Despre jertfa

January 15
Am constatat ca cel mai important lucru pt crestini este jertfa de pe cruce. Poate pt ca sunt nascuta in zodia Berbecului, legata de orice inceput (echinoctiul de primavara a fost multa vreme sarbatorit ca un inceput de an) mi s-a parut ca nasterea e mai importanta decat moartea, chiar urmata de inviere, adica renastere.

Interesant e ca Pastele evreiesc sarbatoreste libertatea, prin eliberarea din robie (chiar daca episodul ce ma distreaza totdeauna, cu vasele de argint si de aur imprumutate de la egipteni si niciodata restituite datorita fugii-lucru care ar explica furia cu care oastea lui Faraon i-a urmarit- e oarecum editat in versiunea moderna -vz BBC, plagile...- si anume ca egiptenii le-au daruit vasele ca sa scape de ei si plagile trimise de Moise), spre deosebire de popoarele pagane, pt care schimbarea anotimpului era mult mai importanta.

Pt mine sarbatoarea Pastelui crestin e oarecum umbrita de acele : "indeparteaza cupa aceasta de la mine" si "Eli, Eli, lama sabactani" adica "Doamne, Doamne, de ce m-ai parasit" (tradusa la noi prin "Tata, Tata, de ce m-ai parasit" ca sa accentuieze calitatea lui Iisus de Fiu al lui Dumnezeu, parte din intregul Sfintei Treimi, ajungandu-se astfel, prin ideea de Sfanta Treime, la o viziune a Dumnezeirii inca mai abstracta si mai absconsa, agnostica chiar, decat cea evreiasca) pt ca pot cu usurinta sa inteleg durerea atat de omeneasca din ele. Bucuria simtita de apostoli la revederea lui Iisus dupa reinviere a cuprins, destul de greu si cu destula suferinta lumea, dar nu stiu daca fara convertirea lui Constantin (explicata de unii prin ratiuni mult mai pamantesti decat legendara cruce aparuta pe cer in timpul bataliei cu Maxentiu prin aceea ca in oastea lui Maxentiu erau inrolati f multi crestini care ar fi trecut de partea lui Constantin, poate datorita mamei acestuia, crestina Elena) crestinismul ar fi ajuns astazi una din religiile cele mai importante ale lumii.

Poate ca accentul care se pune acum pe crucificare (mi se pare cel putin ciudat ca cel mai folosit simbol, in special la ortodocsi, e crucea, care mereu aminteste de moarte, deci jertfa, ca sa revin la titlu) se datoreaza faptului ca Elena a pretins ca a gasit la Ierusalim crucea mantuitorului.

Si totusi. Iisus a spus: "Mila voiesc, nu jertfa". Jertfa fusese practicata pana la el poate de sute de mii de ani, intai in forma umana (sa ne reamintim ca insusi Avraam era cat pe ce sa-si sacrifice intaiul nascut, noroc cu berbecul aparut in mod miraculos), apoi prin ardere de tot a mieilor albi, fara pata, deci neprihaniti, care erau "rascumparati" cu bani de catre cei care nu aveau asa ceva prin curte, de unde prezenta zarafilor in templu, lucru ce l-a revoltat atat de mult pe Iisus. Cei ce il asteptau cu atata dor pe slujeau, fara voia lor, prin intermediul zarafilor, acel atat de hulit vitel de aur.

Cand eram mai tanara violenta din filme nu ma deranja, era ceva abstract, de pe alta lume, figment of imagination. Ba chiar asteptam cu nerabdare Studio X de la bulgari, atat de interesant in comparatie cu anosta viata dusa de noi, romanii. Nu mai vorbesc ca mi-am perfectionat vocabularul in franceza, engleza, ba chiar si italiana citind romane politiste. Scriitoarea mea preferata era (si este) Ruth Rendell, ale carei carti le-am citit in engleza (las de o parte faptul ca am inceput sa aprofundez franceza pt a savura poeziile lui Samain in original pt ca tradutore= traditore). Odata cu schimbarea regimului si invazia de filme proaste, politiste sau nu, dar suprasaturate de violenta, ca sa nu mai vorbesc de infamele stiri de la ora 5 de pe PROTV sau de multele jocuri pe calculator cu mii de morti am inceput sa nu mai suport nici un fel de violenta.

De aceea, citind cronicile la Passions sau Appocalipto ale lui Mel Gibson nu-mi doresc sa vad vreodata aceste filme. Mi-a fost cumplit de mila citind intr-o brosurica intitulata Procesul lui Hristos, cred, in ce mod a fost chinuit Mantuitorul. Mi se rupea inima inchipuindu-mi scena, incat nu-mi doresc s-o vad transpusa pe ecaran, in mod veridic sau nu.

Am incercat sa inteleg de unde venea cumplita spaima care-i facea pe preotii azteci (nu sunt sigura daca si pe incasi sau alte popoare amerindiene) sa smulga din pieptul unui tanar inima palpitanda si sa o depuna ca jertfa pe altarul zeilor.

Si iata cum imi explic originea acestui ritual: imi imaginez o ceata (ca sa nu zic turma sau hoarda) de hominizi, capabili sa invete din experiente, ratacind prin imensitatea africana, plina de dusmani la tot pasul. Deodata sunt atacati, sa zicem de o turma de lei. O iau la fuga, dar micul lor pui, primul lor nascut, fragil si plapand, e scapat din brate de mama. Leii se opresc din vanatoare si devoreaza linistiti mica prada. Ceata a scapat datorita acestei jertfe. Tanara mama capata experienta si urmatorii pui sunt tinuti bine, nu mai cad din brate. Doua lucruri au fost invatate din aceasta intamplare, repetata poate de mii de ori. Primul: o jertfa umana, primul nascut al unei mame (sa nu uitam ca prima societate umana era bazata pe matraiarhat, Avraam a fost poate, dar nu cred, intemeietorul patriarhatului) poate salva ceata dintr-un pericol de moarte, al doilea, mai prozaic, ca pt a salva un pui trebuie sa-l tii strans in brate. Odata cu migratia spre zone cu mai putine animale de prada si cu evolutia omului spre judecati abstracte, ratiunea pt care se aduceau jertfele s-a estompat, dar obiceiul a ramas si a fost imbracat intr-o haina religioasa de catre cei care creau reguli.

Dar evreii, nevoiti sa se lupte cu alte triburi pt suprematie pe teritoriul Mesopotamiei (doar acolo a aparut civilizatia actuala, nu-i asa?), au inteles ca pt orice popor puterea sta si in dimensiunea populatiei, iar obiceiul jertfelor umane, mai ales din propriul trib (ca popor de pastori nomazi nu stapanea prea bine mestesugul armelor si al razboiului) nu era prea convenabil. De aceea, trecand de la politeism la monoteism (si din ratiuni practice, unui singur zeu ii aduci mai putine jertfe, e mai economic) a aparut capitolul din Biblie cu Dumnezeu care a ordonat jertfirea primului nascut dar s-a indurat de Avraam (Abraham) si i-a trimis un berbec spre jertfa. De altfel si alte popoare, cum ar fi vechii greci, faceau sacrificii de animale, dar cred ca mai tarziu. Numai romanii, cu Bachus al lor si bacantele sale mai sfasiau pe cei ce le stateau in cale, dar asta e alta poveste, legata de acea faza a betiei cand se trece de la euforie la agresivitate si violenta

Venirea lui Iisus a insemnat trecerea spre o alta treapta de civilizatie, in care jertfa umana devine inutila (s-a jertfit pt iertarea pacatelor noastre), in care toti oamenii trebuie sa fie ca fratii (nici vorba ca femeile sa fie considerate fiinte inferioare, ideile acestea vin de la Pavel, care nici macar nu l-a cunoscut nemijlocit pe Hristos, ca si de la cei care si-au impus ulterior punctul lor de vedere), sa se iubesca (nu e vorba de cntemporana dragoste cu nabadai) si sa se ajute unii pe altii, sa investeasca banii in afaceri profitabile (pilda talantilor) dar sa aiba grija mai ales de cele sufletesti, sa fie blanzi si intelegatori chiar si cu cei handicapati (fericirile), si sa nu dispere daca sunt saraci

Ce pacat ca lectiile lui de mila, intelepciune si bunatate nu au fost intelese si urmate de romanii (si scitii, Sf Andrei a fost rastignit de daco-geti, Roma inca nu cucerise Dacia) care au martirizat crestinii, dar mai ales de catre inchizitori. Nu degeaba in filmul Inchizitorul, dupa Dostoievschi, Marele Inchizitor recunoaste ca l-a slujit pe Satana. Din fericire in final se caieste si alege voluntar sa devina el jertfa.