Acum, după 30 de ani pot să spun liniștită că boala cumplită care mi-a fost trimisă chiar a fost spre binele meu.
În primul rând pentru că am învățat să nu mai ”trag de mine” până nu mai pot.În al doilea că am ieșit la pensie, lucru pe care mi-l doream din primul an de serviciu.
În al treilea pentru că foarte repede după ce am ieșit la pensie laboratorul în care lucram s-a mutat iar, pentru a patra oară, și cine nu șrie ce înseamnă o mutare?
În al patrulea rând întreprinderea a dat faliment iar la vârsta aceea nu mai reușeam eu să mă reangajez.
În al cincilea rând copiii erau destul de mari încât și dacă se întâmpla ce e mai rău s-ar fi descurcat cumva.
În al șaselea rând abia după aceea am vizitat și eu țări pe care n-aș fi visat măcar să le văd.
Dacă mai caut mai găsesc și alte blessings, dar mă opresc aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu