miercuri, 12 noiembrie 2014

Se duc anii...și prietenii

Astăzi...ba nu...ieri...trebuia să fie o aniversare veselă și fără griji...Avem deja 43 de ani de când am spus amândoi DA, fetele sunt mari...ne mai doare câte ceva pe ici, oe colo, dar pe cine nu doare...

Mai rău e când te doare inima. Într-o noapte din Septembrie 2012, când a sunat polițistul la ușă să-mi spună că ar fi bine să iau mașina de pe linia de tramvai, unde fusese aruncată în urma impactului, am găsit la locul accidentului doi prieteni de pescuit ai soțului meu. Îmi pare rău, nu îmi amintesc cum se numea unul dintre ei dar celui de al doilea i-am reținut bine numele, Iancu Dumitrescu. 

Un om extraordinar de săritor și de amabil, s-a ocupat cu eficiență de trasportarea epavei până în parcarea de la Institutul unde lucrează soțul meu. Din fericire soțul meu a avut ocazia de atunci să mai meargă la partide de pescuit cu acest prieten...

Soțul meu nu a participat la cea mai recentă expediție în Deltă, cea dinaintea viscolului din Capitală, în schimb a aflat o veste cumplită...barca de cauciuc în care se afla Iancu a fost găsită plutind goală în derivă. De atunci se uita pe forum în fiecare zi sperând că va fi găsit. L-au găsit abia alaltăieri și ieri, în loc să ne veselim, soțul meu a mers la priveghi (eu încă nu mi-am revenit de tot cu sănătatea)

Mai am încă în smartfon numărul lui de telefon

Niciun comentariu: