The Charming Girl

Chiar mi-era dor sa reiau vizionarea de filme sau seriale sud-coreene. Am ajuns la acest film impresionant dupa ce am primit pe fb un videoclip cu un cantec tare frumos. Videoclipul este cantat si subtitrat in coreeana, povestea parea interesanta, fiind clar folosite imagini dintr-un film, deci e vorba de un MV. 

N-a fost greu, folosind Google Translate, sa imi dau seama ca era vorba filmul "This Charming Girl". De mult nu ma mai vazut un film care sa ma captiveze atat de tare fara impuscaturi, fara crime, numai prin intensitatea trairilor protagonistei, interpretata de Kim Ji-Soo (o debutanta) si prin maiestria cu care regizorul (Lee Yoon ki, tot un debutant), fara sa foloseasca f mult dialogul sau sa explice cu deamanuntul ce se petrece pe ecran a stiut, prin impletirea scenelor de zi cu zi cu flash-backuri, sa ne sugereze dramatismul unei vieti care la prima vedere ar fi putut parea anosta.

Atmosfera din film mi-a amintit de anii de glorie ai cinematografiei europene, cand un Vajda impresiona cu filme precum "Cutitul in Apa", cand Antonioni dadea de gandit cinefililor, cand Milos Forman ne impresiona cu "Iubirea unei Blonde" sau Claude Lelouch, prin utilizarea flash-backurilor, ne punea creierul pe moate. Am vazut "Un barbat si o femeie" de cel putin patru ori...

Norocul nostru, al romanilor, a fost ca anii 60 au fost ani de relativ dezghet cultural si astfel am avut acces la productii cinematografice de mare valoare cam in acelasi timp in care se difuzau in intreaga Europa Occidentala sau chiar de Est.

As face o mare nedreptate cinematografiei sovietice daca nu as spune ca si ea a contribuit din plin la istoria cinematografiei, de ex prin filmele lui Bondnarciuk, si as cita aici numai "Razboi si pace". Au facut si americanii o ecranizare a romanului lui Tolstoi, dar mie mi s-a parut, in ciuda distributiei de mari monstri sacri, ca ii lipseste autenticitatea.

Deci recomand cu multa caldura amatorilor de filme bune (acesta e f premiat) cunoscatori de engleza sa isi sacrifice (cu folos, zic eu) 99 de minute din viata ca sa urmareasca povestea unei tinere care...nu, nu mai continui, pt ca nu vreau sa va stric placerea. Am sa pun insa videoclipul cu acel cantec ce m-a impresionat (Lee So Ra "The Wind Blows"), dar cu subtitrare in engleza, nu coreeana, precum si versurile, in coreeana romanizata si in engleza.

Iata si versurile:

Lee So Ra-The Wind Blows

Barami bunda
Seoreoun maeume
Teong bin punggyeongi buleo onda
Meorireul jareugo
Doraoneun girae
Nae naegeul sseongideon nunmureul ssotneunda

Haneuli jeotneunda
Eodoun georie
Chan bitbanguli tteoleojinda
Murireul jieumyeo
Ttaraoneun bineun
Naegeseo meon geot gata
Imi geuchin geot gata

Sesaeun eojewa gatgo
Siganeun heureugo itgo
Naman honja ireohke dallajyeo itda
Barame beuteojyeo beorin
Heomuhan nae suwandeureun
Aetage
Sarahyeoganda

Barami bunda
Sirin hangi soge
Jinan siganeul dwidollinda
Yareum kkeute seon
Neoui dwitmomseubi
Chagawitdeon geot gata
Da al geot gata

Naegeneun su junghaetdeon
Jam mot irudeon naldeuri
Neoegen jigeumgwa dareuji anhatda
Sarangeun bigeugieora
Geudaeneun naega anida
Chueogeun
Dareuge jeokhinda

Naye ibyereun
Jal garaneun insado eobsi
Chireojinda

Sesangeun eojewa jatgo
Siganeun heureugo itgo
Naman honja ireohke dallajyeo itda
Naegeneun cheongeum gatatdeon
Chueogi damgyeojyeo itdeon
Meori wiro
Barami bonda

Nunmuri heureunda

English Translation

*NOTE: This is loosely translated

The Wind Blows

Hollow scenery blows into my sad heart
On the way home after a haircut
The tears that stood the whole time in my eyes start to flow out

The sky gets wet
Cold raindrops fall onto the dark streets
The rain forms together and follows me
But they feel so far away
Seems like it stopped already
It seems to have stopped already

The world is like yesterday
And time is flowing by
I am the only one who’s changed
My futile wishes are blown away
As they scatter in the wind

The Wind Blows
I recall the past with a chill
Your back while standing at the end of summer
It seemed to look cold
I seem to know it all

The precious days with sleepless nights
Were never different to you
Love is a tragedy
You are not me
We write down different memories

My parting is experienced
Without a goodbye

The world is like yesterday
And time is flowing by
I am the only one who’s changed
The wind,
Which has memories that were like thousands of jewels to me
Blow over my head

The tears fall down

Iata si lista premiilor:

2004 Pusan International Film Festival
• Winner - New Currents Award
2005 Berlin International Film Festival
• Winner - NEPEC Award
Deauville Asian Film Festival
• Winner - Lotus Jury Prize
2005 Sundance Film Festival
• Nomination - Grand Jury Prize
18th Singapore International Film Festival
• Winner - Best Director (Lee Yoon-Ki)
• Winner - Best Actress (Kim Ji-Soo)

Fotografiile le-am adunat de pe net si nu mai stiu cui sa dau credit pt ele:

Acesta este regizorul Lee Yoon Ki.

La Priveghi--Anotimpurile lui Vivaldi.

Nu stiu cum s-a intamplat, dar eu si sotul meu am participat la mult mai multe inmormantari decat la evenimente fericite. Ajunsesem intr-un an, 1987, cand s-su prapadit trei persoane dragi din familia mea, o sora a mamitei, mama-mare si tatitu, sa invat pe de rost tipicul slujbei de inmormantare. 

La priveghi am mers mai rar, pt ca noi, ca si multe alte familii, suntem destul de raspanditi prin tara. Totusi priveghiul din seara de luni spre marti m-a impresionat intr-un mod neasteptat. Unchiul care se odihnea linistit pe masa avea 84 de ani neimpliniti (ciudat e ca la moartea sorei mamitei despre care am vorbit mai sus se spune ca mamita ar fi exclamat "a luat-o de jos in sus", aceea fiind cea mai mica dintre cele trei surori, de atunci cei mai in varsta mambri ai familiei chiar au murit in ordinea inversa a varstei) si se cam chinuise cu tot felul de boli pana sa ajunga acolo, incat nu e de mirare ca unii dintre cei mai tineri au vazut asta ca o usurare atat pt el, cat si pt cei f apropiati.

De aceea nu e de mirare ca atmosfera nu era chiar cu totul sumbra iar faptul ca mama mea a fost teribil de confuza, nereusind sa-si aminteasca numele unor membri de familie apropiati a contribuit deasemenea la disiparea sentimentului de durere profunda. Dar de aici pana la hohotele de ras pe care le-am auzit dintr-o camera alaturata e distanta mare.

E drept ca ele proveneau de la niste "specialiste", sau "profesioniste', cum vreti, in ale inmormantarilor, niste consatene care stiau tot tipicul si dadeau indicatii pretioase, ele facandu-si din asta ceva f apropiat de o meserie, dar totusi...

Atmosfera de ciudatenie mi s-a accentuat la parastas cand am nimerit (acesta e cuvantul) langa gropari. Cum acestia muncisera din greu si se adapasera din belsug cu tuica si vin unul dintre ei, cu o figura mai boema, cu plete, avea chef de vorba si a inceput sa peroreze ca lui ii plac Tom Jones, Engelbert Humperdink...si a mai insirat cateva nume de cantareti mari (si mai trecuti prin viata) de muzica pop. Apoi, pt a arata cat de cult e, ne-a spus ca lui nu-i plac mandrelele (dar s-a corectat ulterior si a spus ca e vorba de manele) ci muzica clasica, cum ar fi Anotimpurile lui Vivaldi.

Ca sa impartasiti si voi muzica preferata a groparului, am sa inserez aici un videoclip care poate o sa va faca si voua mare placere, cu Anotimpurile depre care a fost vorba mai sus.

Ion Minulescu-- Celei care.....

Pe Ion Minulescu l-am descoperit dupa ce am terminat liceul. Proletcultistii care ne faceau programa de literatura romana nu puteau inghiti poeziile acestui atat de neconformist poet. Azi vreu sa imi reamintesc doua dintre poeziile sale, f cunoscute.

Celei care pleacă

Tu crezi c-a fost iubire-adevărată...

Eu cred c-a fost o scurtă nebunie...

Dar ce anume-a fost,

Ce-am vrut să fie

Noi nu vom şti-o poate niciodată...

A fost un vis trăit pe-un ţărm de mare.

Un cântec trist, adus din alte ţări

De nişte pasări albe - călătoare

Pe-albastrul răzvrătit al altor mări

Un cântec trist, adus de marinarii

Sosiţi din Boston,

Norfolk

Şi New York,

Un cântec trist, ce-l cântă-ades pescarii

Când pleacă-n larg şi nu se mai întorc.

Şi-a fost refrenul unor triolete

Cu care-alt'dată un poet din Nord,

Pe marginile albului fiord,

Cerşea iubirea blondelor cochete...

A fost un vis,

Un vers,

O melodie,

Ce n-am cântat-o, poate, niciodată...

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Tu crezi c-a fost iubire-adevărată?...

Eu cred c-a fost o scurtă nebunie!

Cineva a avut ideea sa faca un filmulet pe aceste versuri:

Poezia urmatoare o stiam candva pe de rost. Intre timp am uitat mare parte din ea.

Celei care minte

Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine...

Dar fiindcă azi mi te dai toată,

Am să te iert -

E vechi păcatul

Şi nu eşti prima vinovată!...

În cinstea ta,

Cea mai frumoasă din toate fetele ce mint,

Am ars miresme-otrăvitoare în trepieduri de argint,

În pat ţi-am presărat garoafe

Şi maci -

Tot flori însângerate -

Şi cu parfum de brad pătat-am dantela pernelor curate,

Iar în covorul din perete ca şi-ntr-o glastră am înfipt

Trei ramuri verzi de lămâiţă

Şi-un ram uscat de-Eucalipt.

Dar iată,

Bate miezul nopţii...

E ora când amanţii,-alt'dată,

Sorbeau cu-amantele-mpreună otrava binecuvântată...

Deci vino,

Vino şi desprinde-ţi din pieptenul de fildeş părul,

Înfinge-ţi în priviri Minciuna

Şi-n caldul buzei Adevărul

Şi spune-mi:

Dintre câţi avură norocul să te aibă-aşa

Câţi au murit

Şi câţi blesteamă de-a nu te fi putut uita?...

Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine...

Dar fiindcă azi mi te dai toată.

Am să te iert -

E vechi păcatul

Şi nu eşti prima vinovată!...

Deci nu-ţi cer vorbe-mperecheate de sărutări,

Nu-ţi cer să-mi spui

Nimic din tot ce-ai spus la alţii,

Ci tot ce n-ai spus nimănui.

Şi nu-ţi cer patima nebună şi fără de sfârşit,

Nu-ţi cer

Nimic din ce poetul palid

Cerşeşte-n veci de veci, stingher,

Voi doar să-mi schimbi de poţi o clipă

Din şirul clipelor la fel,

Să-mi torni în suflet înfinitul unui pahar de hidromel, 

 In păr să-mi împleteşti cununa de laur verde
Şi în priviri
Să-mi împietreşti pe veci minciuna neprihănitelor iubiri.
Şi-aşa tăcuţi -
Ca două umbre, trântiţi pe maldărul de flori -
Să-ncepem slujba-n miez de noapte
Şi mâine s-o sfârşim în zori!

Bineinteles ca s-a facut un videoclip si pe versurile acestei poezii.

Tanabata Day

Acum cateva zile doua lucruri mi-au atras atentia privind comentariile de pe pozele unora dintre prietenii mei de pe fb de pe intinsul mapamond: Eid Mubarak si Happy Japan Valentine Day. Despre prima mai auzisem vag ca ar fi o f importanta sarbatoare musulmana, dar despre a doua nu stiam nimic. Si cum mie imi displac sarbatorile de import si maimutareala de la TV de pe 14 Februarie sau de Halloween nu am dat mare atentie sarbatorii japoneze. 

Asta pana cand nu am fost etichetata in doua imagini, doua reproduceri ale unor picturi, ambele tratand acelasi subiect, Tanabata day. La inceput am dat mai multa atentie primei imagini, mai ales ca o parte din textul insotitor oferea o explicatie a picturii, si am facut o gluma (cat de deplasata era am inteles mai tarziu) ca ar fi ca la supermarket, doua intr-una, "buy one get one feree" adica, "cumperi una mai primesti una, gratis"

Pictura e f veche, apartine unuia din marii maestri coreeni, numit Danwon (1745–c. 1806) sau Kim Hong-Do, care e cunoscut pentru minutiozitatea si realismul cu care a pictat scene din viata cotidiana. Stiind acest lucru, am trecut cat de gratios am putut (ca un elefant) peste acest aspect si m-am concentrat asupra partii a doua a textului, o poezie dedicata cyber-friends, prietenilor de pe net. N-o sa va plictisesc cu opiniile mele despre acest subiect, destul ca, din fericire, a urmat a doua imagine, cu un text mai explicit despre Tanabata day in Coreea, numita acolo Chilseoknal.  Si atunci am dat fuga la Wikipedia sa vad cu ce se mananca Tanabata asta ( pt ca in explicatii se spune la un moment dat ceva si despre mancare). Ei, si mi s-a facut o rusineee...Dar inainte de a va spune mai cu deamanuntul despre ce este vorba o sa pun a doua imagine

Dupa um se vede cu ochiul liber in ambele tabolouri exista o domnita care tese si un barbat care asista. Ei bine Wikipedia ne explica, din fericire cu lux de amanunte, despre ce e vorba. Articolul se bazeaza pe festivalul japonez, aceasta sarbatoare fiind un exemplu al felului in care s-au patruns si s-au influientat cultuirle din aceste trei tari: China, Japonia si Coreea, dealungul veacurilor.

Tanabata (七夕^?, meaning "Evening of the seventh") is a Japanese star festival, originating from the Chinese Qixi Festival. It celebrates the meeting of the deities Orihime and Hikoboshi (represented by the stars Vega and Altair respectively). According to legend, the Milky Way separates these lovers, and they are allowed to meet only once a year on the seventh day of the seventh lunar month of the lunisolar calendar. The date of Tanabata varies by region of the country, but the first festivities begin on July 7 of the Gregorian calendar. The celebration is held at various days between July and August.

Tanabata, insemnand "Seara de Sapte" este un festival japonez dedicat unor stele, care isi are originea intr-un festival chinez, Qixi. El celebreaza intalnirea dintre zeitatile Orihime si Hikiboshi (reprezentate prin stelele Vega si Altair). Conform legendei Calea Laptelui separa pe cei doi iubiti (acum intelegeti de unde vine ideea cu "Valentinul Japonez"? ) si li se permite sa se intalneasca numai in a saptea zi din a saptea luna a calendarului lunisolar. Data Tanabatei variaza de la o regiune la alta a tarii (Japonia) dar primele festivitati incep in 7 iulie conform calendarului Gregorian. Festivalul are loc inn zile diferite intre iulie si august.

Festivalul ar fi fost importat in Japonia din China in 755. Dar nu vreau sa insist asupra aspectului istoric al sarbatorii, ci vreau sa va povestesc "Istoria Printesei si a Vacarului" care a stat la baza festivalului si care isi are originea in China.

Orihime (printesa tesatoare), (Jiknyeo in Coreea) fiica lui Tentei (Regele Cerului, sau chiar Universul insusi) statea pe malul Amanogawei (Calea Lactee) si facea tesaturi frumoase pt tatal ei. Dar pt ca voia sa ii faca mereu placere tatalui prin tesaturile ei, numai avea deloc timp pentru altceva, lucru care o facea sa fie trista. Vazand asta Tentei a aranjat sa se intalneasca, cu Hikoboshi (Gyeonwu in Coreea), pazitorul turmelor cerului, care locuia pe celalalt mal al Amanogawei. Intre cei doi a aparut imediat dragostea la prima vedere.

Dar odata casatoriti cei doi si-au vazut de dragostea lor si si-au neglijat obligatiile, printesa nu a mai tesut si vacarul a lasat vitele de capul lor pe intinsul cerului. Normal ca tatal fetei s-a maniat si i-a despartit, punand raul intre ei. Fata a cazut intr-o neagra depresie si nu mai contenea cu plansul. Atunci inima tatalui s-a inmuiat (dar nu chiar de tot) si le-a dat voie sa se intalneasca odata pe an, in ziua saptea din luna saptea (diferita de fap de calendarul nostru, se pare) cu conditia ca fata sa teasa din greu (nu ni se spune ce trebuia sa faca baiatul, se pare ca acesta era cam orfan si deci nu avea cine sa il bata la cap  cu tot felul de sarcini in afara regelui, totusi, ca un supus ce se afla , presupun ca s-a intors la coada vacilor).

Dar in ziua fatidica nenorocire, raul era prea lat si prea umflat ca sa poata fi trecut cu piciorul, si atunci fata s-a pus iar pe plans, pana ce un card de cotofene (si ciori in varianta Chilseok) au facut un pod cu aripile lor. Se zice ca de aceea cotofenele si ciorile nu au pene pe cap (??? poate in Asia, astea de la noi nu sunt deloc chele) pentru ca le-au cazut cand cei doi au pasit pe capetele lor. Se mai zice ca daca ploua in ziua de Tanabata cotofenele nu pot sa vina (pesemne li se uda penele) si indragostitii trebuie sa mai astepte inca un an. Cica ploaia ar fi alcatuita din lacrimile lor.

Ei, dar ce-mi place mie e ca povestea mai are o varianta, care, intamplator sau nu, seamana oarecum pana la un punct cu povestea taietorului de lemne, stit voi, cel ce a furat rochia zanei ca sa si-o faca nevasta. Povestea e cunoscuta in China si Japonia.

Un tanar fermier numit Mikeran a gasit intr-o zi o rochie care apartinea zeitei Tanabata, dar el nu stia lucrul acesta. Totusi, cand zeita a venit si l-a intrebat daca a gasit rochia el a negat. Cei doi s-au indragostit, s-au casatorit si au avut multi copii. Dar intr-o zi Tanabata a gasit pe acoperisul colibei lui Mikeran o frantura din rochia ei si si-a dat seama ca a fost mintita. Ca sa-l pedepseasca ea l-a parasit, dar nu inainte de a-l pune sa teasa o mie de perechi de pantofi ca sa il ierte si sa se poata intalni. O varianta a povestii zice ca el nu a fost in stare sa teasa numarul cerut de pantofi dar ca totusi ei s-au intalnit cand cele doua stele, Vega si Altair se intersecteza (conjunctie).

In alta varianta, ceva mai elaborata, Tanabata i-a cerut sa teasa o mie de sandale pe care sa le ingroape sub un bambus si atunci se vor intalni din nou cand bambusul va creste si el se va urca in el ca sa ajunga la cer. Numai ca smecherul ramane un smecher, in graba lui de a face o mie de sandale pt una din ele a folosit mai putin material si odata urcat in bambus a constatat ca bambusul era prea scurt (cu un pas, zice textul) ca sa atinga cerul. Atunci Mikeran a strigat-o pe Tanabata is ea a venit si l-a tras in sus (zeita, deh, era si fortoasa, nu numai indragostita).

Dar tatal lui Mikeran (oare? pana acum nu avea nici un rol in poveste, iar in cealalta era vorba de tatal printesei...hmmm, cine stie, pesemne zeitele lor nu au tata, s-or fi nascand toate din spuma marii, precum Afrodita) s-a infuriat pe el si l-a pus sa paseasca o bostanarie trei zile si trei nopti fara sa atinga macar un pepene. Dar ti-ai gasit ca Mikeran sa fie de vreo isprava si sa faca exact ce i se cere. Tot uitandu-se la pepeni i s-a facut sete si a atins unul. Dar nu i-a folosit la nimic pt ca pepenele imediat s-a transformat intr-un rau care i-a separat. Tanabata s-a rugat de tatal ei (eh, asa mai venim de-acasa, sigur ca era tatal ei cel atotputernic, tata de zeita, nu de amarat de parlit de fermier, adica taran, ce sa ne mai dam dupa piersic) care le-a dat voie sa se intalneasca...ati ghicit ziua saptea, luna saptea.

In Coreea cica se face o baie de sanatate (nu pot sa cred ca se face baie odata pe an) si se mananca taitei din faina de grau si prajituri din faina de grau (intr-o tara in care orezul e cam baza alimentatiei) pt ca dupa Chilseok faina isi pierde gustul. In Japonia se pare ca obiceiurile sunt mai colorate (sau poate doar pagina de Wikipedia mai completa) pt ca se pomeneste de obiceiul de a se scrie poezele cu dorinte care se pun intr-un bambus special (voila bambusul din poveste) precum si alte decoratii: fasii de panza care amintesc de tesaturile facute de Orihime pt tatal ei, kimomouri speciale, cocori de hartie, gentute de hartie, plase speciale, pungi de gunoi, fiecare din ele asigurand noroc intr-o anume directie, sanatate, afaceri, pescuit, recolte, curatenie, etc.

Unul din noii mei prieteni coreni, poet si pictor, a dedicat un tablou si un poem acestei zile. Cum nu stiu coreeana, ma bazez pe cele doua masini de tradus, Bing (cand e disponibil) si Google. Ceea ce obtin e mai mult o senzatie decat o traducere exacta, de aceea ma gandesc sa pun numai varianta in coreeana a poemului, ca sa uitati si voi ca vitelul la celebra poarta sau ca matza in calendar, ca tot vorbiram pana acum de tot felul de calendare

Puteti admira maiestria pictorului (Woonbon sau Unbon) in redarea apelor involburate ale raului numit Calea Lactee.

[시와 그림]
칠석날 밤/글그림-雲谷강장원

칠석날 미리내에 견우직녀 만나는 밤
종이배 띄우려도
별빛도 숨었으니

차라리
천둥 번개 속
비바람이 치소서

단절의 벼랑 끝에 외로서 기다리다
꿈 깨어 허망할 사
기박한 사랑이여
상사로
불이 난 가슴
타버린 들 어떠리 

 

Na, ca mi se facu mila si o sa va pun cele doua traduceri, sa va spargeti si voi capul, daca stiti engleza, ca in romana nu am curaj nici sa ma uit ce face Google, sau poate, daca e f distractiv, o sa copiez si romanica noastra gugaleasca.

 

Intai Bing:

[Poetry and picture]
Tanabata night/figure-雲 gu Kang Manor

Tanabata day preview night in my paper is also launching direct ladies meet Woo Starlight breath heard rather cloudy in the rainstorm Che justified

In addition, at the end of the cliffs of disconnection, as wait dream awake huh damn party and by a desperate love
Chief Fire chest charred s how Li hua gu Kang of 雲 詩 書 Nuri home
http://www.woongok.com/ (Translated by Bing) 

Acu Google: 

Poetry and paintings
Chilseoknal Night / Post picture - 云 谷 gangjangwon

Altair Vega chilseoknal Mirinae meet at night
Paper boats and decide
Starlight breathe she's lost
Rather
In a thunderstorm
Weatherproof Chi O

Other as waiting at the edge of a cliff of disconnection
Vain to dream awake
Gibak loved one!
As Sergeant
I fire chest
Burnt with eotteori

Gangjangwon e numele poetului, presupun ca cel adevarat, pt ca asa apare pe fb.

Si acum dragutul de Gugal

Poezie și picturi
Chilseoknal noapte / post Imagine - 云 谷 gangjangwon

Altair Vega chilseoknal Mirinae întâlni pe timp de noapte
Bărci de hârtie și decid
Starlight respira ea a pierdut
mai curând
Într-o furtună
Rezistent la intemperii O Chi

Alte așteptare la marginea unei stânci de deconectare
Zadarnic să viseze treaz
Gibak iubit-o!
Ca Sergent
Am piept de foc
Ars cu eotteori

Sa nu-mi ziceti ca nu v-a umflat rasul la marginea unei stanci de deconectare si ca nu v-ati extaziat in fata lui iubit-o. Fara liniuta asta traducerea nu avea chiar nici un farmec. Pacat zau, de munca omului. 

Ca sa ne revenim putin hai sa vedem cam cum arata protagonistii istoriei in imaginatia chinezilor, care si ei zic ca Qixi ar fi Valentinul chinezesc. Deocamdata nu am gasit nicaieri vreun semn ca si coreenii i-ar zice Chilseokului lor Valentin. Ar fi pacat de traditie. Ca doar si noi l-am scos la inaintare pe Dragobete ca sa se lupte cu uzurpatorul Valentin.

Japonezii au si ei tablouri cu Tanabata, primul e de Hiroshige si reprezinta festivalul in Edo, al doilea e al lui Utamaro si se intituleaza simplu Tanabata.

Dar nu se poate sa nu va reamintesc ca Vasarely are niste tablouri superbe intitulate Vega, am ales unul din ele. Iluzia optica e de netagaduit, am vazut niste tablouri ale lui intr-o expozitie, impresia e coplesitoare, pt ca sunt mari, nu niste puchinete ca pozele astea de pe blog.

Dar nici Altair nu a fost uitata de pictorul atat de geometrizant pe nume Victor Vasarely:

Si acum hai sa vedem cum arata pe cerul noptii cele doua stele, Vega si Altair

De la National Geografic citire o superba imagine cu  "Milky Way", "Calea Laptelui"

Ma iubeste femeile

Daca tot am pornit pe panta asta cu muzica si poezie, hai sa pun si poezeaua de la Mihai Marginenu citire...As dedica-o cuiva care e tare-tare iubit de "fomei" dar nu stie romaneste. Daca totusi pica pe aici:

 I like a lot this song. I'd like to dedicate to somebody who is sooo loved by women, but I am reluctant, especially because he doesn't know Romanian

This is a party song for the the slums of Bucharest

All women loves me

are dead after my

allday are followed up on my head

what to do to got free

Ma iubeste femeile

Si e moarte dupe mine,

Toata ziua imi sade pe cap,

Nu stiu ce sa fac

Ca sa scap

Dom'ne toate ma cere,toate ma vrea,

Zice ca le place destinctia mea,

Eu nu stiu ce-i aia,dar daca-or vrea

Le-o dau pa toata, ce sa fac eu cu ea?

Ma iubeste femeile

Si e moarte dupe mine,

Toata ziua imi sade pe cap,

Nu stiu ce sa fac

Ca sa scap

E cate unii dom'ne,n-are noroc,

Nu place dom'ne la dame deloc,

Degeaba umbla dupa fomei,

Ca nu se uita nici dracu' la ei.

Ma iubeste femeile

Si e moarte dupe mine,

Toata ziua imi sade pe cap,

Nu stiu ce sa fac

Ca sa scap

Cand ies afara ma-mbrac frumos,

Imi pun un trening si pantofi cu toc,

Toate femeile se uita la mine,

Nu stiu da ce, da' cred ca-i da bine.

Ma iubeste femeile

Si e moarte dupe mine,

Toata ziua imi sade pe cap,

Nu stiu ce sa fac

Ca sa scap

Da'-mi iau nevasta, sa fie-a mea,

Nu ca tramvaiul, s-o ia cine vrea,

Ca este unii dom'ne, care netoti

Isi ia nevasta biblioteca pentru toti.

Ma iubeste femeile

Si e moarte dupe mine,

Toata ziua imi sade pe cap,

Nu stiu ce sa fac

Ca sa scap

Ma iubeste femeile

Si e moarte dupe mine,

Toata ziua imi sade pe cap,

Nu stïu ce sa fac

Ca sa scap

Videoclipul in sine e un poem. Cam de mahala, deh, totusi poem. Cine poate sa spuna, cu mana pe inima, ca nu ii plac poeziile lui Miron Radu Paraschivescu? Nu ma credeti? Mergeti aici, sau aici Or mai fi "Canticele sale de mahala" presarate si prin alte colturi ale netului, dar nu mai stau eu sa le caut. Cand am chef, le sterg de praful din bibiloteca si le recitesc.

Prieten drag

Eram studenta cand in aula Facultatii de drept asistam la concerte de muzica pop. Printre cei care au evoluat acolo, multi deveniti apoi faimosi prin intermediul mass-media, asa comunista cum era ea (sa nu uitam ca ua existat si ani de dezghet) se afla si o faptura delicata, Pomilia Stoian. Pt ca ea a ales sa paraseasca "raiul" comunist cantecele ei, ca si ale altora care au ales calea ei, au devenit prohibite. Printre acele cantece se numara si "Priten Drag".

Poate cantecul acesta mi-ar fi ramas ingropat in amintire daca Mamita, cu memoria ei ciudata care e mai bine dezvoltata pe lunga durata, amintindu-si lucruri petrecute cu ani in urma dar nereusind sa isi aminteasca ce s-a intamplat cu cinci minute inainte, nu si l-ar fi amintit si n-ar fi inceput sa-l fredoneze.

Si atunci am apelat la motorul de cautare preferat, Google, fiind convinsa ca undeva in acesta vasta retea care e webul cineva a pus macar versurile, daca nu si cantecul. Am avut noroc, am gasit atat versurile, cat si videoclipul.

Si pt ca intentionez sa il postez si pt "Turnul Babel", cum a devenit lista mea de prieteni de pe fb, am tradus versurile in engleza. Nu a fost prea greu.

Prieten drag-Pompilia Stoian

Vezi mai multe video din muzica
Prieten drag,
Ne cunoastem de-o viata.
De ani si ani
Langa mine te stiu.
Mi-ai dat mereu
C-un suras, o povata
Si-n ceasul greu
Mi-ai fost sprijinul viu.
Prieten drag
Ce-mi aperi drumul in tacere
M-ai insotit la fericire si durere.
Te chem din nou
Stand cu gandul de vorba,
La ceas tarziu
Sa ma ierti daca-ti scriu.
Iti amintesti?
Ne intrebam adeseori
Ce e iubirea?
Tu m-ascultai
Si-ti ascultam la randul meu
Destainuirea.
Iubirea, da, e doar un vis indepartat
Prea indepartat
Un vis frumos, chiar prea frumos
Sa poata fi adevarat.
Prieten drag,
Iubirea nu-i asa departe,
De ani si ani
Tacerea noastra ne desparte.
Dar daca tu crezi si acum ca iubirea
E un simplu vis
Sa ma ierti ca ti-am scrïs.

Am tradus cum m-am priceput:

Dear friend,
We know each-other for a lifetime.
For years and years
Near me you been.
You gave me always
Smiling, a counsel
And at the hard hour
You've been living support.
Dear friend
Who defended my road in silence
You joined me in happiness and pain.
I call again
Sitting with my thought far away,
In this later hour
Forgive me if I write.
Do you remember?
We often ask
What is love?
You listen to me
And I listen in my turn
Your confession.
Love, yes, it's just a distant dream,
Too Far
A dream, even too good
To be true.
Dear friend,
Love is not so far
For years and years
Our silence separates us.
But if you think now that love
It's just a dream
Forgive me that I wrote.

Jacques Prévert---Cet amour

Pe Jaques Prevert l-am citi in traducere, in limba romana. Era o carticica subtire dar frumos editata. Pe ultima coperta avea transcsrisa poezia "Copiii care se iubesc". Dar nu pe aceea vrea ueu sa o pun aici, ci alta, tot despre iubire. Si pentru ca stiti ca mie imi place "fusion culture" o sa mai adug cate ceva, veti vedea imediat ce:

Acesta este un tablou al unui pictor care imi place f mult, poate o sa-i dedic candva un articol pe blog, Stanislavas Sugintas. Am cautat indelung printre multele reproducri aflate pe net una care sa se potriveasca bine cu poezia lui Prevert, daca aveti alta parere imi pare rau. 

Cet amour

Cet amour
Si violent
Si fragile
Si tendre
Si désespéré
Cet amour
Beau comme le jour
Et mauvais comme le temps
Quand le temps est mauvais
Cet amour si vrai
Cet amour si beau
Si heureux
Si joyeux
Et si dérisoire
Tremblant de peur comme un enfant dans le noir
Et si sûr de lui
Comme un homme tranquille au millieu de la nuit
Cet amour qu faisait peur aux autres
Qui les faisait parler
Qui les faisait blêmir
Cet amour guetté
Parce que nous le guettions
Traqué blessé piétiné achevé nié oublié
Parce que nous l’avons traqué blessé piétiné achevé nié oublié
Cet amour tout entier
Si vivant encore
Et tout ensoleillé
C’est le tien
C’est le mien
Celui qui a été
Cette chose toujours nouvelle
Et qui n’a pas changé
Aussi vrai qu’une plante
Aussi tremblante qu’un oiseau
Aussi chaude aussi vivant que l’été
Nous pouvons tous les deux
Aller et revenir
Nous pouvons oublier
Et puis nous rendormir
Nous réveiller souffrir vieillir
Nous endormir encore
Rêver à la mort,
Nous éveiller sourire et rire
Et rajeunir
Notre amour reste là
Têtu comme une bourrique
Vivant comme le désir
Cruel comme la mémoire
Bête comme les regrets
Tendre comme le souvenir
Froid comme le marble
Beau comme le jour
Fragile comme un enfant
Il nous regarde en souriant
Et il nous parle sans rien dire
Et moi je l’écoute en tremblant
Et je crie
Je crie pour toi
Je crie pour moi
Je te supplie
Pour toi pour moi et pour tous ceux qui s’aiment
Et qui se sont aimés
Oui je lui crie
Pour toi pour moi et pour tous les autres
Que je ne connais pas
Reste là
Lá où tu es
Lá où tu étais autrefois
Reste là
Ne bouge pas
Ne t’en va pas
Nous qui sommes aimés
Nous t’avons oublié
Toi ne nous oublie pas
Nous n’avions que toi sur la terre
Ne nous laisse pas devenir froids
Beaucoup plus loin toujours
Et n’importe où
Donne-nous signe de vie
Beaucoup plus tard au coin d’un bois
Dans la forêt de la mémoire
Surgis soudain
Tends-nous la main
Et sauve-nous.

Imi incerc iar slabele puteri de traducator:

Aceasta iubire
atat de violenta,
de fragila,
de tandra,
de disperata,
Acesta iubire
frumoasa ca ziua
si rea ca vremea
cand vremea e rea,
Aceasta iubire atat de adevarata
acesta iubire atat de frumoasa
atat de fericita,
de bucuroasa
si atat de derizorie
tremurand de frica precum un copil in intuneric
si atat de sigura de ea
ca un om linistit in mijlocul noptii
Acesta iubire care ii speria pe altii
Care ii facea sa vorbeasca
Care ii facea sa paleasca
Aceasta iubire pandita
Pentru ca noi o pandeam,
O tracasam, o raneam, o calcam in picioare, o distrugeam, o negam, o uitam
Pentru ca noi am tracasat-o, ranit-o, calcat-o in picioare, distrus-o, negat-o, uitat-o
Acesta iubire intreaga
Si inca palpitanda
Si toata insorita
Este a ta,
Este a mea,
A celui care a fost
Acest lucru intotdeauna nou
Si care nu s-a schimbat
Tot atat de adevarat ca o planta
Tot atat de tremurand ca o pasare 
Atat de cald si de plin de viata ca vara
Amandoi putem sa il facem
Sa plece si sa revina
Noi am putea sa uitam
Si sa adormim
Si sa ne trezim
Suferind si imbatranind
Si sa adormim din nou
Sa visam ca ma murit
Si sa ne trezim surazand si razand
Si intineriti
Iubirea noastra ramane acolo
Incapatanata ca un catar
Vie ca dorinta
Cruda ca memoria
Proasta ca regretele
Tandra ca amintirea
Rece ca marmura
Frumoasa ca ziua
Fragila ca un copil
Ne priveste surazand
Si ne vorbeste fara sa ne spuna nimic
Iar eu o ascult tremurand
Si strig
Strig pentru mine
Te implor
Pentru tine, pentru mine, pentru toti cei care se iubesc
Si care sunt iubiti
Da eu ii strig
Pentru tine, pentru mine si pentru toti ceilalti
Pe care nu-i cunosc
Ramai acolo
Acolo unde esti
Acolo unde ai fost altadata
Ramai acolo
Nu te misca
Nu pleca
Noi care suntem iubiti
Noi te-am uitat
Tu nu ne uita
Noi nu te avem decat pe tine pe pamant
Nu ne lasa sa devenim reci
Intotdeuna mult mai departe
Si n-are importanta unde
Da-ne un semn de viata
Mult mai tarziu intr-un colt de codru
In padurea memoriei
Tasneste brusc
Intinde-ne mana
Si salveaza-ne.

Alcineva a incercat sa traduca in italiana, iata rezultatul:

Questo amore
Così violento
Così fragile
Così tenero
Così disperato
Questo amore
Bello come il giorno
E cattivo come il tempo
Quando il tempo è cattivo
Questo amore così vero
Questo amore così bello
Così felice
Così gioioso
E così beffardo
Tremante di paura come un bambino nel buio
E così sicuro di sé
Come un uomo tranquillo nel cuore della notte
Questo amore che faceva paura agli altri
Che li faceva parlare
Che li faceva impallidire
Questo amore spiato
Perché noi lo spiavamo
Perseguitato ferito calpestato ucciso negato dimenticato
Perché noi l'abbiamo perseguitato ferito
calpestato ucciso negato dimenticato
Questo amore tutto intero
Ancora così vivo
E tutto soleggiato
È tuo
È mio
È stato quel che è stato
Questa cosa sempre nuova
E che non è mai cambiata
Vera come una pianta
Tremante come un uccello
Calda e viva come l'estate
Noi possiamo tutti e due
Andare e ritornare
Noi possiamo dimenticare
E quindi riaddormentarci
Risvegliarci soffrire invecchiare
Addormentarci ancora
Sognare la morte
Svegliarci sorridere e ridere
E ringiovanire
Il nostro amore è là
Testardo come un asino
Vivo come il desiderio
Crudele come la memoria
Sciocco come i rimpianti
Tenero come il ricordo
Freddo come il marmo
Bello come il giorno
Fragile come un bambino
Ci guarda sorridendo
E ci parla senza dir nulla
E io l'ascolto tremante
E grido
Grido per te
Grido per me
Ti supplico
Per te per me per tutti coloro che si amano
E che si sono amati
Sì io gli grido
Per te per me e per tutti gli altri
Che non conosco
Resta là
Là dove sei
Là dove sei stato altre volte
Resta là
Non muoverti
Non andartene
Noi che siamo amati
Noi ti abbiamo dimenticato
Tu non dimenticarci
Non avevamo che te sulla terra
Non lasciarci diventare freddi
Sempre molto più lontano
E non importa dove
Dacci un segno di vita
Molto più tardi ai margini di un bosco
Nella foresta della memoria
Alzati subito
Tendici la mano
E salvaci.


Dar nu vreau sa parasesc campul acesta atat de fertil al iubirii fara sa adaug si un videoclip, de data asta din cu totul alta cultura, si anume cea sovietica (de fapt rusa), "Balada Iubiri"i a celui atat de neconformist Vladimir Vysotskii, pe care nici macar iubirea nemasurata a Marinei Vlady nu l-a putut salva de la o moarte prematura.



Iata si versurile, in rusa. Nu imi cereti sa le traduc in romana, imi e peste puteri, dar sa stiti ca sunt foarte frumoase.

Высоцкий - Баллада о любви

Когда вода всемирного потопа
Вернулась вновь в границы берегов,
Из пены уходящего потока
На берег тихо выбралась любовь
И растворилась в воздухе до срока,
А срока было сорок сороков.

И чудаки - еще такие есть -
Вдыхают полной грудью эту смесь.
И ни наград не ждут, ни наказанья,
И, думая, что дышат просто так,
Они внезапно попадают в такт
Такого же неровного дыханья...

Только чувству, словно кораблю,
Долго оставаться на плаву,
Прежде чем узнать, что "я люблю",-
То же, что дышу, или живу!

И вдоволь будет странствий и скитаний,
Страна Любви - великая страна!
И с рыцарей своих для испытаний
Все строже станет спрашивать она.
Потребует разлук и расстояний,
Лишит покоя, отдыха и сна...

Но вспять безумцев не поворотить,
Они уже согласны заплатить.
Любой ценой - и жизнью бы рискнули,
Чтобы не дать порвать, чтоб сохранить
Волшебную невидимую нить,
Которую меж ними протянули...

Свежий ветер избранных пьянил,
С ног сбивал, из мертвых воскрешал,
Потому что, если не любил,
Значит, и не жил, и не дышал!

Но многих захлебнувшихся любовью,
Не докричишься, сколько не зови...
Им счет ведут молва и пустословье,
Но этот счет замешан на крови.
А мы поставим свечи в изголовье
Погибшим от невиданной любви...

Их голосам дано сливаться в такт,
И душам их дано бродить в цветах.
И вечностью дышать в одно дыханье,
И встретиться со вздохом на устах
На хрупких переправах и мостах,
На узких перекрестках мирозданья...

Я поля влюбленным постелю,
Пусть поют во сне и наяву!
Я дышу - и значит, я люблю!
Я люблю - и, значит, я живу!

Unei prietene de pe fb, coreeana stabilita in Canada, i-a placut atat de mult videoclipul incat, dupa ce i-am recomandat un alt videoclip, cu versurile in engleza (ea cerandu-mi de fapt numai titlul cantecului) mi-a postat o traducere surprinzator de buna a poeziei lui Vysotskii, din pacate pentru cateva din bunele mele prietene in limba engleza:

 Ballad about love
Russian title: Ballada o liubvi

When, after all, the great deluge was over,
The seas came back within their coastal lines,
Out of the foam of the receding water
The love came out softly to the land.
And, for some time, it faded in the air,
And lasted for an eon and some then.
 
And some eccentrics that still do exist
Inhale with their full lungs that crazy mix,
Expecting neither scolding nor reward,
And thinking they are free to breath it in
They realize one day that they fit in
Somebody else's intermittent breathing.

But remember: a feeling's like a boat
It's afloat until you realize:
That the words "I love" mean simply that
"I can breathe" and "I am still alive".

There will be plenty of despair and roaming.
The land of love is the most noble land.
The knights of love will have to go through testing
With ever higher standards and demands.
They will be separated by a distance,
Devoid of leisure, sleep without rest.

But nothing in the world can turn them back.
Those madmen do agree to pay it back,
Pay any price, their lives won't be excepted
In order to preserve and to protect
Some indiscernible and magic thread
Which love between them now has extended.

Wind and snow swept them off their feet,
Made them drunk and raised them from the dead.
'Cause remember you have neither lived,
Nor have breathed, if you have never loved.

And most of them have choked with love forever.
They can't be reached no matter what you do.
They are accounted by idle talk and rumor,
And that account is laced with pure blood.
But we will light up candles in the memory
Of those who died from the unprecedented love.

Their souls, among the flowers, will run
And their voices will blend and sound as one.
They will inhale eternity together.
And somewhere, on a fragile river cross,
A narrow bridge across the universe
Holding their breath, they will meet each other.

I will open fields to those who love!
Let them sing awake and in their rest.
I do breathe and that means I'm in love.
I'm in love and that means I exist.

 

Alege culoarea---Test

Choose a colour, then look bellow:

(in romana dupa textul in engleza)

~White, the essence of pure doves set free ~

~ Green, the earth paints its trees in cheerful glee ~

~ Purple, the richness of ripe grapes on vine ~

~ Yellow, the rhythm of fun and sunshine ~

~ Red, the ecstasy of a true love so deep ~

~ Blue, the heart when wistful tears one weep ~

~ Pink, the innocence in a young bride’s blush ~

~ Violet, the many shades of twilight so hush ~

~ Orange, the scream of the fire within ~

~ Brown, the pride of an Indian’s skin ~

~ Grey, the clouds with promises of rain ~

~ Black, the night when only stars remain…

Alege o culoare, pe urma uita-te mai jos:

~ Alb, esenta pura a porumbeilor lasati liberi ~

~ Verde, pamantul isi picteaza copacii cu mare bucurie  ~

~ Mov (Lila), bogatia strugurilor copți ~

~ Galben, ritmul distracției și al soarelui ~

~ Roșu, extazul iubirii adevărate atât de profunde ~

~ Albastru, inima atunci când cineva plange lacrimi amare ~

~ Roz, nevinovăția unei tinere mirese care roseste ~

~ Violet, mai multe nuante de amurg care se pierd ~

~ Orange, Strigatul focului interior ~

~ Maro, mandria unei piei rosii (de indian) ~

~ Gri, nori cu promisiuni de ploaie ~

~ Negru, noaptea cand numai stelele raman ~

Ghiciti de unde am luat testul? 

Felicitari, de pe facebook!

Edera

Una din pasiunile celor ce isi petrec mult timp pe facebook e sa isi trinita unii altora videoclipuri. asa se face ca azi am primit unul cu niste imagini f frumoase de la buna mea prietena Anoet. Ea l-a ales, cred, pt ca versurile au fost traduse in romana. Dar, asa cum rezulta din comentariile de pe Youtube, dictonul Traduttore= Tradittore si-a manifestat adevarul si aici, incat am cautat versurile in italiana si le voi copia si pe ele.

Voi

speranze che sperai,

sorrisi e pianti miei.

Promesse di allegria

e sogni in cui

volai.

Ed il primo spietato Amor mio

siete per me.

Perduti e persi mai

Di voi mi appassionai.

Su di voi giurai

e mi ci tormentai.

Pare niente ma

il cuore era il mio

poi c'eri Tu...

Vento soffierà,

la pioggia pioverà,

la nebbia velerà,

il sole picchierà.

Ed il ricordo

il ricordo di Te,

non passa mai

non passa mai.

Ma che buoni

quei baci fra noi.

Forse tu,

non vuoi smettere mai.

Per vederti mi bastano

gli occhi lucidi.

Se ti piace e se

ancora tu vuoi

nel ricordo,

anche senza di noi

tutto torna possibile,

anche tu,

sei qui,

oh!!

Qui nel cuore mio......

I ricordi non passano mai

eccoli qui.

Sono molto più forti di noi .

più vivi.

Sase > sapte milioane cinci sute de mii

Asta e aritmetica "democratiei originale" a unui stat in care a NU te prezenta la vot e o atitudine civica si laudabila iar prezenta la vot devine blamabila si buna de intimidat de catre procurorii basescieni cu ajutorul politiei dispusa sa faca exces de zel.

Smecheria si bataia de joc ridicate la rangul de politica de stat se pare ca sunt tare pe placul EU (sau poate numai al doamnei Merkel si a lui Victor Orban) si mai ales sunt comanda de nezdruncinat venita de peste ocean. 

Autoritarismul a fost incurajat pana nu demult de catre USA pe malul Meditearei care a luat foc anul trecut, pt ca a convenit grozav d-lui Gordon si altora ca el.

Daca marinarul se bucura si rade eu stiu bine ca nu e rasul lui. In sinea lui are a se teme, pt ca nu poti calca triumfator peste atatia concetateni fara sa suferi vreo consecinta.

Victoria lui e o victorie a la Pirhus si oricat se va zbate ca o naparca prinsa in lat, el stie ca puterea sa e iluzorie.

Cucerirea Paradisului=Conquest of the Paradise

E multa vreme de cand am indragit "Conquest of Paradise" de Vanghelis. Am auzit-o numai in varianta orhestrala si nu mi-am putut imagina ca poate sa sune atat de incantator cu vocea Danei Winner. Deasemenea imaginile sunt un adevarat poem, nu mai vorbesc de versuri.

Am sa copiez versurile si sa incerc sa le traduc pt acele prietene care nu au avut norocul de a invata engleza: 

There shines a light in the heart of man
That defies the dead of the night
A beam that glows within every soul
Like wings of hope taking flight

In inima omului luceste o lumina

Care sfideaza nopatea cea moarta

O raza care straluceste in orice suflet

Ca aripile sperantei in zbor.

A sunny day, when a baby's born
The little things that we say
A special sparkle in someone's eye
Simple gifts, every day

O zi insorita, cand se naste un copil

Lucrurile simple rostite

o sclipire speciala in ochii cuiva

Sunt daruri simple, de fiecare zi.

Somewhere there's a paradise
Where everyone finds release
It's here on earth and between your eyes
A place we all find our peace

Undeva este un paradis

unde fiecare isi gaseste linistea

E aici pe pamant, in  fata ochilor

un loc unde toti gasim pacea.

Come - open your heart
Reach for the stars
Believe your own power
Now, here in this place
Here on this earth
This is the hour
It's just a place we call paradise
Each of us has his own
It has no name, no, it has no price
It's just a place we call home
A dream that reaches beyond the stars
The endless blue of the skies
Forever wondering who we are?
Forever questioning why?

Hai, deschideti inima 

Si incearca sa ajungi la stele

Crede in puterea ta

Acum, aici, in acest loc

Aici pe pamant.

Acesta e ceasul.

Este exact locul pe care il numim paradis

Fiecare are unul al sau.

Nu are nume, nu, si nu are nici pret

E locul pe care il numim acasa

Un vis care trece dincolo de stele

Si de nesfarsitul albastru al cerului

Iar noi ne intrebam intr-una "cine suntem?"

Si ne intrebam intr-una "de ce ?"

Come - open your heart
Reach for the stars
Believe your own power
Now, here in this place
Here on this earth
This is the hour

Hai, deschideti inima 

Si incearca sa ajungi la stele

Crede in puterea ta

Acum, aici, in acest loc

Aici pe pamant.

Acesta e ceasul.

There shines a light in the heart of man
That defies the dead of the night
A beam that glows within every soul
Like wings of hope taking flight
Like wings of hope taking flight

In inima omului luceste o lumina

Care sfideaza nopatea cea moarta

O raza care straluceste in orice suflet

Ca aripile sperantei in zbor.Ca aripile sperantei in zbor.

N-am sa traduc insa mesajul persoanei care a postat videoclipul, cred ca e evident si fara traducere: Trebuie sa salvam aceasta planeta!

"Conquest of Paradise" by Vangelis featuring the magnificent voice of Dana Winner a Belgian singer. This song is powerful, sublime, inspiring and the lyrics are reminding us of the "Paradise" we are living on, and the power within each of us, the power of "Love"!
It lies in our hands whether this beautiful planet will be destroyed furthermore, or whether we will contribute to his preservation for the sake of our children's and their children's future!