Reasons You're Single

Nu stiu daca ati observat dar felicitarile pe care le pun pe blog au toate aceeasi sursa 123Greetings. Imi plac pt ca sunt optimiste, unele au un placut simt al umorului, altele sunt sensibile sau pur si simplu frumoase. De altfel cand am inceput blogul scopul meu era sa pastrez in el pasaje din newsletterele primite de la Editor Bob. Intre timp am abandonat acest scop si uneori am lasat sa se stranga vraf scrisorile necitite trimise de dragul de Bob.

In newsletterele lui, Bob povesteste ce i se intampla lui, familiei, colegilor de munca si prietenilor. In ultima scrisoare are un fragment intitulat chiar asa: Reasons You're Single

Am sa-l copiez exact cum mi-a fost trimis, apoi am sa-l traduc, traducerea nu va fi mot-a-mot, ci mai degraba libera (sau cum zic unii, adaptata). N-am folosit Google Translate :)) O sa pun traducerea lui GT dupa traducerea primului fragment ca sa va distrati: Mi s-a facut mila de ei si am contribuit la o traducere mai buna. Nu stiu cat o sa le foloseasca.

Megan has been single for some time now. No wonder Megan is wondering if something is wrong with her. Irina, the one who claims to know it all, decided to help her out. For starters, Irina outlined some reasons Megan finds herself at the wrong end of the dating spectrum. Irina told her, "You need to meet people at all those parties you go to with your colleagues. You can't just glue yourself to a chair at the bar!" Megan's wonder-struck eyes proved that Irina had hit the nail on the head. Sensing success, Irina fired her next volley: "You also need to move about alone. Guys won't come up to you if you are always surrounded by friends."

Megan pressed her for more on this. Irina was only too willing to comply. Irina told her, "Stay away from being seen with male colleagues, even if they are your friends!" Megan couldn't get this easily. Irina explained that prospective dates don't know the relationship status between Megan and the male colleague. They are more likely to take him as her partner. We were a little intrigued by Irina's insight here. Finally, Irina told Megan that she must drop her busy demeanor. "Nothing acts as a better repulsive factor for a guy looking for a date than a woman who's fiddling with her cell phone when seated at a bar!" Point taken, Irina!.

Megan e singura de ceva timp. Nu e de mirare ca Megan se mira daca nu cumva ceva nu e in regula cu ea. Irina, cea care pretinde ca le stie pe toate, s-a hotarat sa o ajute. Pentru inceput Irina a subliniat cateva din motivele pt care Megan se afla de partea gresita a spectrului fetelor care au un prieten. Irina i-a spus "Trebuie sa faci cunostinta cu baietii la toate petrecerile alea la care te duci cu colegii. Nu se poate sa-ti lipesti fundul de un scaun la bar". Ochii mariti de uimire ai lui Megan erau dovada ca Irina a pus punctul pe i. Simtind ca ar putea avea succes, Irina a trecut la faza urmatoare: "Trebuie sa fi singura la un moment dat. Tipii n-o sa vina la tine daca esti mereu inconjurata de prieteni".

Megan a fost singur de ceva timp acum. Nu e de mirare Megan este întrebam dacă ceva este în neregulă cu ea. Irina, cel care pretinde că ştie totul, a decis să ajute ei. Pentru inceput, Irina subliniat câteva motive Megan se constată la sfârşitul greşită a spectrului de dating. Irina ia spus: "Ai nevoie de a întâlni oameni de la toate părţile să te duci cu colegii dvs. Nu poti doar sa lipici un scaun la bar!". Megan e de mirare-a lovit ochii dovedit că Irina a lovit de unghii pe cap. Succesul Sensing, Irina concediat volei urmatorul ei: "De asemenea, trebuie să se deplaseze numai despre Baieti, nu va veni până la tine, dacă sunt întotdeauna înconjurat de prieteni.".

Am ras cu lacrimi, mai ales la "a lovit de unghii pe cap". Doar in engleza expresia e clara: a batut cuiul cu ciocanul. Sigur ca nu a batut cuiul in capul cuiva, ci a lovit cu ciocanul in capul cuiului. Grea e limba asta romana, nu e de mirare ca-i pune Ebei, a carei onomastica tocmai a fost, atatea probleme.

Megan a insistat sa-i spuna mai multe. Irina era cat se poate de dornica sa o ajute. Irina i-a spus "Nu mai sta cu colegii, chiar daca iti sunt prieteni. Megan nu prea parea de acord. Irina i-a explicat ca un posibil prieten nu are de unde sa stie ce relatie este intre ea si colegul ei. El ar putea fi tentat sa creada ca Megan are deja ca prieten pe acest coleg. Noi am fost putin intrigati de acest pdv al Irinei. In final Irina i-a spus lui Megan ca ar trebui sa inceteze sa para ca e mereu ocupata. "Nimic nu respinge mai mult un posibil prieten decat o femeie care isi face de lucru cu mobilul cand sta la bar". Bravo, Irina, asa e.

Si acum alt fragment din acelasi newsletter. La biroul unde lucreaza Bob s-au facut simtite efectele crizei. Unul din colegii lui, Ryan, a discutat cu ceilalti despre necesitatea de a-si apara drepturile. Si acum fragmentul:

Ryan said, "Talk to people! Ask them if they have the same issues to address. Once you open up in covert circles, you'll be surprised how many responses you're going to get!" I think he's right here. In the present time we are more like individual units functioning independently. It's incredible how much support we can get ourselves if we reach out a helping hand. Just the one word of caution: when dealing with professional matters, don't be confrontational. Even when you are fishing for information, don't get into a question-answer mode. A discussion and sharing of ideas can get you more mileage. Once you feel united, you can do something to change things and demand what's rightfully yours.

Ryan spunea: "Vorbeste cu oamenii. Intreaba-i daca au aceleasi probleme ca tine. Odata ce ii faci sa-si deschida sufletul vei fi surprins cate raspunsuri vei primi". Cred ca are dreptate. In prezent noi ne comportam ca si cum am fi unitati individuale functionand independent. Este incredibil cat sprijin putem sa obtinem daca cerem o mana de ajutor. Dar fiti atenti; cand aveti deaface cu probleme profesionale, nu fiti gata de confruntare (ostili). Chiar cand incercati sa pescuiti (obtineti) informatii, nu incercat sistemul intrebare-raspuns. O discutie si un schimb de idei pot fi mai profitabile. Odata ce simtiti ca exista unitate intre voi, puteti face ceva sa schimbati lucrurile si sa cereti ce vi se cuvine de drept.

Paul Smith- Un artist neobisnuit

Typed Self-Portrait by Paul Smith--1981

Adesea prietena mea Mihaela imi da "teme pt acasa". In acest fel mi-am imbogatit nu odata cunostintele si am scris articole despre care imi place sa cred ca au avut succes. De curand si-a rupt mana si e in convalescenta, dar cum exista telefon, am mai facut o "tema pt acasa" data de ea, de data asta f usoara pt ca aveam deja material.

b. d. ar putea fi un pic geloasa din cauza acestei introduceri pt ca articolul de fata este rezultatul unei "teme pt acasa' data de ea. Draga de ea imi trimite mereu materiale extrem de interesante si de instructive. Printre ele se numara si un pps despre care a scris asa in email:

Incredibil !!! Sunt impresionata, n-am mai vazut asa ceva.
Daca vrei sa postezi pe blogul tau, am observat ca se gasete
pe Google mult material despre el...(Paul Smith)

Are dreptate, ce am vazut in pps este intr-adevar impresionant si incredibil si, de indata ce am reusit sa ma adun din stilul de viata cam ravasitor din ultima vreme mi-am imbogatit colectia cu un album cu operele lui Paul Smith de pe situl dedicat lui.

PPsul trimis de ea poate fi vazut pe nicepps.ro. Eu voi copia aici textul biografiei de pe situl amintit mai sus (cel dedicat lui P.S)., tradus in romana si publicat in acel pps (fara a preciza sursa) de catre autorul ppsului, Valer Pop.

Unii oameni au puterea de a trece peste boli care pe altii i-ar seca de dorinta de a trai si, mai mult, de a se ambitiona sa creeze ceva unic, pentru ca numele lor sa ramâna amintire dupa moartea lor. Unul dintre acesti oameni este Paul Smith.

Paul s-a nascut în Philadelphia pe 21septembrie 1921, cu paralizie cerebrala severa. Pentru bolnavii cu aceasta afectiune sansele de viata sunt extrem de reduse. Daca traiesc, toata viata vor fi incapabili sa se miste si sa vorbeasca normal. Însa Paul nu numai ca a supravietuit, însa în ciuda impedimentelor cauzate de boala s-a autoeducat cum sa devina un adevarat artist într-un mod cu totul uimitor.

Fiind îndragostit de pictura însa boala sa nepermitându-i sa-si coordoneze miscarile pentru a putea manevra pensula, Paul a gasit un alt mod sa creeze arta.

A început sa deseneze batând la masina. Lucru deloc simplu nici pentru noi, dar cu atât mai dificil pentru el. Neavând coordonare în mâna dreapta, Paul îsi folosea mâna stânga pentru a-si putea stabiliza mâna dreapta cu care sa bata literele la masina.

Neputând bate doua taste în acelasi timp, el bloca tasta shift si folosea doar simbolurile care se gaseau deasupra numerelor. Astfel, picturile sale sunt facute doar cu simbolurile @ # $ % ^ & * ( ) _ .

Pe masura ce învata sa bata la masina, si-a dezvoltat o tehnica proprie de a crea umbre, nuante, culori, texturi care fac ca operele sale sa para desene în creion sau carbune.

Pe parcursul a 70 de ani, Paul a creat sute de picturi. Pe cele mai multe le-a dat cadou sau le-a vândut.

Paul a murit pe 25 iunie 2007, însa a ramas nemuritor prin incredibilele sale opere de arta care vor fi sursa de inspiratie pentru multi si dovada ca prin vointa si pasiune se pot depasi orice limite.

Reproducerile dupa operele lui (adesea facute dupa fotocopii) sunt grupate in Gallery in 8 albume: Americana, cu imagini din viata de zi cu zi a Americii, Animal Portraits, Traditional Christian Art, Portraits, American Presidents, Seascapes, Trains si World War II. Am sa public doar cateva din aceste opere de arta, cele mi-au placut mai mult.


My Pet "Fifi"

Mare and Foal

Oblique View of a Heavy Cruiser (August 1943)

Naval Officer-- 1944

Engine In Stewart Park--1985

Fishermen In A Rough Sea--1971

Cardinal Eating Cherries--1947

By The Sea--1972

Boy Fishing From Bank With His Dog

A Train With "Pennsylvania" Markings--1941

My Friend's Old Barn in Oregon

Logging Truck

John Wayne

Image of Christ--1979

Franklin D. Rooselvelt--1944

The Assumption

Steam Engine Number 3--1971

Rochester Covered Bridge Over Calapooia Creek--1981

Red Brick House With Billowing Cloud--1943

Portrait of an unnamed American Indian 1981

WWII Era Picture for Troop Morale and Recruitment--1943

The Old Mill

The Magi--1953

Urare pentru bunicile mele, acolo unde sunt.

Felicitarea de mai jos e de fapt o urare pt Constantini si Elene, carora le spun LA MULTI ANI! si sa traiti in pace si buna intelegere alaturi de cei dragi, indiferent cat de vitrege sunt vremurile.

In acelasi timp ziua de azi e un prilej de aducere aminte a unor fiinte carora le datorez, mai mult sau mai putin direct, venirea mea pe lume. Stiu ca ambele bunici s-au chemat Elena, dar doar una era in viata atunci cand m-am nascut eu. Cealalta s-a prapadit cand tatal meu avea doar 4 ani. Pt mine Mama-mare,cu sufletul ei cald si bland, cu bunatatea atat de firesca si miscatoare va ramane pt totdeauna un model de viata. Avea 91 de ani cand a plecat dintre noi, si m-a durut de parca s-a rupt ceva din mine. Noi, nepotii si fetele ei ramase in viata am fi dorit tare mult sa-i serbam centenarul, dar inima ei nu a rezistat pierderii celei mai mici dintre cele cinci fete ale sale,cu doar trei luni inainte. Am inteles atunci ca se poate muri de "inima arsa" (asa spunea ea, "Mi-a ars inima, mama"). Si tot in acelasi an ne-a parasit si cel care pt mine era cel mai bun tata din lume. Am inteles ca si in alte familii se intampla la fel, cand pleaca cineva ia cu el si pe altii...

Clatite din flori de salcam

Si anul acesta salcamii pica de cate flori au. E drept ca au inceput sa se treaca. De cativa ani adun in fiecare sezon cate o punga (de plastic, nu e ecologica dar e utila) aproape plina cu flori de salcam si fac clatite. Reteta exacta am gasit-o in cartea lui Constantin Dragulescu "Plantele alimentare din flora spontana ca Romaniei" Acum, cand guvernul e cat se poate de decis sa faca economii pe spinarea si din buzunarele noastre aceasta carte e mai folositoare decat oricand. A fost publicata in Editura Sport-Turism, dar nu de curand, cand la carma minsterelor cu acest nume au fost niste, sa le zicem doamne, una mai pafarista si mai penala decat alta, ci in 1991. Nu stiu daca s-a mai reeditat. Deci o sa purced la transcris.

Salcam (Robinia pseudaccacia)

Cunoscut arbore salbaticit, din culturile de protectie ale perdelelor erodate. (Ba se cultiva si in Baraganul cu pamant atat de fertil de zici ca e unt, ca perdele de protectie, tata-mare avea o asemenea plantatie pe marginea unuia din loturile sale de pamant, din pacate dupa ce a murit a fost defrisata). Florile, cu proprietati hipoaidifiante gastrice si antispastice, sunt mancate proaspete de catre copii, avand un gust dulceag, aromat (as vrea sa stiu daca exista vreun copil crescut la tara care sa nu fi mancat flori de salcam, eu mancam si frunze de visin, in loc de salata verde).

Ele folosesc si la prepararea unor bauturi racoritoare si a unor preparate de cofetarie,intr-o serie de tari din Europa. Taranii nostri le folosesc in aluatul de clatite (600-700g flori la 125g faina, un pahar de apa sau de vin alb, 4 oua si sare) ca si pe florile de soc.

Aici o sa ma opresc din transcris pt a va impartasi din marea mea intelepciune si experienta culinara. Daca va inchipuiti ca stau sa cantaresc ingredientele va inselati. Am insa grija sa spal florile, pt a indeparta astfel eventualele insecte. Dupa ce le scurg bine bat bine ouale, le pun peste flori (totul din ochi, dupa inspiratie, indiferent ce cantitati folosesc, imi plac) apoi adaug faina (cu pumnul) pana se formeaza un fel de aluat mai gros pe care il diluez cu vin alb de la mosie (e un pic mai acrisor decat vinul la 3/4, nu va recomand, daca nu aveti podgorie proprie --nici noi nu avem, doar cativa ari de vie "producatoare", din aceea pe care coana Europa o sa ne oblige intr-un final glorios sa o defrisam-- sa cumparati un vin bun, ci unul mai "de masa", chiar daca la prepararea lui s-au folosit chiar surcelele din masa).

Pt clatitele propriu zise ma inarmez cu o tigaie spoeciala pt clatite (am doua, una emailata si una din teflon, anul acesta am folosit-o pe cea din teflon, era mai la indemana), o cescuta cu ulei, o spatula speciala pt vase de teflon, cred ca e din silicon, se gaseste la hipermarketuri, sau una din otel inoxidabil (chinezeasca, evident) daca folosesc tigaia emailata, un polonic si doua farfurii mari intinse.

Torn putin ulei in tigaie, am grija sa se unga toata suprafata de copt a tigaii si scurg surplusul de ulei in cescuta. Incing tigaia, trantesc in ea un polonic plin cu compozitie apoi o intind cu spatula cat mai uniform si o las sa rumeneasca. Nu intotdeauna se desprinde singura de pe tigaie, (nu am rabdare sa las aluatul --compozitia-- sa se odihneasca cel putin 1/2 ora), atunci o ajut cu spatula. Daca e destul de ferma clatita o intorc cu ajutorul spatulei (desi am dexteritate, si curaj, la clatitele obisnuite sa le intorc prin aruncare la cele cu flori de salcam nici nu incerc macar) daca nu, o intorc cu ajutorul uneia din cele doua farfurii intinse si dupa ce s-a rumenit si pe partea cealalta o depun pe farfuria de servit.

Sunt bune calde dar se pot consuma si reci. Am incercat intr-un an sa fac si clatite cu flori de soc, yuck, nu mi-au placut deloc. Florile de soc sunt bune pt socata (flori de soc, zahar, lamaie, apa, eventual un pic de drojdie, se pot pune si cateva stafide, se lasa cateva zile la la fermentat intr-un borcan, se trag la sticle, yami, yami, dar nu pt diabetici).

Ma intorc la carticica:

Sunt intrebuintate, deasemenea, la obtinerea unui serbet: se opareste 1 kg flori cu 1l apa si se continua fierberea pana cand lichidul scade la jumatate.Apoi decoctul (fiertura) strecurat si limpezit se amestca cu zahar (3 pahare lichid--nu se specifica ce capacitate au paharele, daca sunt de vin 150ml, daca sunt de apa 250ml--la 1 kg de zahar)

Atentie,daca se pune prea mult lichid dureaza mult pana se leaga, daca se pune prea putin nu se dizolva tot zaharul. Eu nu am incercat aceasta reteta, incat nu stiu sa va dau mai multe sfaturi.

Dupa ce s-a dizolvat zaharul se pune vasul pe foc iute pana se leaga siropul, indepartandu-se din cand in cand spuma. In continuare se procedeaza ca la orice serbet (adica se freaca folosind un facalet curat pana cand siropul devine opalescent si gospodina e pe cale sa-si dea duhul, cand era mai in putere si noi eram copii biata mamitza pregatea serbet de trandafiri pe care il ascundea ca sa-l serveasca la musafiri, o lingurita plina intr-un pahar de apa rece, atunci capatam si noi cate o lingurita rasa din acest deliciu parfumat, subsemnata avea insa un nas f fin la descoperrirea comorii ascunse, din care se servea direct cu degetele, borcanul ramanea gol pe dinauntru dar pe pereti se mai pastra un strat subtire de serbet care crea iluzia ca borcanul e plin, va inchpuiti cum o luam pe coaja cand veneau musafirii si se descoperea blestematia) In acelasi mod se prepara si serbetul de flori de tei sau de toporasi (sa aduni atata amar de toporasi trebuie sa fie o munca aproape sisifica).

Ar mai fi de adaugat ca unul din cele mai bune feluri de miere e cea de salcam, dulce si mai ales parfumata.

Istoria unui miting anuntat

Acum 20 de ani pe vremea asta oamenii se pregateau cu emotie pt primele alegeri "libere" din viata lor. Am pus libere intre ghilimele pt ca incercarea fortelor democratice de a demonstra prin manifestatii, dintre care cea mai importanta a fost cea numita "Piata Universitatii", ca cei care au acaparat puterea dupa 22 decembrie incercau sa reinstaureze partidul-stat prin participarea la alegeri a ceea ce ar fi trebuit sa fie doar o structura administrativa in nici un caz nu e o dovada de democratie si de libertate.

Ieri, ascultand ce spuneau consilierii prezidentiali, cum mancau ei ce nu trebuie cu polonicul cel mare incercand sa sperie si sa descurajeze pe cei nemultumiti sa mearga in Piata Victoriei am decis ca e cazul sa-mi urnesc faptura din casa si sa vad cu ochii mei ce se intampla.

Stiam deja dintr-un document primit prin email de la un prieten drag (ii spun asa desi ne cunoastem doar virtual) ce eforturi au depus organizatorii pt ca totul sa decurga cat mai civilizat cu putinta. Totusi nu am reusit sa fiu la fata locului mai devreme de 11:30, desi am vazut la TV ca oamenii au inceput sa se adune in piata inca de la 9:30. Tot ieri erau unii ingrijorati ca cei care au de umblat pe soselele si drumurile cele minunate ale Capitalei s-ar putea revolta contra masurii de inchidere a traficului din piata si de pe strazile adiacente.

Toate astea imi sunau tare cunoscut. Toti cei aserviti puterii instalate dupa 22 decembrie protestau contra faptului ca nu li se respecta dreptul la libera circulatie in Piata Universitatii. Deci nimic nou sub soare in privinta asta. Tot in timpul manifestatiei de acum 20 de ani cei de la singura televiziune existenta se intreceau in a prezenta tot felul de aspecte menite sa induca in populatie (ca popor nu puteam sa-i spun, avand in vedere rezultatul votului) ideea ca ceea ce se petrece acolo e ceva derizoriu, demn nu numai de dispretul "oamenilor de bine" dar si de condamnarea lor.

Ca acele manipulari au avut efect s-a vazut in 13-15 iunie, si nu trebuie condamnati numai minerii pt asta ci si o parte din locuitorii Bucurestiului. De altfel si cu ocazia acestui miting de azi s-a incercat sa se apese pe pedala cu care a castigat "Farul de la Cotroceni" alegerile in diaspora, anume faptul ca se va produce o noua mineriada, asta in momentul cand si sindicatele din minerit, in special cele din Valea Jiului, si-au anuntat participarea la miting. Ca in decembrie s-a jucat la cacealma si cartea anticomunismului e alta poveste. Iar faptul ca abia acum, cand toate dosarele "care trebuie" au fost de mult pieptanate si coafate s-a votat si legea lustratiei e alt praf aruncat in ochii diasporenilor.

Deci mi-am luat aparatul de fotografiat si am plecat sa vad ce se intampla in Piata Victoriei. Pt cei care s-au asteptat la o atmosfera incrancenata, la oameni furiosi, plini de manie proletara si gata sa sara la bataie cu oricine se uita mai ciudat la ei a fost o mare dezamagire. Ba chiar am vazut niste comentarii pe Stiri.rol.ro cum ca fost o serbare campeneasca, de la care au lipsit gratarele cu mici si berea. Iar labe1 se dadea de ceasul mortii sa demonstreze ca participantii erau apatici si nu raspundeau la solicitarile de scandare ale liderilor.

O sa-i dezamagesc pe acesti admiratori aflati in plasa de lumina a "Farului" mai sus amintit spunandu-le ca daca s-ar fi ostenit sa incerce, spre sfarsitul mitingului, sa-mi urmeze exemplul si sa se apropie de tribuna ar fi renuntat repede, pt ca volumul decibelilor fluierelor, trompetelor si tobelor era deadreptul asurzitor.

Cand am coborat din metru am observat in statie sute de sindicalisti care coborasera ca sa caute ceva de mancare. De aceea cred ca a fost destul de greu sa se aprecieze numarul participantilor, pt ca la un moment dat au obosit si au inceput sa se vanzoleasca. Dar am experienta altor mitinguri cand pupincuristii puterii reduceau cam la jumatate nr participantilor iar ceilalti se vedeau mai multi decat erau.

Am mai auzit de la o figura jalnica, de pe la Evz, cred ca se cheama ceva cu Marian, ca a fost o atmosfera asemantoare unei parade gay. Daca spunea asta in piata, in fata pensionarilor care stateau ei mai pe margine, dar numai fericiti nu sunt de masurile anuntate cred ca ar fi avut si el, ca si Marcel Hoara, nevoie de interventia jandarmilor pt a scapa de dispretul si chiar furia multimii. In ce il priveste pe ipochimenul amintit, care se pare ca ii enerveaza chiar si pe proprii colegi de partid prin prostiile pe care le spune, nu are scuza ca a fost invitat de madam Stoicescu si de musiu Pieleanu (ce o fi fost in capul lor nu stiu), pt ca Bogdan Hossu, cand a fost intrebat daca nu ar fi cazul sa vina premierul sa discute cu ei a raspuns ca nu l-ar sfatui, avand in vedere cat de suparati sunt oamenii pe el. Daca avea ceva in tartacuta care ii tine loc de cap ar fi declinat invitatia. Unii (ghici de la ce post TV?) au zis ca a dat dovada de curaj, fiind boxer, eu raman la parerea mea ca a fost prostie, si nu incercarea de a provoca scandal, dand astfel apa la moara consilierilor geniali de la Cotroceni, stiind prea bine cam ce stare de spirit ar trebui sa fie in randul celor afectati de scaderile de venituri (pt ca sa nu uitam ca nu e vorba doar de salarii si de pensii, ci si de subventiile la caldura si gratuitatile la transport, ca si alte surse de venit, ca doar n-or avea toti mult mediatizatul spor de zanmbet)

Aceeasi aserviti puterii, cu sufletele lor de sluga, au vazut in cei care isi scuipau plamanii in fluiere doar niste activisti. Si pt ca nu puteau spune "activisti de partid" (ce le-ar mai fi placut sa abureasca un pic diaspora cu pretinsa manipulare a sindicatelor de catre partide, pacat ca Ponta a cazut in plasa lor...) ziceau "activisti sindicali". Deh, fiecare judeca dupa cat il duce capul.

Mi-a placut ca oamenii au fost civilizati si destul de ordonati, bine pregatiti cu materiale specifice, am pozat si veti putea vedea aici cateva, mai multe imagini de la miting se pot gasi in albumul de pe Picasa.

La un moment dat din randul manifestantilor s-a indreptat spre noi un cortegiu funerar, pe cosciug scria "Aici traitti bine". Nu lipsea nici crucea aferenta pe care scria, brrr..."Basescu 2010" (n-am dorit eu nici moartea cainelui care m-a muscat atat de rau de mi-au trebuit cateva luni sa ma vindec, cum o sa-i doresc moartea unui om, oricat de negru la suflet ar fi?, pot doar sa zic "lasa-neeee, lasa-neee")

Cuiva i s-a facut rau si a fost chemata salvarea, prilej pt un lider sindical sa sublinieze acest lucru de la tribuna. Si unii vorbeau de mici si bere...

La miting a participat si Ceausescu

Dar nu a lipsit nici Basescu:


Tocmai aceste materiale mi-au trezit amintiri atat de vii despre Piata universitatii, eroii de atunci erau Iliescu (Ilici) si Razvan Theodorescu, directorul TVR, cel care era responsabil cu mistificarile de pe micul ecran.

La un moment dat pe marginea pietii si-a facut aparitia o familie cu trei copii ca trei ulcele. Tatal a vrut sa mearga spre centrul pietii, printre manifestanti, mama l-a oprit spuandu-i "vrei sa nu te ia la bataie" Am linistit-o "sunt oameni pasnici, doamna" si intr-adevar s-a relaxat, ba chiar copiii s-au capatat cu niste fluiere si sepcute cu insemnele BNS.


Acestei tinere f simpatice din poza de mai jos i-am promis ca o sa-i pun poza pe blog. Nu mi-a cerut adresa blogului, dar a zambit atat de fermecator...

Imaginatia protestatarilor a fost fecunda:






Oamenii de cultura rareori se pot descurca fara ajutor de la buget:



Unii au venit cu bicicleta:

Altii cu bastonul:

Mai era cineva in carje, dar nu mi-a reusit poza, desemenea am vrut sa inregistrez cuvantarea doctorului Florin Chirculescu, de la Spitalul Municipal, Presedintele Sindicatului Medicilor, dar n-am reusit. Am inregistrat cantecul lui CRBL ("activistul" in slujba puterii amintit mai sus, cel de la Evz, care a reusit sa o enerveze pana si pe colega lui Ioana Lupea si pe prezentatoarea cea blonda de la b1, i-as zice idiot dar il suspectez doar de rea-credinta, a auzit doar "goliti paharele", la "goliti buzunarele" si "furati tot/ furati urna de vot" si "romanul n-are noroc"a surzit subit) dar cred ca a fost inregistrat mai bine aici

Am inregistrat si cantecul cu care s-a incheiat mitingul "Dansul Pinguinilor" (bininteles ca s-au gasit tovarasi, intre care si Monica Tatoiu care a declarat ca mitingul a fost o dovada de neseriozitate, care ar fi dorit ca sindicalistii "sa se tavaleasca pe jos", asa mi-a explicat o pensionara in PV, si nu sa danseze veseli pe aceasta melodie, dar si in Piata universitatii se canta si se dansa, spre disperarea securistilor care, stiu dintr-o sursa f sigura, se infiltrasera printre manifestanti ca sa provoace violenta) dar poate fi ascultat mai clar pe youtube sau tot pe stiri.rol.ro unde sunt si niste comentarii f interesante. N-am retinut ce "om de bine" a declarat ca versurile sunt scrise de Vanghelie. Acesta ar trebui sa se umfle in pene de mandrie ca i se atribuie un cantec atat de popular in special printre ascultatorii Radio Zu si admiratorii lui Daniel Buzdugan.

In schimb am aflat de la un lider sindical ca beizadeaua prezidentiala stie SA CITEASCA in limba romana. N-am reusit sa aflu ce a citit, stiu doar ca unii au comentat la RealitateaTV ca ar fi anuntat Europei ca masurile genialului sau tata deja au fost aplicate. Am incercat sa aflu despre ce e vorba de la Realitatea.net dar se pare ca sufera de un atac electronic, au inceput sa mi se deschida multime de ferestre de IE si a trebuit sa ma deconectez ca sa scap de ele.

S-au spus si poezii de la tribuna, destul de reusite, dar au fost atentionati cei de la guvern ca nu se sfarseste totul aici, ca ar putea urma greva generala.

La intrarea la metrou era plasat strategic un cort:

Am semnat zadarnic atatea petitii incat nu am intrat in acel cort, dar n-am rezistat invitatiei pensionarului de langa scara care ducea in tunelul metroului si am dat si eu cu subsemnatul. Ce sa zic, "sa fie primit!"

In incheiere as vrea sa le spun celor mai tineri de la posturile de televiziune care sunt poate bine intentionati cand comenteaza malitios aparenta veselie a celor care si-au manifestat azi nemultumirea fata de masurile anuntate de la cel mai inalt nivel in stat sa nu se lase inselati de aparenta nonsalanta si voiosie a celor ce au fluierat si au dansat in PV, deocamdata efectele masurilor sunt ipotetice, cand vor deveni realitate oamenii vor fi sigur mai incrancenati, pt ca poporul asta nu e alcatuit numai din lasi care strang din dinti si rabda. Nu mai traim intr-un lagar, ci intr-o Uniune Europeana. Se cam uita asta de cei mai in varsta aflati la putere.

Cartoful

Pentru ca am primit semnale pozitive pe email dupa publicarea articolului despre fasolea verde acum o sa mergem din nou in camara si, cu ajutorul doamnei Costache Ioana de la Scoala cu clasele I-VIII Varasti (presupun ca e profesoara) si a textelor puse de domnia sa intr-un pps primit de la b.d. (multumesc, draga mea, ti-am spus ca imi place cat de instructive sunt cele mai multe din materialele pe care ai bunavointa sa mi le trimiti) o sa vedem de cate minuni e in stare acest atat de banal aliment, cartoful. Copy/paste!

Legumele sunt aurul verde al varastenilor
“CARTOFUL”
Autor:Costache Ioana
SCOALA CU CLASELE I-VIII VARASTI

ORIGINE

Un platou inalt din muntii Anzi in America de Sud este locul de nastere al cartofului alb, numit astazi “irlandez”.
Platoul cunoscut de noi astazi ca Titicaca se intinde pe teritoriul statelor Peru si Bolivia. Indienii Aymara au dezvoltat mai mult de 100 de varietati de cartofi pe care ii ciltivau la inaltimi mai mari de 3000m. Cartofii erau baza alimentatiei incasilor si a indienilor Aymara

ISTORIC

In ruinele antice din Peru si Chile, arheologii au gasit ramasite de cartofi, datate din sec.V i.Ch. Incasii ii cultivau ,ii mancau si chiar ii adorau. Adesea cosuri sigilate, pline cu cartofi erau ingropati ca rezerva pentru anii de foamete sau in caz de razboi, ii uscau si formau proviziile carate in expeditii.

LEGENDA

Cartofii vechilor incasi aveau coaja de culoare rosie inchisa si miezul galben. Incasii ii numeau “papas”, asa cum sunt numiti si astazi in Peru.
O rugaciune incasa spune:
“O, Creatorule! Tu, care ai dat viata tuturor lucrurilor si ai facut ca oamenii sa traiasca si sa se inmulteasca, inmulteste si fructele pamantului, cartofii si alta hrana pe care ai creat-o, ca sa nu mai suferim de foame si mizerie.”

Piedro de Cieza de Leon

1540- primul european care a vazut cartofi, a fost Piedro de Cieza de Leon(1518-1560).
Conchistador spaniol si istoric, care a scris despre cartof in opera sa: “Peru- Descoperire si cucerire” -1560

Gonzalo Jimenez de Quesada

1565- exploratorul spaniol Gonzalo Jimenez de Quesada, a adus cartoful in Spania, in locul aurului pe care il cautase zadarnic.
1588- o legenda irlandeza spune ca vasele armatei spaniole esuate pe coastele irlandeze , erau incarcate cu cartofi

In sec. XX, a devenit alimentul de baza in toate tarile lumii

Cartoful a ajuns in Europa prin secolul XVI si, de atunci, nu ne-a mai lipsit de la masa. Aceasta leguma aparent banala, daca este fiarta pe abur sau inabusit, dezintoxica organismul, datorita continutului sau bogat in potasiu. Contribuie la eliminarea acidului uric, fiind indicat in reumatism si artroza. Slab hipnotic si calmant, cartoful e foarte bun pentru persoanele nervoase, cu crampe, insomnii, tuse pe baza nervoasa. Este recomandat si diabeticilor, copt in cenusa, in asa fel incit sa nu i se piarda nici savoarea, nici calitatile nutritive. Cartoful reduce glicozuria, determina o ameliorare a starii generale si, la bolnavii cu complicatii chirurgicale, o revitalizare a tesuturilor, prin favorizarea proceselor de cicatrizare. Cartoful contine provitamina A, vitamina K (antihemoragica si antianemica), sulf (combate excesul de seboree si fier). Constituie una dintre principalele surse de vitamina C a francezilor, care consuma in jur de 120 kg de cartofi pe an de persoana. Dr. Leon Binet a demonstrat ca aceasta leguma contine o substanta azotata, tuberina, care favorizeaza cresterea copiilor. Mai cu seama cartofii noi sint bogati in tuberina.

Cartoful nu ingrasa

Cartoful e recomandat de medicina moderna pentru ca e sanatos, hranitor, energetic, permis tuturor celor predispusi la ingrasare. Inlesneste functiile intestinale, combate ulcerul, este cicatrizant. Daca nu e preparat cu grasime, cartoful nu ingrasa. Este chiar recomandat obezilor, hepaticilor. Administrate diabeticilor, zilnic cite 1 kg-1,5 kg de cartofi, s-a constatat atenuarea simptomelor morbide (glicozurile, poliurie, polidipsie). Chiar daca este voluminos, cartoful are 80% apa, un pic mai putin decit laptele. Un cartof de dimensiuni medii cintareste in jur de 150 de grame si furnizeaza organismului doar 100-110 kilocalorii, cit un pahar de suc de portocale. Un cartof are numai 10 miligrame de sodiu (de 400 de ori mai putin decit aportul zilnic de sodiu). Potasiu are, insa, din plin: de trei ori mai mult decit o portocala si chiar si mai mult decit o banana. Sint mai greu de digerat cartofii prajiti, deoarece contin mai multe lipide. Cartofii fierti nu trebuie pastrati mai mult de 24 ore. Nu consumati portiunile verzi ale cartofului. Sint toxice!

Sucul de cartofi cruzi

Sucul de cartofi nu are egal in tratarea aciditatii gastrice si a ulcerelor gastrice. Calmeaza si cicatrizeaza mucoasele digestive. Este un antispastic, diuretic, emolient. Intr-un pahar de vin, se pun doua degete de suc si restul apa calda. Se bea dimineata, pe stomacul gol. Se poate amesteca si cu supa sau ciorba. Ca toate sucurile, si cel de cartofi se altereaza repede; de aceea, trebuie extras si consumat imediat. Milioane de indivizi sufera de artrita, dar putini cunosc actiunea benefica a sucului de cartofi impotriva acestei boli. Extractul crud e indicat si in hepatita si litiaza biliara, constipatie, hemoroizi, scorbut. Sucul de cartofi din soiurile rozalii contine hidrati de carbon, protide, lipide, saruri minerale, vitamine (B1, B6, C, K). Amidonul de cartof este antiinflamator in bolile gastrointestinale, in intoxicatii cu substante toxice.

Medicamentul pielii

Pentru arsuri, degeraturi, crapaturi ale pielii, ulceratii, edeme ale pleoapelor: se rade o cantitate suficienta de cartofi cruzi si se aplica pe locul respectiv, in amestec cu o lingurita de miere sau ulei de masline, lasind sa actioneze cel putin doua ore; se fixeaza cu ajutorul unui bandaj. Se schimba cataplasma in timpul zilei, pina la vindecarea completa. Pentru arsuri solare, se pun cartofi in rondele subtiri. Se lasa sa actioneze citeva minute. Pecinginea trece cu cartof crud, dat prin mixer, se lasa 10 minute, apoi se clateste. Faina de cartofi este un bun calmant in caz de flegmoane, arsuri, erizipel, ulcer varicos, eruptii cutanate si crapaturi ale pielii. Se fixeaza cu un bandaj si se lasa o ora sau doua. Operatia se repeta de doua ori pe zi, pina la vindecarea completa. Pe negi, se pune cartof crud, ras, o data dimineata si o data dupa-amiaza. Transpiratia abundenta a picioarelor se trateaza cu faina de cartofi pudrata pe piele, dupa spalarea picioarelor.

Alunga tusea si migrenele

Chiar si frunzele cartofului au intrebuintare terapeutica. 15 g de frunze proaspete se fierb 5 minute in 750 ml de apa. Se strecoara. Ceaiul obtinut se indulceste cu miere. Se bea intre mese pentru calmarea tusei. Pentru migrene, se pot aplica pe frunte si pe timple felii de cartof crud sau frunze proaspete de visin, menta, cimbrisor sau podbal. In cazul durerilor de cap persistente, se va bea suc cald de cartofi (cite 1/4 pahar, de 3 ori pe zi, inainte de masa). Contra parazitilor intestinali: se va minca seara, timp de 3 zile, exclusiv o salata de cartofi amestecati cu 60 g de ulei de nuca. Asadar, nu ocoliti cartofii din dieta zilnica. La masa de seara, 100-200 g de brinza de vaci si citiva cartofi la cuptor reprezinta un regim de sanatate mai bun decit orice medicament din lume.

Consumul de cartofi poate aduce mai multe beneficii decât consumul de spanac

Cartoful poate aduce multe beneficii organismului uman, însa din cauza faptului ca cei mai populari sunt cartofii prajiti, plini de grasime, beneficiile nu mai apar. Mai mult, pâna si cartofii copti sunt „îmbogatiti” cu unt, brânza sau bucati de sunca. Ca urmare, de multe ori, consumul de cartofi, astfel gatiti, contribuie serios la aparitia afectiunilor cardiace sau chiar a unui atac de cord. Însa consumul cartofilor copti, simpli, fara grasimi, constituie o sursa de fibre care ofera protectie împotriva bolilor de inima si, mai mult, are foarte putin calorii. Cartofii sunt o bogata sursa de vitamina C, de vitamina B6, de potasiu, de magneziu si de fibre, sustin specialistii.

Reputatia cartofului

Studii recente au aratat ca reputatia cartofilor de a fi bogati în carbohidrati si ca trebuie eliminati din alimentatia celor care vor sa slabeasca este falsa. O descoperire surprinzatoare a cercetatorilor arata ca broccoli este mai putin folositor corpului uman decât cartoful. Mai mult, cartoful este mai bogat în fenoli decât spanacul sau varza.

Leacuri din batrani

*Cand se formeaza noduli in urma injectiilor, aplicati felii reci de cartofi cruzi.
* In cazul durerilor in gat, se pun cartofi cruzi rasi si dati prin alcool incalzit; amestecul se asaza intr-o tesatura de bumbac si se aplica pe zona gatului; trebuie pastrata caldura.
* Pentru cei care sufera de inima, e bun cartoful copt.
* Pentru a scapa de ulcer, mancati zilnic doua-trei felii de cartofi cruzi sau beti cate 100 ml de suc de cartofi cruzi (simplu sau amestecati cu miere de albine sau suc de morcovi) cu o jumatate de ora inainte de fiecare masa.
* In sciatica si dureri reumatice: 100 g de cartofi se fierb intr-o jumatate de litru de apa. Pasta se intinde pe o carpa si se aplica pe locul dureros.

Cartoful si frumusetea

*Pentru ten gras: aplicati, o data pe saptamana, o masca pe baza de cartof ras amestecat cu zeama de lamaie si lasati sa actioneze 10 minute, dupa care clatiti cu ceai de galbenele sau apa minerala. * Pentru ten uscat sau mixt: se face o masca din cartofi fierti si pasati amestecati cu galbenus crud si lapte fiert. Amestecul trebuie sa capete consistenta unei smantani si trebuie lasat sa actioneze 10 minute, apoi se clateste cu ceai de galbenele.

De ajutor gospodinelor

*Clei din cartofi: fierbem patru sau cinci cartofi timp de o jumatate de ora intr-un litru de apa. Adaugam trei sau patru prafuri de alaun (piatra acra).
* Ca sa curatam calcarul de pe un vas, fierbem indelung in el coji de cartofi.
* Ca sa curatam geamurile si oglinzile, le frecam cu o felie de cartof.
* Ca sa stergem urmele de degete de pe usi, le frecam cu o felie de cartof.
* Apa de la fiertul cartofilor fara coaja curata perfect argintaria.
* Pentru a inviora culorile unui covor: il aspiram bine; apoi radem doi cartofi, ii acoperim cu apa calda si-i lasam sa infuzeze doua ore. Ii strecuram si frecam covorul cu pasta obtinuta.

Cartof
(bandraburce, baraboi, barabule, balogene, crumpeni, grumciri, hadeburce, mere de pamânt, poame de pamânt, piciorca, termer, solanum tuberosum).

Bibliografie

www.reteteculinare.ro
www.agroecologia.ro
www.chimro.ro
www.condimenteweb.ro
ecosnd.blogspot.com
mayas-esprit.blogspot.com
www.koedooder.nl
www.gds.ro

Noaptea Muzeelor (Dupa 20 de ani)

Sa nu ma intelegeti gresit, stiu ca la noi in tara actiunea asta teribil de bine venita se practica doar de 6 ani. 20 de ani au trecut de cand nu am mai intrat in Muzeul National de Arta al Romaniei.

Daca anul trecut am avut nevoie de incurajarea si impulsul Ciupercutzei sa particip, anul acesta mi-a fost tare rusine ca i-am vizitat mai rar blogul si m-am trezit tare tarziu sa o felicit cu ocazia zilei ei de nastere si n-am mai avut nas sa o intreb ce program are pt sambata noaptea si daca e dispusa sa-mi faca si mie loc in programul ei.

Mi-am zis ca m-am facut mare si pot sa merg si singura sa dau raite prin muzee cand nu trebuie sa scot bani din buzunar pt asta. Mi-era dor de MNAR, inainte de 89 il vizitam destul de des (chiar daca trebuia sa platesc) si aveam exponatele mele preferate, la care ma duceam in vizita ca la prieteni vechi.

Asa ca mi-am consultat propriul blog, am vazut ca muzeul se deschide de la ora 16 si n-am tinut cont de sfatul cuiva de la Meteo sa stau in casa dupa ora 14 pt ca da codul galben peste mine. Mi-am luat mantaua galbena de ploaie (mi s-au rupt cateva umbrele rasucite de vant) si mi-a parut rau ca nu am aplicat metoda din Cork de a face poze in are liber la adapostul umbrelei, pt ca in pozele facute pe timp de ploaie nu mai apare nici o pata, deci specialistul are dreptate, dorinta mea de a fotografia soarele la rasarit a fost fatala senzorului camerei.

In parcul de langa "Sala Palatului" rododendronul cel roz inca era falnic, desi era evident ca e pe cale sa-si piarda podoaba de flori. Imi place initiativa asta noua de a te invita sa stationezi pe iarba, am profitat de ea pt poze.



Chiar din parc se putea intra la o expozitie in care se puteau vedea Capriciile lui Goya, insa pt asta trebuia platit bilet. In vremea in care vizitam eu Palatul se intra pe latura dinspre hotelul Atenee Palas (actual Hilton) si se platea un singur bilet pt tot muzeul. De data asta se intra vis a vis de fostul CC, in stanga Galeria de Arta Europeana si in dreapta Galeria de Arta Romaneasca.

Cum eram mai aproape de partea stanga am inceput periplul putin dupa ora 16. Anul trecut era o coada descurajanta la intrare, era si f tarziu, aproape de miezul noptii si eram obosita dupa ce colindasem cateva ore bune, acum bineinteles ca socoteala de acasa, ca din cauza ploii oamenii vor iesi mai tarziu din casa s-a potrivit cu cea din targ.

Din Galeria de Arta Italiana imi aminteam un tablou mare "Suzana si cei doi batrani" (ca sa inteleg scenele biblice pe care le vedeam in tablouri l-am rugat pe preotul din blocul nostru, curand dupa cutremurul din 77, sa-mi faca rost de o Biblie contra cost. Dumnezeu sa-l odihneasca unde e acum, sper ca e intr-adevar in locul cu verdeata, a fost cea mai valoroasa achizitie de carte din viata mea) atribuit lui Titzian. Nu l-am vazut imediat si am intrebat-o pe supraveghetoare unde este. "Tintoretto" m-a corectat ea (nu-i spusesem numele tabloului). Sigur, erau si cateva tablouri de Tintoretto, dar si Suzana, acum atribuita altcuiva.

Modul cum e amenajat acum muzeul mi se pare destul de reusit, din pacate lumina uneori deranjeaza o buna vizionare a tablourilor, am remarcat asta in sala unde e expus "Haman implorand iertare Esterei", de Rembrandt. Mai multe supraveghetoare mi-au spus cu regret ca Van Dyck si alte 15 tablouri nu mai sunt in muzeu, au fost trimise la Bruckenthal, in Sibiu. Exista insa la MNAR mai multe tablouri de Van Dyck, cel atat de regretat e "Omul cu tichia albastra", vestit pt minutia cu care au fost pictati perii de fata omului.

Am revazut cu multa bucurie cele trei tablouri de El Greco, cel cu "Adoratia Pastorilor" mi-e f drag, in special pt ca lumina nu vine de sus, ci pare ca emana din pruncul divin. Pesemne ca am eu un aer asa mai casnic, mai nedusa la biserica, pt ca tanara din sala respectiva a tinut sa-mi precizeze ca e vorba de Nasterea lui Iisus.

Stiam ca existau si niste tablouri de Velasquez, poate nu-mi amintesc eu bine, le-am revazut pe cele de Zurbaran si tot in aceasta sala, a spaniolilor, am revazut un alt tablou care imi place f mult, de Alberto Cano, "Hristos la stalp", cu Iisus care asteapta sa fie biciut si se uita cu multa mila la cel care pregateste supliciul.
Am remarcat ca aproape toate tablourile arata ca noi, semn ca s-a lucrat f mult la restaurarea lor, inca imi mai amintesc craquelurile de pe unele din ele. Totusi nu sunt sigura ca in cazul lui "Venus si Amor" de Lucas Cranach cel Batran s-a lucrat cu destula grija, obrazul stang al lui Venus pare putin cam prea intunecat fata de restul picturii.

Multa vreme am fost convinsa ca unul dintre tablourile lui Claude Monet se cheama "Scurteica Verde", abia cu ocazia acestei vizite mi-am dat seama ca am facut o confuzie, Monet a pictat-o pe sotia sa Camille intituland tabloul "La Femme a la Robe Verte", "Scurteica Verde" fiind pictata de Stefan Luchian. Probabil confuzia din capul meu s-a datorat faptului ca ambele protagoniste au fost pictate din spate.
Stefan Luchian Scurteica verde

Claude Monet La Femme a la Robe Verte
Naufragiul lui Aivazovsky (n-am gasit pe net poza) era surghiunit intr-un hol in curs de amenajare, neluminat (m-a indrumat intr-acolo o tanara supraveghetoare care m-a sfatuit sa ma uit de pe scara, ca se vede mai bine ). Sper ca nu ramane acolo, tabloul e f mare iar holul mult prea ingust pt a putea fi admirat in toata splendoarea lui.

Am lasat la urma in "darea de seama" despre aceasta aripa a palatului tablourile mele favorite, cele doua buchete magnifice de flori pictate de Jan Brueghel "de catifea". Cand am intrebat-o pe tanara din acea sala unde sunt tablourile lui Pieter Brueghel cel tanar (despre care ea mi-a spus mandra de cunostintele ei ca e varul lui JB, in realitate sunt frati, exista o intrega dinastie Brueghel care incepe cu Pieter Brueghel cel Batran, continua cu cei doi frati amintiti mai sus, stafeta e preluata de Jan Brueghel cel tanar si e dusa mai departe de Ambrosius Brueghel) m-a informat ca sunt la Sibiu, de fapt erau in sala alaturata, dupa usa, ca sa zic asa.

Dar ca sa ma intorc la flori, pe vremuri aceste doua tablouri erau expuse f aproape de intrarea in muzeu, care incepea cu o sala in care se gaseau obiecte gasite in siturile arheologice de pe teritoriul tarii noastre, se continua cu arta medievala, apoi arta romaneasca moderna si contemporana, abia apoi ajungeam la arta internationala.



Sigur, in muzeu exista f multe tablouri mai mult sau mai putin valoroase, pt a le vedea pe indelete ar fi nevoie de multe Nopti ale Muzeelor, nu numai una, si aceea planificata pt mai multe muzee. Mi-am luat valijoara care-mi serveste de poseta si mantaua de ploaie de la garderoba si m-am indreptat spre Galeria de Arta romaneasca. Atunci am regretat ca nu am umbrela, ploua tare si as fi vrut sa pozez si statuile amplasate in curtea muzeului.

Bineinteles nici aceasta galerie nu mai seamana nici pe departe cu ce-mi aminteam eu. Atunci exponatele pareau cam terne, cam prafuite, acum sunt mult mai bine puse in valoare, desi culoarea caramizie a peretilor (aceeasi ca si in galeria europeana) ar putea fi discutabila. Exponatele sunt f frumoase, merita vazute. Imi aminteam o tampla de altar de la Manastirea Snagov, sculptata in lemn de nuc, o minunatie, nu mai este, in schimb sunt altele, deasemenea f frumoase. Spuneam ca voiam sa vad unele exponate pe care le-am indragit dealungul vremii, pe unele le-am regasit, pe altele nu. As fi vrut sa revad "Gigantul" lui Paciurea (exista in schimb o sala dedicata numai himerelor sale, ca si o sala numai pt Brancusi, "Rugaciunea" fiind una din iubirile mele) sau "Arcas odihnindu-se" al lui Ion Jalea, am cautat zadarnic macar un tablou de Margareta Sterian, poate sunt toate la Constanta.

Dimitrie Paciurea- Himera

Constantin Brancusi-Rugaciunea

N-am mai vazut nici "Taranul rasculat" al lui Octav Bancila, dar nici superbul "Atacul de la Smardan" al lui Nicolaie Grigorescu, acesta era asezat inclinat intr-o nisa si aveai impresia ca pur si simplu soldatii se avanta inspre tine, ca intri in tablou si participi la ce se intampla acolo. In schimb pe un hol erau expuse niste tablouri cam de pe la 1848 ai caror ochi posedau acea calitate deosebita de a parea ca te urmaresc in oricare parte a holului mergi.

"Hora Unirii la Craiova" a lui Theodor Aman (pictorul cel mai iubit de autorii de careuri de cuvinte incrucisate, cea mai iubita poeta fiind Magda Isanos) nu mi-a mai produs acea impresie covarsitoare de alta data. Erau asa de multe tablouri de Aman si Tattarascu incat nu stiu prea bine ce a mai ramas in muzeele dedicate lor. Poate ma mobilizez candva sa merg sa vad, desi daca ni se refuza gratuitatea pe RATB (mai mult ca sigur) si se mai ia si din pensie mobilitatea imi va fi mult redusa (n-am nici un chiosc de bilete in apropiere, si e riscant, cred eu , sa calatoresc fara bilet pana la prima statie).

Voiam neaparat sa vad unde sunt tablourile lui Darascu, asa ca am intrebat o fatuca unde sunt. "In sala 10", mi-a raspuns ea. N-am vazut nicaieri vreun numar pe vreo usa, ceva, dar m-a indrumat aratandu-mi directia. Era bine daca se oprea la asta dar ea, f indatoritoare, mi-a spus ca sunt sculpturi de Darascu si in alta parte. "Darascu e pictor" am precizat eu. "Scuzati, am inteles Barascu" Mi-a fost mila de ea (era intr-adevar f saritoare) si nu i-am mai spus ca sculptorul e Baraschi, nu Barascu.

In drum spre acea sala am vazut si alte tablouri de care imi aminteam cu drag (la loc de cinste erau cateva de Victor Brauner, insa mie nu-mi plac nici de frica, sunt prea deprimante) cum ar fi "Familie de tatari" a lui Iosif Iser. As fi vrut sa fac ceva poze dar mi s-a precizat la prima galerie, cea europeana, ca trebuie sa achit o taxa de 50 RON. Pozele le-am luat de pe situl oficial al muzeului.

Mi-a placut f mult o sala f frumos ornamentata (sala in sine, nu vorbesc de exponate) mi s-a spus ca a ramas asa de pe vremea regelui, dar sala tronului, care e si mai frumoasa (am vazut-0 cand aveam 10 ani, dar nu-mi amintesc decat tronul, un scaun mai sofisticat si mai mare) nu e deschisa pt public.

Ploua in continuare cand am iesit. Obiectivul urmator era Institutul Geologic unde puteam ajunge cu metroul . Se deschidea la 19, era aproape de ora deschiderii. In drum am facut cateva poze, se pot vedea pe albumul de pe Picasa. Mie imi place cum au iesit, in ciuda ploii. Experienta din Cork si-a spus cuvantul.

Daca tot eram in zona m-am hotarat sa intru si la Palatul Shutzu, adica Muzeul de Istorie al Municipiului Bucuresti. Bine am facut pt ca acolo, pe langa un cort al Crucii Rosii cu imagini de razboi(n-am vrut sa-l vad, nu voiam sa ma deprim, eu cred ca cel mai rau lucru care se poate intampla pe lume si sta in puterea omului e razboiul) erau doua expozitii f reusite, dupa parerea mea, una cu multe fotografii si texte explicative f interesante (n-am avut insa rabdare sa citesc tot, nici timp, daca voiam sa ajung acasa inainte de miezul noptii, ca sa nu mai caut taxi, cum s-a intamplat anul trecut) am facut cateva poze care pot fi vazute tot in albumul mentionat mai sus, cealalta cu tablouri ale familiei, presupun, Meiloiu. Expun doua doamne si un domn. In prima sala pictorita ii explica un tablou cuiva (m-am jenat sa-l pozez, am pozat altul, o balerina, care era deja retinut). Nici intr-o suta de ani n-as fi reusit sa gasec singura in acel tablou toate acele simboluri si semnificatii savante, era ceva cu niste spirale (n-am reusit sa le identific, poate nu am tras prea bine cu urechea, deh, am si eeu handicapurile mele) si alte chestii tare sofisticate.

Tablourile domnului nu mi-au placut, in schimb tablourile cenusaresei din ultimul salon (eram singura acolo, am facut cateva poze), in special cele cu porumbei, mi-au placut f mult.

Pt ca Muzeul Taranului Roman e chiar vis a vis de Institutul Geologic m-am decis sa vad si expozitiile deschise acolo. Nu mai ploua si deja erau f multi tineri care colindau orasul ca sa vada muzee. A trebuit sa stau la coada pt expozitia cu "Moara lui Asan" o cladire f frumoasa, adevarat monument de arhitectura, situata undeva pe langa Spitalul de copii Grigore Alexandrescu, dar care se degradeaza pe zi ce trece, pt expozitia de pictura taraneasca chineza nu am mai avut putere sa astept sa se indure sa dea la o parte bariera care bloca accesul si sa ne dea voie sa intram, mi-era si teama sa nu revad acele orori proletcultiste cultivate de chinezi prin anii 50 ca sa combata decadenta artei din perioada imperiala.

Am trecut drumul si nu mi-a parut rau. Anul acesta expozitia cu vanzare s-a deschis la parter, artefactele si pietrele mi s-au parut teribil de scumpe (cele care meritau intr-adevar sa fie cumparate sareau de 100 de lei--ron) dar vanzatorii se pricepeau la ce vindeau, nu mai erau minoritarii (unii minoritari care s-au specializat in acest gen de comert si-au facut lectiile si stiau cate ceva despre pietre) pe care i-am vazut anul trecut, cred ca multi din cei de anul acesta aveau cunostinte destul de solide de geologie. Relativ ieftine erau niste roci care cred ca au fost preparate pt vanzare chiar la IG. E posibil ca persoanele care vindeau (angajate ale muzeului), la preturi destul de mari, pietre in holul de la Muzeul Antipa sa fi fost prezente in acea seara la standuri.

Se vindeau si cristale vindecatoare. Eu doream neaparat aventurin, piatra norocului, am gasit o pietricica nu prea scumpa si acasa mi-am dat seama ca mai aveam vreo doua, cumparate pe mai nimic din Salt Lake City (fiind situat in zona bogata in minerale pietrele se gaseau mai usor acolo). Vanzatorii de gemoterapie ofereau alta piatra drept aventurin, tot verde dar fara insertiile de mica, mica facnd diferenta.

Am fost surprinsa cat de multa lume, de cele mai diferite varste, a venit la acest muzeu (si nu concertul Alinei Sorescu ii adusese acolo, pt ca nu s-au grabit sa iasa la insistentele repetate ale organizatorilor, ci au continuat sa priveasca cu mult interes expozitiile stiintifice (am o banuiala, anume ca Muzeul Antipa fiind inchis s-a transferat la IG o parte din zestrea de geologie, am recunoscut imitatiile de pietre pretioase care existau la MA).
Pur si simplu abia aveam loc sa ma misc. Doar la Muzeul de Istorie Naturala al Universitatii din Salt Lake City, unde s-a dat voie intr-o zi sa se intre pe gratis, am mai vazut atata aglomeratie.



Cand m-am hotarat sa plec am vazut ca in holul de la intrare cativa tineri faceau jonglerii, mai mult sau mai putin reusite, iar afara se pare ca avea succes concertul. Mai era programata o lansare de carte, dar eram tare obosita si se facuse tarziu, mi-era si tare foame, dar nu am stat la coada cea mare de afara de la gratar (cred ca fumul se simtea in toata imensitatea de Piata Victoriei). Abia acasa am vazut ca am primit de undeva o invitatie la Carul cu bere unde in acea noapte se serveau promotional 3 mici si un pahar de 400ml de bere la doar 13 lei.

Inainte de a intra la metrou am observat ca fernoarul despartiturii unde imi tineam telefonul mobil era deschis si telefonul nicaieri. M-a apucat disperarea, aveam o intreaga carte de telefon in el, numere pe care nu le-am transcris in alta parte. Cand am plecat de acasa pipaisem, parea ca este. Si acum la pipait simteam ceva care semana cu telefonul. M-am gandit ca, aiurita cum sunt uneori, i-am schimbat locul. Nici vorba. Ce simteam eu la pipait erau cardurile de fidelitate de la farmacii. Speram totusi ca este acasa, nu-mi venea sa cred ca nu-l mai am. Cred ca niciodata nu am parcurs cu atata viteza drumul, destul de lung, de la statia de tramvai pana in apartament. Mi-a venit ideea sa-l caut in poseta (chiar e o poseta, nu "valijoara" obisnuita) cu care merg uneori la pravalia cea mai apropiata de casa. Mi-a venit inima la loc, acolo era! Si cate pacate imi facusem crezand ca cineva s-a bucurat la vechitura mea (n-are nici macar camera foto)... Asta sunt, ma pripesc sa trag repede concluzii cand nu e cazul.