Viața la Țară. În Japonia.

Am citit ceva foarte interesant despre Japonia și diferit de situația din Coreea, dar mai ales din România. 

Prietenul meu Lee Yang Hun a vizitat Japonia de mai multe ori și a observat că satele lor sunt departe de a fi părăsite sau într-o stare deplorabilă. El face comparații cu Coreea de Sud dar comparația e valabilă și pentru România.

Iată traducerea eseului lui pe care o fac după traducerea lui Google în engleză a textului original în coreeană

”De nu sunt case părăsite în Japonia?

Când am mers la țară înJaponia nu era nici o casă ruinată.

Iatăconcluziile la care  am ajuns după observațiile făcute de mai multe ori timp de câteva zile.

1. E OK să trăiești la țară în Japonia. Nu e o nenorocire ca în Coreea.

2. Condițiile în care se face educație în zona rurală nu sunt rele.
Intervin în mod activ conducerea școlii și guvernul. Sunt profesori excelenți la țară. De aceea există examene la liceu.

3. Rețeaua feroviară este conectată la fiecare colț al țării și nu există disconfort în trafic ca în Coreea. Mulți nici nu au mașină. (nu au nevoie)

4. Fetele japoneze nu evită să se căsătorească la țară.

5. Companiile importante sunt distribuite în mod aproape egal în țară, fiind afiliate între ele. 

6. Administrația locală și tot ce ține de ea e angajată în activități care să îmbunătățească toate condițiile în mediul rural. 
În special șefii administrativi nu văd provinciile ca pe trepte pentru avansarea în politica centrală.

7. Condițțile de locuit în orașele japoneze sunt precare și de aceea se preferă să se locuiască la țară.

8. În ariile rurale au avut succes metodele de avangardă, turism, cultivarea de produse agricole curate (ecologice, aș zice eu)

9. Absolvenții de liceu merg la colegiu și moștenesc afacerile în cumpărarea de case, magazine locale, sau electronice pentru locuințe.
Rata de admisie în colegiile de patru ani este de o treime față de cea din Coreea. 

10. Funcționarii publici sunt competenți și curați (necorupți)

11. Chiar și întreprinderile mici și mijlocii garantează sevriciu stabil și pensie pe viață. 
Administrația monitorizează cu grijă asta.

12. Pe cât posibil nu permit muncitori străini. Nici scurtături.  

Why is there no empty house in Japan

When I went to the Japanese countryside, there was no house just before the collapse like we did.
This is the conclusion I have gained from observing many times over several days.

1. It's ok to live in the countryside. It is not completely devastated like Korea.

2. Educational conditions in rural areas are not bad.
The school board and the government actively intervene. There are many excellent teachers in the countryside. This is why there are still high school examinations.

3. The railroad is connected to every corner of the country and is not a traffic discomfort like Korea. I do not even have a car.

4. Japanese girls do not avoid marrying in the countryside.

5. The chaebol enterprises are almost evenly distributed in the countryside, one company affiliated to each other.

6. Branches, markets, and formalities of the prefectural municipal government, the head of the administrative agency, actively engage in activities to improve conditions in rural areas.

Particularly, regional leaders do not regard the provinces as a stepping stone to advance into the central politics

7. Housing in Japan is poor and the country house is preferred

8. Pioneering in rural areas, tourism, and cultivating clean agricultural products, has been successful in rural areas.

9. Young Japanese high school graduates go to college and inherit their own businesses in homebuyers, local shops, or home appliances.
The rate of admission to regular four-year colleges is one-third of that in Korea

10. Public officials are clean and competent.

11. Even small and medium-sized enterprises in rural areas are guaranteed lifetime retirement with stable employment. The administration thoroughly monitors this.

12. Do not allow foreign workers as much as possible. Dismiss a shortcut

Translated by Google.”

Ce ziceți ne mutăm în Japonia? Ups, punctul 12 e descurajant. Eh, de am putea întroduce mentalitatea japoneză la noi (cea despre condițiile de trai, coeziunea, modestia și respectul) ce bine ar fi. Un vis frumos, o utopie.

Iată și textul original în coreeană. 

일본에 왜 빈집이 없는가?

일본 시골에 다녀 보니 우리처럼 완전히 붕괴 직전의 집은 없습니다.
제가 여러 번에 걸쳐 여러 날 다니면서 유심히 관찰하여 얻은 결론은 이렇습니다.

1. 시골이 살기 괜챦다. 한국처럼 완전 황폐화되어 있지 않다.

2. 시골의 교육 여건이 나쁘지 않다.
교육청과 정부가 적극 개입한다. 우수교사들이 시골에도 많다. 이는 고교시험이 남아 있는 까닭도 있다.

3. 철도가 시골 구석구석까지 연결되어 한국처럼 교통 불편이 아니다. 자가용 없어도 산다

4. 일본 처녀들이 시골에 시집 가기를 기피하지 않는다.

5. 재벌 기업들이 전국 시골에 정(면) 단위로 산하 기업 1사씩 거의 골고루 배치되어 있다.

6. 행정기관의 장인 현시정(縣市町)의 지사, 시장, 정장이 시골 거주 여건 개선을 위해 적극적으로 활동 개입한다.
특히 시장 등 지역지도쟈들이 지방을 중앙정계로 진출하는 징검다리로 여기지 않는다

7. 일본의 주택공급 여건이 나빠 시골집도 선호된다

8. 시골툭산품, 관광, 청정농산물 재배 등 다양한 활로 개척이 농촌에서 성공을 겨두고 있다.

9. 일본 고졸 청년 처녀들은 대학에 가지 얺고 내고장 기업이나 지역 상점 취업 또 가전의 자영업을 계승한다.
정규 4년제 대학 진학율은 우리나라의 1/3 수준이다

10. 공무원들이 깨끗하고 유능하다.

11. 비록 시골 중소기업이라도 취업의 안정과 함께 평생 정년이 보장된다. 행정이 이를 철저히 감시한다.

12. 외국근로자들을 가능한한 들이지 않는다. 편법을 배격한다

Am preluat și pozele puse de el

Sondaj

O prietenă dragă de pe facebook m-a rugat să răspund la niște întrebări pe care le va folosi într-un articol viitor. Ea are talent la scris și sunt sigură că va ieși un articol bun. M-am gândit că nu ar fi rău să extrag de pe postarea ei răspunsurile mele la întrebări și să le public aici. Am să subliniez întrebările.

1.Am trecut prin comunism şi am înţeles că democrația se câștigă greu și se pierde foarte ușor. Unii nu știu ce să facă cu ea, alții se lipsesc bucuros pentru ca să aibă mațul plin.

2. Pentru mine e important să fie dreptate, dar e atât de greu! De zeci de mii de ani, de când din hoarda preistorică s-au ridicat unii mai presus decât ceilalți dreptatea a început să fie apanajul lor, al celor care conduc.

3. Nu pun botul la demagogia PSD pentru că am încă vie în minte propaganda comunistă și nu sunt în stare să găsesc mari deosebiri între cele două feluri de propagandă. Sigur, orice fel de propagandă, chiar și cea ecologistă, e în stare să ocolească adevărul, dar cea comunistă cu urmașa ei, cea pesedistă, ocolește atât de mult încât adevărul uneori nu se mai zărește nici măcar undeva, în depărtare.

4. Sper ca cei care vin după generația mea să nu se mai preocupe așa de mult de satisfacerea nevilor materiale cum am fost noi obligați de comuniști, să nu mai arunce vina pentru derapările de la democrație spre străini, și să dea dovadă că sunt în stare să se ocupe și de principii. Cu o floare nu se face primăvară dar cu câteva sute de mii da, chiar dacă afară e ger, vânt, zăpadă și primăvara pare extrem de departe.

În ce îi privește pe cei de la Cotroceni, să nu uităm că unii au avut privilegii până în 89 (sau li s-a părut că le au) și cred, pesemne sincer, că PSDului chiar îi pasă de ei...Nevrând să fie informați preiau, poate și din lene intelectuală (sau lipsa capacității de a face analize) pe nemestecate tot ceea ce zice propaganda partidului care se vrea și deja se crede partid-stat, precum partidul comunist. Nu degeaba se plâng ei că au copiii în Piața Victoriei.

Imagini de pe net cu lanternele mobilelor aprinse în Piața Victoriei în 5 Februarie 2017 la cea mai mare manifestație de la Revoluție până acum. Mi-e tare teamă că cei de la PSD vor face o mărșăvie astfel încât toate protestele să fie zadarnice. Sunt în stare.

Andrea Del Castagno San Giuliano e il Redentore (St Julian and the Redeemer)

Caut de mult tabloul acesta dar uitasem numele pictorului precum și numele tabloului. Am căutat de multe ori St Julian and Jesus dar nu îl găseam. Abia astă seară, când am văzut tabloul postat de David Woogon Jung cu ”Tânărul David și capul lui Goliath” de Andrea Del Castagno mi-am dat seama că el e autorul pe care-l uitasem, deși îmi plac foarte mult puținele tablouri pe care le-am găsit pe net.

ANDREA DEL CASTAGNO The Youthful David c. 1450

Văzusem o poză alb-negru în cartea lui George Oprescu despre Renaștere dar nici cartea nu am mai găsit-o în bibliotecă. E adevărat că cele mai bune cărți le-am împrumutat de la Biblioteci publice sau, mai rar, de la prieteni, dar cărțile de artă le-am purtat după mine la toate gazdele pe unde am stat de la sfârșitul facultății până când m-am căsătorit.

Până am avut acces la internet nici vorbă să aflu ce povestește Andrea Del Castagno în acest tablou. Chiar și așa, până nu mi-a dat prin cap să caut în italiană nu am găsit nimic despre conținutul tabloului. Am găsit în schimb că există mulți sfinți numiți St Julian (Santo Giuliano) 

• Julian of Antioch (died 305), venerated as a Christian martyr of the fourth century
• Julian of Norwich (1342–1416), one of the greatest English mystics
• Julian of Toledo (642–690), Roman Catholic but born to Jewish parents
• Julian the Hospitaller, legendary Roman Catholic saint
• Julian of Le Mans (died 3rd-century), venerated as first bishop of Le Mans
• Julian of Cuenca (1127–1208), bishop of Cuenca, Spain
• Julian of Antinoe, see Julian and Basilissa
• Julian, brother of Julius of Novara
• Julian, companion of Lucian of Beauvais
• Quintian, Lucius and Julian (died 430), African martyrs

Am să copiez din wikipedia povestea în italiană după ce o să vă spun că acest sfânt a trebuit să facă o grea penitență până să vină Iisus să îi răscumpere greul păcat de a-și fi ucis proprii părinți în somn, fiind îndemnat la această atrocitate de un diavol travestit. 

Andrea  Del Castagno ne arată cum după multele rugăciuni de iertare făcute în pustnicie Iisus se îndură de el și, trimitând un nor de fum din gura lui către păcătos îi răscumpără marea și greaua greșeală. 

”Il tema dell'opera è il pentimento di Giuliano, dopo il tragico errore di aver ucciso i propri genitori nel sonno, per colpa di un equivoco suggerito da un diavolo travestito. La redenzione è evidenziata anche dalle iscrizioni, che sottolineano la preghiera e l'eremitaggio di Giuliano (rispettivamente a destra e sinistra) e il perdono di Cristo, con una specie di fumetto che parte dalla sua bocca e discende verso il santo. L'iconografia è inconsueta e non se ne conoscono le ragioni della scelta. La studiosa Horster la mise in relazione con un codice già all'Annunziata, datato 1373-1390, dove si trova la stessa frase sul pentimento di Giuliano.

Lo sfondo montagnoso è stato messo in relazione con l'Appennino nei pressi del Monte Falterona, da dove era originario Andrea.”

Mărturisesc că inițial am crezut că Impăratul Iulian Apostatul, cel care a prigonit groaznic creștinii după ce a răposat Împăratul Constantin s-a pocăit și a căpătat iertarea de la Iisus, dar nu a fost așa. 

Am fost foarte impresionată de blândețea feței lui Iisus, mai ales în poza alb-negru.

Ei, dar cine caută, găsește. Căutând o poză alb-negru a tabloului lui Andrea Del Castagno am găsit altă poveste despre Sfântul Iulian, de data asta în engleză. E încă mai frumoasă decât cea atașată tabloului. Am găsit-o într-un blog publicată cu ocazia zilei St Julian din Belgia.

Zice povestea ca St Julian s-a  născut în Belgia și era vânător, vânând mai ales cerbi. Într-o zi un cerb mare i-a spus ”te rog să nu mă împuști, să știi că într-o zi îți vei ucide părinții” Speriat de această profeție a plecat de acasă și a hoinărit prin Belgia, fără să mai ia legătura cu părinții. 

S-a însurat cu o tânără numită Margerita (Margareta) și au trăit fericiți. Dar părinții erau neconsolați că nu știu nimic de el și au început să-l caute. Până la urmă au găsit casa și nevasta și, pentru că erau foarte obosiți, le-a propus să doarmă în patul conjugal.

Un om gelos pe fericirea celor doi i-a ținut calea lui Iulian când venea de la vânătoare și i-a spus că nevasta îl înșeală. Furios a intrat în casă și când a văzut că sunt două persoane în pat a scos sabia și hârști, le-a tăiat capul. Dar nu mică i-a fost mirarea când și-a văzut nevasta afară, bucuroasă nevoie mare că i-au venit părinții.

Realizând ce a făcut a plâns și a tot plâns. Atunci pe loc a decis să-și dedice viața ajutând pe cei săraci și bolnavi și chiar a construit un spital. Știa că nu e el de vină pentru păcatul pe care l-a comis dar voia să-și răscumpere fapta.

Într-o noapte a auzit un om bolnav plângând afară. La dus la spital dar deodată fața bolnavului a devenit foarte strălucitoare și a auzit ”Păcatul tău a fost iertat”
Sfântul Iulian este patronul vânătorilor, al administratorilor de spitale, surorilor medicale (asistente și asistenți) doctorilor și a tuturor celor ce au grijă de bolnavi.

Iată textul în engleză:

Born in Belgium, St Julian was a hunter, mostly hunting deer. One day he saw a big deer who spoke to him, and told him ‘Please do not shoot me – remember that one day you will kill your own parents.’ Fearing this terrible fate of his, Julian left home and wandered around Belgium, not informing his parents of his whereabouts. He got married to his wife Margerita and lived happily in a small town.

Distraught and heart-broken, his parents started searching for him, and eventually reached the town where he was living. They found his house and his wife greeted them kindly and since they were tired, she let them sleep in her own bed. Another man, jealous of Julian and his wife, met Julian on his way back from hunting and told him that his wife was sleeping with another man.

Furious and disappointed, Julian went inside his house and found the two people sleeping in his bed, and without any thought, took his sword and decapitated them. A bigger surprise greeted him when he went outside and met his wife coming towards home with a big smile to tell him of the good news that his parents were home. Realizing what he had done, Julian cried and cried and was inconsolable.

He decided there and then to dedicate his life to help the poor and the sick, and even built a hospital to care for the sick in the area where he and his wife lived. He had to redeem himself of the sin of parricide that he had committed. He knew it wasn’t his fault, but still wanted to amend of his mistake and devoted his entire life to help the sick.

One day he heard the cry of a sick man, and went out in the middle of the night to save him. He cared for him in his hospital, but all of a sudden the man’s countenance turned very bright and told Julian “your sin has been forgiven.” St Julian is known as the patron saint of hunters and hospitaliers, as well as doctors and nurses and those who care for the sick.

Jesus and St Julian, the Redeemer and the Redeemed