Constantin Virgil Gheorghiu

Am un șoc...Am citit un interviu (http://www.list.or.kr/node/574) al unui eminent, excepțional savant, scriitor și critic coreean pe care l-a prezentat David woogon jung într-o postare foarte interesantă, cu citate care dau de gândit. unul din domeniile în care s-a făcut remarcat este semiotica, știința care se ocupă de semne și simboluri, dar și existențialism și structuralism, curente depre care am aflat în anii de dezgheț cultural ai deceniului șapte în secolul trecut...

Am șă copiez acel fragment din interviu care m-a șocat, o să spun imediat de ce.

” You played a key role in founding Munhaksasang, a leading Korean literary magazine. You actively introduced internationally renowned literary figures such as Alain Robbe-Grillet, Eugène Ionesco, and Constantin Virgil Gheorghiu through special features.”

M-a șocat faptul că nume ca Alain Robbe-Grillet și, bineînțeles Eugène Ionesco îmi sunt familiare în timp ce despre Constantin Virgil Gheorghiu mărturisesc cu umilință că nici măcar nu am auzit vreodată...

Am folosit imediat Google Search și iată ce am găsit în Wikipedia (https://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Virgil_Gheorghiu)

Constantin Virgil Gheorghiu, (n. 15 septembrie 1916, Valea Albă, Comuna Războieni, Neamț, în Moldova, România - d. 22 iunie 1992, Paris, Franța) a fost un diplomat român interbelic și un jurnalist, romancier, poet și preot român din exil postbelic.

Am fost impresionată de lista de cărți publicată în articol

Iată câteva din cărțile publicate de Constantin Virgil Gheorghiu:

• Taraful de noapte roman (Ed. Fortuna)
• Viața de toate zilele a poetului, poezie (1939);
• Caligrafie pe zăpadă, poezie (1940)
• Ceasul de rugăciune, poezie (1942)
• Ard malurile Nistrului (1941) - reportaje de pe front din timpul războiului de eliberare a Basarabiei și Bucovinei, folosite mai târziu de Marin Preda, ca sursă documentară, în romanul „Delirul”
• Tatăl meu, preotul care s-a urcat la cer (1965, Paris și 2003, Sibiu)
• Perahim - Rendez-vous à l'infini
• La Vingt-cinquième heure (în română Ora douăzeci și cinci / Ora 25 / A douăzeci și cincea oră), roman (ecranizat în 1967, rolul principal este jucat de Anthony Quinn)
• De la vingt-cinquième heure à l'heure éternelle (De la al 25-lea ceas, la momentul eternității),
• La Seconde Chance (1952)
• Les Sacrifiés du Danube (1957)
• La Maison de Petrodava (1961)
• Les Immortels d'Agapia (1964)
• Dieu Paris (1964)
• L’oeil américain („Ochiul American”) (1972) roman de acțiune, suspans, politică-ficțiune și gândire geo-politică. Editura Plon.
• Memorii (1990), tradus în limba română de Sanda Mihăescu-Cârsteanu. În Memorii, Constantin Virgil Gheorghiu prezintă un aspect inedit, de exemplu se referă la pogromul împotriva evreilor bucureșteni în timpul revoltei legionare:
• Omul care călătorea singur (Ed. Sophia, 2010)^[1] - după romanul Ora 25, care îl consacra definitiv în lumea liberă, descoperirea unei opere apărute în timpul războiului, favorabilă redobândirii Basarabiei, îi va aduce autorului o serie de atacuri violente în presa occidentală, care îl acuza, neîntemiat, de antisemitism. Își va explica atitudinea într‑un nou roman – Omul care călătorea singur.

A publicat un poem dedicat mitului tatălui și, după o vreme, a fost acuzat că ar fi plagiat un poem al lui Virgil Carianopol. Numai că el publicase poemul cu câteva luni înaintea lui Virgil Carianopol. Totuși nu a fost posibil să-și dovedeasca nevinovăția, pentru că Virgil Carianopol era legionar și presa legionară nu admitea că un membru al Legiunii ar putea să facă un act necinstit.

Flori de mucegai...Poezie și artă fotografică

Poezia care urmează nu am învățat-o în școală. Am învățat doar că volumul cu același nume a fost promotorul ”esteticii urâtului”. Hmmm...proletcultiștii nu au avut pesemne niciodată destulă mâncare care să apuce să producă incriminatele flori, pe care vi le ofer spre vizionare acum..

Lasă că nici eu nu mă pot lăuda că aș fi avut această nesănătoasă intenție dar dacă s-a întâmplat am profitat de ocazie și le-am folosit ca ilustrații la poezie.

Flori de mucigai

de Tudor Arghezi

Le-am scris cu unghia pe tencuială

Pe un părete de firidă goală,

Pe întuneric, în singurătate,

Cu puterile neajutate

Nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul

Care au lucrat imprejurul

Lui Luca, lui Marcu si lui Ioan.

Sunt stihuri fără an,

Stihuri de groapă ,

De sete de apă

Si de foame de scrum,

Stihurile de acum.

Cand mi s-a tocit unghia îngerească

Am lăsat-o sa crească

Si nu mi-a crescut -

Sau nu o mai am cunoscut.

Era întuneric. Ploaia bătea departe, afară.

Si mă durea mâna ca o ghiară.

Neputincioasă să se strânga

Și m-am silit să scriu cu unghiile de la mâna stângă .

Ca să nu mor proastă (pe vremea mea nu erau la modă referate savante despre opere literare, care trebuie citite eventual cu dicționarul) am copiat dintr-un referat scris cu un limbaj foarte elevat definiția ”Esteticii Urâtului”

ESTETICA URATULUI-o doctrina estetica ce promoveaza utilizarea unor termeni din sfera cotidianului si a banalului ,termeni ce prezinta categorii negative precum uratul, grotescul,trivialul, bufoneria.Oximoronul din titlul poemului-flori de mucigai-reprezinta asocierea a doi termeni opusi ,floarea sugerand puritate,mucegaiul invocand putrefactia.Utilizarea acestui oximoron vine sa completeze optiunea lui Arghezi pentru estetica uratului.

http://www.referatele.com/referate/noi/romana/arghezi-flori-de-muc121514211112.php

Cât de oximoronice sunt florile de mucegai din pozele mele puteți judeca și singuri.