Din ciclul ”Cine m-a pus?” Coliva

Pentru orice pomană în țărișoara noastră ortodoxa trebuie arpacaș...Asta de vreo câteva decenii, pentru că biata mama-mare se cam chinuia până să decorticheze grâul cules de pe pământul propriu. Nu mai știu tehnologia, știu doar că la un moment dat se bătea în piuă, cam cum bat africancele maniocul ca să-i scoată otrava din el, în cazul nostru coaja.

Până acum am cumpărat arpacaș ca lumea, curat, cu grâu din lanuri ierbicidate, cu un conținut moderat de amidon. De data asta am folosit niște arpacaș pe care intenționa soțul meu să-l folosească pentru consum propriu.. Era bine dacă îl lăsam lui... Adică nu era bine, că își spărgea dinții în semințele tari ca piatra...Nu am reușit să identific ce gen de ierburi au conviețuit cu grâul care pesemne se voia ecologic. Nu-i vorbă că semințele arată frumos, ca niște mărgelușe.

Grâul propriu zis mi-a creat multă nesiguranță. mă întrebam dacă nu e de fapt orez. S-a dovedit după fierbere că era chiar grâu. Cred că soiul Bezostaia, pe care ni-l vârâseră pe gât sovieticii în anii 50, 60, cu bob mic și producție de cel mult 3 tone la ha...în locul celui cu bob mașcat, autohton...Se cultiva mai mult la fermele Gostat...știu toate astea de la tatițu care an de an era delegat în campania de recoltare..

Ar fi fost bine dacă odată ales și fiert nu ar fi dovedit că are un conținut de amidon mult mai mare decât grâul obișnuit, încât nu mi s-a legat coliva nici cu multele nuci măcinate, nici cu biscuiții Petit Beure măcinați...Până la urmă am pus-o așa moale cum era într-un castron, am decorat-o cât de frumos am putut și am împărțit-o pe toată...păstrând pentru uzul propriu niște grâu ”dres ” cu tot ce trebuie pentru colivă. Am folosit ca arome coajă de lămâie, praf de cardamom, esență de rom și esență de vanilie.

Gheorghita Radu si Junii Cetatii Rupea - "Nunta traditionala din Rupea"

Astă seară am fost la o nuntă....Una tradițională, din Rupea. Nunta a avut loc în 2011...Iar emisiunea lui Sergiu Vitalion Vaida prezentată în reluare pe TVR3--Cluj a fost realizată în 2013. A fost o emisiune așa cum știe SV să facă, plină de umor, dar și de lucruri serioase.

În zilele noastre genul acesta de ”nuntă cu călărași” nu se mai păstrează deât în amintirile celor mai vărstnici, tineretul deja face nunta la restaurant, cu muzică modernă...Dar în film toți participanții au manifestat dorința de a fi cât mai implicați...

Iar la sfârșit, când toată lumea a plecat în treaba ei SV și alîi câțiva au rămas de s-au înfruptat din sarmale și alte bunătăți. SV a fost f serios când spus că o parte din nuntă a fost dedicată tocmelii...”Nu prea e vorba de dragoste” a zis el. ”Tocmeala e importantă...săracii își adună sărăciile, bogații bogățiile...Important e ca tinerii să se placă, vine și dragostea, după aceea.” Ardeleni, deh, zic eu.

Acum nu se mai practică tocmeala, tinerii își hotărăsc singuri soarta. Dragostea începe să joace un rol din ce în ce mai important.

Ce mi s-a părut interesant a fost faptul că pe masă sunt ploști de trei mărimi, una mare, pentru nași, apoi nu mia sigură dar parcă era vorba de una mai mică pentru nuntași, care stă lângă piciorul bărbatului, să nu se amestece femeia cât bea el și una și mai mică adusă de nuntași de acasă, pentru că la un moment dat nu se mia servește...palincă, presupun...

 Unele obiceiuri, mai ales în ce privește muzica, sunt împrumutate de la sași care și ei, la rândul lor au împrumutat câte ceva de la români...Care români au la un moment dat obiceiul furatului...aici SV a facut o paranteză ”știm că e vorba de România cănd se fură ceva. Nu trebuie să ne supărăm, ni s-a dus buhul că avem acest nărav încă din vremuri de demult...și nu e neapărat legat de țigani...

Când a început enumerarea felurilor aduse la masă m-am mirat că nu s-au pomenit sarmalele...dar era vorba de o masă servită la casa miresei, înaintea nunții propriu zise. Sarmalele s-au servit la masa oferită de familia mirelui.

Mai vorbea SV de strigăturile și cântecele licențioase, care nu lipseau de la nunți, dar pe care copiii nu aveau voie să le audă, ei erau trimiși acasă mai devreme. Eu am auzit asemenea cântece la o singură nuntă, în București.

Nu știu, o fi fost vreun efect al hainelor, dar tinerii și chiar bărbații maturi se țineau drepți ca brazii și arătau tare bine...parcă erau făcuți cu mâna, cum se zice (adică handsome în engleză)

Am găsit filmul pe you tube, în trei părți:
Gheorghita Radu si Junii Cetatii Rupea - "Nunta traditionala din Rupea". partea I

http://youtu.be/1fwpSmaoU24

Gheorghita Radu si Junii Cetatii Rupea - "Nunta traditionala din Rupea" partea a II-a

http://youtu.be/PimSu7TuXHs

Gheorghita Radu si Junii Cetatii Rupea - "Nunta traditionala din Rupea" partea a III-a

http://youtu.be/CbngFA-WYz0