Spania, campioana Europei! Din '80 tin cu Spania la orice campionat de fotbal si in sfarsit, aseara s-a intamplat!
Am tinut cu ei, evident ca nu pt ca sunt asa de multi romani acolo, printre ei si fata prietenei mele Jeni, ci pt ca din momentul in care am pus mana pe "Invatati limba spaniola fara profesor" m-am indragostit de aceasta limba. Iubesc Spania chiar daca n-am vizitat-o niciodata (ce pacat ca firma noastra de cablu a scos din grila TVE international, pastrand posturi de micro nisa), Spania lui Federigo Garcia Lorca ("Llora la ghitara", parca si aud sunete de chitara cand pronunt aceste cuvinte, le pronunt cu liora si nu giora, cu geismul atat de raspandit in America Latina), a Cidului, a lui Goya, El Greco si Velasquez, a lui Manuel de Falla, dar si a blestematului Ignacio de Loyola, Spania in care a copilarit prietena mea Carmencita Cartaya y Navarro (pe unde o mai fi, sper ca nu s-a stabilit in Irak impreuna cu sotul ei, n-am inteles niciodata ce-a gasit la el ea, care avea un spirit atat de liber).
Carmencita avea un f ciudat simt al umorului:
-Donde vas Carmencita?
-Al cementerio!
Am invatat si dupa un manual in limba rusa (am facut 10 ani de rusa in scoala iar acum mai stiu cam ce-au uitat rusii) dar , pt ca studiam la servici, in "timpii morti", care de obicei erau inainte de plecarea acasa m-am oprit in El Comedor pt ca insiruirea de salcices, quesos si alte bunatati imi facea o foaaameeee!
Dupa parerea mea spaniola e limba indragostitilor (dovada imensa cantitate de telenovele in care dragostea e principalul subiect) si nu cunosc poezie mai frumoasa decat "Volveran las oscuras golondrinos"
Volvera el amor, en tus oidos
Las palabras ardientes a sonar
Y talvez, de su profundo sueno
Tu corazon despiertara.
Pero mudo, y abstorto, y de rodillas.
Como se adoro Dios ante su altar,
Como yo te he querido,
Desnganate! Asi no te queran.
Poate "Ultimele sonete inchipuite ale lui Shakespeare in traducere imaginara" ale lui V Voiculescu sa mai sune asa, sau poate "Psalmul de Taina" al lui Arghezi, pe care il stiam candva pe de rost si pe care l-am invatat pt ca il consider cea mai frumoasa poezie de dragoste din toata literatura romaneasca (helas, s-a cam asternut praful peste colectia mea de "Cele mai frumoase poezii", nici chiar poeziile pt copii pe care le recitam fetelor mele in drum spre gradinita si mai tarziu nepoatei, "Asa-i Sanda" a lui Gelu Naum a incantat copilaria a trei generatii, a mea si a urmaselor mele, nu le-am mai recitit) si am sa reproduc numai cateva versuri din ea:
Pur trandafir, batut in cuie
De diamant pe crucea mea
Si care-n fiece miscare
Pierzi c-o petala cate-o stea.
Ca sa revin de la Poesis la Stadion, ce frumos suna Ole, ole al galeriei spaniole in comparatie cu corul urlator al nemtilor!
luni, 30 iunie 2008
Viva Espana
Dupa tone de carti citite, mii de filme vazute, cateva limbi straine invatate mai mult sau mai putin bine cred ca a sosit timpul sa incerc sa arat ce a mai ramas din toate astea
duminică, 29 iunie 2008
Aflam lucruri noi
Ca de obicei cand imi gasesc timp sa citesc cate ceva din NYT aflu lucruri f interesante. Astfel, pornind de la un articol intitulat "Your Brain Lies to You" http://www.nytimes.com/2008/06/27/opinion/27aamodt.html?em&ex=1214884800&en=9b34d24b60bc382e&ei=5087%0A
am ajuns, via Readers Comments la un blog f interesant si f argumentat stiintific (tipul e atat de destept incat pe langa el eu par uncopil de gradinita)
Reiese din aceste articole ca noi acceptam cu greu ideile care nu corespund cu preconceptiile noastre, ba chiar le refuzam, mintindu-ne ca sunt false. Inca mai interesant este
"Get Out of Your Own Way"
Studies Show the Value of Not Overthinking a Decision
Studies Show the Value of Not Overthinking a Decision
By ROBERT LEE HOTZ
care arata, intre multe altele, ca subconstientul are un aport f mare in luarea deciziilor cercetatorii stiind cu 10 secunde inaintea subiectilor ce decizie vor lua acestia. 10 sec uneori pot insemna f mult, mi-am dat seama de asta in laboratorul de fizica atunci cand, incercand, fara succes, sa refacem experimentul prin care Planck a ajuns la constanta lui faceam masuratori din 5 in 5 sec,in acest interval pronuntand omultime de cuvinte.
Si mai interesanta e concluzia:
Such experiments suggest that our best reasons for some choices we make are understood only by our cells. The findings lend credence to researchers who argue that many important decisions may be best made by going with our gut -- not by thinking about them too much.
Dutch researchers led by psychologist Ap Dijksterhuis at the University of Amsterdam recently found that people struggling to make relatively complicated consumer choices -- which car to buy, apartment to rent or vacation to take -- appeared to make sounder decisions when they were distracted and unable to focus consciously on the problem.
Moreover, the more factors to be considered in a decision, the more likely the unconscious brain handled it all better, they reported in the peer-reviewed journal Science in 2006. "The idea that conscious deliberation before making a decision is always good is simply one of those illusions consciousness creates for us," Dr. Dijksterhuis said.
Moreover, the more factors to be considered in a decision, the more likely the unconscious brain handled it all better, they reported in the peer-reviewed journal Science in 2006. "The idea that conscious deliberation before making a decision is always good is simply one of those illusions consciousness creates for us," Dr. Dijksterhuis said.
Ca sa vezi! Eu credeam ca faptul ca cele mai bune decizii ale mele au fost cele luate "la moment", fara sa cantaresc prea mult pro si contra (helas, nu toate deciziile!) se datoresc firii mele impulsive, cand colo "creierusul meu mic", ca sa o citez pe Bahmuteanca via jumatatea mea (e incredibil cat de mult i-a placut lui aceasta expresie), stia mai bine decat constientul meu ce e mai bine.
Dupa tone de carti citite, mii de filme vazute, cateva limbi straine invatate mai mult sau mai putin bine cred ca a sosit timpul sa incerc sa arat ce a mai ramas din toate astea
Pasta putanesca
Cand am cateva left-overs (resturi) de mazare sau dovlecei si am chef de ceva bun si rapid imi pregatesc ceva inspirat dintr-o reteta de pe http://allrecipes.com/Recipes/Main.aspx
Imi pun cam 3/4 cana de apa intr-o oala mica, adaug putin ghimbir, turmeric si fenugreek, toate praf (in loc de sare), cam o lingurita de ulei extravergin de masline (cel mai ieftin de pe piata) si paste "cat cuprinde" (cat uram in tinerete aceasta expresie, mie trebuia sa mi se spuna exact ce cantitate, abia acum inteleg ca biata mea soacra chiar nu stia exact cat pune ea "din ochi"--expresia echivalenta se foloseste si in italiana--nici vorba de secrete, cum credeam eu, dar acum nu mai pot sa-i cer iertare pt banuielile mele) ca sa "inghita" toata apa. Uneori, daca nu sunt atenta, mai ies "ca la mama acasa", ca in celebrul banc.
Separat pun o conserva de Pomodori pelati a cubeti (sunt bune si alea romanesti) in care pun ierburi: busuioc, oregano, maghiran, salvie sau menta (niciodata salvia sau menta impreuna, nu se "pupa", asa am aflat eu de la Pruova del Cuoco) si chili, intr-un vas si fierb cam 5 minute. Amestec pastele fierte (care, dupa cum am spus, au absorbit toata apa) cu sosul de rosii si legumele, uneori si cu un ou, si gata.
Daca e sa-l cred pe Vladut, bucatarul cel simpatic de la"Razvan si Dani", pastele astea nici nu ingrasa.
In ce priveste numele, m-am distrat grozav cand Beppe Bigazi, cam stanjenit la cei peste 70 de ani ai lui si proaspat casatorit cu o tanara nitel peste 60, incerca sa explice, la Pruova del Cuoco de pe Rai Uno, de unde vine, fara sa se refere la ocupatia sugerata. A dat o explicatie alambicata si falsa cand de fapt se stie ca numitele " domnisoare", din cauza profesiei, nu au timp de fineturi culinare cand gatesc si atunci prepara ceva repede si bun.
Imi pun cam 3/4 cana de apa intr-o oala mica, adaug putin ghimbir, turmeric si fenugreek, toate praf (in loc de sare), cam o lingurita de ulei extravergin de masline (cel mai ieftin de pe piata) si paste "cat cuprinde" (cat uram in tinerete aceasta expresie, mie trebuia sa mi se spuna exact ce cantitate, abia acum inteleg ca biata mea soacra chiar nu stia exact cat pune ea "din ochi"--expresia echivalenta se foloseste si in italiana--nici vorba de secrete, cum credeam eu, dar acum nu mai pot sa-i cer iertare pt banuielile mele) ca sa "inghita" toata apa. Uneori, daca nu sunt atenta, mai ies "ca la mama acasa", ca in celebrul banc.
Separat pun o conserva de Pomodori pelati a cubeti (sunt bune si alea romanesti) in care pun ierburi: busuioc, oregano, maghiran, salvie sau menta (niciodata salvia sau menta impreuna, nu se "pupa", asa am aflat eu de la Pruova del Cuoco) si chili, intr-un vas si fierb cam 5 minute. Amestec pastele fierte (care, dupa cum am spus, au absorbit toata apa) cu sosul de rosii si legumele, uneori si cu un ou, si gata.
Daca e sa-l cred pe Vladut, bucatarul cel simpatic de la"Razvan si Dani", pastele astea nici nu ingrasa.
In ce priveste numele, m-am distrat grozav cand Beppe Bigazi, cam stanjenit la cei peste 70 de ani ai lui si proaspat casatorit cu o tanara nitel peste 60, incerca sa explice, la Pruova del Cuoco de pe Rai Uno, de unde vine, fara sa se refere la ocupatia sugerata. A dat o explicatie alambicata si falsa cand de fapt se stie ca numitele " domnisoare", din cauza profesiei, nu au timp de fineturi culinare cand gatesc si atunci prepara ceva repede si bun.
Dupa tone de carti citite, mii de filme vazute, cateva limbi straine invatate mai mult sau mai putin bine cred ca a sosit timpul sa incerc sa arat ce a mai ramas din toate astea
Cutremurator
Un articol din NYT http://www.nytimes.com/2008/06/29/world/middleeast/29marriage.html?_r=1&th&emc=th&oref=slogin
trateaza cazurile a doua fetite yemenite, una de 10 ani, maritata cu un barbat de 30 care a abuzat-o si a batut-o, alta, cu aceeasi soarta, de 8 ani, maritata cu unul de 35.
“This is the first shout,” said Shada Nasser, a human rights lawyer who met Nujood, the 10-year-old, after she arrived at the courthouse to demand a divorce. Ms. Nasser decided instantly to take her case. “All other early marriage cases have been dealt with by tribal sheiks, and the girl never had any choice.”
But despite a rising tide of outrage, the fight against the practice is not easy. Hard-line Islamic conservatives, whose influence has grown enormously in the past two decades, defend it, pointing to the Prophet Muhammad’s marriage to a 9-year-old. Child marriage is deeply rooted in local custom here, and even enshrined in an old tribal expression: “Give me a girl of 8, and I can give you a guarantee” for a good marriage.
Consecintele unor asemena casatorii sunt catastrofale nu numai pt sanatatea prea tinerei mamici ci si pt copii lor, adesea tarati.
Dar tatal fetitei de 10 ani, un fost maturator, acum cersetor, care are 16 copii de la doua neveste, spune ca a fost nevoit sa-si marite fiica pt a nuavea soarta fiicelor sale mai mari, care au fost rapite (nu se spune de cine) si maritate cu forta. Din fericire pt micuta aceasta a gasit un judecator care i-a inteles situatia si a fost de acord sa o divorteze, un lucru aproape fara precedent.
Din articol rezulta ca fenomenul fetitelor neveste la o varsta incredibil de mica e specific culturii islamice (si rromii invoca cerintele culturale pt traditii asemanatoare), desi se fac incercari pt a se schimba situatia:
A 1992 Yemeni law set the minimum legal age of marriage at 15. But in 1998 Parliament revised it, allowing girls to be married earlier as long as they did not move in with their husbands until they reached sexual maturity.
That change reflected the triumph of northern Yemen’s more conservative Islamic culture over the secular and Marxist south after North and South Yemen united in 1990. In South Yemen, the government had passed a law in 1979 setting the age of marriage at 16 for women and 18 for men.
Rezultatul?
But in Yemen, as in Afghanistan — another country where child marriage is common — the fight against Communism ended with the triumph of a hard-line form of Islam.
Daca pt fetita de 10 ani lucrurile par rezolvate, fetita de 8 ani, care a fugit la spital si a fost dusa la politie, care a arestat imediat judecatorul care a aprobat casatoria, inca asteapta o sentinta (care s-ar putea sa nu-i fie favorabila) in casa unor rude.
Autorul sustine ca de vina ar fi saracia, dar eu raman la parerea ca si traditiile religioase sunt responsabile.
trateaza cazurile a doua fetite yemenite, una de 10 ani, maritata cu un barbat de 30 care a abuzat-o si a batut-o, alta, cu aceeasi soarta, de 8 ani, maritata cu unul de 35.
“This is the first shout,” said Shada Nasser, a human rights lawyer who met Nujood, the 10-year-old, after she arrived at the courthouse to demand a divorce. Ms. Nasser decided instantly to take her case. “All other early marriage cases have been dealt with by tribal sheiks, and the girl never had any choice.”
But despite a rising tide of outrage, the fight against the practice is not easy. Hard-line Islamic conservatives, whose influence has grown enormously in the past two decades, defend it, pointing to the Prophet Muhammad’s marriage to a 9-year-old. Child marriage is deeply rooted in local custom here, and even enshrined in an old tribal expression: “Give me a girl of 8, and I can give you a guarantee” for a good marriage.
Consecintele unor asemena casatorii sunt catastrofale nu numai pt sanatatea prea tinerei mamici ci si pt copii lor, adesea tarati.
Dar tatal fetitei de 10 ani, un fost maturator, acum cersetor, care are 16 copii de la doua neveste, spune ca a fost nevoit sa-si marite fiica pt a nuavea soarta fiicelor sale mai mari, care au fost rapite (nu se spune de cine) si maritate cu forta. Din fericire pt micuta aceasta a gasit un judecator care i-a inteles situatia si a fost de acord sa o divorteze, un lucru aproape fara precedent.
Din articol rezulta ca fenomenul fetitelor neveste la o varsta incredibil de mica e specific culturii islamice (si rromii invoca cerintele culturale pt traditii asemanatoare), desi se fac incercari pt a se schimba situatia:
A 1992 Yemeni law set the minimum legal age of marriage at 15. But in 1998 Parliament revised it, allowing girls to be married earlier as long as they did not move in with their husbands until they reached sexual maturity.
That change reflected the triumph of northern Yemen’s more conservative Islamic culture over the secular and Marxist south after North and South Yemen united in 1990. In South Yemen, the government had passed a law in 1979 setting the age of marriage at 16 for women and 18 for men.
Rezultatul?
But in Yemen, as in Afghanistan — another country where child marriage is common — the fight against Communism ended with the triumph of a hard-line form of Islam.
Daca pt fetita de 10 ani lucrurile par rezolvate, fetita de 8 ani, care a fugit la spital si a fost dusa la politie, care a arestat imediat judecatorul care a aprobat casatoria, inca asteapta o sentinta (care s-ar putea sa nu-i fie favorabila) in casa unor rude.
Autorul sustine ca de vina ar fi saracia, dar eu raman la parerea ca si traditiile religioase sunt responsabile.
Dupa tone de carti citite, mii de filme vazute, cateva limbi straine invatate mai mult sau mai putin bine cred ca a sosit timpul sa incerc sa arat ce a mai ramas din toate astea
Shaorma si Pizza, productie proprie
Intrand azi la Ruxir pt cumparaturi m-am decis sa cumpar un pachet de lipii libaneze, inchipuindu-mi ca acestea sunt compacte precum azimele copilariei mele, facute de mama mare, si deci le voi putea folosi ca baza pt pizza, in locul lipiei traditionale.
Iata cum fac eu pizza semifabricata: iau un borcan de Sos de tomate marca Regal (f nesanatos, are o multime de chestii botezate euri, dar f gustos, dupa parerea mea) in care pun mult busuioc , oregano, maghiran, menta, toate uscate, ca sa nu ma trezesc cu vreo botulina, precum si chili (boia iute de la bulgari). Nu masor, le pun din ochi, depinde de gust. Daca as fi fost in America as fi folosit sos italian traditional, marca Hunt, de ex. Un borcan mare imi ajunge pt patru pizze avand ca baza jumatati de lipie mare. Ca membru fondator al, dupa mine, raposatei Miscari ecologiste, nu arunc borcanul dupa folosire ci il reciclez colectand in el solzii si maruntaiele pestilor prinsi de jumatatea mea (vz The God Themselves).
Lipia cea mare o tai transversal, o ung cu ulei extravergin de masline si apoi cu ou batut (folosesc o pensula lata) si cu sosul preparat ca mai sus, o presar cu mult, mult cascaval (asta ii place cel mai mult Dianei, incat trece cu vederea frunzele despre care pretinde ca nu-i plac) apoi ornez cu ce am prin casa sau ce-mi dicteaza fantezia: ciuperci la borcan, cumparate intregi dar taiate felii subtiri, masline dietetice Kalamata, salam picant de Tulcea sau muschi file, pastrama, fasii de ardei gras sau chiar de zuchini trase la tigaie in prealabil, sau, si mai simplu, cu spanac oparit si f bine scurs.
Sa ma intorc la lipiile libaneze. Ajunsa acasa si desfacand pachetul am fost surprinsa sa constat ca numitele lipii sunt de fapt doua foite unite pe circumferinta. Si atunci mi-am amintit de "pita" (diferita mult de pitta greceasca pe care o cumparam in Salt Lake City la supermarket) pe care o mancam la o patiserie din Amzei, care era un fel de buzunarel de aluat copt, umplut cu varza si alte legume.
So, pt ca iubita mea jumatate adora varza si aveam plenty, a tocat (nu e greseala de typing, a tocat chiar mnealui) repede subtire de tot niste brasicaceae din asta, a stors-o cat a putut (fara sare din motive de HT, dar e mai bine sa se sareze pt a se elimina compusii toxici de sulf) apoi subsemnata a luat o feliuta de pastrama haiduceasca (scumpa foc, dar o zgariem din cand in cand in loc de branza), un pic de left over (resturi care sunt cah-cah pt orice "gospodina' americana care se respecta, daca le ramane ceva de la masa la care chipurile fac doar feluri proaspete de mancare, cel mai adesea din borcane, gatitul "from scratch", adica din materii prime fiind considerat cam sub demnitatea lor) de piept de pui pe care l-am uns cu mustar si l-am facut la cuptor (noroc ca sunt o hipotiroidiana atipica, adica nu chiar tampita de tot, si rezist la canicula de afara plus cea din bucatarie) cu o zi inainte, o mana de patrunjel tocat (direct din congelator, unde l-am pus dupa ce l-am recoltat din gradina mamitei), cam o jumatate de lingurita de seminte de fenicul (luate de la Plafar in scop medicinal dar puse in oala dupa ce le-am macinat in masina de cafea), doua rosii curatite de seminte si tocate marunt si, last but not least, vreo doua linguri de maioneza (Hamker, ca e cu indulcitori, buna pt diabetici, doar nu crede cineva ca fac eu maioneza in casa, ca tot vorbeam mai devreme de borcane).
Am desfacut un pic cele doua foite ale lipiei libaneze, am umplut-o cu compozitia descrisa mai sus, omogenizata pe cat posibil, am facut-o sul, am repetat procedeul cu a doua lipie, le-am pus pe fiecare pe cate o farfurie, le-am botezat Shaorma si le-am consumat impreuna cu jumatatea care, firesc, fiind o jumatate, a apreciat eforturile mele cu jumatate din entuziasmul meu, consolandu-ma ca e normal ca eu sa fiu mai incantata de rezultat, fiind proiectul meu.
Iata cum fac eu pizza semifabricata: iau un borcan de Sos de tomate marca Regal (f nesanatos, are o multime de chestii botezate euri, dar f gustos, dupa parerea mea) in care pun mult busuioc , oregano, maghiran, menta, toate uscate, ca sa nu ma trezesc cu vreo botulina, precum si chili (boia iute de la bulgari). Nu masor, le pun din ochi, depinde de gust. Daca as fi fost in America as fi folosit sos italian traditional, marca Hunt, de ex. Un borcan mare imi ajunge pt patru pizze avand ca baza jumatati de lipie mare. Ca membru fondator al, dupa mine, raposatei Miscari ecologiste, nu arunc borcanul dupa folosire ci il reciclez colectand in el solzii si maruntaiele pestilor prinsi de jumatatea mea (vz The God Themselves).
Lipia cea mare o tai transversal, o ung cu ulei extravergin de masline si apoi cu ou batut (folosesc o pensula lata) si cu sosul preparat ca mai sus, o presar cu mult, mult cascaval (asta ii place cel mai mult Dianei, incat trece cu vederea frunzele despre care pretinde ca nu-i plac) apoi ornez cu ce am prin casa sau ce-mi dicteaza fantezia: ciuperci la borcan, cumparate intregi dar taiate felii subtiri, masline dietetice Kalamata, salam picant de Tulcea sau muschi file, pastrama, fasii de ardei gras sau chiar de zuchini trase la tigaie in prealabil, sau, si mai simplu, cu spanac oparit si f bine scurs.
Sa ma intorc la lipiile libaneze. Ajunsa acasa si desfacand pachetul am fost surprinsa sa constat ca numitele lipii sunt de fapt doua foite unite pe circumferinta. Si atunci mi-am amintit de "pita" (diferita mult de pitta greceasca pe care o cumparam in Salt Lake City la supermarket) pe care o mancam la o patiserie din Amzei, care era un fel de buzunarel de aluat copt, umplut cu varza si alte legume.
So, pt ca iubita mea jumatate adora varza si aveam plenty, a tocat (nu e greseala de typing, a tocat chiar mnealui) repede subtire de tot niste brasicaceae din asta, a stors-o cat a putut (fara sare din motive de HT, dar e mai bine sa se sareze pt a se elimina compusii toxici de sulf) apoi subsemnata a luat o feliuta de pastrama haiduceasca (scumpa foc, dar o zgariem din cand in cand in loc de branza), un pic de left over (resturi care sunt cah-cah pt orice "gospodina' americana care se respecta, daca le ramane ceva de la masa la care chipurile fac doar feluri proaspete de mancare, cel mai adesea din borcane, gatitul "from scratch", adica din materii prime fiind considerat cam sub demnitatea lor) de piept de pui pe care l-am uns cu mustar si l-am facut la cuptor (noroc ca sunt o hipotiroidiana atipica, adica nu chiar tampita de tot, si rezist la canicula de afara plus cea din bucatarie) cu o zi inainte, o mana de patrunjel tocat (direct din congelator, unde l-am pus dupa ce l-am recoltat din gradina mamitei), cam o jumatate de lingurita de seminte de fenicul (luate de la Plafar in scop medicinal dar puse in oala dupa ce le-am macinat in masina de cafea), doua rosii curatite de seminte si tocate marunt si, last but not least, vreo doua linguri de maioneza (Hamker, ca e cu indulcitori, buna pt diabetici, doar nu crede cineva ca fac eu maioneza in casa, ca tot vorbeam mai devreme de borcane).
Am desfacut un pic cele doua foite ale lipiei libaneze, am umplut-o cu compozitia descrisa mai sus, omogenizata pe cat posibil, am facut-o sul, am repetat procedeul cu a doua lipie, le-am pus pe fiecare pe cate o farfurie, le-am botezat Shaorma si le-am consumat impreuna cu jumatatea care, firesc, fiind o jumatate, a apreciat eforturile mele cu jumatate din entuziasmul meu, consolandu-ma ca e normal ca eu sa fiu mai incantata de rezultat, fiind proiectul meu.
Dupa tone de carti citite, mii de filme vazute, cateva limbi straine invatate mai mult sau mai putin bine cred ca a sosit timpul sa incerc sa arat ce a mai ramas din toate astea
SF
Pt ca am tot vorbit despre marea mea dragoste, literatura SF o sa incerc sa-mi explic mie insami de unde mi se trage. Pai raspunsul e simplu, de la Colectia de Povestiri Stiintifico Fantastice, editata de revista Stiinta si Tehnica, la care era abonat tatal meu. Colectia consta din niste brosurele subtirele-subtirele, care apareau odata pe luna, incat pt a ajunge la capatul unora dintre ele se intampla sa treaca si 7 luni. Acolo am citit "Nebuloasa din Andromeda", o editie mai completa decat cea pe care am gasit-o mai tarziu tradusa in franceza, am citit prima data despre sacrificiile umane practicate de amerindieni, despre sinantrop, despre Maelstrom si cate altele... Pana si povestiri de Arthur Conan Doyle au aparut in acea colectie.
Si pt ca tot e vorba de SF ma gandesc ca era mai bine daca, in loc sa devina mare jurnalist, Cristian Tudor Popescu ramanea la SF. Si el a fost o mare dezamagire. Dupa 89 m-am trezit ca idolii tineretii mele: Sergiu Nicolaescu, Razvan Theodorescu, Marin Sorescu (am stat la o coada imensa sa cumpar o carte de el pt a lua autograf, dar s-au terminat inainte sa-mi vina randul), Octavian Paler, Romulus Vulpescu, s-au prabusit cu nasul in tarana.
Si pt ca tot e vorba de SF ma gandesc ca era mai bine daca, in loc sa devina mare jurnalist, Cristian Tudor Popescu ramanea la SF. Si el a fost o mare dezamagire. Dupa 89 m-am trezit ca idolii tineretii mele: Sergiu Nicolaescu, Razvan Theodorescu, Marin Sorescu (am stat la o coada imensa sa cumpar o carte de el pt a lua autograf, dar s-au terminat inainte sa-mi vina randul), Octavian Paler, Romulus Vulpescu, s-au prabusit cu nasul in tarana.
Dupa tone de carti citite, mii de filme vazute, cateva limbi straine invatate mai mult sau mai putin bine cred ca a sosit timpul sa incerc sa arat ce a mai ramas din toate astea
Me smart
Vanitas vanitorum, simt nevoia sa ma laud. Ce-mi auzira urechile de la ziarista invitata azi la TVR1, la Saptamana Politica a Monicai Ghiurko? "
Castigatorul alegerilor a fost PNL"
Pai sa ne autocitam:
In "La noi ca la nimeni" subsemnata scria: "Dupa parerea mea marele castigator e PNLul care, in loc sa se erodeze dupa guvernare, a luat un procent mai mare decat in 2000". Nu pretind ca detin drept de copyright, dar macar m-am exprimat inaintea ei, fara sa pretind ca sunt de meserie analist.
Castigatorul alegerilor a fost PNL"
Pai sa ne autocitam:
In "La noi ca la nimeni" subsemnata scria: "Dupa parerea mea marele castigator e PNLul care, in loc sa se erodeze dupa guvernare, a luat un procent mai mare decat in 2000". Nu pretind ca detin drept de copyright, dar macar m-am exprimat inaintea ei, fara sa pretind ca sunt de meserie analist.
Dupa tone de carti citite, mii de filme vazute, cateva limbi straine invatate mai mult sau mai putin bine cred ca a sosit timpul sa incerc sa arat ce a mai ramas din toate astea
The God Themselves
Semn de batranete: a inceput sa-mi fie dor de vremea cand eram membru al British Council (Biblioteca Engleza). Nu cred ca voi putea vreodata sa-i multumesc deajuns Ancutei ca m-a luat de mana si m-a dus acolo, intr-o vreme cand relatiile cu strainii erau f atent monitorizate.
Doamne, cate carti bune am citit de acolo, incepand cu draga de Ruth Rendel, recomandata de o indiana intr-una din primele vizite (au aparut traduceri dar n-am incercat nici macar sa le rasfoiesc de pe raft, cum faceam altadata, de teama sa nu se adevereasca iar tradutore=traditore, motivul principal pt care am inceput sa invat limbi straine, in special fara profesor), continuand cu Tolkien (minunatele lui Povesti neterminate), Isaac Asimov, A C Clarke (cu cata invidie se uitau unii tineri cand constatau ca am pus mana pe ele inaintea lor!) , John Masters (cartile lui despre India sunt f bine scrise), etc.
Mi-as dori sa recitesc "Zeii insisi", de Isaac Asimov, cartea al carei nume se regaseste in titlul articolului.
Nu am realizat imediat ca sursa de inspiratie o constituie dogma crestina a Sfintei Treimi. Prima parte descrie avatarul unei perechi ("si te vei uni cu aleasa ta si veti deveni unul", cum scrie in Biblie), partea a doua e dedicata universului in care cele trei fiinte care alcatuiesc intregul provin de fapt din perechea descrisa in primul univers, intre aceste doua universuri existand legaturi, dar atat de rare si sporadice incat sunt privite drept minuni. Asa imi amintesc eu subiectul, dupa mai bine de 15 ani.
Dragii mei cititori de emailuri, daca nu v-a speriat avalansa lor si ati reusit sa-mi cititi articolele si aveti de facut comentarii, nu ezitati sa apasati pe Viorica, linkul care apare la sfarsitul mesajului, apare fereastra cu blogul meu, iar la sfarsitul articolului apare Comentarii. Apasati acolo. Nu stiu daca se primesc comentarii si de la cei care nu au cont Google, dar puteti incerca.
Doamne, cate carti bune am citit de acolo, incepand cu draga de Ruth Rendel, recomandata de o indiana intr-una din primele vizite (au aparut traduceri dar n-am incercat nici macar sa le rasfoiesc de pe raft, cum faceam altadata, de teama sa nu se adevereasca iar tradutore=traditore, motivul principal pt care am inceput sa invat limbi straine, in special fara profesor), continuand cu Tolkien (minunatele lui Povesti neterminate), Isaac Asimov, A C Clarke (cu cata invidie se uitau unii tineri cand constatau ca am pus mana pe ele inaintea lor!) , John Masters (cartile lui despre India sunt f bine scrise), etc.
Mi-as dori sa recitesc "Zeii insisi", de Isaac Asimov, cartea al carei nume se regaseste in titlul articolului.
Nu am realizat imediat ca sursa de inspiratie o constituie dogma crestina a Sfintei Treimi. Prima parte descrie avatarul unei perechi ("si te vei uni cu aleasa ta si veti deveni unul", cum scrie in Biblie), partea a doua e dedicata universului in care cele trei fiinte care alcatuiesc intregul provin de fapt din perechea descrisa in primul univers, intre aceste doua universuri existand legaturi, dar atat de rare si sporadice incat sunt privite drept minuni. Asa imi amintesc eu subiectul, dupa mai bine de 15 ani.
Dragii mei cititori de emailuri, daca nu v-a speriat avalansa lor si ati reusit sa-mi cititi articolele si aveti de facut comentarii, nu ezitati sa apasati pe Viorica, linkul care apare la sfarsitul mesajului, apare fereastra cu blogul meu, iar la sfarsitul articolului apare Comentarii. Apasati acolo. Nu stiu daca se primesc comentarii si de la cei care nu au cont Google, dar puteti incerca.
Dupa tone de carti citite, mii de filme vazute, cateva limbi straine invatate mai mult sau mai putin bine cred ca a sosit timpul sa incerc sa arat ce a mai ramas din toate astea
sâmbătă, 28 iunie 2008
Dilemma del omnivoro
Hotarat lucru: ori Piero Banucci, autorul articolului "L'impero del mais: dal pollo al manzo e tutto granturco" aparut in La Stampa din 15 iunie n-a inteles nimic din studiul "Il dilemma del omnivoro" al profesorului de jurnalism de la universitatea din Berkeley (una dintre cele mai prestigioase din USA) Michael Pollan, ori acesta din urma e complet pe dinafara in materie de chimie, biochimie, fiziologie umana si animala.
Scrie in acest articol, pornind de la afirmatia filozofului Feuerbach ca "suntem ceeea ce mancam" ca noi suntem porumb (mais=granturco), fiind numai in aparenta omnivori.
Concluzia asta desteapta a aparut din constatarea, exprimata pretentios "Catena (lantul) alimentara incepe intr-un camp de porumb" sustinand ca indiferent ce fel de carne mancam, pui, vita, porc, curcan, strut sau peste, totul se bazeaza pe porumb. E adevarat ca porumbul se foloseste, in special in statele cu industrie alimentara f dezvoltata pt obtinerea de "ulei, drojdii, lecitina, sirop de fructoza, chiar si acidul citric care da mancarii un aspect 'proaspat'. Este porumb in bere, in Coca, in pilulele de vitamine, in ceara care face sa luceasca castravetii sau dovleceii". Cica Pollan scrie ca "din cele 45000 de produse vandute intr-un supermarket american mai mult de un sfert contine porumb, incluzandu-se aici si produse nealimentare: pasta de dinti, cosmatice... detergenti, aprinzatoare, baterii, chiar si hartia folosita la revistele glossy"
Autorul continua insa reconsiderand cele de mai sus spunand ca toata hrana noastra se bazeaza pe patru plante: porumb, soia, orez, grau.
Ma opresc aici cu citatele pt a explica unde cred eu ca rationamentul este complet nestiintific si ar putea duce la o concluzie falsa, folosita de multi vegetarieni, anume ca omul nu trebuie sa consume carne, pt ca randamentul e f mic, ca e mai economic si mai sanatos sa mancam direct graunte, eventual neprelucrate termic (exista asemenea teorii), netinand cont de faptul ca ierbivorele au o fiziologie diferita de a noastra, ca ele transforma hrana vegetala in altceva, printr-un f complicat proces biochimic, ca produsele obtinute din porumb cu utilizari nealimentare sunt rezultatul unor reactii chimice despre care nu e necesar sa stie chiar tot mapamondul in ce constau (aici intra si utilizarea mai noua drept combustibil, scopul articolului fiind, daca am citit bine printre randuri, sa traga un semnal de alarma ca acest lucru ar crea conditii pt o foamete generalizata), ca in compozitia carnii intra aminoacizi esentiali ce nu se pot procura pe alta cale (ei da, sunt o omnivora careia ii place carnea), ca principala sursa de fier pt organism e carnea.
S-ar putea argumenta ca ne putem procura fierul si pe alta cale (nu inghitind sabii sau pilitura) consumand spanac, de ex, dar vin si eu cu argumentul randamentului scazut, lasand la o parte faptul ca oxalatii prezenti in frunze (se pot pune in evidenta f usor si spectaculos turnand cateva picaturi de clorocalcin, de la farmacie, in zeama in care a fiert spanacul, se formeaza imediat un precipitat alb de oxalat de calciu) sunt responsabilii principali pt formarea pietrelor la rinichi,de aceea se recomanda sa se opareasca spanacul, stevia sau macrisul si sa se arunce apa.
Facand o paranteza, oxalatii se gasesc si in aspectuosul filodendron cu frunze in forma de inima, cat a trait Cookie, perusul nostru cel vorbaret si afectuos eram mereu ingrijorata cand il vedeam ca incearca sa-i ciuguleasca frunzele.
Pt ca tot e vorba de alimentatie poate e cazul sa amintesc si de un alt articol, din acelasi ziar, scris de o chinezoaica ce a participat la demonstratia din Piata Tien-an-Men, a fost arestata, trimisa la "reeducare", fara succes insa, pe nume Zhou Qing, articol ce mi-a fost semnalat de sotul meu, care a adus si ziarul, intitulat "Cina (China), l'orore viene dal cibo (hrana)".
Scrie in acest articol ca producatorii de alimente la scara industriala din China folosesc cantiati uriase de pesticide si hormoni, care duc la infertilitatea maturilor (ca sa fiu cinica, nu stiu cata paguba e stiind ca sunt cel putin 1,7 miliarde de locuitori in China, netinand cont de chinezii raspanditi prin Malaezia, Singapore, etc) si precocitatea sexuala a copiilor (si iata raspunsul la intrebarea ce mi-o puneam cum e posibil ca fetite atat de mici sa ramana insarcinate).
Pentru ca am citit in NYT niste articole de groaza despre produse din China care au folosit antigel in loc de glicerina la fabricarea pastei de dinti sau a siropului de tuse, care au dus la moartea a numerosi copii prin Panama, parca, oricum in America Latina, precum si despre scandalul cu jucariile la vopsirea carora se foloseau produse cu plumb ma gandesc ca aceste lucruri arata ca, de dragul imbogatirii, multi negustori si producatori chinezi dau dovada de un egoism feroce. S-ar putea ca acesta sa fie rezultatul indirect al politicii de control al populatiei (politica absolut necesara din cauza exploziei demografice, produsa si prin f umana decizie luata inca in primii ani de regim comunist de a imbunatati starea de sanatate a populatiei cu ajutorul "medicilor desculti", care mergeau din sat in sat si aplicau cu succes tehnicile medicinei traditionale chineze, bazate pe fitoterapie, acupunctura sau chiar numai presopunctura) care, prin faptul ca a limitat numarul copiilor unui cuplu la unu a produs generatii de adulti care au fost extrem de rasfatati in copilarie, invatati sa creada ca pot face orice pt a-si atinge scopurile si a-si indeplini dorintele. Din aceste generatii au aparut si actualii conducatori ai Chinei, care fac rabat de la principiile comuniste (f frumoase in teorie dar imposibil de aplicat in societatea umana, desi s-a incercat acest lucru chiar si de catre primii crestini, nu mai vorbesc de Comuna din Paris sau Falansterul de la Scaeni) si construiesc cu elan capitalismul pretinzand ca sunt comunisti, de la comunisti pastrand numai restrictiile in ce priveste democratia, care si ea e departe de a fi perfecta, dar deocamdata e cea mai buna organizare sociala (desi, din punctul meu de vedere, matriarhatul era cea mai buna societate, dovada ca se numea deadevaratelea epoca de aur, macar ca era civilizatia pietrei, barbatii, fiind omnivori, au descoperit prelucrarea fierului pt a crea unelte mai bune de cultivat pamantul, si acum ne spun tuturor ca cele mai bune alimente sunt cerealele, cum rezulta din articolul citat la inceput)
Ca o societate comunista poate fi luminoasa macar in fantezia unor scriitori se poate vedea daca se citeste Nebuloasa din Andromeda a lui Efremov, una din cartile mele preferate. In timpul studentiei mi-am asigurat o nota mare la Materialism Dialectic, (in ciuda aversiunii ce o aveam fata de modul cum se predau in scoala stiintele sociale: Economia Politica, Materialismul Dialectic si infamul Socialism Stiintific, plin de minciuni de la un capat la altul chiar si pentru o fiinta atat de lipsita de experienta vietii cum eram la vremea adolescentei) pt ca am avut o discutie plina de interes despre modul cum e prezentat viitorul in literatura SF, luminos la Efremov si intunecat la Wells, ca sa nu mai vorbesc de Planeta Maimutelor a lui Bouille, care se termina inca mai pesimist decat filmul (primul, cel cu Charlton Heston, remake-ul nu l-am vazut, dar am deja o idee preconceputa ca nu se poate ridica la inaltimea originalului, desi remake-ul dupa Dr Jekil si Mr Hide a fost mult mai bun decat originalul cu Spencer Tracy), si anume maimuta care a citit manuscrisul gasit intr-o nava cosmica spune: acesta e o fantezie, oamenii nu sunt in stare sa traiasca intr-o societate civilizata, cu atat mai putin sa invete sa scrie.
Probabil profesoara aceea chiar credea sincer ca exista o sansa ca Gheorghiu Dej, care incerca pe atunci o distantare de rusi, sa creeze acea societate luminoasa imaginata de Efremov.
Insusi Efremov, in anii destalinizarii, a scris "Coroana Neagra", cu accente, chiar daca vagi, anticomuniste si cu serioase influiente de spiritualitate orientala. Mi-a placut aceasta "Coroana" inca mai mult decat "Nebuloasa", are acolo si un capitol dedicat regresiei temporale, n-am inteles niciodata cum de a fost posibil ca o asemenea carte sa ajunga la anticariat.
Scrie in acest articol, pornind de la afirmatia filozofului Feuerbach ca "suntem ceeea ce mancam" ca noi suntem porumb (mais=granturco), fiind numai in aparenta omnivori.
Concluzia asta desteapta a aparut din constatarea, exprimata pretentios "Catena (lantul) alimentara incepe intr-un camp de porumb" sustinand ca indiferent ce fel de carne mancam, pui, vita, porc, curcan, strut sau peste, totul se bazeaza pe porumb. E adevarat ca porumbul se foloseste, in special in statele cu industrie alimentara f dezvoltata pt obtinerea de "ulei, drojdii, lecitina, sirop de fructoza, chiar si acidul citric care da mancarii un aspect 'proaspat'. Este porumb in bere, in Coca, in pilulele de vitamine, in ceara care face sa luceasca castravetii sau dovleceii". Cica Pollan scrie ca "din cele 45000 de produse vandute intr-un supermarket american mai mult de un sfert contine porumb, incluzandu-se aici si produse nealimentare: pasta de dinti, cosmatice... detergenti, aprinzatoare, baterii, chiar si hartia folosita la revistele glossy"
Autorul continua insa reconsiderand cele de mai sus spunand ca toata hrana noastra se bazeaza pe patru plante: porumb, soia, orez, grau.
Ma opresc aici cu citatele pt a explica unde cred eu ca rationamentul este complet nestiintific si ar putea duce la o concluzie falsa, folosita de multi vegetarieni, anume ca omul nu trebuie sa consume carne, pt ca randamentul e f mic, ca e mai economic si mai sanatos sa mancam direct graunte, eventual neprelucrate termic (exista asemenea teorii), netinand cont de faptul ca ierbivorele au o fiziologie diferita de a noastra, ca ele transforma hrana vegetala in altceva, printr-un f complicat proces biochimic, ca produsele obtinute din porumb cu utilizari nealimentare sunt rezultatul unor reactii chimice despre care nu e necesar sa stie chiar tot mapamondul in ce constau (aici intra si utilizarea mai noua drept combustibil, scopul articolului fiind, daca am citit bine printre randuri, sa traga un semnal de alarma ca acest lucru ar crea conditii pt o foamete generalizata), ca in compozitia carnii intra aminoacizi esentiali ce nu se pot procura pe alta cale (ei da, sunt o omnivora careia ii place carnea), ca principala sursa de fier pt organism e carnea.
S-ar putea argumenta ca ne putem procura fierul si pe alta cale (nu inghitind sabii sau pilitura) consumand spanac, de ex, dar vin si eu cu argumentul randamentului scazut, lasand la o parte faptul ca oxalatii prezenti in frunze (se pot pune in evidenta f usor si spectaculos turnand cateva picaturi de clorocalcin, de la farmacie, in zeama in care a fiert spanacul, se formeaza imediat un precipitat alb de oxalat de calciu) sunt responsabilii principali pt formarea pietrelor la rinichi,de aceea se recomanda sa se opareasca spanacul, stevia sau macrisul si sa se arunce apa.
Facand o paranteza, oxalatii se gasesc si in aspectuosul filodendron cu frunze in forma de inima, cat a trait Cookie, perusul nostru cel vorbaret si afectuos eram mereu ingrijorata cand il vedeam ca incearca sa-i ciuguleasca frunzele.
Pt ca tot e vorba de alimentatie poate e cazul sa amintesc si de un alt articol, din acelasi ziar, scris de o chinezoaica ce a participat la demonstratia din Piata Tien-an-Men, a fost arestata, trimisa la "reeducare", fara succes insa, pe nume Zhou Qing, articol ce mi-a fost semnalat de sotul meu, care a adus si ziarul, intitulat "Cina (China), l'orore viene dal cibo (hrana)".
Scrie in acest articol ca producatorii de alimente la scara industriala din China folosesc cantiati uriase de pesticide si hormoni, care duc la infertilitatea maturilor (ca sa fiu cinica, nu stiu cata paguba e stiind ca sunt cel putin 1,7 miliarde de locuitori in China, netinand cont de chinezii raspanditi prin Malaezia, Singapore, etc) si precocitatea sexuala a copiilor (si iata raspunsul la intrebarea ce mi-o puneam cum e posibil ca fetite atat de mici sa ramana insarcinate).
Pentru ca am citit in NYT niste articole de groaza despre produse din China care au folosit antigel in loc de glicerina la fabricarea pastei de dinti sau a siropului de tuse, care au dus la moartea a numerosi copii prin Panama, parca, oricum in America Latina, precum si despre scandalul cu jucariile la vopsirea carora se foloseau produse cu plumb ma gandesc ca aceste lucruri arata ca, de dragul imbogatirii, multi negustori si producatori chinezi dau dovada de un egoism feroce. S-ar putea ca acesta sa fie rezultatul indirect al politicii de control al populatiei (politica absolut necesara din cauza exploziei demografice, produsa si prin f umana decizie luata inca in primii ani de regim comunist de a imbunatati starea de sanatate a populatiei cu ajutorul "medicilor desculti", care mergeau din sat in sat si aplicau cu succes tehnicile medicinei traditionale chineze, bazate pe fitoterapie, acupunctura sau chiar numai presopunctura) care, prin faptul ca a limitat numarul copiilor unui cuplu la unu a produs generatii de adulti care au fost extrem de rasfatati in copilarie, invatati sa creada ca pot face orice pt a-si atinge scopurile si a-si indeplini dorintele. Din aceste generatii au aparut si actualii conducatori ai Chinei, care fac rabat de la principiile comuniste (f frumoase in teorie dar imposibil de aplicat in societatea umana, desi s-a incercat acest lucru chiar si de catre primii crestini, nu mai vorbesc de Comuna din Paris sau Falansterul de la Scaeni) si construiesc cu elan capitalismul pretinzand ca sunt comunisti, de la comunisti pastrand numai restrictiile in ce priveste democratia, care si ea e departe de a fi perfecta, dar deocamdata e cea mai buna organizare sociala (desi, din punctul meu de vedere, matriarhatul era cea mai buna societate, dovada ca se numea deadevaratelea epoca de aur, macar ca era civilizatia pietrei, barbatii, fiind omnivori, au descoperit prelucrarea fierului pt a crea unelte mai bune de cultivat pamantul, si acum ne spun tuturor ca cele mai bune alimente sunt cerealele, cum rezulta din articolul citat la inceput)
Ca o societate comunista poate fi luminoasa macar in fantezia unor scriitori se poate vedea daca se citeste Nebuloasa din Andromeda a lui Efremov, una din cartile mele preferate. In timpul studentiei mi-am asigurat o nota mare la Materialism Dialectic, (in ciuda aversiunii ce o aveam fata de modul cum se predau in scoala stiintele sociale: Economia Politica, Materialismul Dialectic si infamul Socialism Stiintific, plin de minciuni de la un capat la altul chiar si pentru o fiinta atat de lipsita de experienta vietii cum eram la vremea adolescentei) pt ca am avut o discutie plina de interes despre modul cum e prezentat viitorul in literatura SF, luminos la Efremov si intunecat la Wells, ca sa nu mai vorbesc de Planeta Maimutelor a lui Bouille, care se termina inca mai pesimist decat filmul (primul, cel cu Charlton Heston, remake-ul nu l-am vazut, dar am deja o idee preconceputa ca nu se poate ridica la inaltimea originalului, desi remake-ul dupa Dr Jekil si Mr Hide a fost mult mai bun decat originalul cu Spencer Tracy), si anume maimuta care a citit manuscrisul gasit intr-o nava cosmica spune: acesta e o fantezie, oamenii nu sunt in stare sa traiasca intr-o societate civilizata, cu atat mai putin sa invete sa scrie.
Probabil profesoara aceea chiar credea sincer ca exista o sansa ca Gheorghiu Dej, care incerca pe atunci o distantare de rusi, sa creeze acea societate luminoasa imaginata de Efremov.
Insusi Efremov, in anii destalinizarii, a scris "Coroana Neagra", cu accente, chiar daca vagi, anticomuniste si cu serioase influiente de spiritualitate orientala. Mi-a placut aceasta "Coroana" inca mai mult decat "Nebuloasa", are acolo si un capitol dedicat regresiei temporale, n-am inteles niciodata cum de a fost posibil ca o asemenea carte sa ajunga la anticariat.
Dupa tone de carti citite, mii de filme vazute, cateva limbi straine invatate mai mult sau mai putin bine cred ca a sosit timpul sa incerc sa arat ce a mai ramas din toate astea
vineri, 27 iunie 2008
Foamea
Breking News in New York Times: Coreea de Nord e de acord sa demoleze reactorul nuclear......
Ce poate face foamea chiar si din cel mai incapatanat "cel mai iubit conducator al poporului"!!!
Am citit o carte de impresii din Coreea de pe vremea lui Kim Ir Sen, scrisa de un scriitor roman invitat acolo la un congres. Prin comparatie Ceausescu era mic copil, iar actualul conducator nord corean, fiul susnumitului,nu e mai breaz decat ta-su.
Avand in vedere ca demolarea vechiului Bucuresti si constructia marilor cartiere de blocuri dormitor au inceput dupa o vizita in Coreea de Nord, unde hipermaniacul nostru conducator a admirat reconstructia din temelii a Fenianului, uitand ca aceasta s-a produs pe fondul unui oras aflat in ruine dupa razboiul ce a avut drept urmare crearea a doua state coreene, razboi care, teoretic, inca nu s-a sfarsit,pt ca s-a semnat numai un armistitiu,nu si un tratat de pace,as zice ca evenimentele din 89 au venit oarecum la timp (zic oarecum pt ca era mai bine, cred eu, daca veneau mai devreme,cel putin pt unii din generatia mea).
Ce poate face foamea chiar si din cel mai incapatanat "cel mai iubit conducator al poporului"!!!
Am citit o carte de impresii din Coreea de pe vremea lui Kim Ir Sen, scrisa de un scriitor roman invitat acolo la un congres. Prin comparatie Ceausescu era mic copil, iar actualul conducator nord corean, fiul susnumitului,nu e mai breaz decat ta-su.
Avand in vedere ca demolarea vechiului Bucuresti si constructia marilor cartiere de blocuri dormitor au inceput dupa o vizita in Coreea de Nord, unde hipermaniacul nostru conducator a admirat reconstructia din temelii a Fenianului, uitand ca aceasta s-a produs pe fondul unui oras aflat in ruine dupa razboiul ce a avut drept urmare crearea a doua state coreene, razboi care, teoretic, inca nu s-a sfarsit,pt ca s-a semnat numai un armistitiu,nu si un tratat de pace,as zice ca evenimentele din 89 au venit oarecum la timp (zic oarecum pt ca era mai bine, cred eu, daca veneau mai devreme,cel putin pt unii din generatia mea).
Dupa tone de carti citite, mii de filme vazute, cateva limbi straine invatate mai mult sau mai putin bine cred ca a sosit timpul sa incerc sa arat ce a mai ramas din toate astea
Pro Life
Asa se cheama miscarea din State care sustine ca embrionul uman este o fiinta cu constiinta si cu toate atributele si drepturile spirituale inca din faza de morula sau blastula (nu mai stiu care e prima) si ca are dreptul inalienabil la viata, indiferent de calitatea vietii. In numele respectului pt viata unii dintre componenti nu ezita sa ucida doctorii care indraznesc sa faca avort.
Pt generatia mea, ajunsa la varsta procrearii si chiar a unei oarecare independente financiare taman in primii ani ai "inteleptei epoci de aur", decretul care a interzis planificarea familiala, contraceptia si mai ales avortul in cazul femeilor care aveau mai putin de 4 copii a reprezentat cel mai cumplit cosmar. In urma aplicarii acestui decret a rezultat "generatia decreteilor", nevoita sa invete in scoli sau gradinite supraaglomerate, cu pana la 10 clase paralele, cu peste 40 de elevi intr-o clasa (la gradinita unde au mers fetele mele, care nu au facut parte din primul val de decretei, erau inscrisi 45 --patruzeci si cinci-- de copii intr-o grupa, in speranta ca nu vor veni toti, dar speranta s-a dovedit desarta, ce erau sa faca mamele nevoite sa mearga la servici pt a mai carpi finantele familiei?). Invatatoarele si educatoarele din acea perioada erau niste adevarate eroine. Pt a face fata avalansei de elevi unele scoli din cartier functionau in trei schimburi.
Scriu toate acestea nu pt ca ma napadesc amintirile ci pt ca tinerii de azi iau drept ce li se cuvine (take for granted) conditii civilizate in scoli, cu calculatoare si tot ce trebuie.
Ce mi s-a parut atunci extrem de cinic din partea conducatorilor de partid si de stat e ca ei au avut grija sa se opreasca la maximum trei copii, si acestea erau cazuri exceptionale cei mai multi aveau cel mult doi. Mai mult, unul din colegii mei de servici, membru de partid (pe mine m-a ferit Dumnezeu) a propus intr-o sedinta, nu-mi amintesc daca de partid pe sector sau de parinti la scoala unde mergeau si copiii mei, sa se construiasca si alte scoli in sector, pt a se descongestiona cele existente. Raspunsul, cinic chiar si dupa parerea lui de om f disciplinat a fost: va trece acest val (normal ca femeile nu s-au apucat sa fete cetateni ai patriei pe banda rulanta ci au gasit metode de planificare si contraceptie, unele platind chiar cu viata) si nu se justifica cheltuielile de a construi scoli care sa ramana goale.
Tot prin deceniul 7 s-a organizat la noi o conferinta mondiala pe probleme de demografie, ale carei lucrari au fost secrete pt marea masa a romanilor. Pt noi, cei nu prea multi care mai stiau limbi straine n-a fost prea greu sa dam din mana in mana reviste ca Time sau Paris Match, cu reportaje ample de la numita conferinta. Ziceau africanele, de ex (banuiesc acum ca erau musulmane, dar in acea perioada se punea un accent mai mic pe religie) "in loc sa ne dati pilule ar trebui sa impartiti cu noi bogatia voastra, ca aveti prea mult in comparatie cu noi". Sigur ca asemenea vederi de stanga erau tare pe placul comunistilor, dar la acea conferinta, spre marea lor parere de rau, altii aveau alte pareri.
Mai nou am urmarit pe Beliefnet controversa Pro Choice si Pro Life si am simtit nevoia sa le povestesc imbuibatilor de americani cum generatia asta de decretei, atat de chinuita, a iesit in strada in 89 si l-a indepartat de la putere pe Ceausescu. N-au inteles sotii Ceusescu nici in pragul mortii cat i-au urat cei adusi pe lume uneori fara voia parintilor, dovada ca ea le spunea "nu ma legati, sunteti ca si copiii mei".
In primii ani ai lui 90 se facea mare caz in occident de conditiile inumane din casele de copii, uitandu-se ca multi copii au ajuns acolo tocmai din cauza infamului decret.
Toate aceste ganduri mi-au venit in minte ascultandu-l pe presedintele Colegiului Medicilor care isi exprima parerea in nefericitul caz al fetitei devenita viitoare mama la 11 ani cu argumente identice cu cele ale fanaticilor evanghelisti, americani sau alte natii, citite pe Beliefnet sau vazute la defunctul Tele7abc cand retransmitea emisiunile Pro Life ale evanghelistilor de la un post din Timisoara.
Cu cinism spunea "doctorul" ca fetita va avea o trauma psihica mai mare daca va face avort decat in cazul in care duce sarcina pana la sfarsit. Nu l-au clintit nici argumentele ca fetita are si ea dreptul la copilarie, ca a fost abuzata (zicea el ca nu s-a dovedit violul, desi nu de viol era vorba ci de abuz asupra cuiva fara discernamant, datorita varstei), nici faptul ca fata va fi incapabila sa-si creasca odorul, sau ca acest copil, aparut in urma unei relatii cosangvine ar putea avea mari tare.
Faptul ca un copil poate procrea la 5, 7,9, 11 ani, cum tot defila pe ecranul TV este alta poveste, care tine de siguranta alimentara periclitata prin punerea in vanzare a alimentelor cu mare incarcatura hormonala, fapt dovedit de ex in China, este alta poveste.
Pt generatia mea, ajunsa la varsta procrearii si chiar a unei oarecare independente financiare taman in primii ani ai "inteleptei epoci de aur", decretul care a interzis planificarea familiala, contraceptia si mai ales avortul in cazul femeilor care aveau mai putin de 4 copii a reprezentat cel mai cumplit cosmar. In urma aplicarii acestui decret a rezultat "generatia decreteilor", nevoita sa invete in scoli sau gradinite supraaglomerate, cu pana la 10 clase paralele, cu peste 40 de elevi intr-o clasa (la gradinita unde au mers fetele mele, care nu au facut parte din primul val de decretei, erau inscrisi 45 --patruzeci si cinci-- de copii intr-o grupa, in speranta ca nu vor veni toti, dar speranta s-a dovedit desarta, ce erau sa faca mamele nevoite sa mearga la servici pt a mai carpi finantele familiei?). Invatatoarele si educatoarele din acea perioada erau niste adevarate eroine. Pt a face fata avalansei de elevi unele scoli din cartier functionau in trei schimburi.
Scriu toate acestea nu pt ca ma napadesc amintirile ci pt ca tinerii de azi iau drept ce li se cuvine (take for granted) conditii civilizate in scoli, cu calculatoare si tot ce trebuie.
Ce mi s-a parut atunci extrem de cinic din partea conducatorilor de partid si de stat e ca ei au avut grija sa se opreasca la maximum trei copii, si acestea erau cazuri exceptionale cei mai multi aveau cel mult doi. Mai mult, unul din colegii mei de servici, membru de partid (pe mine m-a ferit Dumnezeu) a propus intr-o sedinta, nu-mi amintesc daca de partid pe sector sau de parinti la scoala unde mergeau si copiii mei, sa se construiasca si alte scoli in sector, pt a se descongestiona cele existente. Raspunsul, cinic chiar si dupa parerea lui de om f disciplinat a fost: va trece acest val (normal ca femeile nu s-au apucat sa fete cetateni ai patriei pe banda rulanta ci au gasit metode de planificare si contraceptie, unele platind chiar cu viata) si nu se justifica cheltuielile de a construi scoli care sa ramana goale.
Tot prin deceniul 7 s-a organizat la noi o conferinta mondiala pe probleme de demografie, ale carei lucrari au fost secrete pt marea masa a romanilor. Pt noi, cei nu prea multi care mai stiau limbi straine n-a fost prea greu sa dam din mana in mana reviste ca Time sau Paris Match, cu reportaje ample de la numita conferinta. Ziceau africanele, de ex (banuiesc acum ca erau musulmane, dar in acea perioada se punea un accent mai mic pe religie) "in loc sa ne dati pilule ar trebui sa impartiti cu noi bogatia voastra, ca aveti prea mult in comparatie cu noi". Sigur ca asemenea vederi de stanga erau tare pe placul comunistilor, dar la acea conferinta, spre marea lor parere de rau, altii aveau alte pareri.
Mai nou am urmarit pe Beliefnet controversa Pro Choice si Pro Life si am simtit nevoia sa le povestesc imbuibatilor de americani cum generatia asta de decretei, atat de chinuita, a iesit in strada in 89 si l-a indepartat de la putere pe Ceausescu. N-au inteles sotii Ceusescu nici in pragul mortii cat i-au urat cei adusi pe lume uneori fara voia parintilor, dovada ca ea le spunea "nu ma legati, sunteti ca si copiii mei".
In primii ani ai lui 90 se facea mare caz in occident de conditiile inumane din casele de copii, uitandu-se ca multi copii au ajuns acolo tocmai din cauza infamului decret.
Toate aceste ganduri mi-au venit in minte ascultandu-l pe presedintele Colegiului Medicilor care isi exprima parerea in nefericitul caz al fetitei devenita viitoare mama la 11 ani cu argumente identice cu cele ale fanaticilor evanghelisti, americani sau alte natii, citite pe Beliefnet sau vazute la defunctul Tele7abc cand retransmitea emisiunile Pro Life ale evanghelistilor de la un post din Timisoara.
Cu cinism spunea "doctorul" ca fetita va avea o trauma psihica mai mare daca va face avort decat in cazul in care duce sarcina pana la sfarsit. Nu l-au clintit nici argumentele ca fetita are si ea dreptul la copilarie, ca a fost abuzata (zicea el ca nu s-a dovedit violul, desi nu de viol era vorba ci de abuz asupra cuiva fara discernamant, datorita varstei), nici faptul ca fata va fi incapabila sa-si creasca odorul, sau ca acest copil, aparut in urma unei relatii cosangvine ar putea avea mari tare.
Faptul ca un copil poate procrea la 5, 7,9, 11 ani, cum tot defila pe ecranul TV este alta poveste, care tine de siguranta alimentara periclitata prin punerea in vanzare a alimentelor cu mare incarcatura hormonala, fapt dovedit de ex in China, este alta poveste.
Dupa tone de carti citite, mii de filme vazute, cateva limbi straine invatate mai mult sau mai putin bine cred ca a sosit timpul sa incerc sa arat ce a mai ramas din toate astea
Hilarious Quotes
Am o intrega colectie de bancuri, cel mai reusit fiind unul cu alegeri, pe care o sa-l postez la momentul potrivit, daca o sa-l gasesc.
Nu stiu cui apartin citatele de mai jos http://www.1funny.com/hilariousquotes.shtml nu precizeaza sursa, dar mi-au placut.
- It may be that your whole purpose in life is to serve as a warning to others.
I like long walks, especially when they are taken by people who annoy me.
At least you're not being rectally probed by aliens.
What if, at this very moment, you are living up to your full potential?
The more you think about things, the weirder they seem. Take this milk. Why do we drink *cow* milk?? Who was the guy who first looked at a cow and said, "I think I'll drink whatever comes out of these things when I squeeze 'em.
My favorite poem is the one that starts "Thirty days have September" because it actually tells you something.
Eat a live toad first thing in the morning, and nothing worse can happen to you the rest of the day.
Hang in there, retirement is only thirty years away!
Do not believe in miracles, rely on them.
We all can't be heroes. Somebody has to sit on the sides and clap as they go by.
I don't have a solution but I admire the problem.
My ambition is to live forever - so far, so good!
Don't follow in my footsteps, because I run into a lot of walls.
Sanity calms, but madness is more interesting.
Don't talk about yourself so much... we'll do that when you leave.
If you try and don't succeed, cheat. Repeat until caught. Then lie.
This morning I looked down at my unmade bed and decided that it was art in another medium and I should not destroy it.
If you can't say anything nice...come sit by us.
Know what I'm thinking? No. Neither do I; frightening, isn't it?
If at first you don't succeed, failure may be your style.
Never say "OOPS!" always say "Ah, Interesting!"
This isn't burger king, you can't have it your way.
My idea of housework is to sweep the room with a glance.
If you must choose between two evils, pick the one you've never tried before.
Dupa tone de carti citite, mii de filme vazute, cateva limbi straine invatate mai mult sau mai putin bine cred ca a sosit timpul sa incerc sa arat ce a mai ramas din toate astea
Acacia2
S-ar zice ca am gasit si pomul cu pamatufuri albe la: http://www.cas.vanderbilt.edu/bioimages/species/acan.htm
Acacia angustissima
Family: Fabaceae
Common name: white ball acacia
Synonym(s): prairie acacia
Scientific Name: Acacia angustissima
Common Name: Prairie Acacia, White-ball Acacia
Flower Color: White, greenish cream, pinkish
Plant Type: Subshrub, Herb, Perennial, Deciduous
Height: To 3 feet (91 cm) tall or more
Date Observed: June 17, 2005
Notes: The flowers are clustered into 1/2 inch (1.3 cm) wide, fuzzy balls of stamens and are followed by brown seedpods. The leaves are green and bipinnate with tiny leaflets. The stems are reddish and spineless. The larger stems are ridged and grooved unlike the similar, taller, smooth-stemmed Lysiloma watsonii.
In fine, pt imaginea de sus: http://www.missouriplants.com/Whitealt/Acacia_angustissima_page.html
Leaves - Alternate, petiolate, stipulate, bipinnate (even), to +15cm long. Petioles to 3cm long, lacking glands. Expanded portion at the base of the petiole to 3mm long. Petioles and rachis with shallow adaxial groove, pubescent as the stem. Stipules thin and dry, ferruginous, ~3mm long, ~.5mm wide, with ciliate margins, other wise glabrous. Pinnae opposite to sub-opposite, +/-11 per side. Petiolules of pinnae -1mm long, antrorse pubescent. Leaf divisions with many pinnules (+/-50 per margin). Pinnules -4mm long, -1.5mm broad, acute, entire, oblique at the base, dull green above, light green below with a dark green midrib, with a few sparse hairs at the margins.
Inflorescence - Pedunculate, axillary globose clusters mostly in the apical half of the stem. Peduncles light green, sparse antrorse pubescent, carinate, +/-2cm long. Pedicels light green, to 1mm long. Flowers +/-25 per head
Flowers - Petals 5, green, erect, united at the very base, glabrous, acute, to -3mm long, 1mm broad, oblong elliptic. Calyx greatly reduced, .7mm long with very shallow lobes. Stamens very numerous (+100), well exserted from the perianth. Filaments white, glabrous, 5-8mm long, capillary. Anthers pale yellow, .1mm broad. Ovary superior, green, 1-1.2mm long in flower, .5mm in diameter, cylindric, subtended by a yellow ring-like nectary. Stipe .5-.7mm long. Style 1, as long as the filaments, light green, 3-4mm long. Fruits not seen.
Flowering - June - October.
Habitat - Rocky glades, open hillsides, exposed ledges along bluffs.
Origin - Native to U.S., Central and South America, Australia, Africa.
Habitat - Rocky glades, open hillsides, exposed ledges along bluffs.
Origin - Native to U.S., Central and South America, Australia, Africa.
Flori asemanatoare are si Acacia mearnsii.
http://commons.wikimedia.org/wiki/Image:Acacia_mearnsii_flowers.JPG
Se poate face o comparatie cu pozele mele din articolul Acacia. Florile mele sunt mai pleostite pt ca le-a cam trecut vremea de inflorit.
Se poate face o comparatie cu pozele mele din articolul Acacia. Florile mele sunt mai pleostite pt ca le-a cam trecut vremea de inflorit.
Dupa tone de carti citite, mii de filme vazute, cateva limbi straine invatate mai mult sau mai putin bine cred ca a sosit timpul sa incerc sa arat ce a mai ramas din toate astea
Plan de simigiu
Asa se numeste o poveste spusa de mama mea. Nu e minunat sa ti se spuna povesti chiar daca esti deja bunica (mamaie)? Cate persoane se pot lauda cu asa ceva?
Ei bine,povestea se petrece de mult, poate chiar inainte de razboi, nici nu stiu daca mama mea, care a locuit in Bucuresti dupa '41, a apucat sa vada oltenii cu cobilite si pe simigii care treceau pe strada cu tava pe cap, tava plina de gogosi si covrigi.
Ei bine, unul din acesti simigii a facut un gheseft si a pus cele 16 oua rezultate din afacere pe tava. Si cum mergea el asa pe strada, cu tava pe cap, a inceput sa-si faca planuri: din atatea oua imi ies atatea gogosi, daca le vand castig atat, pt ca ouale au fost tare ieftine. Ura, am sa ma imbogatesc! Si de bucurie a sarit in sus, tava a sarit si ea cat colo, ouale la fel.... inutil sa mai continuam povestea.
Oare cati dintre noi nu-si fac adesea planuri de simigiu?
Ei bine,povestea se petrece de mult, poate chiar inainte de razboi, nici nu stiu daca mama mea, care a locuit in Bucuresti dupa '41, a apucat sa vada oltenii cu cobilite si pe simigii care treceau pe strada cu tava pe cap, tava plina de gogosi si covrigi.
Ei bine, unul din acesti simigii a facut un gheseft si a pus cele 16 oua rezultate din afacere pe tava. Si cum mergea el asa pe strada, cu tava pe cap, a inceput sa-si faca planuri: din atatea oua imi ies atatea gogosi, daca le vand castig atat, pt ca ouale au fost tare ieftine. Ura, am sa ma imbogatesc! Si de bucurie a sarit in sus, tava a sarit si ea cat colo, ouale la fel.... inutil sa mai continuam povestea.
Oare cati dintre noi nu-si fac adesea planuri de simigiu?
Dupa tone de carti citite, mii de filme vazute, cateva limbi straine invatate mai mult sau mai putin bine cred ca a sosit timpul sa incerc sa arat ce a mai ramas din toate astea
Noutati despre Saman
Florile acestea superbe sunt identice cu cele pe care le admir de cate ori am treaba pe strada mea. Dar le cheama altfel.
http://www.californiagardens.com/Plant_Pages/albizia_julibrissin.htm
Albizia julibrissin is a quick growing tree, up to 3 feet or more per year. The Mimosa can grow to 25 feet tall an at least twice that width. They form a great deciduous shade tree. The soft finely divided leaves and silky pink flowers are beautiful. But there are some things to watch for. The Albizia julibrissin trees drop a tremendous amount of debris during the late Spring as the flowers drop and in the fall when the leaves come down. Albizia julibrissin is very similar in appearance to the Jacaranda trees until the flowers come on. Albizia julibrissin trees are hardy to zone 6 and will often come back even when it looks like there is no possible chance. Albizia is native to Asia where there over a hundred other species. Albizia is on the pest list in Florida and produces seedlings quite frequently in the garden here. The Mimosa trees are susceptible to several fungus diseases. Easy come easy go. This is often the case with fast growing trees.
Am plantat deja 3 pui de Saman, Albizia, sau cum s-o fi chemand. Doi arata fbine dar al treilea, cel mai nou, e cam pleostit.
Dupa tone de carti citite, mii de filme vazute, cateva limbi straine invatate mai mult sau mai putin bine cred ca a sosit timpul sa incerc sa arat ce a mai ramas din toate astea
miercuri, 25 iunie 2008
Die Weisse Masai
Nu stiu eu prea multe cuvinte in germana afara de Otannenbaum, dar sunt aproape sigura ca weisse inseamna alb. Din pacate persoana care a tradus filmul de pe TVR 1 a gandit ca un titlu tip tabloid "Indragostita de un Masai" e mai potrivit (noroc cu TVMania care publica si titlurile originale). In felul acesta a distorsionat mesajul filmului (inca o ocazie sa cred ca ar fi fost mai interesant daca as fi citit cartea, spre deosebire de fiica mea mai mare care zicea in gluma "ce sa mai citesc cartea, astept filmul") care spune ca eroina (Corinne Hofmann e autoarea cartii autobiografice) Carole a incercat sa se integreze in societatea tribului Samburu, din care facea parte iubitul si apoi sotul ei din neamul Masai. Din pacate diferentele culturale dintre elvetianca (memorabila scena in care, vizitandu-si familia pt a o anunta ca a decis sa se stabileasca in Kenia, familia sta la masa, spre deosebire de modul mai primitiv de hrana al masailor) si razboinicul Samburu, pastor de capre si de vaci, au impiedicat-o sa-si implinesca visul. Pesemne traducatoarea titlului a inteles ca motivul pt care Carole/Corinne a decis sa se intoarca pt totdeauna in Elvetia l-a constituit gelozia si violenta sotului (la care si ea a raspuns cu violenta), desi era evident ca, avand o fetita si stiind ca nu poate schimba traditiile de mutilare initiatica a fetitelor si de casatorie a acestora la cel mult 15 ani (chiar la noi, chiar si pe vremea bunicii, se casatoreau fetele de mici pa la 13-14 ani -nu a fost cazul mamei mari, care s-a casatorit pe la 24 de ani, din motive de razboaie balcanice) nu avea sanse sa devina o Masai Alba.
E cam al treilea caz in care fata europeana sau americana crede ca dragostea poate trece peste orice diferenta culturala dar ajunge sa se desparta (lasa ca in lumea de azi sotii se separa si din alte motive, pt ei tot atat de grave). Primul caz era al unei englezoaice, casatorita cu un avocat pachistanez, care s-a dovedit a fi prea serios pt gustul ei (nu o facea niciodata sa rada) si care, neadaptandu-se prea bine la viata din Anglia si la xenofobismul tampit al unor englezi get-beget, a luat cei doi copii si a plecat inapoi in Pachistan, locuind cu mama lui care era judecatoare. Englezoiaca era, mi se pare, chelnerita. Cartea a fost scrisa pt a fi de ajutor nenumaratelor cetatene engleze care s-au trezit, dupa cativa ani de convietuire cu pachistanezi, ca acestia au plecat cu copiii, fara sa le permita sa-i mai vada macar. Autoarea a reusit, cu ajutorul unui avocat care i-a devenit iubit, sa obtina si ea custodia copiilor, nu numai sotul sau.
Mai dramatic a fost cazul americancei casatorita cu un medic iranian, care a plecat cu el si fiica lor in Iran dar a reusit, cu multe riscuri, sa fuga din Iran impreuna cu fiica. Acolo era vorba chiar de statutul femeii in societate dupa revolutia islamica.
Nici in Kenia femeia nu parea sa aiba un statut prea bun, barbatii, de ex, mancau separat. De fapt Corinne a incercat sa schimbe, fara prea mare succes, cate ceva din mentalitatile tribului, de ex cand a plecat la spital cu femeia despre care se spunea ca e vrajita.
Experienta ei cu magazinul seamana cu niste reportaje de Nichols Kristoff din NYT, reporterul incercand sa ajute o fetita asiatica sa scape din sclavia proxenetului care o cumparase, dandu-i bani sa-si deschida un magazin in satul natal dar fata a dat faliment pt ca rudele luau marfa fara sa plateasca, doar nu era sa le ceara lor bani,ziceau ei. Fata a fost nevoita sa se revanda.
Pt ca n-am vazut filmul de la inceput, nu stiu cum de Masaiul de la coada caprei (sau chiar a vacii) stia engleza. De fapt in film se vorbesc mai multe limbi: germana, italiana, engleza, si ce limba or fi vorbit bastinasii, ca nu s-a tradus. Poate a fost mai bine, pt ca nu intelegeam nimic din ce se vorbea, ca si eroina.
Mi s-au parut interesante si scenele cu seful corupt si mafiot. Nostima a fost scena in care s-a judecat conflictul dintre nepotul sefului, care fusese varat cu forta pe gatul eroinei ca ajutor la magazin, si familia eroinei: sotul ei trebuia sa dea 2 capre pt ca l-a batut pe baiat,dar seful a trebuit sa plateasca 5 capre pt ca nepotul lui a atacat-o pe eroina.
Filmul mi s-a parut f bine facut: contrastul dintre atmosfera din Nairobi si Barsalai, satul in care traia Carole, dintre dormitorul din incinta magazinului si coliba in care locuiau cei doi cu toata familia, obiceiurile de nunta, etc.
Ma indoiesc ca Masaiul real avea muschi atat de reliefati si bine lucrati precum actorul din film, altfel un tip f expresiv.
E cam al treilea caz in care fata europeana sau americana crede ca dragostea poate trece peste orice diferenta culturala dar ajunge sa se desparta (lasa ca in lumea de azi sotii se separa si din alte motive, pt ei tot atat de grave). Primul caz era al unei englezoaice, casatorita cu un avocat pachistanez, care s-a dovedit a fi prea serios pt gustul ei (nu o facea niciodata sa rada) si care, neadaptandu-se prea bine la viata din Anglia si la xenofobismul tampit al unor englezi get-beget, a luat cei doi copii si a plecat inapoi in Pachistan, locuind cu mama lui care era judecatoare. Englezoiaca era, mi se pare, chelnerita. Cartea a fost scrisa pt a fi de ajutor nenumaratelor cetatene engleze care s-au trezit, dupa cativa ani de convietuire cu pachistanezi, ca acestia au plecat cu copiii, fara sa le permita sa-i mai vada macar. Autoarea a reusit, cu ajutorul unui avocat care i-a devenit iubit, sa obtina si ea custodia copiilor, nu numai sotul sau.
Mai dramatic a fost cazul americancei casatorita cu un medic iranian, care a plecat cu el si fiica lor in Iran dar a reusit, cu multe riscuri, sa fuga din Iran impreuna cu fiica. Acolo era vorba chiar de statutul femeii in societate dupa revolutia islamica.
Nici in Kenia femeia nu parea sa aiba un statut prea bun, barbatii, de ex, mancau separat. De fapt Corinne a incercat sa schimbe, fara prea mare succes, cate ceva din mentalitatile tribului, de ex cand a plecat la spital cu femeia despre care se spunea ca e vrajita.
Experienta ei cu magazinul seamana cu niste reportaje de Nichols Kristoff din NYT, reporterul incercand sa ajute o fetita asiatica sa scape din sclavia proxenetului care o cumparase, dandu-i bani sa-si deschida un magazin in satul natal dar fata a dat faliment pt ca rudele luau marfa fara sa plateasca, doar nu era sa le ceara lor bani,ziceau ei. Fata a fost nevoita sa se revanda.
Pt ca n-am vazut filmul de la inceput, nu stiu cum de Masaiul de la coada caprei (sau chiar a vacii) stia engleza. De fapt in film se vorbesc mai multe limbi: germana, italiana, engleza, si ce limba or fi vorbit bastinasii, ca nu s-a tradus. Poate a fost mai bine, pt ca nu intelegeam nimic din ce se vorbea, ca si eroina.
Mi s-au parut interesante si scenele cu seful corupt si mafiot. Nostima a fost scena in care s-a judecat conflictul dintre nepotul sefului, care fusese varat cu forta pe gatul eroinei ca ajutor la magazin, si familia eroinei: sotul ei trebuia sa dea 2 capre pt ca l-a batut pe baiat,dar seful a trebuit sa plateasca 5 capre pt ca nepotul lui a atacat-o pe eroina.
Filmul mi s-a parut f bine facut: contrastul dintre atmosfera din Nairobi si Barsalai, satul in care traia Carole, dintre dormitorul din incinta magazinului si coliba in care locuiau cei doi cu toata familia, obiceiurile de nunta, etc.
Ma indoiesc ca Masaiul real avea muschi atat de reliefati si bine lucrati precum actorul din film, altfel un tip f expresiv.
Dupa tone de carti citite, mii de filme vazute, cateva limbi straine invatate mai mult sau mai putin bine cred ca a sosit timpul sa incerc sa arat ce a mai ramas din toate astea
Scrumbia de Dunare
Fara falsa modestie pot sa afirm ca cel mai bun peste pe care l-am mancat vreodata este scrumbia de Dunare gatita de mine. Si nu conteaza daca e proaspata sau congelata, gustul e acelasi daca se respecta sfatul pescarilor care au vandut-o sotului meu la intoarcerea din expeditia in Delta. Sa nu se creada ca a cumparat scrumbii pt ca nu a prins altceva, pestii prinsi de el, desarati bine, au fost f buni, dar nu s-au comparat cu scrumbia. Mi-a atras atentia ca se pune la congelat necuratata pt ca altfel "se rugineste".
La prepararea ei (zic ei, dar au fost, bineinteles, mai multe exemplare marisoare) am folosit atat o amintire din copilarie cat si invataturile din emisiunile cu pescari hoinari la care am privit, volens-nolens impreuna cu sotul meu.
In copilarie nu mai stiu prin ce imprejurare, in satul nostru pierdut in Baragan (dar prin care trece soseaua spre Constanta) mama mea a gatit scrumbie. Am retinut evenimentul, fiind unic. Interesant a fost faptul ca a declarat ca scrumbiase gateste in hartie. Ea nu a avut atunci, spre deosebire de mine, carta a forno, despre care am vazut cum se foloseste urmarind Pruova del Cuoco, emisiunea de pe Rai Uno moderata de simpatica Antonella Clerici. A folosit o hartie alba, unsa cu ulei. Eu am folosit ulei de masline, ea probabil ca de rapita sau floarea soarelui. Sursa de documentare a mamei mele a fost una singura: celebra carte de bucate de Sanda Marin, editia prefatata de Pastorel. Am primit si eu cadou un exemplar din aceeasi editie, de la o fosta colega deservici, plecata prea repede dintre noi.
UPDATE: 7 Ianuarie 2012 (pt ca abia acum mi-a atras atentia cineva ca nu e nici o reteta in articol)
De la TV am invatat ca pestele cu multe oase, cum e scrumbia, se cresteaza transversal, se sareaza, pipareaza, se unge cu ulei, se infasoara bine in hartie de copt si se pune pe gratar pana se rumeneste hartia, se intoarce pe partea cealalta si cand se rumeneste si acolo se serveste. Simplu si f gustos.
Treaba asta cu crestatul am aplicat-o si la alti pesti, cum ar fi carasul sau crapul, merge de minune si pt peste prajit dat in prealabil prin faina, nu mai trebuie sa pescuim oasele subtiri cu spaima ca ni se infig in gingii sau chiar in omusor (am patit-o eu. mi s-a infipt un os in omusor si mi-a fost scos cu penseta)
La prepararea ei (zic ei, dar au fost, bineinteles, mai multe exemplare marisoare) am folosit atat o amintire din copilarie cat si invataturile din emisiunile cu pescari hoinari la care am privit, volens-nolens impreuna cu sotul meu.
In copilarie nu mai stiu prin ce imprejurare, in satul nostru pierdut in Baragan (dar prin care trece soseaua spre Constanta) mama mea a gatit scrumbie. Am retinut evenimentul, fiind unic. Interesant a fost faptul ca a declarat ca scrumbiase gateste in hartie. Ea nu a avut atunci, spre deosebire de mine, carta a forno, despre care am vazut cum se foloseste urmarind Pruova del Cuoco, emisiunea de pe Rai Uno moderata de simpatica Antonella Clerici. A folosit o hartie alba, unsa cu ulei. Eu am folosit ulei de masline, ea probabil ca de rapita sau floarea soarelui. Sursa de documentare a mamei mele a fost una singura: celebra carte de bucate de Sanda Marin, editia prefatata de Pastorel. Am primit si eu cadou un exemplar din aceeasi editie, de la o fosta colega deservici, plecata prea repede dintre noi.
UPDATE: 7 Ianuarie 2012 (pt ca abia acum mi-a atras atentia cineva ca nu e nici o reteta in articol)
De la TV am invatat ca pestele cu multe oase, cum e scrumbia, se cresteaza transversal, se sareaza, pipareaza, se unge cu ulei, se infasoara bine in hartie de copt si se pune pe gratar pana se rumeneste hartia, se intoarce pe partea cealalta si cand se rumeneste si acolo se serveste. Simplu si f gustos.
Treaba asta cu crestatul am aplicat-o si la alti pesti, cum ar fi carasul sau crapul, merge de minune si pt peste prajit dat in prealabil prin faina, nu mai trebuie sa pescuim oasele subtiri cu spaima ca ni se infig in gingii sau chiar in omusor (am patit-o eu. mi s-a infipt un os in omusor si mi-a fost scos cu penseta)
Dupa tone de carti citite, mii de filme vazute, cateva limbi straine invatate mai mult sau mai putin bine cred ca a sosit timpul sa incerc sa arat ce a mai ramas din toate astea
Acacia
Stau de peste 30 de ani in Militari, dar abia ieri am vazut acest copac, mai inalt decat Samanul, cu "pamatufuri' albe. Cand am cautat Samanul pe Google am gasit si copaci cu flori albe, dar nu Mimosaceae ci Acacia. Cred ca in Mexic si Australia au conditii mai bune, dar se vede ca se pot adapta si la clima noastra.
Dupa tone de carti citite, mii de filme vazute, cateva limbi straine invatate mai mult sau mai putin bine cred ca a sosit timpul sa incerc sa arat ce a mai ramas din toate astea
vineri, 20 iunie 2008
Coruptie
Citesc in Le Monde, titlu mare, pe prima pagina: "L'Irak est ronge par la fraude: 23 milliards de dollars disparus". Scrie acolo ca, in conformitate cu Transparency International, Irakul e a treia tara corupta, dupa Birmania (Mianmar) si Somalia. Mai scrie ca Bush a mintit ca razboiul se va autofinanta prin vanzarile de petrol.
Oricat de mult au mintit "soimii" administratiei Bush lumea inaintea razboiului din Irak nu se compara cu minciunile servite propriului popor. Eram acolo si-mi amintesc ce propaganda furibunda se facea in favoarea razboiului prin toata media: ziare, radio, TV. Unul din comuentatorii cei mai apreciati de la un post de radio national, care se putea asculta pe tot teritoriul federal, se indoia cu vehementa de patriotismul lui Jimmy Carter. Pt ca francezii nici n-au vrut sa auda de razboi erau considerati deadreptul dusmani, li se reamintea ca fara ajutorul american din al doilea razboi mondial ar fi stat si acum sub ocupatie germana (poate si pt ca adversarii lui Bush il comparau cu Hitler pt ambitiile sale invadatoare), li se cerea sa-si ia Statuia Libertatatii inapoi, ba mai mult, "french fries", celebrii cartofi prajiti de la orice fast food trebuiau rebotezati.
Existau si voci, mai mult sau mai putin timide, care erau contra razboiului. Erau "turturelele", printre care Colin Powel, dar "soimarita" Rice a avut mai mult succes. Unul din cele mai documentate articole a aparut in Newsweek (primit de la prietena mea din taiwan, HsiangChen) si, pt ca il citeam in autobuz, in drum spre Day-care, am fost intrebata ce parere am. De altfel nu a fost singura persoana care m-a intrebat si cu o singura exceptie, nu am fost contrazisa, pt ca mormonii sunt mai umblati, mai politicosi, mai destupati la cap (lasand de-o parte religia) si mai seriosi decat multi americani, dovada faptul ca f multi agenti FBI provin din randurile lor. Dar influienta mea asupra desfasurarii faptelor a fost egala cu cea a combaterii incercarii FSNului de a reconstitui partidul-stat.
Le spuneam, bazandu-ma pe multele carti documentare sau de fictiune despre cel de-al doilea razboi razboi mondial pe care le-am citit (doua lucruri am urat cu pasiune in viata mea: Inchizitia si Fascismul) ca razboiul e cea mai rea solutie din toate. Apoi le spuneam ca si noi am trait 25 ani sub dictatura si nu am avut nevoie de interventie straina armata pt a scapa de ea, dar ca irakienii sunt diferiti (aceasta era intampinata cu viguroase dari din cap aprobatoare, iar modul cum am incheiat singura discutie in contradictoriu pe aceasta tema "I hope America will prevail" a readus zambetul si aprobarea pe fata interlocutorului). Ceea ce nu le-am spus e ca eram convinsa ca daca noi am fi fost invadati am fi pus mana pe orice fel de arme am fi gasit la indemana.
Poporului american i se spunea ca vor fi intampinati cu flori. Eu am plecat la cateva zile dupa declansarea razboiului, cu o imensa teama in suflet de un atac terorist, f posibil dupa parerea mea. E una din ocaziile in care am fost fericita ca nu am avut dreptate.
Oricat de mult au mintit "soimii" administratiei Bush lumea inaintea razboiului din Irak nu se compara cu minciunile servite propriului popor. Eram acolo si-mi amintesc ce propaganda furibunda se facea in favoarea razboiului prin toata media: ziare, radio, TV. Unul din comuentatorii cei mai apreciati de la un post de radio national, care se putea asculta pe tot teritoriul federal, se indoia cu vehementa de patriotismul lui Jimmy Carter. Pt ca francezii nici n-au vrut sa auda de razboi erau considerati deadreptul dusmani, li se reamintea ca fara ajutorul american din al doilea razboi mondial ar fi stat si acum sub ocupatie germana (poate si pt ca adversarii lui Bush il comparau cu Hitler pt ambitiile sale invadatoare), li se cerea sa-si ia Statuia Libertatatii inapoi, ba mai mult, "french fries", celebrii cartofi prajiti de la orice fast food trebuiau rebotezati.
Existau si voci, mai mult sau mai putin timide, care erau contra razboiului. Erau "turturelele", printre care Colin Powel, dar "soimarita" Rice a avut mai mult succes. Unul din cele mai documentate articole a aparut in Newsweek (primit de la prietena mea din taiwan, HsiangChen) si, pt ca il citeam in autobuz, in drum spre Day-care, am fost intrebata ce parere am. De altfel nu a fost singura persoana care m-a intrebat si cu o singura exceptie, nu am fost contrazisa, pt ca mormonii sunt mai umblati, mai politicosi, mai destupati la cap (lasand de-o parte religia) si mai seriosi decat multi americani, dovada faptul ca f multi agenti FBI provin din randurile lor. Dar influienta mea asupra desfasurarii faptelor a fost egala cu cea a combaterii incercarii FSNului de a reconstitui partidul-stat.
Le spuneam, bazandu-ma pe multele carti documentare sau de fictiune despre cel de-al doilea razboi razboi mondial pe care le-am citit (doua lucruri am urat cu pasiune in viata mea: Inchizitia si Fascismul) ca razboiul e cea mai rea solutie din toate. Apoi le spuneam ca si noi am trait 25 ani sub dictatura si nu am avut nevoie de interventie straina armata pt a scapa de ea, dar ca irakienii sunt diferiti (aceasta era intampinata cu viguroase dari din cap aprobatoare, iar modul cum am incheiat singura discutie in contradictoriu pe aceasta tema "I hope America will prevail" a readus zambetul si aprobarea pe fata interlocutorului). Ceea ce nu le-am spus e ca eram convinsa ca daca noi am fi fost invadati am fi pus mana pe orice fel de arme am fi gasit la indemana.
Poporului american i se spunea ca vor fi intampinati cu flori. Eu am plecat la cateva zile dupa declansarea razboiului, cu o imensa teama in suflet de un atac terorist, f posibil dupa parerea mea. E una din ocaziile in care am fost fericita ca nu am avut dreptate.
Erau si opinii, care nu au prevalat, dar le-au adus emitatorilor eticheta de nepatrioti, ba chiar dusmani, care aratau ca un pericol real il prezinta Coreea de Nord ( dar Dumnezeu nu doarme si, cu ajutorul proastei administrari specifice tarilor comuniste, a dat foamea in ei, saracii) dar ca nu e luata in consideratie de administratia Bush din mai multe motive:
- nu are petrol
- un atac ar pune in mare pericol Coreea de Sud, aliata SUA
- ar putea interveni chinezii in ajutorul fratilor lor comunisti
Se mai sublinia ca mult mai periculosi decat irakienii s-au dovedit sauditii, stiut fiind ca marea majoritate a teroristilor din 11 septembrie proveneau din acea tara.
Istoria a aratat ca nimic din ce s-a sperat inainte de 20 martie 2003 nu s-a implinit. Chiar daca in Irak cei mai periculosi dusmani s-au dovedit fanaticii sinucigasi ( am sustinut mereu, ca o Casandra moderna ce sunt, ca atat in Irak cat si in Cecenia cei care lupta nu sunt neaparat bastinasii, ci acea imensa armata de mercenari de meserie, angajata in nenumaratele razboaie in care au fost implicati musulmanii de la al doilea razboi mondial --inteleg de ce americanii se refera la el ca WWII-- incoace) s-a vazut deasemenea ca pt o tara islamica democratia e f greu de infaptuit. S-a incercat, cu succes temporar, acest lucru in Liban, dar sa nu uitam ca acolo e o mare parte din populatie crestina si bogata, iar populatia islamica mai saraca destabilizeaza mereu tara.
Pt ca aminteam intr-un articol anterior despre fanatismul religios, nu e oare ciudat cate razboaie crancene mai mult sau mai putin civile au implicat musulmani? Desi exista, recunosc, si implicatii economice datorate saraciei. Dar de ce sunt saraci ei? Profesorii nostri de materialism dialectic ar spune ca e de vina colonialismul. Are si el partea lui de vina, prin monoculturi si lipsa de preocupare fata de nivelul de trai al populatiilor native, dar Africa de Sud, colonizata de buri sau chiar Statele Unite, colonizate de englezi, contrazic aceasta ipoteza. Eu indraznesc sa spun ca nu numai genetica e de vina, cum incearca sa demonstreze Jared Diamond in "Guns, Steel and Germs", ci si faptul ca religia musulmana interzice planificarea familiala, ce ar permite sa se incetineasca, daca nu chiar sa se stopeze, explozia demografica. Ce sa faca multimea de tineri care nu-si gaseste rostul pe pamantul acesta? Invata sa manuie arme, produse din belsug pt ca sunt f profitabile, sau pun mana pe incarcaturi explozive care sa-i arunce in aer.
Dovada ca explozia demografica duce la exlozii de orice natura e si faptul ca India, care a depasit se pare miliardul de locuitori, cu toate incercarile (nereusite acolo din lipsa de igiena si asistenta medicala precara) de control al populatiei, are partea ei de violenta, in ciuda religiei mult mai pacifiste, tinand cont de faptul ca Budha zambea cu burta la soare, nu pornea cu sabia in mana la lupta precum Mohamed.
Si acum, ca o incheiere a acestui lung eseu imi pun si eu o intrebare: ce cauta soldatii romani in Irak?
Dupa tone de carti citite, mii de filme vazute, cateva limbi straine invatate mai mult sau mai putin bine cred ca a sosit timpul sa incerc sa arat ce a mai ramas din toate astea
Filme,filme
Rareori am mai vazut filme in ultima vreme. N-am mai fost la cinema de o vesnicie. Ultima data am vazut un spanac (mai nou se foloseste ca vegetala de comparatie varza) la Sala Palatului. Am fost socata sa vad cat a ramas din impunatoarea sala care de obicei era arhiplina, dar asta se intampla oho, in anii 80, dupa "Tezele din iulie", produse de cel mai iubit fiu al poporului dupa vizita in China, din 71. In tezele acelea, urmand ex fratelui cu ochii oblici, se prevedea sa fie "culturalizat" poporu' numai cu productii socialiste. Dar in anii 80 in China se cam terminase revolutia culturala si astfel la Sala Palatului se puteau vedea filme care nu mai rulau in alta parte, cum ar fi polonezul "Radacini", un film tulburator despre patriotism, ideologie, razboi rece, loialitate, atitudine fata de minoritati, care s-a incheiat cu o sedinta de partid in care eroul principal isi da demisia, scarbit de ce i se intampla. M-am si mirat cum de a rulat si acolo.
Tot la Sala Palatului am vazut si "Intalnire de gradul III" al lui Spielberg, intens promovat la TV pt ca s-a permis difuzarea lui intr-un timp limitat, ca urmare a promovarii am stat la o coada imensa, timp de cateva ore.
Apropo de coada, la "Dacii" lui Nicolaescu au fost cele mai lungi cozi din istoria cinematografiei romanesti. Il admiram pe atunci f mult pe acest inginer devenit cineast, ca si pe Romulus Vulpescu, dar ce mare dezamagire au constituit pt mine dupa revolutie, ei si dragul de Octavian Paler in ultimii ani!
E poate locul sa spun ca filmul meu preferat a fost si a ramas "Un barbat si o femeie"al lui Claude Lelouch, multe filme mi-au placut dar pe asta l-as revedea a 5-a oara chiar azi. Dintre actrite Michele Pfeifer mi-a placut in absolut tot ce a jucat, iar dintre actori cel mai talentat mi se pare Johny Deep.
Pe DVD am vazut "California Dreamin'''.
La bulgari urmaream cu sufletul la gura Studio X, care dadea filme politiste, f dure si f bune, care mai aveau si meritul de a fi cu nadpiscki (de altfel unul din accidentele noastre de masina s-a produs cand am plecat seara tarziu din Campulung Muscel incercand sa ajungem in Bucuresti la timp ca sa vedem Studio X, dar ne-am lovit de o caruta nesemnalizata). Mi-amintesc de unul australian, nu-i mai stiu numele, care ne-a tinut cu respiratia taiata si ne-a speriat ingrozitor pt ca auzeam cat de greu respira criminalul, care am aflat la sfarsit ca era un baiat de 12 ani care ura toate mamele din lume pt ca tatal sau s-a inecat in mod stupid dupa ce a fost lovit din greseala cu o cutie de bere aruncata de mama lui. Am vazut multe filme dupa aceea, poate mai dure (n-am inteles niciodata de ce e atat de admirat Pulp Fiction, mie Tarantino mi se pare cam tra-la-la), desi acum mi s-a cam facut greata de cata violenta vad pe micul ecran, incepand cu desenele animate, urmate de jurnalele de stiri, dintre care se detaseaza infamul Jurnal protevist de la ora 5 , apoi filmele de actiune cu "singur impotriva tuturor". filmele horror si sfarsind tarziu in noapte, uneori chiar dimineata, cu infectia de OTV a lui DD.
Tot acest panseu mi-a fost prilejuit de faptul ca in ultima vreme am reusit sa vad 3 filme remarcabile, doua din ele chiar de la inceput, pt ca de obicei pierd primele minute din film, pe TVR2, care are avantajul ca nu intrerupe filmele cu reclame. Primul a fost "Fraility", tradus la noi "Inger si Demon", un film care poate da mult de gandit care e diferenta dintre paranoia si credinta, desi in contextul acestui film raspunsul ar fi "sa ridice primul piatra cel fara de pacat", dar cum de la Conciliul de la Niceea, care a ales intre cei considerati cu adevarat crestini si cei eretici, sau de la Inchizitie, despre care nu mai e nevoie sa spun ce a facut si pana la fanaticii religiosi de azi, dintre care nici nu stiu sa aleg care e mai rau, aceasta invatatura a fost ignorata, probabil se vor mai face multe filme pe aceasta tema.
Al doilea a fost mult controversatul "Dogma", cu tandemul Ben Aflleck, Matt Damon (care mi-a placut mult mai mult in "Good Will Hunting"), tot cu subiect religios, dar care se pretinde comedie, cam idioata dupa parerea mea.
Al treilea,vazut asta seara, e un thriller englezesc, un film despre loialitate , prietenie si incredere, ca si despre remuscari, "The Best Man", tradus la noi, nefericit dupa parerea mea, "Povesti neterminate". Cred ca ar fi fost mai potrivit "Cavalerul de Onoare".
Or fi avand americanii o mare industrie de cinema, (concurata ca numar de filme de indianul Bollywood) spectaculoase premii Oscar, dar cand vine vorba de calitatea filmelor englezii le dau clase, in special in domeniul filmelor politiste.
Pot sa faca americanii seriale politiste pe banda rulanta, cele mai dramatice si mai reusite raman cele facute in Anglia, "Vaduvele" sau "Sculptorul" cu Jack Coltrane (Hagrid din "Harry Potter), fiind unele din ele.
Poate e momentul aici sa spun ca am aprofundat cunostintele de franceza si engleza (franceza si rusa le-am invatat in scoala) citind romane politiste (cele mai dragi imi sunt cele scrise de Ruth rendel, pt ca stie sa creeze atmosfera, totdeauna mi s-a parut ca traiesc si eu dramele din romanele ei, cred ca am citit tot ce se putea gasi la British Council pe vremea cand eram inscrisa la ei) si umoristice, pt ca era nevoie sa-mi formez un vocabular extins ca sa pot urmari si intelege despre ce e vorba.
Imi pare rau ca nu mai am ocazia sa mai vad filme rusesti, nu pot sa cred ca nu se mai fac filme bune, scoala rusa a dat adevarate capodopere. Filme bune si seriale TV mai fac australienii si canadienii.
Tot la Sala Palatului am vazut si "Intalnire de gradul III" al lui Spielberg, intens promovat la TV pt ca s-a permis difuzarea lui intr-un timp limitat, ca urmare a promovarii am stat la o coada imensa, timp de cateva ore.
Apropo de coada, la "Dacii" lui Nicolaescu au fost cele mai lungi cozi din istoria cinematografiei romanesti. Il admiram pe atunci f mult pe acest inginer devenit cineast, ca si pe Romulus Vulpescu, dar ce mare dezamagire au constituit pt mine dupa revolutie, ei si dragul de Octavian Paler in ultimii ani!
E poate locul sa spun ca filmul meu preferat a fost si a ramas "Un barbat si o femeie"al lui Claude Lelouch, multe filme mi-au placut dar pe asta l-as revedea a 5-a oara chiar azi. Dintre actrite Michele Pfeifer mi-a placut in absolut tot ce a jucat, iar dintre actori cel mai talentat mi se pare Johny Deep.
Pe DVD am vazut "California Dreamin'''.
La bulgari urmaream cu sufletul la gura Studio X, care dadea filme politiste, f dure si f bune, care mai aveau si meritul de a fi cu nadpiscki (de altfel unul din accidentele noastre de masina s-a produs cand am plecat seara tarziu din Campulung Muscel incercand sa ajungem in Bucuresti la timp ca sa vedem Studio X, dar ne-am lovit de o caruta nesemnalizata). Mi-amintesc de unul australian, nu-i mai stiu numele, care ne-a tinut cu respiratia taiata si ne-a speriat ingrozitor pt ca auzeam cat de greu respira criminalul, care am aflat la sfarsit ca era un baiat de 12 ani care ura toate mamele din lume pt ca tatal sau s-a inecat in mod stupid dupa ce a fost lovit din greseala cu o cutie de bere aruncata de mama lui. Am vazut multe filme dupa aceea, poate mai dure (n-am inteles niciodata de ce e atat de admirat Pulp Fiction, mie Tarantino mi se pare cam tra-la-la), desi acum mi s-a cam facut greata de cata violenta vad pe micul ecran, incepand cu desenele animate, urmate de jurnalele de stiri, dintre care se detaseaza infamul Jurnal protevist de la ora 5 , apoi filmele de actiune cu "singur impotriva tuturor". filmele horror si sfarsind tarziu in noapte, uneori chiar dimineata, cu infectia de OTV a lui DD.
Tot acest panseu mi-a fost prilejuit de faptul ca in ultima vreme am reusit sa vad 3 filme remarcabile, doua din ele chiar de la inceput, pt ca de obicei pierd primele minute din film, pe TVR2, care are avantajul ca nu intrerupe filmele cu reclame. Primul a fost "Fraility", tradus la noi "Inger si Demon", un film care poate da mult de gandit care e diferenta dintre paranoia si credinta, desi in contextul acestui film raspunsul ar fi "sa ridice primul piatra cel fara de pacat", dar cum de la Conciliul de la Niceea, care a ales intre cei considerati cu adevarat crestini si cei eretici, sau de la Inchizitie, despre care nu mai e nevoie sa spun ce a facut si pana la fanaticii religiosi de azi, dintre care nici nu stiu sa aleg care e mai rau, aceasta invatatura a fost ignorata, probabil se vor mai face multe filme pe aceasta tema.
Al doilea a fost mult controversatul "Dogma", cu tandemul Ben Aflleck, Matt Damon (care mi-a placut mult mai mult in "Good Will Hunting"), tot cu subiect religios, dar care se pretinde comedie, cam idioata dupa parerea mea.
Al treilea,vazut asta seara, e un thriller englezesc, un film despre loialitate , prietenie si incredere, ca si despre remuscari, "The Best Man", tradus la noi, nefericit dupa parerea mea, "Povesti neterminate". Cred ca ar fi fost mai potrivit "Cavalerul de Onoare".
Or fi avand americanii o mare industrie de cinema, (concurata ca numar de filme de indianul Bollywood) spectaculoase premii Oscar, dar cand vine vorba de calitatea filmelor englezii le dau clase, in special in domeniul filmelor politiste.
Pot sa faca americanii seriale politiste pe banda rulanta, cele mai dramatice si mai reusite raman cele facute in Anglia, "Vaduvele" sau "Sculptorul" cu Jack Coltrane (Hagrid din "Harry Potter), fiind unele din ele.
Poate e momentul aici sa spun ca am aprofundat cunostintele de franceza si engleza (franceza si rusa le-am invatat in scoala) citind romane politiste (cele mai dragi imi sunt cele scrise de Ruth rendel, pt ca stie sa creeze atmosfera, totdeauna mi s-a parut ca traiesc si eu dramele din romanele ei, cred ca am citit tot ce se putea gasi la British Council pe vremea cand eram inscrisa la ei) si umoristice, pt ca era nevoie sa-mi formez un vocabular extins ca sa pot urmari si intelege despre ce e vorba.
Imi pare rau ca nu mai am ocazia sa mai vad filme rusesti, nu pot sa cred ca nu se mai fac filme bune, scoala rusa a dat adevarate capodopere. Filme bune si seriale TV mai fac australienii si canadienii.
Dupa tone de carti citite, mii de filme vazute, cateva limbi straine invatate mai mult sau mai putin bine cred ca a sosit timpul sa incerc sa arat ce a mai ramas din toate astea
joi, 19 iunie 2008
13
Exact atatia ani au trecut de cand o mana maiastra , sculptand (termenul englez carving e mai potrivit) in trupul meu, m-a ajutat sa incep o noua viata.
Oare cine ma iubeste atat de mult incat mi-a ingaduit sa ma mai bucur de minunile lumii acesteia?
Un gand bun de recunostinta si o lacrima pentru cel ce nu mai poate sculpta nimic si pe nimeni, doctorul Saptefrati.
Ca sa nu ma apuce cumva vreo deprimare, o sa amintesc (O, my God, am inceput sa traiesc din amintiri) un dialog nostim cu priceputul doctor, caruia nu-i lipsea simtul umorului:
_Dom Doctor, atata lucru frumos aveam si eu si mi l-ati taiat (in literatura se spunea ca in state se face lumpectomie, specialistii stiu de ce)!
_Si eu ce....frumoasa aveam (dr Ciomu si-a exercitat talentele dupa ce dr Saptefrati nu mai era)!
-Da, dom doctor, da' nu v-am taiat-o eu!
Oare cine ma iubeste atat de mult incat mi-a ingaduit sa ma mai bucur de minunile lumii acesteia?
Un gand bun de recunostinta si o lacrima pentru cel ce nu mai poate sculpta nimic si pe nimeni, doctorul Saptefrati.
Ca sa nu ma apuce cumva vreo deprimare, o sa amintesc (O, my God, am inceput sa traiesc din amintiri) un dialog nostim cu priceputul doctor, caruia nu-i lipsea simtul umorului:
_Dom Doctor, atata lucru frumos aveam si eu si mi l-ati taiat (in literatura se spunea ca in state se face lumpectomie, specialistii stiu de ce)!
_Si eu ce....frumoasa aveam (dr Ciomu si-a exercitat talentele dupa ce dr Saptefrati nu mai era)!
-Da, dom doctor, da' nu v-am taiat-o eu!
Dupa tone de carti citite, mii de filme vazute, cateva limbi straine invatate mai mult sau mai putin bine cred ca a sosit timpul sa incerc sa arat ce a mai ramas din toate astea
miercuri, 18 iunie 2008
Jocuri de batrani
O convorbire cu mama mea care, la frageda-i varsta de aproape 87 de ani a inceput sa cam uite, mi-a inspirat cele de mai jos:
- de-a v-ati ascunselea: "Unde am pus lucrul ala?"
- de-a hotii si vardistii: "L-a furat cineva!"
- toate-s vechi si noua-s toate: "Mie niciodata nu mi s-a intamplat asa ceva"
Or mai fi si altele, dar nu mi le aduc aminte :-))))
Si daca tot e vorba de jocuri, dar nu de batrani, de unde or fi aflat cei din industria laptelui ca am colesterolul crescut, ca nu ne-am jucat nici "ghici ghicitoarea mea' nici "mima"? Au scazut procentul de grasime din lapte, in schimb au crescut pretul. In felul asta o sa-mi creasca si mie colesterolul. De nervi!
Dupa tone de carti citite, mii de filme vazute, cateva limbi straine invatate mai mult sau mai putin bine cred ca a sosit timpul sa incerc sa arat ce a mai ramas din toate astea
Linistea de dupa furtuna
Ce liniste a fost azi noapte pe strada mea! Sper ca au amutit si analistii lu' Peste care ziceau ca putem face blaturi cu Olanda. Pai Olanda "porneste ca favorita", ca sa citez un clasic in viata, si daca joaca cu picii de la gradinita. Si ce daca a plouat? La picioarele olandezilor era gazonul uscat? Si ce daca a marcat Italia si a ramas Franta in 10? Era motiv sa stinga Mutu motoarele? Nenorocitii de mercenari (e vorba de ai nostri)!
Ca sa se inteleaga bine de ce a fost nefiresca linistea: stau intre stadioanele Rapidului si ale Stelei, cu suporteri infocati si de-o parte si de alta, care se manifesta inclusiv pe strada mea.
A amutit parca si OTVul azi noapte, pe care pana acum il puteam asculta linistita de la vecini, fara sa deschid televizorul.
Ca sa se inteleaga bine de ce a fost nefiresca linistea: stau intre stadioanele Rapidului si ale Stelei, cu suporteri infocati si de-o parte si de alta, care se manifesta inclusiv pe strada mea.
A amutit parca si OTVul azi noapte, pe care pana acum il puteam asculta linistita de la vecini, fara sa deschid televizorul.
Dupa tone de carti citite, mii de filme vazute, cateva limbi straine invatate mai mult sau mai putin bine cred ca a sosit timpul sa incerc sa arat ce a mai ramas din toate astea
Samanea Saman
Ce-mi place cum suna, parca ar fi nume de artist de la Bollywood :-)
De fapt e numele unor arbori pe care ii admir de cativa ani pe strada mea, dar abia de curand l-am aflat. Pt ca seamana cu frunzele de salcam le-am cautat la Acacia, dar acolo am gasit doar cu flori (pamatufuri) albe sau galbene. Uitandu-ma intr-o noapte la poze de flori (sunt tip bufnita, care prefera sa stea noaptea treaza si sa doarma dimineata mai tarziu) am gasit Mimoza Pudica cu pamatuf roz. Evrika, am strigat in sinea mea, dar m-am dezumflat cand am vazut ca e taratoare. Nu m-am demobilizat si am dat un search pe mimosacee. Si, voila, Samanea sau Albizia Saman in toata spendeata. Cica e arbore tropical sau subtropical, se mai cheama Monkey Pod sau Rainy Tree pt ca e mereu umbra si umezeala sub el, copiii mananca pastaile crude, care ar fi cam astringente, se foloseste ca arbore care face umbra pt arborii de cafea sau vanilie, pastaile se dau la animale ca furaj. Se inmulteste fie prin seminte, fie vegetativ, din ramuri plantate in pamant sau din copaci fara radacina (daca stiam asta atunci cand cineva a rupt unul dintre copacei foloseam copacelul rupt pt a-l planta in alta parte). Din seminte se face rasad care se planteaza intr-un loc insorit, pt ca samanul nu suporta deloc umbra. Cei de pe strada noastra incep sa infloreasca in iunie si infloresc mereu pana toamna tarziu. Se spune ca nu rezista la ger dar au rezistat la iarna carea fost extrem de geroasa acum doi ani. Pastaile au reusit sa se coaca, desi in literatura spune ca nu se prea coc. Pesemne in locurile de bastina (America de Sud si Asia) nu prea apuca, pt ca sunt culese. Sunt mimosacee pt ca la umbra sau seara li se strang frunzele.
Dupa tone de carti citite, mii de filme vazute, cateva limbi straine invatate mai mult sau mai putin bine cred ca a sosit timpul sa incerc sa arat ce a mai ramas din toate astea
luni, 16 iunie 2008
La noi ca la nimeni
A castigat mortul! Nu e o gluma, nici o figura de stil, ci un fapt cat se poate de real si legal: in localitatea Voinesti, jud. Iasi candidatul care a decedat chiar in ziua alegerilor a castigat, cf corespondentului Realitatea. Cum nu exista reglementari legale nu s-a oprit votarea, si nu se stie daca nu cumva bietul om nu va fi chemat de pe lumea cealalta sa-si exercite mandatul, pt ca e posibil si, mai ales legal, sa se valideze alegerile.
Mi-amintesc ca in USA a murit un candidat la postul de guvernator, dar in campanie. Acolo vaduva a preluat candidatura si a castigat. Cine stie, poate se urmeaza ex si indurerata vaduva devine primarita, ca tot ne laudam noi ca facem legile dupa ex din alte tari. Ba chiar, in timpul interminabilei discutii de la Realitatea (care continua, dar eu am cedat nervos) cineva a dat ca ex pozitiv alegerile din USA. E drept ca altcineva a contrazis cu ex din 2000. Mi-amintesc, pt ca eram acolo, cat de acasa m-am simtit stand noaptea si urmarind timp de o luna la TV dezbaterile care dadeau drept castigator cand pe Bush, cand pe Gore. Pana la urma au castigat amandoi: Gore votul popular, Bush votul electorilor, Gore premiul Nobel, Bush oprobiul planetei.
Dar sa revenim la oile noastre (nu e nici o aluzie la PNG). Multi pun castigul lui Oprescu pe seama dorintei bucurestenilor de independenta. Eu il pun pe seama Campionatului European de fotbal. Si iata de ce: analistii sant cam toti de acord ca a pierdut Basescu. Ok, dar cine l-a votat pe Basescu, cine a facut cozi nesfarsite, cine le-a dat cu tifla celor 322? In Bucuresti categoric tineretul, si nu orice amarat de tanar. Ei bine, tinerii aceia acum sunt in Elvetia, unde dau dovada de patriotism si civilizatie sustinand in mod exemplar nationala de fotbal. Chestie de prioritate: la Bucuresti meciul era intre Oprescu si Blaga, in Elvetia era in joc mandria nationala in fata unor campioni mondiali.
In ce-l priveste pe Oprescu, parerea mea e ca a castigat folosind tactica aplicata de Vanghelie acum 4 ani, daca nu se distanta de PSD nu cred ca avea sansa. Deci eu am serioase dubii in ce priveste reala lui independenta (desi, cum am spus, cu vederile sale liberale nu prea avea loc in PSD, dar backgroundul il impiedeca sa mearga la PNL) si spun asta vazand cat jubileaza Bunicuta, cum isi freaca mainile de bucurie Guzganul Rozaliu, si cum isi aroga (aroganta=PSD) victoria Prostanacul.
Ma bucur sincer ca la sectorul nostru a iesit Poteras, asa cum m-am bucurat cand la 2 a iesit Ontanu, pt ca Poteras a dat dovada ca e mai gospodar decat Darabont, chiar daca m-am suparat rau ca ne-a daramat solida ghena de gunoi si a inlocuit-o cu un fel de porumbar din sarma, cu un spatiu mai mic, ba mai mult, a pus borduri pana si in parculetul din fata blocului.
Am avut de ales, cum spunea Orban, raul cel mai mic.
Interesant e cum fiecare din marile partide ce se concureaza se declara castigator al alegerilor. Dupa parerea mea marele castigator e PNLul care, in loc sa se erodeze dupa guvernare, a luat un procent mai mare decat in 2000, in ciuda numeroaselor bete in roate puse de Presedintele jucator (care s-ar zice ca joaca turca, pt ca acolo se da cu batul).
Cred cu tarie ca avea dreptate Radu Filipescu care explica in 90, cu grafice, ca pt a prospera o societate are nevoie mai intai de o guvernare liberala, individualista, care sa acumuleze, si abia apoi de una socialista, care sa incerce sa umple prapastia creata intre cei ce au si cei care se zbat in saracie. Pt ca sistemul comunist tocmai aici a gresit, a incercat sa imparta la toti cate putin din mai nimic. Chiar si Perestroica lui Gorbaciov tocmai de aceea a dat gres. Abia cand in Rusia s-au acumulat, nu comentez cum (cat de mila mi-a fost citind jurnalul Politkovskai, jurnalista ucisa pt ca il critica pe Putin, dar asta e alta poveste) averi uriase se poate vorbi acolo de crestere economica.
Bunicuta, cu ideile lui de "intinare a idealurilor socialismului". de "despotism luminat" de "detasamentul mineresc care face ordine plantand panselute in Piata Universitatii (l-am auzit cu urechile mele, pe la 5am 14 iunie 1990 dand indicatii minerilor unde sa se duca, s-a transmis la radio)" n-are cum sa realizeze vreodata cat de mult rau a facut tarii. Celor care ne spuneau atunci ce om bun e le replicam: poate e bun pt prietenii lui, pt familia lui, dar nu e bun pt tara. Istoria mi-a dovedit ca aveam dreptate.
Acum spun: Oprescu o fi bun pt subalternii si prietenii lui, dar nu cred ca e bun pt Bucuresti. Sper sa ma insel.
Mi-amintesc ca in USA a murit un candidat la postul de guvernator, dar in campanie. Acolo vaduva a preluat candidatura si a castigat. Cine stie, poate se urmeaza ex si indurerata vaduva devine primarita, ca tot ne laudam noi ca facem legile dupa ex din alte tari. Ba chiar, in timpul interminabilei discutii de la Realitatea (care continua, dar eu am cedat nervos) cineva a dat ca ex pozitiv alegerile din USA. E drept ca altcineva a contrazis cu ex din 2000. Mi-amintesc, pt ca eram acolo, cat de acasa m-am simtit stand noaptea si urmarind timp de o luna la TV dezbaterile care dadeau drept castigator cand pe Bush, cand pe Gore. Pana la urma au castigat amandoi: Gore votul popular, Bush votul electorilor, Gore premiul Nobel, Bush oprobiul planetei.
Dar sa revenim la oile noastre (nu e nici o aluzie la PNG). Multi pun castigul lui Oprescu pe seama dorintei bucurestenilor de independenta. Eu il pun pe seama Campionatului European de fotbal. Si iata de ce: analistii sant cam toti de acord ca a pierdut Basescu. Ok, dar cine l-a votat pe Basescu, cine a facut cozi nesfarsite, cine le-a dat cu tifla celor 322? In Bucuresti categoric tineretul, si nu orice amarat de tanar. Ei bine, tinerii aceia acum sunt in Elvetia, unde dau dovada de patriotism si civilizatie sustinand in mod exemplar nationala de fotbal. Chestie de prioritate: la Bucuresti meciul era intre Oprescu si Blaga, in Elvetia era in joc mandria nationala in fata unor campioni mondiali.
In ce-l priveste pe Oprescu, parerea mea e ca a castigat folosind tactica aplicata de Vanghelie acum 4 ani, daca nu se distanta de PSD nu cred ca avea sansa. Deci eu am serioase dubii in ce priveste reala lui independenta (desi, cum am spus, cu vederile sale liberale nu prea avea loc in PSD, dar backgroundul il impiedeca sa mearga la PNL) si spun asta vazand cat jubileaza Bunicuta, cum isi freaca mainile de bucurie Guzganul Rozaliu, si cum isi aroga (aroganta=PSD) victoria Prostanacul.
Ma bucur sincer ca la sectorul nostru a iesit Poteras, asa cum m-am bucurat cand la 2 a iesit Ontanu, pt ca Poteras a dat dovada ca e mai gospodar decat Darabont, chiar daca m-am suparat rau ca ne-a daramat solida ghena de gunoi si a inlocuit-o cu un fel de porumbar din sarma, cu un spatiu mai mic, ba mai mult, a pus borduri pana si in parculetul din fata blocului.
Am avut de ales, cum spunea Orban, raul cel mai mic.
Interesant e cum fiecare din marile partide ce se concureaza se declara castigator al alegerilor. Dupa parerea mea marele castigator e PNLul care, in loc sa se erodeze dupa guvernare, a luat un procent mai mare decat in 2000, in ciuda numeroaselor bete in roate puse de Presedintele jucator (care s-ar zice ca joaca turca, pt ca acolo se da cu batul).
Cred cu tarie ca avea dreptate Radu Filipescu care explica in 90, cu grafice, ca pt a prospera o societate are nevoie mai intai de o guvernare liberala, individualista, care sa acumuleze, si abia apoi de una socialista, care sa incerce sa umple prapastia creata intre cei ce au si cei care se zbat in saracie. Pt ca sistemul comunist tocmai aici a gresit, a incercat sa imparta la toti cate putin din mai nimic. Chiar si Perestroica lui Gorbaciov tocmai de aceea a dat gres. Abia cand in Rusia s-au acumulat, nu comentez cum (cat de mila mi-a fost citind jurnalul Politkovskai, jurnalista ucisa pt ca il critica pe Putin, dar asta e alta poveste) averi uriase se poate vorbi acolo de crestere economica.
Bunicuta, cu ideile lui de "intinare a idealurilor socialismului". de "despotism luminat" de "detasamentul mineresc care face ordine plantand panselute in Piata Universitatii (l-am auzit cu urechile mele, pe la 5am 14 iunie 1990 dand indicatii minerilor unde sa se duca, s-a transmis la radio)" n-are cum sa realizeze vreodata cat de mult rau a facut tarii. Celor care ne spuneau atunci ce om bun e le replicam: poate e bun pt prietenii lui, pt familia lui, dar nu e bun pt tara. Istoria mi-a dovedit ca aveam dreptate.
Acum spun: Oprescu o fi bun pt subalternii si prietenii lui, dar nu cred ca e bun pt Bucuresti. Sper sa ma insel.
Dupa tone de carti citite, mii de filme vazute, cateva limbi straine invatate mai mult sau mai putin bine cred ca a sosit timpul sa incerc sa arat ce a mai ramas din toate astea
duminică, 15 iunie 2008
Micuta Picaso
Tablourile Alexandrei Nichita sunt dedesubt.
Ele se intituleaza astfel:
Clover Field (Campul cu trifoi)
Don't cheat Yourself
Kaleidoscope
Miss Switzerland
The Conductor
Nu mi-a placut niciodata Picaso in perioada lui cubista, dar altii au alte gusturi. De aceea nu e de mirare ca, incercand sa gasesc si alte tablouri de Bev Doolittle in afara de celebrul Pintos, am gasit un site unde se ofereau spre vanzare opere ale Alexandrei Nichita, micuta Picaso din Romania. Pt ca, nu-i asa, de ce sa producem noi ceva original daca imitatiile, vz Pavaroti din Banat, au atata succes la case mai mari, ca la noi erau muritori de foame.
Privind picturile micutei AN mi-am amintit cat de vehementa (ca sa nu zic patetica, in sensul folosit de americani) era in vara lui 2002 matusa "micutei Picaso" incercand sa-l convinga pe acrul functionar al Ambasadei USA ca merita sa i se dea viza. Avea chiar documente care atestau ca are 100000 (una suta mii)$ dar se vede treaba ca interesul pt pictura al functionarului era nul sau indreptat in alte directii, pt ca cucoana a fost refuzata cu si mai multa vehementa. Si astfel subsemnata, care mergea in State pe cheltuiala copiilor, a capatat viza, iar instarita cucoana nu.
Ele se intituleaza astfel:
Clover Field (Campul cu trifoi)
Don't cheat Yourself
Kaleidoscope
Miss Switzerland
The Conductor
Nu mi-a placut niciodata Picaso in perioada lui cubista, dar altii au alte gusturi. De aceea nu e de mirare ca, incercand sa gasesc si alte tablouri de Bev Doolittle in afara de celebrul Pintos, am gasit un site unde se ofereau spre vanzare opere ale Alexandrei Nichita, micuta Picaso din Romania. Pt ca, nu-i asa, de ce sa producem noi ceva original daca imitatiile, vz Pavaroti din Banat, au atata succes la case mai mari, ca la noi erau muritori de foame.
Privind picturile micutei AN mi-am amintit cat de vehementa (ca sa nu zic patetica, in sensul folosit de americani) era in vara lui 2002 matusa "micutei Picaso" incercand sa-l convinga pe acrul functionar al Ambasadei USA ca merita sa i se dea viza. Avea chiar documente care atestau ca are 100000 (una suta mii)$ dar se vede treaba ca interesul pt pictura al functionarului era nul sau indreptat in alte directii, pt ca cucoana a fost refuzata cu si mai multa vehementa. Si astfel subsemnata, care mergea in State pe cheltuiala copiilor, a capatat viza, iar instarita cucoana nu.
Dupa tone de carti citite, mii de filme vazute, cateva limbi straine invatate mai mult sau mai putin bine cred ca a sosit timpul sa incerc sa arat ce a mai ramas din toate astea
sâmbătă, 14 iunie 2008
Scrisoare de doare
Ca nu de dorul nostru a trimis Oprescu scrisoarea sosita azi, sambata, cand de obicei postasul se mai odihneste si el. O fi de vina Mercur in Gemeni pt frenezia de a comunica, frenezie ce-i bantuie pe multi, inclusiv pe mine, fie ca au de spus ceva important, fie ca nu.
E bine ca musiu Oprescu a renuntat sa mai explice in scrisoare cum e cu autostrada aia care e un inel in linie dreapta, traversand Bucurestiul de la nord la sud (sau invers, se pare ca nici chiar SO nu stie sigur) pe raza, si nu pe diametru.
Da' sa-mi spuna mie ca "Dumneavoastra nu mergeti la supermarket-uri" parca e cam mult. Haida de, cum sa nu merg la supermarket, ba chiar la hipermarket, cand Cora e la o aruncatura de bat iar pt Carrefour pot folosi pe gratis RATBul, multumita primariei? Mai zice acolo: "voi reduce preturile intretinerii..... prin folosirea eficienta sau innoirea infrastructurii invechite" Adica iar o sa faca santier in jurul blocului ca sa eficientizeze sau sa innoiasca? Si ce-o sa faca "serrviciul special care se va dedica in exclusivitate varstei a treia", o sa-mi mareasca pensia?
Lasa ca m-am saturat ca de mere acre si de borduriada si garduriada, ca tot n-am aflat ale cui or fi sarmele alea de 3 parale care au invadat tara, incat ma intreb si eu "hac, eu cu cine votez?" Ca sa nu ma duc la vot e out of question, doar nu mi-am tocit pingelele si nu mi-am ruinat sanatatea in anii 90 protestand impotriva partidului unic FSN ca sa stau acasa in ziua votului.
Si iaca-ta azi fostul FSN, garnisit cu un pic de liberalism (o vreme m-am intrebat ce cauta Oprescu, om cu meserie si viziuni liberale, in PSD, dar m-am lamurit cand am aflat al cui fiu e) mai tare ca oricand, facandu-se ca ne ofera alternative, unele cica independente. Si ma mai intreaba unii de ce nu revine fiica mea mai mica in tara!
E bine ca musiu Oprescu a renuntat sa mai explice in scrisoare cum e cu autostrada aia care e un inel in linie dreapta, traversand Bucurestiul de la nord la sud (sau invers, se pare ca nici chiar SO nu stie sigur) pe raza, si nu pe diametru.
Da' sa-mi spuna mie ca "Dumneavoastra nu mergeti la supermarket-uri" parca e cam mult. Haida de, cum sa nu merg la supermarket, ba chiar la hipermarket, cand Cora e la o aruncatura de bat iar pt Carrefour pot folosi pe gratis RATBul, multumita primariei? Mai zice acolo: "voi reduce preturile intretinerii..... prin folosirea eficienta sau innoirea infrastructurii invechite" Adica iar o sa faca santier in jurul blocului ca sa eficientizeze sau sa innoiasca? Si ce-o sa faca "serrviciul special care se va dedica in exclusivitate varstei a treia", o sa-mi mareasca pensia?
Lasa ca m-am saturat ca de mere acre si de borduriada si garduriada, ca tot n-am aflat ale cui or fi sarmele alea de 3 parale care au invadat tara, incat ma intreb si eu "hac, eu cu cine votez?" Ca sa nu ma duc la vot e out of question, doar nu mi-am tocit pingelele si nu mi-am ruinat sanatatea in anii 90 protestand impotriva partidului unic FSN ca sa stau acasa in ziua votului.
Si iaca-ta azi fostul FSN, garnisit cu un pic de liberalism (o vreme m-am intrebat ce cauta Oprescu, om cu meserie si viziuni liberale, in PSD, dar m-am lamurit cand am aflat al cui fiu e) mai tare ca oricand, facandu-se ca ne ofera alternative, unele cica independente. Si ma mai intreaba unii de ce nu revine fiica mea mai mica in tara!
Dupa tone de carti citite, mii de filme vazute, cateva limbi straine invatate mai mult sau mai putin bine cred ca a sosit timpul sa incerc sa arat ce a mai ramas din toate astea
joi, 12 iunie 2008
Ceausescu ar fi fericit
Cand in "epoca de aur", tremurand de frig si stand pe intuneric, ni se fixase ratie de 35 (treizeci si cinci) KW/luna, auzeam ca "cea mai ieftina sursa de energie e economia" nu mi-as fi inchipuit nici in ruptul capului ca o sa ajung sa traiesc ziua cand o sa citesc in NYT sau o sa aud la radio ca rasfatatii americani, obisnuiti cu risipa societatii de consum, ca si confratii lor vesteuropeni, vor spune ca "cea mai ieftina sursa de energie e economia", ba, mai mult, ne vor invinui pe noi, esteuropenii, ca nu suntem obisnuiti sa facem economie. Banuiesc ca reporterita care a fost la acea reuniune in Franta in care se propuneau tot felul de metode de economisit energia, cum ar fi sa nu avem mai mult de 20 grade in casa iarna, e destul de tanara ca sa nu-si poata aminti condensul care se forma in cutiutele de chibrituri numite apartamente de bloc in "epoca de aur", din cauza temperaturii prea scazute, cand economisirea energiei intr-o tara cu resurse de petrol (folosite insa in supradimensionata industrie petrochimica, atat de umflata incat am ajuns sa importam petrol) devenise politica de stat.
Cum am zis si in titlu, daca ar mai trai si daca vreunul din cateii ce il inconjura ar fi citit sau auzit cele de mai sus, Ceausescu ar jubila.
Cum am zis si in titlu, daca ar mai trai si daca vreunul din cateii ce il inconjura ar fi citit sau auzit cele de mai sus, Ceausescu ar jubila.
Dupa tone de carti citite, mii de filme vazute, cateva limbi straine invatate mai mult sau mai putin bine cred ca a sosit timpul sa incerc sa arat ce a mai ramas din toate astea
marți, 10 iunie 2008
India
Cand la inceputul lui 90 tropaiam prin Bucuresti, incercand fara succes sa schimb cursul istoriei, constienta fiind, din cele ce citisem ani de zile in Moscovskie Novosti (poate cel mai liberal ziar din URSS, de altfel in timpul puciului din 91 au fost amplasate tancuri in fata sediului sau) despre Perestroika lui Gorbaciov ca cea de-a treia cale pe care urma s-o batatorim sub despotismul luminat al "Bunicutei" duce direct in lumea treia inca nu citisem reportajele aparute in New York Times despre lumea treia, nici articolele "Omului din Matunga", doctorul indian care stia despre tara noastra ca rromii au venit din India.
Citind toate astea si stand de vorba cu Carolina din Brazilia, (pot sa adaug aici si un film brazilian "Gara Centrala"), intalnita in Utah, cu Sonali din India, cu care m-am imprietenit tot acolo dar am pierdut legatura, sunt din ce in ce mai convinsa ca intr-adevar calea noastra a fost spre lumea a treia.
Din fericire n-am avut parte si de nenumaratele conflicte armate caracteristice acestei lumi.
Intre timp insa India tinde sa devina, alaturi de China, o mare putere economica, cu bune si rele.
Un articol din New York Times, "Inside Gate, India’s Good Life; Outside, the Servants’ Slums"
m-a facut sa cred ca cel putin o f mica parte a societatii indiene traieste in conditii ce mi se pareau, nu cu multi ani in urma, ca tin de domeniul SF.
Inside its gates, the Chands have everything they might need: the coveted Sri Ram School, a private health clinic and clubhouse next door, security guards to keep out unwanted strangers and well-groomed lawns and paths for power walks and cricket games.
“Women and children are not encouraged to go outside,” said Madan Mohan Bhalla, president of the Hamilton Court Resident Welfare Association. “If they want to have a walk, they can walk inside. It’s a different world outside the gate.”
........
Some 600 domestic staff members work at Hamilton Court, an average of 2.26 per apartment. The building employs its own plumbers and electricians. At any one time, 22 security guards and 32 surveillance cameras are at work
.......
The guards at the gate are instructed not to let nannies take children outside, and men delivering pizza or okra are allowed in only with permission. Once, Mr. Bhalla recalled proudly, a servant caught spitting on the lawn was beaten up by the building staff.
Recently, Mr. Bhalla’s association cut a path from the main gate to the private club next door, so residents no longer have to share the public sidewalk with servants and the occasional cow.
Stau si ma intreb: cum vor creste acesti copiii inchisi in aceasta enclava in care au de toate, cum vor lua ei contact, pt ca banuiesc ca nu vor petrece toata viata in acest turn de 25 de etaje, cu ce se intampla afara?
In articol se descrie si viata in mahala, cu apa care curge doar cateva ore pe zi ( inainte de 89, mai ales in provincie, in Campulung Arges, de ex, oamenii faceau provizii de apa pt ca nu aveau apa la robinete decat cateva ore pe zi), electricitatea care se intrerupe (asta se intampla si in Bucuresti), lipsa de canalizare (unii primari de sector promit ca vor canaliza strazile din Bucuresti care nu au aceasta facilitate), ce mai, lumea a treia.
Liberte, egalite, fraternite a fost de la bun inceput o utopie si probabil asa va ramane pana la sfarsitul veacurilor. Dar eu inca mai cred ca o viata decenta pt cei mai multi locuitori ai planetei e inca posibila, daca vom reusi vreodata sa traim in pace.
Dupa tone de carti citite, mii de filme vazute, cateva limbi straine invatate mai mult sau mai putin bine cred ca a sosit timpul sa incerc sa arat ce a mai ramas din toate astea
Fractali
Cand mi-am creat pagina de iGoogle si am ales gadgeturile nici nu banuiam unde voi ajunge admirand Fractal of the Day. Am inceput sa caut alti fractali pe web si astfel l-am descoperit pe Jock Cooper la http://www.fractal-recursions.com/ unde se afla sute de opere de arta, una mai frumoasa ca alta. Preferata mea se numeste Coral, dar nici Xmas Tree nu e de lepadat. Vazand acei fractali mi-am amintit de un roman de Arthur C. Clarke, al carui nume l-am uitat si in care tema principala o constituiau fractalii. Am aflat atunci ca cei mai cunoscuti fractali sunt fulgii de zapada. Eroina romanului era o matematiciana care inebunise si toata ziua o petrecea in fata unui mare ecran unde lucra la fractali si se adancea in abisurile lor, odata cu schimbarea culorii si formei. In gradina casei avea un lac in forma de Mandelbrot Set, care avea un rol important in trama romanului. Mi-a luat ceva timp pana sa aflu cum arata un set Mandelbrot (intre timp am aflat ca exista si Julia set) dar abia vazand minunatii fractali din site am inteles ca si eu faceam fractali, cam cum monsieur Jourdain facea proza, fara sa stiu, de cate ori crosetam cate un milieu.
Am mai descoperit intre timp si alt site, al lui Cory Eche: http://www.enchgallery.com/fractals/fracthumbs.htm
Privind doar cateva din operele expuse incep sa inteleg de ce a inebunit matematiciana, cu greu m-am hotarat sa inchid fereastra.
Tot umbland pe Sf G l-am gasit si pe tizul sotului meu, un matematician care se ocupa de....fractali!
Am mai descoperit intre timp si alt site, al lui Cory Eche: http://www.enchgallery.com/fractals/fracthumbs.htm
Privind doar cateva din operele expuse incep sa inteleg de ce a inebunit matematiciana, cu greu m-am hotarat sa inchid fereastra.
Tot umbland pe Sf G l-am gasit si pe tizul sotului meu, un matematician care se ocupa de....fractali!
Dupa tone de carti citite, mii de filme vazute, cateva limbi straine invatate mai mult sau mai putin bine cred ca a sosit timpul sa incerc sa arat ce a mai ramas din toate astea
vineri, 6 iunie 2008
Sunt bogata!
Nu, nu m-am imbogatit pt ca acum doua zile mi-a decedat o matusa (pe bune!, dar n-o cheama Tamara) ci pt ca emailul de mai jos a trecut de GoogleSpam:
Dear Friend,
I am Mr.Huang Chi-Lin. I work with Bank Sino Pac, formerly known asInternational Bank of Taipei as Executive Vice President
I have an obscure business proposal for you.My client, Mr.Thabit Alwan an Iraqi Merchant, made a fixed depositof USD 17.3M for 2 years with my bank. Upon maturity several notices were sent tohim.
It was later discovered that he and his family were killed in Iraqwar leaving no living witness to this fund, I will like you as a foreigner to stand as next of kin so we can receive his funds.
I prefer you to reach me with the below email
Email:huangchi-lin@hotmail.com
Sincerely,
Chi-Lin
Subject: ATTN:SIR/MADAMMessage-ID: <1212681784.48480e386dbcd@discus.singnet.com.sg>Date: Fri, 06 Jun 2008 00:03:04 +0800 (SGT)From: "Mr.Huang Chi-Lin" <nankai@singnet.com.sg>Reply-To: huangchi-lin@hotmail.com
Cum adrisantul e anonim, am dat toate adresele de mai sus pt ca banuiesc ca Google, stiind ca noi, romanii, suntem un popor deschis la suflet, primitor, gata sa imparta totul cu semenii ("cin'se ia cu mine bine/ ii dau haina de pe mine", si cine s-ar putea lua mai bine decat cineva care te roaga sa-l ajuti sa recupereze USD 17.3M ), poate cineva pune botul si apoi ma omeneste si pe mine cu ceva.
Sigur GoogleSpam spera si el ceva la schimb, doar n-o sa ofere un capitalist o asemenea ocazie pe de-a moaca.
Am copiat intocmai mesajul, cu greseli de tiparire cu tot.
Dear Friend,
I am Mr.Huang Chi-Lin. I work with Bank Sino Pac, formerly known asInternational Bank of Taipei as Executive Vice President
I have an obscure business proposal for you.My client, Mr.Thabit Alwan an Iraqi Merchant, made a fixed depositof USD 17.3M for 2 years with my bank. Upon maturity several notices were sent tohim.
It was later discovered that he and his family were killed in Iraqwar leaving no living witness to this fund, I will like you as a foreigner to stand as next of kin so we can receive his funds.
I prefer you to reach me with the below email
Email:huangchi-lin@hotmail.com
Sincerely,
Chi-Lin
Subject: ATTN:SIR/MADAMMessage-ID: <1212681784.48480e386dbcd@discus.singnet.com.sg>Date: Fri, 06 Jun 2008 00:03:04 +0800 (SGT)From: "Mr.Huang Chi-Lin" <nankai@singnet.com.sg>Reply-To: huangchi-lin@hotmail.com
Cum adrisantul e anonim, am dat toate adresele de mai sus pt ca banuiesc ca Google, stiind ca noi, romanii, suntem un popor deschis la suflet, primitor, gata sa imparta totul cu semenii ("cin'se ia cu mine bine/ ii dau haina de pe mine", si cine s-ar putea lua mai bine decat cineva care te roaga sa-l ajuti sa recupereze USD 17.3M ), poate cineva pune botul si apoi ma omeneste si pe mine cu ceva.
Sigur GoogleSpam spera si el ceva la schimb, doar n-o sa ofere un capitalist o asemenea ocazie pe de-a moaca.
Am copiat intocmai mesajul, cu greseli de tiparire cu tot.
Dupa tone de carti citite, mii de filme vazute, cateva limbi straine invatate mai mult sau mai putin bine cred ca a sosit timpul sa incerc sa arat ce a mai ramas din toate astea
Abonați-vă la:
Postări (Atom)