ramasese in cutia aceea din lemn de mahon din vechea noastra casa. N-am mai incercat sa fac acelasi lucru cu telefonul modern, stralucitor, din locuinta noua.

Devenisem adolescent dar amintirea acelor conversatii din copilarie m-a urmarit pretutindeni…

Adesea, in momente de incertitudine si neputinta mi-am reamintit acea seninatate si sentiment de siguranta, pe care le-am avut la timpul acela. Am apreciat acum cat de rabdatoare de intelegatoare si buna la suflet trebuie sa fi fost ea, ca sa-si piarda atata timp cu un mic baietel ca mine.
Dupa cativa ani, am facut iarasi drumul catre Vest, de data asta pentru a-mi continua studiile colegiale.

Am aterizat in escala la Seattle . Aveam o jumatate de ora intre avioane. Am petrecut vreo 15 minute la telefon cu sora mea, care locuia aici de o vreme. Apoi, fara sa ma gandesc, am format numarul operatorului din oraselul nostru de bastina si am spus: “Alo Centrala!”

Miraculos, am auzit aceias voce joasa si clara, pe care o cunosteam atat de bine. “Centrala.”
Nu planuisem asta dar m-am auzit spunand: “Poti sa-mi spui cum se scrie cuvantul fix?”
O pauza lunga. Apoi, vocea aceea catifelata mi-a raspuns, “Cred ca degetelul tau s-a vindecat pana acum.”
Am ras, “Deci tu esti, intr-adevar, ” – i-am spus. “Ma-ntreb daca ai idee cat de mult ai insemnat pentru mine la vremea aceea.”
“Iar eu ma-ntreb,” – zise ea, “daca tu realizezi cat de mult au insemnat telefoanele tale pentru mine. N-am avut niciodata copii si asteptam cu bucurie chemarile tale, zi de zi…”
I-am spus cat de mult m-am gandit la ea dealungul anilor si am intrebat-o daca pot s-o mai chem din nou atunci cand voi veni sa-mi vizitez sora.
“Cu placere,” – mi-a spus ea. “Intreaba de Sally.”

M-am intors la Seattle peste trei luni. O alta voce mi-a raspuns la “Informatii” .
Am intrebat de Sally.
“Sunteti un prieten?” – m-a intrebat.
“Da, un foarte vechi prieten… Wayne . ..”
” Imi pare rau sa-ti spun asta,” – mi-a spus ea. “Sally a lucrat doar o jumatate de norma in ultimii ani, pentru ca era bolnava. A murit cu cinci saptamani in urma.”
Inainte de a apuca sa agat receptorul, mi-a spus, “Un minut, ai spus ca te cheama Wayne ?”

“Da.” – i-am raspuns..
“Ei bine, Sally a lasat un mesaj pentru d-ta… L-a scris pe o hartie in caz ca ai sa suni. Ti-l citesc.”
Mesajul ei era: “Spune-i ca sunt si alte lumi in care se poate canta. El va sti la ce ma refer.”
I-am multumit si am atarnat receptorul. Stiam la ce se referea Sally.

Niciodata sa nu subestimezi impresia pe care ai facut-o asupra cuiva.

A cui viata o s-o atingi astazi?

Articol postat pe : asteptandminunile.blogspot.com

duminică, 1 iulie 2012

City Hall---Reglementari pt candidatii in alegeri

Marturisesc cinstit ca nu cunosc cu exactitate care sunt reglementarile pt candidatii nostri in alegeri. Stiu vag ca trebuie sa prezinte niste liste cu semnaturi, ca nu au voie sa fie condamnati definitiv (si dupa cum merge justita in tara noastra, cu viteza melcului sau si mai rau, ca ochii mortului, nu e de mirare ca nu mai stiu in ce localitate a fost ales un primar aflat deja in puscarie, dar care nu e condamnat definitiv, ca Adrian Nastase) si cam atat.

Iata insa ca in Coreea de Sud daca cineva vrea sa fie primar trebuie sa depuna o garantie de 10 milioane de woni (se pare ca la ei denominalizarea mai are de asteptat, poate il imprumuta pe Isarescu al nostru). Bine ca nu ii zice cautiune...oricum, cred ca inteleg pe undeva de ce se cere asta: fiind vorba de un chirias temporar in cladirea respectivei primarii acesta trebuie sa depuna o garatie ca nu strica vreun intrerupator ceva acolo.

Dar stai, ca nu e chiar asa. Odata depusa cererea de inscriere pe lista de candidati respectivul nu se mai poate razgandi decat cu riscul de a pierde banii depusi. Se pare ca nu exista prag electoral, in schimb depozitul va fi returnat candidatului care obtine 15% din totalul voturilor. N-am inteles daca e vorba de totalul celor inscrisi pe listele de alegatori sau doar de cei care se prezinta la vot, inclin sa cred ca a doua varianta e valabila. Ei, asa mai venim de acasa...ce nevoie mai e de prag electoral daca exista cointeresare materiala?

Am mai aflat ceva: daca cineva primeste mita electorala ajunge la inchisoare. I-auzi! Parca si la noi ar exista o asemenea prevedere legala, dar mie si acum imi pare rau ca am fost asa de fraiera si nu am primit pixul pe care aproape ca mi l-au pus in mana oamenii lui Poterash. Deci si la ei se practica punguta de cadouri, ba inca alegatoarele in spe, vanzatoare la piata, au argumentat ca nu se tem ca ajung la inchisoare din cauza ca au primit rujurile oferite de unul dintre candidati, pt ca daca s-ar intampla asa cine ar mai merge la vot? Interesant mod de a judeca, nu e asa?

Nici colectarea de fonduri in sprijinul unui candidat nu e legala in Coreea. Pesemne nici deturnarea de fonduri in acest scop nu e chiar cusher. Dar candidatii au nevoie de bani pt toate cheltuielile necesare: afise, tricourile celor din staful de campanie, cattering, salarii pt cei din staff, etc. Dragalasa de Mi Rae este ingenioasa si rezlova multe din aceste probleme, dar tot are nevoie de un sponsor. Aha, deci sponsorizarile nu ar fi chiar ceva cah. Cam aici am ajuns cu desfasurarea evenimentelor. 

As mai vrea sa consemnez cum s-a autocaracterizat o fosta functioanra publica (civil servant) ca sa inteleaga si ai nostri cam se cere de la ei:

"Am facut sacrificii si am fost loiala tarii mele, facand tot ce am putut pt binele oamenilor, am fost creativa si consttincioasa. La locul meu de munca am fost respectuoasa si credibila si am avut un stil de viata intemeiat pe dreptate si curatenie. Am facut tot ce am putut sa raman credincioasa acestor principii."

Ca respectand aceste principii Boo Mi a ajuns somera e alta mancare de peste. Dar imi pare bine ca Samsooki de la Drama Berans e de parere ca citatul de mai sus ar trebui sapat in piatra si afisat in toate birourile. Amin la asta. Mi -a placut si cum a caracterizat-o Boo Mi pe Mi Rae, explicand de ce se indoieste de succesul ei in alegeri, ma bazez aici pe Drama Beans si nu pe propriile mele notite:

"Mi Rae is too simple-minded, too naïve. She goes around helping anyone and everyone, and she spends all of her time trying to take care of everyone – from taking part-time jobs to donating money to schools, making snacks for the children for their field trips, rice cakes for people having birthdays. And most of all, 365 days out of the year, Mi Rae is never fake; she is always sincere and real. I have never once seen a mayor like that in my whole life."

"Modul de a gandi al lui Mi rae e prea simplut, e prea naiv. Ea alearga de colo-colo ajutand pe oricine is pe fiecare, si isi petrece tot timpul liber ingrijindu-se de fiecare--fie angajandu-se cu program redus ca sa stranga bani sa doeneze pt scoli, fie pregatind gustari pt copiii care merg in excursii, fie facand prajituri de orez pt zilele de nastere ale oamenilor. Si ce e mai important decat orice, 365 de zile pe an ea nu se preface niciodata, este intotdeauna cu adevarat sincera. In viata mea nu am vazut un primar de genul asta."

Drama Beans mai face un serviciu cititorilor in afara de a da citate pe larg din dailoguri (si eu, care m-am chinuit sa le notez de pe ecran, cu carnetelul si creionul in mana, oprind flash playerul si chiar ruland inapoi, si apoi m-am chinuit indelung sa descifrez ce naiba am notat acolo, simtindu-ma din nou ca o tanara studenta in sesiune care are nevoie mare de sora ce stie stenografia ca sa inteleaga ce inseamna hieroglifele notate in timpul cursurilor...e drept ca de data asta am renuntat sa mai fac prescurtari)  si anume ne explica de ce este extrem de important pt o viitoare mireasa (ne cam strica placerea de a afla pe rand ---offfff, in engleza e asa simplu: spoil si gata---ce se intampla) sa faca o buna impresie eventualei viitoare soacre: dupa casatorie nevasta se muta in casa barbatului si se afla sub directa autoritate a acesteia.

Hmm, sigur la ei nu se canta:

Ia-ti mireasa ziua buna
De la tata de la muma
De la frati de la surori
De la gradina cu flori
...................................
Plangi mireasa nu tacea 
Ca astazi e ziua ta
Sa urasti pe tatal tau
Sa iubesti pe socrul tau
Sa urasti pe mama ta
Sa iubesti pe soacra-ta
Sa urasti surorile 
Sa iubesti cumnatele.

Dar hai sa ne intoarcem la alegeri. Din alte dialoguri aflam ca cei care vor sa candideze musai trebuie sa aiba o buna educatie (nu la cei sapte ani de acasa se refera asta, ci la anii in care fundurile respectivilor au frecat cu folos bancile scolilor si facultatilor) si relatii acolo unde trebuie. Ba chiar in alt episoad (eu am ajuns deja la episodul 10, am vazut jumatate din el dar citesc din Drama Beans "deconstructia" episodului 9) Jo Gook explica faptul ca un candidat nu se alege, ci se impacheteaza si se livreaza, asta fac politicienii.

Dragalasa de Mi Rae, discutand cu eroul pozitiv Jung Do ii replica acestuia ca un bun "civil servant" trebuie sa fie in slujba poporului si nu a tarii (asta mi s-a parut cam ciudat) si ca politica inseamna ca cei saraci trebuie ajutati sa duca  o viata mai buna iar cei bogati trebuie incurajati sa dea din ce au celorlalti. Ce mai, vederi pur socialiste, se pare ca in Coreea cam toti cei angajati in industria cinematografica (sau cum sa ii zic, daca e vorba de seriale pt televiziune?) au vederi de stanga.

Ei, si cu ocazia asta iar ma mai aflat cate ceva din istoria moderna a Coreei, si asta pt ca a fost nominalizata Yu Gwan Sun ca un model pt candidata MI Rae. Conform Wikipedia YGS a fost o luptatoare crestina impotriva ocupatiei japoneze. Ea, fiind inca eleva, a organizat un miting de protest impotriva cotropitorilor, miting ce a fost reprimat sangeros, ea ajungand la inchisoare si murind acolo la varsta de 19 ani. Deduc eu de aici ca in istoria recenta crestinii au fost un factor de progres in Coreea, cel putin in ce priveste drepturile oamenilor, dar au platit scump acest lucru.

Fotografiile sunt tot din Drama Beans