duminică, 15 noiembrie 2015

Nu te apropia de mormântul meu plângând în hohote

Căutând să văd ce au mai postat prietenele mele de pe listă am găsit la una din America Latină o poezie emoționată. Cum mi-e obiceiul am căutat autorul, dar nu am găsit cine a scris exact acele versuri, în schimb am găsit poezia originală și autoarea ei.

Poezia din poză e în spaniolă, cum veți vedea imediat (am și tradus-o în română) dar poezia originală a apărut atât pe You Tube cât și în alte surse drept o incantație amerindiană...Deci am găsit un plagiat parțial, o poezie unică prin sensibilitatea și mesajul pe care le conține și o atribuire falsă. 


Cum zic englezii, enjoy, sau, pe românește ”saltă și te bucură....”


No te acerques a mi tumba
sollozando, no estoy ahí…
Estoy en el viento que te acaricia,
en las plantas que riegas cada día,
en las estrellas que brillan de noche
sobre tu hogar, en la sonrisa de tus hijos,
en los pajaritos los que cantan en tu ventana.
Por eso, no te acerques a mi tumba
sollozando… No estoy ahí…
Estoy en tu recuerdo y tu corazón.


În Română

Nu te apropia de mormântul meu
Plângând în hohote... nu sunt aici...
Sunt în vântul care te mângâie
În plantele pe care le uzi în fiecare zi
În stelele care strălucesc noaptea
Deasupra căminului tău
În surâsul copiilor tăi, în păsările
Care îți cântă la fereastră,
De aceea, nu te apropia de mormântul meu
Plângând în hohote... nu sunt aici...
Sunt în amintirea și în inima ta...


În Engleză

Do not stand at my grave and weep,
I am not there, I am in the wind
which comfort you
In the plants you wet every day
In the stars which shine in the night
above your home
In your kids smile, in the birds
singing at your windows...
so, do not stand at my grave and weep,
I am in your memory and your heart.


Mai jos este videoul despre care am vorbit în introducere.

No estoy allí - Plegaria Indigena

https://youtu.be/9B7WBlE_Cyg



Dicen que esta plegaria es indigena, pero en realidad la autora de este bello poema es 
Mary Elizabeth Frye (1905-2004),  escrito en 1932.

Se spune că incantația e indigenă dar în realitate autoarea acestyi frumos poem este Mary Elizabeth Frye (1905-2004)
The original poem was written in 1932 by Mary Elizabeth Frye (1905-2004) from Baltimore, MD. There are in existence many slightly different versions of the poem. This extremely famous poem has been read at countless funerals and public occasions. The author composed this poem in a moment of inspiration, and scribbled it on a paper bag. She wrote it to comfort a family friend who had just lost her mother and was unable to even visit her grave. This is the only surviving poem of Mary Elizabeth Frye and quite possibly her only poem.


Poemul original a fost scris în 1932 de Mary Elizabeth Frye (1905-2004) din Baltimore, MD. Există multe versiuni ușor diferite ale poemului (eu am găsit doar două). Acest poem extrem de faimos a fost citit la numeroase înmormântări și ocazii publice. Autoarea a compus acest poem într-un moment de inspirașție, și l-a mâzgălit pe o pungă de hârtie. L-a scris ca să aline o pritenă de familie care tocmai își pierduse mama și nu era în stare nici măcar să meargă la mormântul ei. Este singurul poem ce a rămas de pe urma lui Mary Elizabeth Frye și e posibil să fie singurul poem pe care l-a scris.

Do not stand at my grave and weep,
I am not there, I do not sleep.
I am a thousand winds that blow,
I am the softly falling snow.
I am the gentle showers of rain,
I am the fields of ripening grain.
I am in the morning hush,
I am in the graceful rush
Of beautiful birds in circling flight.
I am the starshine of the night.
I am in the flowers that bloom,
I am in a quiet room.
I am in the birds that sing,
I am in each lovely thing.
Do not stand at my grave and cry,
I am not there – I did not die.

Source: http://www.familyfriendpoems.com/poem/do-not-stand-by-my-grave-and-weep#ixzz3rV51Y34V
#FamilyFriendPoems

Mary Elizabeth Frye 1905-2004

În spaniolă

No te acerques a mi tumba sollozando.
No estoy allí. No duermo ahí.
Soy como mil vientos soplando.
Soy como un diamante en la nieve, brillando
Soy la luz del sol sobre el grano dorado
Soy la lluvia gentil del otoño esperado
Cuando despiertas en la tranquila mañana,
Soy la bandada de pájaros que trina
Soy también las estrellas que titilan,
mientras cae la noche en tu ventana
Por eso, no te acerques a mi tumba sollozando
No estoy allí. Yo no morí.


În Română (după poemul în Spaniolă...cel în Engleză e o versiune diferită de cel de mai sus, pe care o veți vedea după traducerea în Română)

Nu te apropia de mormântul meu
Plângând în hohote... Eu nu dorm aici..
Sunt ca mii de vânturi care suflă
Sunt ca un diamant care strălucește în zăpadă
Sunt lumina soarelui  pe boabele (grânele) aurii
Sunt ca ploaia lină de toamnă așteptată
Când te trezești în dimineața liniștită
Sunt cârdul de păsări care ciripesc
Sunt și în stelele ce strălucesc
Când vine noaptea la ferestra ta
De aceea, nu te apropia de mormântul meu
Plângând în hohote...Nu sunt acolo
Eu n-am murit!


Do not stand at my grave and weep
I am not there. I do not sleep.
I am a thousand winds that blow.
I am the diamond glints on snow.
I am the sunlight on ripened grain.
I am the gentle autumn rain.
When you awaken in the morning's hush
I am the swift uplifting rush
Of quiet birds in circled flight.
I am the soft stars that shine at night.
Do not stand at my grave and cry;
I am not there. I did not die. 


http://www.poemhunter.com/poem/do-not-stand-at-my-grave-and-weep/

duminică, 1 noiembrie 2015

Grădina Bunicului

Când credeam că am descoperit toate grădinile interesante din vecini într-o  seară am văzut într-o curte de pe o stradă învecinată o plantă despre care nu eram sigură ce nume are. Am întrebat tânăra care m-a văzut pozând de zor dar nici ea nu știa, și l-a chemat pe bunicul...un om cu adevărat îndrăgostit atât de flori cât și de petecul lui de grădină...

Mi-a spus că e o dalie și a avut una cu flori și mai mari, dar i-a pus bulbii în podul fiicei sale, unde a fost prea cald și s-au uscat...Am mai vorbit multe (mai ales dumnealui) în timp ce soarele deja a apus și de aceea făceam poze...pe care le veți vedea imediat...


 

Evening Primrose, Primula de Seară (de fapt nu e primulă) despre care Dr Song spune că are un parfum minunat...Avea  una și o vecină de la bloc, dar e tristă pentru că primula a fost năpădită de zorele.
Deja lumina era foarte slabă...Sony, dragul de el, a făcut tot ce a putut...rezultatul se vede...Bunicul mi-a povestit că s-a cam luptat cu vinețelele pentru că amenințau să invadeze toată grădina. Mi-a spus și că a avut Regina Nopții movă, dar a pierdut sămânța...Pesemne era un hibrid și s-a segregat, cea albă având caracter dominant...
Îmi pare rău că poza asta nu a ieșit mai clară. Aparține unui ciot de nuc, destul de năltuț, cred că de vreo doi metri...A fost lăsat cu coajă dar pe dedesubt au lucrat carii (ani de zile) și atunci când a căzut coaja a rămas ce se vede, o adevărată dantelă. Dacă nucul mai trăia nu ar mai fi existat grădina. pentru că nucul secretă uvulina, o adevărată otravă pentru alte plante...
 N-am fotografiat chiar toate plantele din acea grădină, de exemplu ”trompeta îngerului”, un fel de datura roză, nu era chiar fotogenică la ora aceea. Nu se putea să nu pozez smochinul, pe care pe moment nici nu îl observasem...

Feriga a fost adusă din pădure de la Cernica acum vreo 40 de ani...
Cam astea sunt toate pozele pe care le-am făcut în Grădina Bunicului.
Dacă aveți cont pe face book le puteți găsi și acolo, repartizate în mai multe postări...