Rasol de somn, borș, etc.

 Într-o zi soțul meu a venit de la pescuit cu un somn destul de mărișor (cel puțin un kg).

Am căutat rețete pe net dar toate erau cu ardei. Am mâncat destui gogoșari zilele astea.

L-am făcut rasol și l-am servit cu morcovi din supa în care a fiert, cartofi fierți separat și maioneză și lămâie.

Am uitat să îl fotografiez întreg așa că acum vă arăt ce a mai rămas, plus caperele pe care le desărasem dar am uitat să le pun la masă.

Supa și restul de legume le vom mânca altă dată. Rasolul a fost foarte simplu de preparat. Am fiert doi morcovi mai mărișori, o rădăcină de pătrunjel, o ceapă mare galbenă și șase căței de usturoi. Cepele le-am împănat pe linia de mijloc cu cuișoare (așa am învățat de la Sanda Marin). Nu am pus sare dearece am folosit saramura de la caperele pe care urma să le consumăm cu peștele și vreo trei linguri de sos de soia. Aveam și un plic cu bază de Samgyang, o supă coreeană. Am fiert legumele 20 de minute apoi am pus peștele și după vreo zece minute cel mult a fost gata. Separat am fiert niște cartofi nu prea mari, vreo 9 bucăți. Am scos legumele separat și peștele și le-am lăsat la răcit. Am pus și cartofii fierți la răcit. Am tăiat felii subțiri un morcov și cartofii și i-am amestecat cu maioneză. De capere, care fuseseră puse la desărat, am uitat. Am uitat și să fac poze cu peștele întreg, cum am spus deja.

Am spus că supa o voi servi la masă în altă zi. O vizită la cel mai apropiat Mega Image mi-a schimbat planurile. În cutia cu legume la jumătate de preț erau două conopide și mai multe pungi cu sfecle roșii mici dar cu frunze.

Și mi-a venit o idee: ce-ar fi să fac un borș de frunze de conopidă și frunze și tije de sfeclă roșie. Așa că am adăugat în coșul de cumpărături și o sticlă de borș marca ”Gusturi Românești”.

Am ajuns acasă și m-am pus pe treabă, Am spălat bine legumele și am separat frunzele de conopidă de cotoare. Am tăiat totul foarte mărunt. Am pus cotoarele în supa clocotindă și după câteva minute și frunzele.

Între timp am tăiat mărunt tijele de sfeclă, le-am pus si pe ele în oală și am tocat frunzele de sfeclă. Am lăsat totul să fiarbă 20 de minute.

Am dat borșul într-un clocot și l-am adăugat și pe el. Supa fusese asezonată cu un plic de Samyang (supă coreeană instant) deci nu a fost nevoie să mai pun leuștean. În schimb legumele folosite la supă nu au mai încăput în oală.

A ieșit ceva foarte gustos. Acum mai am de pregătit cândva conopida și sfeclele, iar legumele din supă să le amestec cu maioneză și eventual zeamă de lămâie. Peștele îl vom consuma cu legume și maioneză, mâine, când nu voi avea timp să gătesc.

Am economisit 33,73lei.

Gogoșari umpluți cu dovlecei și cașcaval.

 But first: (asta vine de la un banc mai vechi, publicat tot aici, tot cu o rețetă, despre un tip care îi dădea indicații altuia cum să dezamorseze o bombă: ”cut red wire, but first...”, hai să vă spun și în română: ”taie firul roșu dar înainte, sau mai întâi, cum doriți, but first dă fie) o să vă spun câteva cuvinte despre gogoșarii umpluți cu orez și ciuperci brune. Ardeii și gogoșarii i-am cumpărat de la Mega Image, unde au fost la jumătate de preț. Rețeta asta o ofer doar la cerere. Și tot nu vă spun încă despre rețeta din titlu ci o să vă redau o convorbire cu Chatgpt, tot despre gogoșari, pentru ilustrarea căreia pe Facebook am folosit poza de mai sus.

Din când în când, când răspunsurile lui Google nu mă satisfac, recurg la bunul meu prieten, Chatgpt care totdeuna este de mare ajutor, ca în cazul de mai jos:

”Cum se traduce gogoșar în engleză?

Fiica mea din Irlanda mi-a spus că în Cork nu a găsit nicăieri gogoșari.

ChatGPT said:

„Gogoșar” se traduce în engleză de obicei prin red bell pepper sau round sweet pepper.

Diferența este că în România „gogoșarul” e un soi special de ardei gras, mai mic și turtit, foarte cărnos, dulce și bun pentru murături. În alte țări nu se găsește exact aceeași varietate – în Irlanda, Marea Britanie sau SUA se găsesc de obicei doar bell peppers (ardei grași obișnuiți, mai lungi și mai puțin cărnoși).

De aceea, probabil fiica ta nu a găsit „gogoșari” în Cork: soiul e specific Europei de Est. Dacă are nevoie pentru o rețetă, poate folosi red bell peppers, care sunt cea mai apropiată variantă ca gust.” Și acum rețeta promisă, așa cum am redactat-o tot pe Facebook, cu care îl trădez din greu pe dragul de Blogger:

Credeați că am terminat gogoșarii cumpărați la jumătate de preț? Doar v-am spus că am trei Mega Image în împrejurimi și toate au avut oferte.

Ba chiar unul dintre ele a avut și niște dovlecei românești tare frumușei la un preț foarte acceptabil. Bineînțeles că am cumpărat.

Am stat și m-am gândit ce să fac cu ei. Mi-am amintit că am cumpărat de la Profi un fel de cărămidă de cașcaval, sigur românesc, cu discount, precum și niște ouă procurate de Stela și Marin de la o fermă (românească, bien sur) la un preț acceptabil.

De aici totul a fost simplu: am eviscerat gogoșarii, am ras dovleceii și i-am stors bine (a rezultat mai mult de jumătate lichid, pe care l-am aruncat), am ras și cașcavalul (nu l-am stors), am spart ouăle și le-am adăugat în același vas (gogoșarii așteptau deja cu interes, în tava tapetată cu hârtie de copt, să vadă ce se întâmplă cu ei) și am mai pus câteva linguri de pesmet (românesc).

Am îndesat (cam prea mult) o parte din compoziție în gogoșari, cu restul am astupat interstițiile și am băgat tava la cuptor, bine sigilată cu folie de aluminiu, timp de 30 de minute la 220°C.

Am uitat să scriu că am asezonat umplutura cu "ingredientele secrete", expresie fără de care nici o rețetă nu mai are farmec.

Chestiile roșii din umplutură sunt părțile comestibile din cotoarele gogoșarilor, doar nu credeați că le-am aruncat.

Dacă aveți curaj (și ingrediente) puteți încerca și voi, mie mi-a plăcut ce a rezultat.

A fost un fel de răspuns întârziat la stresul resimțit când am fost in America și nu știam ce să gătesc pentru ginerele meu vegetarian.

Atunci am inventat tot felul de rețete, cum ar fi un fel de lasagna (sau mai degrabă budincă de legume) având în loc de paste foi de orez, spre marea uimire a prietenei mele din Taiwan, care mi-a spus că ei folosesc altfel foile. Am aflat mai târziu cum, dar mie pachețelele respective nu mi-au reușit. Și după ce am terminat tot mi-am amintit cum m-a bârfit o cititoare: ”Viorica scrie bine, dar scrie prea mult”

Așa arată minunățiile de gogoșari umpluți cu dovleci și cașcaval.