Dacă ploaia...

Ultimele două zile au fost foarte întunecate, la propriu. Abia mai vedeam lucrurile prin casă. Și atunci mi-am amintit de poezia lui Paul Verlaine ”Il pleure dans mon Coeur” și de un cântec drag inimii mele, ”Dacă ploaia s-ar opri” al formației Cargo. De câte ori aud acest cântec în capul meu nu sună vocea lui Adi ci aceea a lui Nicu Kempes...

Am decis să fac o postare în care să le combin. Și m-am pus pe treabă. Întâi am făcut ce era mai greu, căutarea pe net a unor poze cu ploaia care să exprime exact starea de spirit produsă de vremea asta nenorocită. Și am găsit tablourile pictorului japonez modern Hasui Kawase.

Restul, căutarea poeziei în franceză și română, a versurilor și cântecului trupei Cargo în cele două interpretări consacrate a fost floare la ureche, Sper să vă placă ce a ieșit.

Il pleure dans mon coeur

Paul Verlaine

Il pleure dans mon coeur
Comme il pleut sur la ville ;
Quelle est cette langueur
Qui pénètre mon coeur ?

Ô bruit doux de la pluie
Par terre et sur les toits !
Pour un coeur qui s’ennuie,
Ô le chant de la pluie !

Il pleure sans raison
Dans ce coeur qui s’écoeure.
Quoi ! nulle trahison ?…
Ce deuil est sans raison.

C’est bien la pire peine
De ne savoir pourquoi
Sans amour et sans haine
Mon coeur a tant de peine !

Paul Verlaine
Romances sans paroles (1874)

*******************
Plânge în inima mea...

Il pleut doucement sur la ville -
Arthur Rimbaud

Plânge în inima mea
Cum plouă peste oraş;
Ce-i tristeţea aceasta grea
Răul ce inima-mi ia?

O, dulce murmur de ploaie
Pe acoperişe şi-n zare!
În inima ce se îndoaie,
O, cântecul, murmur de ploaie!

Plânsul noimă nu are
În inima ce mi se frânge.
Ce? Nici o trădare?
Jalea noimă nu are.

Un chin e fără măsură
Să nu ştii de ce,
Fără iubire şi ură,
Suferi peste măsură.

poezie clasică de Paul Verlaine din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Lucian Blaga

********************
https://youtu.be/jMfYWWww_D8

IL PLEURE DANS MON COEUR - PAUL VERLAINE

********************
Cargo – Dacă ploaia s-ar opri

Dacă pleci, uşa nu o mai închide
Sper să treci poate mâine pe aici
Te petrec şi mă uit la tine
Parcă pierd ceva din mine
Zău, îmi e greu

Poate dacă ploaia s-ar opri
Şi din cer n-or să mai cadă lacrimi
Stele ar răsări, tu ai veni
Supărat sunt, Doamne, iar
Stau în cârciumă să-mi înec amarul
Beau şi te aştept, până la zi

Plouă încet, încet
Plouă şi-mi este dor, de ochii tăi căprui,
Să mor, îmi e dor

Te aştept să te întorci din nou la mine
Chipul tău şi de ochii tăi mi-e dor
Poza ta din sertar o scot
Nu mă uit la ea, nu pot
Zău, îmi e greu

Poate dacă ploaia s-ar opri
Şi din cer n-or să mai cadă lacrimi
Stele ar răsări, tu ai veni
Supărat sunt, Doamne iar
Stau în cârciumă să-mi înec amarul
Beau şi te aştept până la zi

Poate dacă ploaia s-ar opri
Şi din cer n-or să mai cadă lacrimi
Stele ar răsări, tu ai veni
Supărat sunt, Doamne iar
Stau în cârciumă să-mi înec amarul
Beau şi te aştept până la zi

Plouă încet, încet,
Plouă şi-mi este dor, de ochii tăi căprui
Să mor, îmi e dor

”Piesa "Dacă ploaia s-ar opri" a trupei Cargo este considerată cea mai frumoasă melodie de dragoste românească, potrivit rezultatelor unui chestionar online postat pe www.mediafax.ro.”

https://youtu.be/-tLO5-hchMY

Cargo-daca ploaia s-ar opri-(live-Kempes-ultimul-concert)

https://youtu.be/1eNFkzXEHUE

Cargo versiunea de după plecarea lui Kempes

Tablouri de Hasui Kawase

 Hasui KAWASE, Evening Shower, Teradomar, 1921

 Hasui KAWASE, Rain at Miekawa, Soshu, 1932

Hasui KAWASE, Rain at Omiya, 1930 

 Hasui KAWASE, Shirozaki, Tajima, 1924

 Hasui KAWASE, Shirozaki, Tajima, 1924

 Hasui KAWASE, Spring Rain at Sakurada Gate, Tokyo, 1952

 Hasui KAWASE, Spring Rain at Shiba Park, 1921

Hasui KAWASE, Suhara in Kiso, 1925 

Hasui KAWASE, Tochinoki Hot Springs, 1922 

 Hasui KAWASE, Zentsuji Temple in Rain, 1937

Hasui KAWASE. Rain at Okutama River, ca. 1930

Noaptea Muzeelor 20 Mai 2017 MUZEUL NICOLAE MINOVICI

Anul acesta Noaptea Muzeelor a urmat unei excursii în Bulgaria, la Balcik, Ferma de Midii Dălboca, Capul Caliacra și Tyulenovo, toate într-o singură zi. A fost frumos dar foarte obositor nu numai pentru mine, dar și pentru alte turiste mai tinere. Câteva zile mai târziu am făcut o altă excursie, de  data aceasta mai aproape de casă și mult mai scurtă, doar câteva ore, la Grădina Botanică unde tocmai a înflorit Liriodendron Tulipifera, adică Arborele cu lalele.

Se înțelege că, nemaifiind tânără, atunci când mi-am făcut planul pentru Noaptea Muzeelor am decis să merg la cele două muzee de lângă Fântâna Miorița și Gara Băneasa., urmând să decid dacă mai vizitez și alte obiective în funcție de starea picioarelor mele. Am plecat destul de devreme, știind că Muzeul de Artă Medievală se deschide la ora 16:00, dar pentru fix atunci când voiam să plec a început ploaia am plecat ceva mai târziu, tot pe ploaie, dar în Nord deja nu mai ploua. 

Am ajuns în jur de 18:00, numai bine ca să văd întâi Muzeul de Artă Populară.Mă așteptam la altceva. Abia a doua zi am citit că pozele făcute unor exponate nu prea artistice erau de fapt tatuaje pe piele de om, conservate la Muzeul Institutului de Medicină Legală Mina Minovici. Unul din motivele pentru care l-am urât pe Ceaușescu este acela că, în zelul demolator, a distrus și clădirea acestui institut, aflată pe Splaiul Dâmboviței, aproape de actualul magazin ”Unirea”.

Când am ieșit de la cel de al doilea muzeu era deja seara târziu dar parcă aș mai fi mers și altundeva, dar primul autobuz în care m-am urcat, fără număr afișat și cu doar câțiva călători pe care îi puteam număra pe degetele de la o mănă a mers la capătul lui 41. Am decis că asta a hotărât hazardul spre binele meu și m-am îndreptat spre casă, admirând un minunat apus de soare printre norii negri, amenințători.

”Cunoscută și sub numele de Vila Minovici sau Vila cu clopoței, clădirea a fost construită între anii 1905-1906 la inițiativa doctorului Nicolae Minovici, cu sprijinul arhitectului Cristofi Cerchez, fiind una dintre primele construcţii în stil neoromânesc din Bucureşti. Clădirea era înconjurată de o splendidă grădină, la amenajarea căreia a contribuit şi sculptorul decorativ Wilhelm August von Becker, între anii 1911-1913.
Deschis publicului în anul 1906, Muzeul de Artă Populară Dr. Nicolae Minovici a fost primul muzeu bucureştean de artă populară. În anul 1937, Nicolae Minovici a donat colecţia sa, alături de proprietatea aferentă, Comunei Bucureştilor.
Muzeul Nicolae Minovici găzduieşte expoziţiile:
• „Fraţii Minovici – pionierat medical şi univers spiritual”, care poate fi vizitată până pe data de 25 iunie 2017
• „Semne și simboluri - Viziuni apophenice în domeniul fractalic” (sala de conferințe), deschisă până pe data de 28 mai 2017

Muzeul Nicolae Minovici este parte a Muzeului Municipiului Bucureşti – un complex muzeal amplu, de importanță națională, cu un patrimoniu diversificat şi numeros, reprezentativ pentru dezvoltarea oraşului Bucureşti.”

https://www.muzeulbucurestiului.ro/muzeul-nicolae-minovici-noaptea-muzeelor.htm

Acestea sunt fotografii din exteriorul vilei și din livadă. Pentru că Muzeul Prof. Dr Nicolae Minovici se cheamă Muzeul de Artă Populară hai să vă arăt și exponate de artă populară. Așa cum se întâmplă la fiecare obiectiv din Noaptea Muzeelor, cred că ni s-a prezentat numai o mică porțiune din muzeu, cât să ne deschidă apetitul și să dorim să revenim ca să vedem și restul.

Acestea au fost obiectele de artă populară pe care le-am fotografiat. Am fost dezamăgită că erau atât de puține și de modul în care au fost aranjate dar probabil la o vizită cu plată se pot vedea mai multe.

Icoane.

EXPOZIȚIA „FRAŢII MINOVICI – PIONIERAT MEDICAL ŞI UNIVERS SPIRITUAL

”Realizată în parteneriat cu Institutul Naţional de Medicină Legală „Dr. Mina Minovici” şi cu sprijinul Institutului de Antropologie „Francisc Rainer” – Academia Română, expoziția este dedicată activității pionierilor medicinei și farmacologiei bucureștene, Dr. Mina Minovici, Dr. Nicolae Minovici și Dr. Ștefan Minovici. În expoziție sunt prezentate, pentru prima oară, exponate din muzeul didactic de anatomie patologică al Institutului Național de Medicină Legală „Dr. Mina Minovici”, cum ar fi colecția de tatuaje umane realizată de Mina și Nicolae Minovici încă din secolul al XIX-lea. Patru dintre acestea sunt identificate în premieră datorită unui studiu de caz al profesorului Francisc I. Rainer, realizat la mijlocul anilor 1920, prezentat și în expoziție. Sunt expuse trusa medico-legală care a aparținut dr. Nicolae Minovici, microscopul folosit de frații Minovici în practica lor medico-legală, dar și numeroase documente legate
de activitatea lor științifică.

Alte prezențe medicale de renume – cum ar fi Victor Babeș și Gheorghe Marinescu – completează povestea fraților Mina, Nicolae și Ștefan Minovici.”

https://www.muzeulbucurestiului.ro/muzeul-nicolae-minovici-noaptea-muzeelor.htm

Mărturisesc că nu m-am documentat înainte de a merge la vilele de lângă Gara Băneasa. De aceea am trecut foarte repede peste materialele din vila Nicolae Minovici și nu am dat deloc atenție la ce scria sub pozele din acest mini-album. Abia ieri, mergând în vizită la o prietenă care fusese în Muzeul Prof. Dr Nicolae Minovici am aflat că acolo erau pe vremuri, când a vizitat ea muzeul, și niște tatuaje.

Noroc că am făcut câteva poze, dar nu sunt sigură că acestea erau toate cele expuse, am crezut că sunt niște schițe stângace pe hârtie. Am dat un search pe Google și am găsit un articol foarte interesant din Jurnalul.ro din care am extras fragmentul despre tatuaje. Vă recomand insistent să citiți tot articolul, este foarte interesant.

TATUAJELE

In veacul al XIX-lea a fost o "explozie" a numarului de tatuaje, dar si a diversitatii simbolurilor. Nicolae Minovici a tratat subiectul in 1898. 

Lucrarea "Tatuajurile in Romania" a fost teza sa de licenta si este inca de referinta pentru medicina romaneasca. Pe langa caracterizarea personajului - mediul de provenienta, Minovici a inteles importanta tatuajului in cazul recunoasterii unui cadavru. Persoanele care stapaneau arta tatuajului la 1898-1900 in Bucuresti erau in majoritate de origine straina: in mare parte erau greci Din 66 de persoane amintite, 56 erau straini! Printre delincventii nostri "nu am putut gasi decat trei tatuajuri de acestea, din care unul la un individ la care obscenitatea reprezentata prin nudul amantei sale facea un mare contrast cu cadavrul fiului sau". Unul dintre tatuaje, aflat pe pectoralii unui detinut, reprezinta cuplul regal al Romaniei: Carol I si Elisabeta. Minovici a colectionat tatuajele pe care le "decupa" de la cadavrele pe care le autopsia si acestea se gasesc astazi la Muzeul Institutului de Medicina Legala.

http://jurnalul.ro/special-jurnalul/mostenirea-uitata-a-familiei-minovici-58804.htm

Obiecte Decorative expuse în Muzeul de Artă populară Prof. Dr. Nicolae Minovici. Cea mai mare parte din exponate a constat în fotografii sepia care au arătat cum a fost organizat muzeul, precum și imagini din locuință. Eu am selectat doar câteva, care mi s-au părut că sunt mai semnificative.

Mie și sobele mi s-au părut opere de artă.

Doamna de la intrare mi-a recomandat insistent să merg la muzeul de alături, de Artă Medievală sau Artă Veche Apuseană ca să văd ”Capul de copil” al lui brâncuși. Dacă interiorul muzeului N. Minovici m-a cam dezamăgit muzeul următor, care ține de Academie, mi-a produs o adevărată încântare. Dar despre asta în alt articol.