Mermaids by Christian Shloe

 N-aș ști să spun exact de ce dar simt o adevărată fascinație pentru sirene. Am o colecție apreciabilă dar de data aceasta vreau să vă prezint câteva de Christian Shloe care m-au fermecat cu delicatețea trăsăturilor. Sper să vă placă și vouă la fel de mult cât mi-au plăcut și mie.

The Mermaid ́s Pearl 

In the Sea

Mermaid

Treasures

The Kiss

Sea Breeze

Open Sea

Her Ocean

Pearl

Water Palace

The soul is full of longing

Deep Water

Hanami

Water Nymph

Water Garden

Pate de vinete cu ciuperci.

De la o vreme gătesc rar și nu e de mirare pe căldurile astea. Dar azi am inventat o rețetă și rezultatul, chiar dacă nu m-a satisfăcut din punct de vedere estetic, a fost chiar peste așteptări.

Să încep cu începutul... În ultima vreme simt tot mai des nevoia să consum salată de vinete cu ceapă. Și cum prepararea în casă e laborioasă prefer să o cumpăr gata făcută, cea de la Gusturi Românești fiind cea mai bună, chiar dacă e cam piperată la preț.

Dar azi mergând în piață am cumpărat de la Carrefour Veteranilor o caserolă cu gălbiori proaspeți (acolo să vedeți preț piperat) și una de ciuperci ”urechi de copac”, despre care auzisem numai de la chinezi. Am mai pus în sacoșă și o pâine împletită din cele care se mănâncă singure și am început să mă gândesc ce aș putea pune pe acea pâine, ceva gătit de mine personal, nu eterna salată de vinete.

Răspunsul a fost simplu: un pate de vinete cu ciuperci. Am cumpărat niște vinete nu prea mari, negre și lucioase de ziceai că sunt date cu lac, ajunsă acasă le-am tăiat cuburi mai măricele și le-am opărit, apoi le-am scurs într-o strecurătoare. Ca să se scurgă mai bine am pus o farfurie pe vinete și în chip de greutate am pus pe farfurie o pungă de făină de 1kg.

Cât s-au scurs am spălat și curățat ciupercile și le-am tăiat bucăți. O parte le-am pus în pungi la congelator. Am tocat o ceapă mare și câțiva căței de usturoi (știți că eu nu dau cantitățile la rețete, ca să puneți voi ingredientele după gust) și le-am înăbușit bine în ceva mai mult ulei de măsline decât de obicei (știți că vinetele ”înghit” mult ulei) apoi am călit ciupercile și la sfârșit am pus și vinetele. 

Am asezonat cu sare, piper și turmeric. Rareori pregătesc o mâncare fără turmeric, are reputația unui ingredient care combate tot felul de boli, între care și cancerul. Se spune că ar avea proprietăți coagulante, dar nu mă tem de ele.

Am gustat o porție mică așa fierbinte, a fost foarte bun, dar am lăsat să se răcească, apoi am dat totul prin blender. Sper că nu am ars blenderul (am reușit asta cu cel al fetei mele când am fost în America). Pateul a ieșit foarte gustos dar cam gri, probabil nu numai din cauza cojilor de la vinete ci și din cauza ”urechilor de copac” care sunt tot negre.

Cred că ar fi foarte bun și cu champinioane, cu vinetele curățate de coajă și cu ulei de floarea soarelui în loc de ulei de măsline (sansa, nu extra virgin). 

Ziua Pisicilor

 Astăzi Facebook-ul s-a umplut de poze de pisici, contribuind și eu din plin la asta. Cum în facultate am fost porecită ”Pisica” e de la sine înțeles că am o adevărată fascinație pentru aceste animale. Dar fascinația nu este împărtășită și de soțul meu încât trebuie să mă mulțumesc cu pisicile altora. Dintre toate cea mai dragă mi-a fost Suzi, pisica fiicei mele mai mari, dar ea nu mai e.

Acum mă consolez cu o pisică fără stăpân, căreia îi place mult să fie mângâiată.

O altă consolare o constituie albumele de tablouri cu pisici. Din ele vă voi prezenta unele care mi se par mai reprezentative. Am să încep cu un tablou de Deborah Julian - Parodii cu pisici

Următorul pe listă e un album de Vladimir Rumyantsev, pe care l-am intitulat ”Serenade”. L-am ales pentru că ziua cuiva trebuie să fie marcată de bucurie și veselie iar pisicile lui exact asta fac.

Din aceeași zonă geografică este și următorul album, autor fiind Oxana Zaika ale cărei tablouri, în special cele cu pisici, m-au fascinat din prima clipă. L-aș putea intitula ”Guleai”, ”pretrecerea pentru că, nu-i așa, zile aniversare fără mese îmbelsugate nu se poate.

Unele dintre cele mai drăgălașe pisici de pe net sunt cele pictate de olandeza Henriette Ronner-Knip (1821-1909)

Tot drăgălașe dar mult mia rafinate sunt cele pictate de chinezul Xing Chengai

Aici se sfârșește selecția imaginilor dedicate Zilei Pisicilor. Cu ajutorul lui Dumnezeu voi continua anul viitor.

Pantofii roșii -The red shoes

Nu știam povestea pantofilor roșii despre care e vorba în episodul 2 din serialul sud-coreean ”Is OK to not be OK”. Vă voi povesti mai jos despre ce vorba dar mai întâi o să vă arăt pantofii purtați de actriță în serial și o scenă din acel episod:

Fotografia aceasta, a artistei Elena Mikhailova, mi-a amintit de episodul 2 din serialul ”Is Ok not to be Ok” în care eroina amintește de povestea lui Hans Christian Andersen ”The Red Shoes”

E vorba despre o fată săracă dar foarte vanitoasă care a fost adoptată de o familie săracă și a primit în dar niște pantofi roșii luxoși în locul celor sărăcăcioși pe care îi purta. Fetei i-au plăcut așa de mult pantofii încât a mers la biserică cu ei, deși mama i-a spus că nu e potrivit să-i poarte la biserică, mai bine poartă pantofi negri.

Cum v-am spus, nu știam povestea și am cautat-o pe net. Am găsit articolul din Wikipedia dedicat ei și am înțeles odată în plus de ce ginerele meu, Andrei, susține că multe dintre poveștile pentru copii sunt de fapt horror story. Într-adevăr coreenii au făcut un film horror bazat pe această poveste.Povestea e lungă, vă voi spune doar cam cât s-a spus și în serial, anume că fata a fost blestemată să danseze fără oprire în pantofii ei roșii și ca să scape de blestem a cerut să îi fie amputate picioarele, dar pantofii au continuat să danseze.Iată povestea din serial, cum am găsit-o în Drama Beans (https://www.dramabeans.com/2020/06/its-okay-to-not-be-okay-episode-2/)“The little girl wore her red shoes everywhere she went, even to a God-fearing church. Once you wear those shoes, your feet start dancing on their own. And you can never stop dancing or take off those shoes. But even so, the little girl never gave up on those red shoes. In the end, the executioner had to cut off her feet. But the two feet that got cut off still continued to dance in those red shoes. Some things can’t be torn apart no matter how hard you try to do so. That is why obsession is noble and beautiful.”Și cum e descrisă în Wikipedia:https://en.wikipedia.org/wiki/The_Red_Shoes_(fairy_tale)”A peasant girl named Karen is adopted by a rich old lady after her mother's death and grows up vain and spoiled. Before her adoption, Karen had a rough pair of red shoes; now she has her foster mother buy her a pair of red shoes fit for a princess. Karen is so enamored of her new shoes that she wears them to church, but the old lady told her "it's highly improper and you must only wear black shoes in church". But next Sunday, Karen cannot resist to put the red shoes on again. As she is about to enter the church, she meets a mysterious old soldier with a red beard. "Oh, what beautiful shoes for dancing," the soldier says. "Never come off when you dance," he tells the shoes, and he taps each of the shoes with his hand. After church, Karen cannot resist taking a few dance steps, and off she goes, as though the shoes controlled her, but she finally manages to stop them for a few minutes.After her adoptive mother becomes ill and passes away, Karen can't even attend her foster mother's funeral. And then an angel appears to her, bearing a sword, and condemns her to dance even after she dies, as a warning to vain children everywhere. Karen begs for mercy but the red shoes take her away before she hears the angel's reply.Karen finds an executioner and asks him to chop off her feet. He does so but the shoes continue to dance, even with Karen's amputated feet inside them. The executioner gives her a pair of wooden feet and crutches. Thinking that she has suffered enough for the red shoes, Karen decides to go to church so people can see her. Yet her amputated feet, still in the red shoes, dance before her, barring the way. The following Sunday she tries again, thinking she is at least as good as the others in church, but again the dancing red shoes bar the way.When Sunday comes again Karen dares not go to church. Instead she sits alone at home and prays to God for help. The angel reappears, now bearing a spray of roses, and gives Karen the mercy she asked for: her heart becomes so filled with peace and joy that it bursts. Her soul flies on to Heaven, where no one mentions the red shoes.””Andersen named the story's anti-heroine Karen after his own loathed half-sister, Karen Marie Andersen.[3] The origins of the story is based on an incident Andersen witnessed as a small child. His father, who was a shoemaker, was sent a piece of red silk by a rich lady to make a pair of dancing slippers for her daughter. Using some red leather along with the silk, he carefully created a pair of shoes only for the rich customer to tell him they were awful. She said he had done nothing but spoil her silk. To which his father replied, "In that case, I may as well spoil my leather too," and he cut up the shoes in front of her”Povestea este aici http://hca.gilead.org.il/red_shoe.htmlMai multe fotografii ale artisteihttps://35photo.pro/mihaylova101/

Political correctness avant la lettre

Una dintre cele mai interesante istorii din Biblie este cea despre Regele David și Bathsheba.

Bathsheba era o femeie frumoasă și apetisantă, care obișnuia să se îmbăieze în aer liber astfel încât Regele David a avut mai multe ocazii să-i admire formele și chiar să își dorească să le cunoască mai în amănunt.

Exista însă o problema, frumoasa era căsătorită cu unul dintre cei mai destoinici conducători de oști ai vremii, numitul Uriah. Și cum era o problemă ca regele să-și poată îndeplini dorința a avut o idee strălucită, după părerea lui, și anume l-a chemat pe Uriah la el, i-a dat o scrisoare către șeful acestuia cu poruncă strașnică nu cumva să deschidă scrisoarea.

Loialitatea și discreția lui Uriah aveau să-l coste pe acesta viața deoarece în scrisoare era descris ca un trădător care trebuie îndepărtat imediat de pe fața pământului. Și astfel Bathsheba a devenit soția regelui și mamă a vestitului Solomon, cel care a construit Templul din Ierusalim și a scris trei cărți, printre cele mai frumoase și mai înțelepte din Biblie: Cântarea Cântărilor, Ecleziastul și Proverbele lui Solomon.

Mi-am amintit de poveste, descrisă însă un pic diferit, urmărind un blog de albume de artă al numitei catrina_burana care publică acolo un număr de 82 de tablouri dedicate acestui subiect din care am ales unul, al lui Cornelis Cornelissen or Cornelis van Haarlem, 1562 - 1638, Netherlands deoarece mi-a plăcut mult comentariul bloggeriței, tradus astfel de Google

”They knew about political correctness even then ...”

”Încă de atunci se știa ce e aceea corectitudine politică”