Coroana Neagră

De curând mi-am amintit de modul în care Alexandru Macedon a rezolvat problema Nodului Gordian care, conform legendei, i-ar fi deschis drumul spre cucerirea unor imense teritorii, în special în Asia dacă l-ar fi dezlegat. Alexandru a ales să îl taie cu sabia, devenind astfel stăpânul unui imens imperiu și căpătând pentru posteritate numele de Alexandru Cel mare. 

Asociația de idei a mers mai departe, spre un roman al unui scriitor sovietic care mi-a fost foarte drag Ivan Efremov a cărui ”Nebuloasa din Andromeda” mi-a prilejuit o notă relativ mare la Materialism Dialectic, în ciuda faptului că am chiulit de la multe seminarii ale lectoriței, mie materia respectivă fiindu-mi de-a-dreptul antipatică. Am avut o discuție animată despre viitorul omenirii făcând o paralelă între modul de abordare comunist al lui Efremov și cel capitalist al lui H. G Wells din ”The Time Machine”. 

Romanul despre care este vorba, a tradus la noi ”Coroana Neagră”, titlul original fiind Лезвие бритвы, Lezvie britvy, Edge of the Razor (Razor's Edge, dar există un alt roman, foarte bun, cu același nume The Razor's Edge de W. Somerset Maugham) are una dintre părți dedicată unei coroane găsite de niște scafandri pe fundul mării, coroană despre care se spune că ar fi aparținut lui Alexandru Macedon.

Cucerirea atâtor teritorii nu i-a fost de mare folos lui Alexandru cel Mare pentru că a murit tânăr, în jur de 30 de ani iar imperiul său s-a destrămat foarte repede. Efremov spune în romanul amintit că moartea i s-ar fi tras tocmai de la acea coroană care ar fi avut în compoziție niște cristale ciudate, probabil radioactive.

Cartea am citit-o de mult, are multe idei fascinante dar bineînțeles că nu mai țin minte multe din cele povestite acolo. Îmi amintesc că la un moment dat unul dintre eroi face o incursiune în timpurile paleolitice prin intermediul unor vise foarte vii, fiind vorba de o memorie ancestrală, rămasă în genele sale.

Cartea nu a fost tradusă în engleză.

Иллюстрации к роману Ефремова "Лезвие бритвы" (И.Н. Шалито и Г.Н. Бойко) (ultimele două ilustrații)