Despre Paradis

January 17
Cum a aparut notiunea de paradis? Din visele oamenilor si nevoia lor de protectie. Nu stiu daca animalele au vise (in sensul de teluri de urmarit pe termen lung) dar unii oameni isi socotesc implinite visele daca au multe acumulari materiale care sa-i faca fie sa se simta superiori altora, mai bogati, fie sa-si poata permite tot felul de fantezii, chiar daca implinirea acestora le ruineaza sanatatea fizica si morala

In vremea "epocii de aur" pt cei mai multi dintre romani, a caror principala grija si preocupare era procurarea alimentelor (avand mult mai multa importanta chiar decat educatia copiilor, chiar si pt oameni cu pregatire profesionala superioara), prin mijloace care uneori le punea la grea incercare ingeniozitatea, rareori solidaritatea, probabil ca pt ei paradisul era o imensa camara plina cu toate bunatatile, avand alaturi un frigider plin de carne.

Imi amintesc ca hotul care a patruns in locuinta familiei Braikoff a furat, pe langa bunatatile aflate in camara si o cratita de sarmale, lucru care a provocat durerea si furia Ilenei, nu numai pt violarea intimitatii locuintei ci mai ales pt ca a lipsit-o de alimentele procurate cu atata truda.

Si atunci ma intreb era oare vreo diferenta intre animalele a caror principala procupare, dincolo de imperativul perpetuarii speciei este procurarea hranei si aspiratiile "omului nou"?

Dar si pentru primii oameni, cei de care aminteam in eseul despre jertfa, aceasta era principala preocupare. Si atunci, cum s-a ajuns la notiunea de paradis? Cred, asa cum am scris mai sus, din nevoia de protectie si siguranta, niciodata implinita in viata. Pana au invatat sa-si cultive singuri plantele comestibile, sa le modifice genetic astfel incat sa dea randament, pana au reusit sa domesticeasca animale astfel incat sa nu mai hoinareasca kilometri intregi in cautarea hranei nu cred ca au avut prea mult timp de abstractiuni. Atunci paradisul era simplu: intinse campii de vanatoare, pline cu vanat usor de capturat.

Lucrurile s-au complicat la vechii greci, unde Campiile Elizee erau populate si cu zei. Pt vechii evrei era mai simplu: viata omului era finita, se termina aici, pe pamant. Dar ce te faci cu cei care, fara vina lor, duc o viata plina de amaraciune? Si aici e momentul sa spun ca, din toata Biblia, cel mai putin inteleg cartea lui Iov, cel care, in ciuda situatiei ingrozitoare si a tuturor necazurilor pe care le-a avut nu a incetat sa laude pe Dumnezeu. Poate ca lectia este ca indiferent ce ni se intampla trebuie sa multumim Domnului pt ca ne ingaduie pe acest pamant, astfel incat putem sa ne mentinem sanatatea mintala in cazul in care, Doamne fereste, sa bat in lemn, se abate vreo nenorocire, a se vedea cazul Steven Hawkins, sau raposatul Kristofer Reeve, interpretul lui Superman. Aici intervine Iisus Hristos. El da o speranta tuturor, dar nu in aceasta viata pe pamant, ci in cea din ceruri.

Sa nu se inteleaga de aici ca am uitat de paradisul din Vechiul Testament. Intai trebuie precizat ca VT (mai exact Vechea Intelegere, pt ca despre o intelegere intre Abraham si Dumnezeu este vorba: "cresteti si va inmultiti si veti stapani pamantul" - daca ma veti adora si sluji pe Mine se intelege, spre deosebire de Noua Intelegere, dintre Iisus si crestini, "cine ma va urma pe mine va avea viata vesnica") vorbeste despre un paradis terestru (oamenii il mai cauta si acum, unii zic ca ar fi fost in Mesopotamia, actualul Irak, cata ironie cand te gandesti cata ura exista intre arabi si evrei si ce stare de lucruri exista acum in Irak, altii zic ca ar fi undeva in Indonezia, unde exista o insula necalcata de picior de om, CS Lewis il situa pe planeta Venus, minunata Perelandra, la care visez uneori) unde leii convietuiau in pace cu mieii (cu ce se hraneau oare?, sau poate, in mod miraculos, nu aveau nevoie de hrana), de unde Adam si Eva au fost alungati atunci cand Adam a gustat din fructul oprit, al cunoasterii binelui si raului. Sa fie vorba oare despre schimbarea societatii umane odata cu migrarea din insorita Africa, unde oamenii nu aveau nevoie de haine (Dumnezeu s-a suparat cand Adam si Eva s-au imbracat, ma intreb ce-ar zice azi cei care au scris in Pentateuh acel capitol, despre actualele tendinte mondene de a dezgoli cat mai mult trupul uman, noroc ca mai vine cate o iarna geroasa si se mai acopera, macar pe strada) si despre trecerea la agricultura si zootehnie (oamenii au dobandit cunostinte pe care le avea doar Dumnezeu)

Revin la faptul ca in Paradis mieii traiau in pace alaturi de lei. Cea mai nesocotita dintre toate poruncile date lui Moise este "Sa nu ucizi". In ce priveste hrana evreii si arabii au gasit o solutie ingenioasa: numai o anumita persoana, hahamul respectiv halalul este indreptatita sa ucida animalele. Probabil, nu stiu, acea persoana este exonerata de pacatul nerespectarii legii (insusi Iisus a spus ca legile trebuie respectate, dar pt ca existau si reglementari privind hrana care trebuia consumata, "sa nu mananci carnea animalelor cu copita despicata', de ex, care intrau in contradictie cu traditiile culinare ale popoarelor care urmau sa fie crestinate a fost nevoie de visul lui Petru cu fata de masa plina de tot felul de bucate -interpretata de unii ca valori spirituale, dar eu cred ca explicatia de mai sus, mai terestra, e mai aproape de adevar- pt a se "amenda" acele reglementari). Ce te faci insa daca esti singur pe o insula pustie si vrei sa respecti legea? Solutia e simpla: devii vegetarian. Glumesc, desigur.

Ramane de vazut de ce sunt atat de multi vegetarieni in India, poate din respectul pt vacile sfinte,sau din cauza slabei dezvoltari a zootehniei, nu stiu.

Ipocritii din Uniunea Europeana, care cer ca animalele sa fie asomate, nu cred ca se gandesc la relatia noastra cu Dumnezeu si respectarea poruncilor sale ci au la baza niste cercetari care sustin ca daca animalul ce urmeaza sa fie ucis se sperie dezvolta in carnea sa niste substante toxice pt consumatori. Zic ipocriti pt ca imbraca reglementarile lor in haina milei. Daca sunt asa milosi, de ce nu trec la vegetarianism. Asa ar ajunge mai repede in paradis, fie el terestru sau ceresc

Ar mai fi poate ceva de spus despre paradisul musulman si la ce monstruozitate de gandire au ajuns acei imami care le promit sinucigasilor care, odata cu viata lor, iau si vietile atator oameni nevinovati, accesul sigur in acel paradis privat, numai pt musulmani.