Fermat’s Cuisine partea II-a

 Despre serial am mai scris în alt articol, despre reacția Maillard. Dar serialul mi-a mai oferit și alte subiecte interesante, despre care veți afla mai jos.

Unul din subiecte este Little's Law:

Știați de legea asta? A folosit-o ca să calculeze cât timp va sta la coadă ultimul venit.

Făceam și eu calcule din astea la lungile cozi dinainte de 89 fără să știu de existența legii.

Ba mai calculam și dacă ajunge marfa până îmi vine rândul.

Ultima dată când am folosit legea asta a fost în 2003 când am stat la o coadă de sute de persoane ca să cumpăr Cantastim, un vaccin anti cancer la sân despre care s-a vorbit la TV și lumea a înțeles că e un fel de panaceu universal.

Mie chiar îmi trebuia pentru că urmam niște cure după operație și cred că m-au ajutat. Am prins printre ultimele cutii, cu multe emoții că se termină înainte de a îmi veni rândul.

După câte știu Institutul Cantacuzino, unde am stat la coadă la farmacie, nu îl mai fabrică.

Am mai aflat că și Euler's identity poate fi aplicată în bucătărie. Am căutat ce e cu identitatea asta și o să copiez din Wikipedia un fragment din articolul care îi este dedicat. Din păcate este în engleză pentru că în limba țării noastre, unde matematicienii au luat nenumărate medalii la Olimpiadele Internaționale nu s-a ostenit nimeni să scrie despre ea sau măcar să traducă articolul din engleză în română.

”In mathematics, Euler's identity^{[note 1]} (also known as Euler's equation) is the equality

$${\displaystyle {𝑒}^{𝑖𝜋}+1=0}$$

where

${\displaystyle 𝑒}$ is Euler's number, the base of natural logarithms,

${\displaystyle 𝑖}$ is the imaginary unit, which by definition satisfies ${\displaystyle {𝑖}^2=-1}$, and

${\displaystyle 𝜋}$ is pi, the ratio of the circumference of a circle to its diameter.

Euler's identity is named after the Swiss mathematician Leonhard Euler. It is a special case of Euler's formula ${\displaystyle {𝑒}^{𝑖𝑥}=\cos 𝑥+𝑖\sin 𝑥}$ when evaluated for ${\displaystyle 𝑥=𝜋}$. Euler's identity is considered to be an exemplar of mathematical beauty as it shows a profound connection between the most fundamental numbers in mathematics. In addition, it is directly used in a proof^[3][4] that π is transcendental, which implies the impossibility of squaring the circle.

Euler's identity is often cited as an example of deep mathematical beauty.^[5] Three of the basic arithmetic operations occur exactly once each: addition, multiplication, and exponentiation. The identity also links five fundamental mathematical constants:^[6]

• The number 0, the additive identity
• The number 1, the multiplicative identity
• The number π (π = 3.1415...), the fundamental circle constant
• The number e (e = 2.718...), also known as Euler's number, which occurs widely in mathematical analysis
• The number i, the imaginary unit such that ${\displaystyle {𝑖}^2=-1}$

The equation is often given in the form of an expression set equal to zero, which is common practice in several areas of mathematics.”

Geniul matematic Gaku Kitada a aplicat matematica și la crearea unei rețete din monkfish (Lophius, peștele broască, despre urâțenia asta aflați din linkul pe care vi l-am dat) și rădăcinoase. A folosit pentru asta Fibonacci secvence despre care a scris și Dan Brown în vestita The Da Vinci Code, după care s-a făcut și un film. Dacă acolo secvența asta se aplica la Mona Lisa aici se aplică așa cum veți vedea mai jos, but first (nu vă mai spun gluma, e legată de indicațiile date pentru dezamorsarea unei bombe) a mai vorbit la un moment dat de Golden Ratio , Secțiunea de aur  

”Secțiunea de aur (numită uneori în mai multe feluri precum : Raportul de aur, Proporția de aur, Numărul de aur) (sectio aurea în limba latină), notată cu litera greacă Φ (phi majuscul) sau și cu φ (phi minuscul), care se citesc „fi”, este primul număr irațional descoperit și definit în istorie. El este aproximativ egal cu 1,618033 și poate fi întâlnit în cele mai surprinzătoare împrejurări.

Dar să revin la Fibonacci secvence și să copiez câteva cuvinte despre ea din Wikipedia:

In mathematics, the Fibonacci sequence is a sequence in which each number is the sum of the two preceding ones. Numbers that are part of the Fibonacci sequence are known as Fibonacci numbers, commonly denoted F_n . The sequence commonly starts from 0 and 1, although some authors start the sequence from 1 and 1 or sometimes (as did Fibonacci) from 1 and 2. Starting from 0 and 1, the sequence begins

0, 1, 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34, 55, 89, 144, ....^[1]

The Fibonacci numbers were first described in Indian mathematics as early as 200 BC in work by Pingala on enumerating possible patterns of Sanskrit poetry formed from syllables of two lengths.^[2][3][4] They are named after the Italian mathematician Leonardo of Pisa, also known as Fibonacci, who introduced the sequence to Western European mathematics in his 1202 book Liber Abaci.^[

Stați, nu plecați, faceți o pauză, respirați, că din poveste câte ceva mai este și mai ales poze mai sunt destule.

Am învățat să fac friganele din filmul” Kramer contra Kramer". Rețeta e foarte simplă: se înmoaie feliile de pâine, de preferat veche , într-un amestec de lapte și ou, se scurg bine și se prăjesc. Eu le prăjeam în ulei, nu știu în ce le prăjea Kramer (Dustin Hofmann).

Dar ce să vezi, abia acum după atâția ani, am aflat din ”Fermat's cuisine” episodul 5 că preparatul e de origine franțuzească și nu e un aperitiv, cum l-am consumat noi, ci un desert, pentru că se pune și zahăr, vanilie sau alte adausuri dulci și se cheamă ”pain perdu” fiind un mod inteligent de a nu arunca pâinea care s-a învechit.

Pe net sunt nenumărate rețete ale acestui preparat, în diverse limbi. Eu am ales o rețetă simplă, scrisă în românește.

https://marinamusteata.com/french-toast-sau-pain-perdue/

”Pain Perdu - din franceză, pâine pierdută. Această expresie, dar și modalitate de a găti pâinea mai veche de câteva zile, vine de pe vremurile când mâncarea mai greu ajungea în coșul de gunoi, iar pentru a evita acest lucru, i se dădea o nouă viață prin împrospătarea ei într-un amestec de lapte și ouă.”

Cineva comenta despre acest actor că ar fi trebuit să îi dea jos peruca cea caraghioasă (n-am să înțeleg niciodată de ce actorii coreeni au de cele mai multe ori în seriale breton care le intră în ochi) dar din prima imagine din această serie se vede că cel care a scris și desenat manga originală așa și-a închipuit personajul, chiar dacă, așa cum spunea același comentator, Takahashi Fumiya e unul dintre cei mai Handsome (frumoși) actori japonezi.

Cine ar fi crezut că voi întâlni ideea Luceafărului lui Eminescu, și anume că geniile sunt singuratice, într-un serial japonez inspirat de o manga(carte de desene animate)? Dar tema serialului nu este asta, chiar și geniile au nevoie de sprijinul și înțelegerea celor din jurul lor. Cel puțin până la episodul 8 (din 10) unde am ajuns eu

”Cu cât mai sus se cațără oamenii

Cu atât devin mai singuratici.

Cei fără de egal.

Numai cei care înving asta

Pot să ajungă la adevăr”

Luceafărul de Mihai Eminescu

-fragment-

”Tu vrei un om să te socoți,

Cu ei să te asameni?

Dar piară oamenii cu toți,

S-ar naște iarăși oameni.

Ei numai doar durează-n vânt

Deșerte idealuri -

Când valuri află un mormânt,

Răsar în urmă valuri;

Ei doar au stele cu noroc

Și prigoniri de soarte,

Noi nu avem nici timp, nici loc,

Și nu cunoaștem moarte.

Din sânul vecinicului ieri

Trăiește azi ce moare,

Un soare de s-ar stinge-n cer

S-aprinde iarăși soare;

Părând pe veci a răsări,

Din urmă moartea-l paște,

Căci toți se nasc spre a muri

Și mor spre a se naște.

........................................

Trăind în cercul vostru strâmt

Norocul vă petrece,

Ci eu în lumea mea mă simt

Nemuritor și rece.”

Spuneam mai sus că am întâlnit ideea Luceafărului că geniul este izolat, singuratic, în serialul ”Fermat’s Cuisine”.

Ei bine concluzia finală a serialului este:

”We are not alone” ”Nu suntem singuri”

Și că nu sunt singuri se vede în poza asta, unde apare tot personalul restaurantului K

Dar până să ajungă acolo nu puteau tocmai actorii japonezi să nu se alăture confraților lor din Coreea și China și să nu ne arate cât de frumos știu ei să plângă.

Ei, și a dat Dumnezeu și am terminat și eu articolul ăsta superlung, cu convingerea că nici un cititor nu va avea răbdarea să citească tot.