O floare pentru Elene si Constante, poate nu e prea tarziu.

LA MULTI ANI!

Un sfat pentru Constantin, de ziua lui care tocmai a trecut.

Intai "La multi ani!" desi e cam tarziu.

Dimineata a sosit cu trenu`n gara 

Constantin trait la tara 

intr-un sat din Baragan. 

I-a zis mama: Constantine tine seama 

la oras sunt oameni care 

or sa vrea sa-ti ia din bani. 

Si ai de grija cat mai bine, cat mai bine, 

Constantine cand ajungi la Bucuresti 

caci la oras sunt oameni care 

vor sa-ti ceara din parale, 

fii atent sa n-o patesti. 

 In pieptarul de sub haina lui cea noua 

are ascunsi vreo mie, doua, 

banii lui de inceput cu migala 

scoala profesionala 

sa invete o meserie 

sa ajunga om facut. 

 Si ai de grija cat mai bine, cat mai bine, 

Constantine cand ajungi la Bucuresti 

caci la oras sunt oameni 

care vor sa-ti ceara din parale, 

fii atent sa n-o patesti. 

Sus la Cina Constantin 

sa bea o bere, 

banii lui ii dau putere 

sa se simta un domnisor. 

Intra in vorba fara sa cunoasca frica 

cu distinsa Veronica 

si o roaga sa ia loc. 

Si i-a zis mama, i-a zis mama: 

Constantine tine seama 

fetele de la oras, 

cate or fi bune, or fi zane 

da`n urma lor pustiu ramane, 

fii atent sa n-o patesti. 

Veronica strangatoare ca furnica 

vrea sa se intoarca acasa 

cu imbracaminte-aleasa. 

Da`nainte pe la Farmec 

 vreau sa stai sa-mi iei 

daca tii la mine 

si-un Elena Rubinstein. 

 Ahh Constantine, Constantine 

ce-a putut face din tine, 

se duc si banii si norocul.. 

S-a dus si scoala si domnie, 

s-a dus tot ce putea sa fie.... 

si vorba mamei reinvie. 

Ca ti-a zis mama, ti-a zis mama:

 Constantine tine seama 

fetele de la oras 

cate or fi bune,  or fi zane 

dar in urma lor pustiu ramane, 

fii atent sa n-o patestï. 

Versuri de la: http://www.versuri.ro/

Raining Day and Roses

Mi s-a parut mie ca suna mai interesant daca imi etalez (iar) cunostintele de engleza decat sa spun simplu, romaneste, "Ploaia si Trandafirii." Trec f des pe langa curtea in care se afla acea tufa de tradafiri magnifici si zile in sir imi bucur sufletul cu aspectul lor (cu mireasma e mai greu, pt ca cea de tei, iasomie si salcie, -- sau catina, inca nu sunt f sigura, m-am documentat candva dar am uitat,-- parfumata e mult mai puternica, e o nebunie de arome si parfumuri de plante la vremea asta pe strada mea, bietii trandafiri, cu suavitatea miresmei lor, nu fac fata).

Azi mi-am luat umbrela si camera foto, (desi puteam linistita sa le las acasa, pt ca pravalia la care aveam treaba nu era departe si gluga m-ar fi aparat suficient de ploaia cea nesuferita si de vant) pt ca eram sigura ca voi face niste poze grozav de frumoase (scuze, aparatul meu extraordinar urma sa le faca, dupa cum a comentat la o poza de pe fb o prietena altfel f draguta, atenta si sensibila, nestiind bancul cu fotograful caruia i s-a laudat aparatul cu care facea poze f reusite invitat la masa si care la plecare a felicitat gazda pt cuptorul f priceput la facut mancare), ceea ce s-a si intamplat, modestia nu isi are locul aici.

Am riscat insa sa stric aparatul pt ca, desi aveam destula experienta la facut poze pe ploaie pe sub umbrela, experienta capatata in Corkul irlandez intr-o toamna despre care nativii sustineau ca era mult mai ploioasa decat de obicei, si acolo ploua des, (de altfel in acel an a fost chiar si Corkul inundat cand s-a deversat apa din lacul format de barajul de la Inniscarra) tot m-am trezit cu o pata pe unele poze si pana sa-mi dau seama ca e din cauza unor picaturi de ploaie ajunse pe obiectiv am ratat cateva poze. De ciuda nu le-am mai pastrat pe card. 

N-ar trebui sa ma necajesc din motive asa de minore, se intampla atatea lucruri mai grave pe lume. Dar uite ca incep sa ma necajesc pt fleacuri, ca in adolescenta, semn ca regresia temporala care vine odata cu varsta s-a cam instalat in ce ma priveste. Si ma gandesc acum cat am jelit salul primit de la fetita cea mica (ei, fetita e nepoata, dar asa imi place sa zic despre progeniturile mele, fetitele mele, doar si mamita ne raspunde la telefon, mie si surorii mele cand ii spunem "sarumana" "sa traiesti, fetita") in seara zilei in care l-am pierdut, ca sa-l regasec, usor murdar, a doua zi, la baiatul care vindea legume la o taraba de langa biserica, unde cumparasem castraveti. Ma rugasem asa intr-o doara, pe langa rugaciunile obisnuite pt cei dragi "si daca se poate sa gasesc salul". De atunci ii tot multumesc lui Iisus ca mi-a ascultat ruga cea naroada.

Urmatoarele fotografii au fost facute in alta parte.

Clatita cu pui si ciuperci

Vizita la Forza Rosa Cafe m-a inspirat sa incerc si eu sa creez ceva, nu atat de minunat (credeti-ma ca e f greu) dar comestibil. Aveam in frigider niste iaurt de baut (nu beau eu asa ceva, pur si simplu s-a intamplat ca cele trei cutii mari sa ajunga acolo), oua, faina in camara, susan intr-o cutie si o sticluta de ulei de susan, precum si infama tigaie de teflon in care fac clatite si pe care o invinuiesc de uciderea perushului nostru vorbitor. A, si niste ulei de floarea soarelui.

Mai aveam si ciuperci, piept de pui dezosat, ceapa, marar si tarhon proaspete, precum si piper macinat. Am preparat aluatul de clatite amestecand cele trei pahare de "Danone iaurt de baut" cu sapte oua nu prea mari, faina cat sa obtin, dupa sfatul Sandei Marin, o consistenta de smantana mai groasa (de aia adevarata, nu subtiata cu apa sau tratata si ingrosata cu caragen si alte euri) precum si vreo 4-5 manute de seminte de susan, precum si o ligurita moca de ulei de susan (nu se pune mult, pt ca se foloseste doar drept condiment). Am lasat sa se odihneasca bine (era cam nenutrit iaurtul si avea nevoie de ceva somn ca sa-si revina) si intre timp am taiat ciupercile in jumatate, apoi in felii potrivit de subtiri (treaba voastra daca nu ati inteles despre ce e vorba), pieptii deasemenea felii subtiri, ceapa pestisori. 

Am incins niste ulei, am pus feliile de pui si le-am lasat sa se evapore apa cu care au fost imbibate de producatori (sa atarne greu la cantar, deh) apoi le-am scos si am pus ceapa, cand s-a "topit" am repus carnea de pui si un pic de apa lasand la foc mic (aragazul vechi avea un foc foaaaarteee mic, asta e cam vioi, mai mult spre adolescent) cam 25 de minute, timp in care am inceput sa produc clatitele. Nu incetez sa ma minunez de talentul pe care il am de a le intoarce in zbor, daca cineva mi-ar fi spus ca voi fi vreodata in stare de asa ceva nu l-as fi crezut. Nu mai stiu exact cate au rezultat, pt ca am obiceiul sa tot gust din ele pe masura ce se fac, mai ales ca am reusit sa stric una, am aruncat-o in aer inainte de a se usca bine si s-a cam mototlit. Bineinteles ca stiu ca diabeticii nu au voie clatite, de aceea nu le umplu cu gem sau dulceata :)).

In timp ce faceam clatitele am pus si ciupercile peste carne si ceapa, avand grija sa le prafuiesc bine cu piper. Problema mea in timp ce fac clatite e ca ma cam plictisesc pana se face fiecare si nu am prea mare incredere in timingul meu ca sa ma apuc sa lucrez la mai multe tigai, desi mai am o tigaie pe care o folosesc cu precadere pt clatite, una smaltuita dar mai mica. Cand s-au facut si ciupercile (cam 20-25 minute, nu mai mult pt ca ciupercile devin cauciucoase) am umplut cateva clatite si am turnat peste ele un sos preparat din kefir Zuzu (si ce daca e reclama, mie imi place mult kefirul lor) si marar (mult) plus tarhon (mai putin). Sotului meu i-a placut, ba chiar si mamita a gustat un pic. Bineinteles ca si mie mi-a placut, ca altfel nu ma laudam aici.

Cand o zbura porcul

Zilele trecute, in apropiere de Cora am fost acostata de doi tineri. Unul avea in mana pliante cu Rares Manescu, candidatul USL la functia de primar Sector 6, al doilea avea niste dreptunghiuri mititele in mana. Cel cu dreptunghiurile m-a intrebat "Locuiti in Sectorul 6?" Am raspuns afirmativ si atunci mi-a inmanat un cartonas pe care scria:

Intre timp ajunsesem cu totii in fata la Cora si am fost sfatuita insistent sa pastrez cardul, sa nu-l arunc (stia omul ce stia). Am intrebat ce inseamna magazine partenere si daca printre ele este si Cora. Colegul a fost de parere ca nu si amandoi au luat-o la trap in alta directie decat intrarea la Cora, pt ca se pare ca nu erau obisnuiti cu atata insistenta, doar cu aruncatul cardului. Eram si eu in criza de timp si am bagat minunea in buzunar. Abia seara tarziu, acasa, am avut curiozitatea sa ma uit pe verso:

Asa deci, cand o fi individul asta atat de vestit incat eu cel putin, n-am auzit nicodata de el, primar voi afla raspunsul la intrebarea cu magazinele partenere. Adica fix cand o zbura porcul.

UPDATE 


N-am nimic special cu acest candidat dar mi se pare interesant ce s-a intamplat cu unele din materialele sale de campanie:

Cand m-a vazut ca fac poze o prietena a tinut sa ma roage sa precizez pe blog ca materialele de campanie ale lui Constantin Tomescu sunt excelente, citez: "ca sa se pishe pisica mea pe ele". Cred ca prietenei mele ii pare rau ca pisica ei nu poate proceda la fel cu anunturile respectivului de pe facebook. Oricum eu m-am saturat cat mi-au bantuit laudele dumisale fiecare pagina de fb accesata. Macar Sultanica n-a avut atatia bani sa ne plictiseasca cu campania ei.

La Pomul Laudat

Asa le-am spus vechilor mei prieteni, Cristina Maria si Costin Staicu, ca am venit la pomul laudat atunci cand am pasit, impreuna cu sotul meu, pragul  de la "Forza Cafe". Marturisesc ca, desi i-am vazut multe poze pe fb si figura imi era f cunoscuta in primul moment nu am fost sigura ca e el, nu mai recunosteam deloc in barbatul atat de multumit ca se afla langa nevasta pe mirele emotionat dela "Nunta de Blogeri", care parca a avut loc ieri. Cristina in schimb nu mai avea coafura pe care i-o stiam, cu parul asa de scurt mi-a fost greu sa recunosc mireasa asa de copilaroasa, ca o eleva, de la aceeasi nunta. Noroc ca ei au exclamat imediat "Viorica", nu se asteptau sa ma vada, stiind ca nu ma prea pot desprinde de mamita, de data asta a trebuit sa o incuiem in casa si sa ne vedem de treburile noastre legate de sanatate.

Am avut noroc ca au fost acolo (se pregateau sa plece, ora tarzie si vremea deloc imbietoare la iesit in oras nu prea indemna lumea sa se grabeasca sa manance o clatita de sa te lingi pe degete, nu alta, sa bea  o bere rece si buna sau o cafea (nu stiu ce fel, ca n-am incercat-o) pt ca recomadarile lor: clatita cu spanac si branza de capra si clatita cu pastrama, cascaval si sos de smantana, precum si bere Tuborg s-au dovedit cat se poate de inspirate. Portiile au fost mari si nu prea scumpe, sotul meu, care nu prea e dus prin restaurante a fost cat se poate de incantat de gustul deosebit de bun al ambelor feluri, ba chiar se gandeste sa aduca si copiii nostri "irlandezi" si vegetarieni acolo in viitoarea lor vacanta pe melegurile natale.. 

Dragului meu sot nu-i mai tacea gura cat de mult ii place ideea de a servi clatite ca dinner si in general ca fel de mancare, cat de bine au fost imbinate ingredientele (i-am multumit si chefului inante de a pleca) si ce artistic au fost prezentate. Mie mi-au placut mai ales sosurile, unul din ele mi-a amintit de pizzeria din Piata Rosetti, careia i se dusese vestea cat de buna e pizza de acolo, din pacate nu a rezistat si acum nu mai e. Am incercat in fel si chip sa il recreez acasa, nu mi-a iesit si pace. 

Deci daca aveti drum prin Piata Natiunilor Unite (fosta Opereta, daramata acum si inlocuita cu un bloc imens) sau si mai bine la intersectia Splaiului Independentii cu Calea Victoriei nu uitati sa treceti neaparat pe langa coloanele de la primul bloc pe dreapta cum mergeti spre PAlatul CEC si sa cautati Forza Cafe unde sunt, cred eu, cam necunoscatoare cum sunt, cele mai bune si mai gustoase clatite din toata capitala. Dar sa nu intrebati vanzatoarea de la pravalia vecina unde se fac clatite, ca habar nu are pe ce lume e. 

Игорь Крутой - Мой друг----Igor Krutoy--Prietenul meu

Daca cineva se intreaba de ce ma apuca dimineata cateodata colindand pe net apoi sa afle ca acolo gasesc o multime de lucruri care imi merg drept la inima, cum e acest cantec, in aparenta foarte simplu. Pentru ca prietena mea din Rusia l-a pus pe pagina ei cu traducerea lui Google (o masina care ajuta, dar ale carei texte trebuie preluate cu multa atentie si prelucrare) am cautat o traducere mai buna si apoi, cu ce mi-a mai ramas dupa ce am invatat rusa prin scoli timp de zece ani si cu ce s-a tradus in engleza, ba chiar si cu ajutorul lui Google Translate in anumite fragmente mi-am incercat si eu puterile la traducerea din rusa. Daca am reusit cat de cat sa transmit mesajul e foarte bine, daca nu, nu, vorba Marcelei.
 Мой друг - Игорь Крутой и Игорь Николаев 

Сколько в жизни встречал людей 

Сколько в сердце впускал гостей 

Сколько раз ошибался в них, 

Все не впрок 

Но за то все случилось так, 

Что я выдержал груз атак 

И моих дорогих друзей, 

дал мне Бог 

 Припев: 

Мой друг, ты уж меня прости 

За все, что нам пришлось пройти 

Мой друг, на повороте дней 

Вижу я все ясней, кто настоящий друг 

Друг не тот, кто в застолье крут, 

И когда за здоровье пьют 

Друг не станет тебе кричать 

"Пей до дна" 

Друг почувствует, что тебе 

Стало холодно на земле 

И согреет своим теплом 

Без вина 

 Припев (2 раза): 

Мой друг, ты уж меня прости 

За все, что мне пришлось пройти 

Мой друг, на повороте дней 

Вижу я все ясней, кто настоящий друг 

Am gasit o traducere in engleza mai de Doamne-ajuta, dar era pe o poza, si a trebuit sa o transcriu cuvant cu cuvant, sper ca nu am gresit ceva.

No matter how many people I met in my life
How many guest I let in my heart
How many times I was wrong about them
All was for nothing.

But everything happened so
That I managed to handle the attacks
And my dear friends were given to me
By God.

My friend, forgive me, please,
For everything we have to go through
My friend, with the time (on the turn of days)
I am able to see better
Who the real friend is.

A friend is not the one who drinks a lot
And when they drink for the health
A friend will not exclaim at you
"Bottom up"
A friend will feel
That you are cold (on this earth)
And he will warm you with his warms
Without vine.

My friend, forgive me, please,
For everything we have to go through
My friend, with the time (on the turn of days)
I am able to see better
Who the real friend is.

Comparati acum cu ce a facut masina

how many people have we met during our lives,
how many guests have we let into our hearts
how many times we were wrong about them
everything is not useful

but everything happened so that
i have come through the weight of attacks
and God gave me my dear friends

CHORUS:
my friend, forgive me
for everything we had to go through
m friend, on the turn of days
i see more and more clearly who is the real friend

a friend is not the one who is "cool" during the feast
and when they drink for health
a fried won't shout you
"drink untill the bottom"

a friend will feel that it's
become cold for you on the earth
and will warmthen you with his warmth
without wine

CHORUS(twice):
my friend, forgive me
for everything i had to go through
my friend, on the turn of days
i see more and more clearly who is the real friend 

Si acum pour la bonne bouche, sper eu, traducerea mea:

Oricati oameni am intalnit in viata
Oricati am adapostit in inima
De cate ori le-am gresit
Nu a contat.

Dar s-a-ntamplat in asa fel
Ca am respins orice atac
Iar prietenii mei dragi mi-au fost dati
De Dumnezeu.

Prietene, te rog sa ma ierti
Pentru tot ce-am intalnit in cale
Prietene, in zilele ce vin pe rand
Vad totul foarte clar
Vad cine mi-e prieten cu adevarat.

Prieten nu e cel ce stand in jurul mesei
Cateodata band in sanatatea cuiva
Prietenul nu o sa-ti strige
"Bea pana la fund"

Prietenul o sa simta
Cand ti-e frig pe Pamntul acesta
Si o sa te-ncalzeasca din caldura sa
Fara vin.

Prietene, te rog sa ma ierti
Pentru tot ce-am intalnit in cale
Prietene, in zilele ce vin pe rand
Vad totul foarte clar
Vad cine mi-e prieten cu adevarat.

Cand ploua in oras

Aveam de gand sa scriu un nou articol din seria Pacient in Romania dar m-am luat cu altele si s-a facut tarziu de tot. Asa ca o sa pun doar niste poze cu ploaia torentiala care a cazut ieri (deja e ieri...) si efectele  ei. Din pacate atunci cand a cazut grindina in Fundeni eram prea obosita ca sa-mi mai pese sa imortalizez momentul. Raul din primele poze curgea pe Colentina, din fericire eram inca in autobuz. Ploaia cu bulbuci m-a intampinat in Militari.

Placinta cu Linte

Cititorii mie fideli stiu ca din cand in cand ma apuca asa o dorinta sa prepar ceva incomparabil si irepetabil. Ieri m-am gandit sa mai eliberez putin congelatorul de cateva depuneri mai vechi si am inceput sa scot din el: o caserola nu prea mare cu o tocanita de linte (nimic special, linte fiarta, ceapa prajita, rosii taiate in bulion, asa numitele rosii cubetti, marar si un praf de curry) vreo trei prepelite primite de mult de la sora mea, trei lipii libaneze mari si o punga in care am depozitat niste cascaval pe care l-am ras pt ca incepuse sa capete pete albastrui. Am mai pus alaturi doua oua si o sticluta de ulei de masline extravirgin dintr-un set adus de fiica mai mica din Spania dar de care nu ma induram sa ma ating, insa expira in curand. 

Am desghetat tot ce am scos din congelator, am pus pe tava o harite pergament (tot citeam despre ea in Sanda Marin si facea eforturi de iamginatie sa-mi dau seama cam despre ce e vorba , acum se gaseste ca "hartie de copt" prin super si hyper marketuri dar cred ca de fapt e o hartie siliconata, deh, siliconul nu se foloseste doar in chirurgia plastica) am uns o lipie cu ulei, am batut doua oua si le-am pus in tocanita de linte, am pus jumatate din amestec pe lipie si am presarat cascaval din belsug, am uns cu ulei a doua lipie si am pus-o deasupra, am repetat operatia pe care tocmai am descris-o cu tocanita, etc, am uns cu ulei a treia lipie, am presarat cascaval ras dar numai pe mijloc ca sa nu se raspandeasca prin toata tava cand se topeste, am uns si prepelitele cu ulei si le-am asezat artistic in jurul si pe placinta. Am pus o alta hartie deasupra si am bagat la cuptor la aproximativ 200C timp de 40 de minute.

Prepelitele ar fi trebuit sa le infasor in slanina sau bacon, ele fiind f slabe. Inutil sa spun ca nu am fir de asemenea grasalanii in casa, imi ajunge cata grasime am pe mine, si apoi nu mi-a placut niciodata slanina sau carnea grasa. M-am bazat pe ulei, n-a fost bine , au iesit cam uscate si nu prea freagede dar aspectuoase, dupa cum veti vedea.

Prietenele

De cand sta la noi Mamita duce cateodata dorul vecinelor cu care mai statea de vorba, desi la varsta ei inaintata nu prea mai are vecine de varsta apropiata. SI chiar si cand era la casa ei se plangea ca nu prea mai are cu cine schimba o vorba. Dar intr-o zi, cand am scos-o la plimbare, o alta mamaie, careia i-a murit fata de mult si acum sta la un nepot, a chemat-o sa stea impreuna pe o banca. Si de atunci se mai intampla sa se intalneasca in parculetul de langa bloc. Zilele trecute am profitat de faptul ca era o zi frumoasa si m-am gandit sa le fac niste poze. Mamita, mai familiarizata cu aparatul meu foto, a fost mai relaxata dar prietena ei a luat o "poza" solemna, "ca la fotograf".