Totul a început cu o amintire pe care am postat-o pe Facebook.
Când avansezi in vârsta trăiești din amintiri.
Eram la liceu și am mers cu niște prietene la cinema.
Era un film italian, nu mai știu cum se chema. Pe vremea aceea nu ne interesam dinainte ce subiect are filmul.
Eram foarte bine dispuse și până să înceapă filmul am râs tot timpul, până când nenea din fața noastră s-a întors furios și a zis:
"Dacă râdeți și în timpul filmului vă dau afară din sală"
FILMUL ERA O COMEDIE!!!
Am hotărât să apelez la Google, folosind firavele rămășițe ale comendiei rămase în amintire: începutul cu o fată furioasă care își aruncă sandalele, cu o nuntă la biserică, o poveste de dragoste care se termină tragic pentru că fata se imbolnăvește și moare.
Am vrut să aflu de pe net depre ce comedie e vorba în postarea anterioară. În loc să mă bazez pe motorul de căutare Google cum făceam altă dată și găseam titlul unui film despre care aveam numai amintiri vagi, uneori chiar greșite, dar tot îl găseam, am apelat la AI (Gemini) care mi-a oferit numai nume de filme celebre. La un moment dat am răbufnit și i-am zis că dacă era un film celebru știam și eu, nu apelam la el.
Apreciez că a fost politicos și s-a oferit să mă ajute dacă îi ofer alte amănunte. Le-aș oferi, dacă memoria mea ar colabora. Cred că am văzut mii de filme, e greu să găsesc care din ele m-a distrat atunci.
Din greșeală am apăsat pe butonul de Copilot de la Microsoft. A fost o convorbire mult mai lungă, cu mult efort din partea AI ca să mă ajute, din păcate tot fără rezultat. Dar a fost de acord cu mine că e greu să găsim pentru că
”Ce se întâmpla cu filmele occidentale în acea perioadă:
• Titlurile erau adesea schimbate la traducere, nu doar pentru a evita plata drepturilor de autor, ci și pentru a adapta conținutul la sensibilitățile ideologice ale regimului.
• Unele filme erau difuzate fără menționarea regizorului sau a studioului, tocmai pentru a masca originea capitalistă.
• Scene considerate „nepotrivite” (săruturi, dansuri, critici sociale) erau tăiate de cenzură, ceea ce putea schimba complet tonul filmului.
• Subtitrările erau adaptate ideologic, uneori modificând replici întregi pentru a sugera un mesaj „moralizator”.
Asta era atmosfera ”culturală” în care am trăit, pe vremea când ”era mai bine decât acum”. Cred că am detectat atitudini asemănătoare în ecranizările cărților chinezești sub formă de seriale. O precizare: textele cu font de culoare mov sunt preluate de pe profilul meu de Facebook,
Apreciez că a fost politicos și s-a oferit să mă ajute dacă îi ofer alte amănunte. Le-aș oferi, dacă memoria mea ar colabora. Cred că am văzut mii de filme, e greu să găsesc care din ele m-a distrat atunci.
Din greșeală am apăsat pe butonul de Copilot de la Microsoft. A fost o convorbire mult mai lungă, cu mult efort din partea AI ca să mă ajute, din păcate tot fără rezultat. Dar a fost de acord cu mine că e greu să găsim pentru că
”Ce se întâmpla cu filmele occidentale în acea perioadă:
• Titlurile erau adesea schimbate la traducere, nu doar pentru a evita plata drepturilor de autor, ci și pentru a adapta conținutul la sensibilitățile ideologice ale regimului.
• Unele filme erau difuzate fără menționarea regizorului sau a studioului, tocmai pentru a masca originea capitalistă.
• Scene considerate „nepotrivite” (săruturi, dansuri, critici sociale) erau tăiate de cenzură, ceea ce putea schimba complet tonul filmului.
• Subtitrările erau adaptate ideologic, uneori modificând replici întregi pentru a sugera un mesaj „moralizator”.
Asta era atmosfera ”culturală” în care am trăit, pe vremea când ”era mai bine decât acum”. Cred că am detectat atitudini asemănătoare în ecranizările cărților chinezești sub formă de seriale. O precizare: textele cu font de culoare mov sunt preluate de pe profilul meu de Facebook,
